3,831 matches
-
întrupare fizică sau dintre imaterializarea imaginii și materializarea imaginației, această aplicație virtuală oferă participantului posibilitatea imersiei corporale și perceptive în spațiul virtual. Precum însuși titlul instalației sugerează, artista urmărește să producă procesul de „osmoză”, atât în accepția concret-tehnologică a imersiei privitorului în spațiul creat, cât și la nivelul metaforic-artistic al disoluției granițelor dintre afară și înăuntru, dintre identitatea umană și lume ori dintre privitor și privit (în termenii fenomenologiei lui Merleau-Pontyă. În acest context digital-artistic, procesul de osmoză echivalează cu fuziunea
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
însuși titlul instalației sugerează, artista urmărește să producă procesul de „osmoză”, atât în accepția concret-tehnologică a imersiei privitorului în spațiul creat, cât și la nivelul metaforic-artistic al disoluției granițelor dintre afară și înăuntru, dintre identitatea umană și lume ori dintre privitor și privit (în termenii fenomenologiei lui Merleau-Pontyă. În acest context digital-artistic, procesul de osmoză echivalează cu fuziunea dintre minte, corp, imagine, spațiu și lume: subiectul uman imersat experimentează imaginea-spațiu-lume virtuală în mod senzorial și prin intermediul unei conștiințe deopotrivă decorporalizate și
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
în dimensiunile trăirii spațial-temporale (vezi Hunt, 2000, pentru o interpretare în această direcțieă. Accentuând latura emoțională a imaginii-lume, artista utilizează tehnologia pentru a găsi răspunsuri la chestiunile fundamentale ale existenței umane, ale naturii sau universului și ale artei. Încă o dată, privitorul devine participant în lumea artistică virtuală prin imersie corporală și prin interacțiune în timp real. Însă, universul tematic-vizual, cibernetic-iconografic, al naturii vegetale și acvatice este completat de elementele viscerale ale corporalității (reprezentări/ construcții optice de organe, vase de sânge și
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
respectiv a reprezentărilor tehnoiconice. Această instalație virtuală vrea să sublinieze limitările trupului uman, mortalitatea și trecerea, să aprofundeze intensitatea simțurilor umane efemere și să adâncească perspectiva întrupării și a existenței prin percepții și sentimente. Înregistrând fenomenul de cufundare trupească a privitorului în spațiul virtual, prin calitatea învăluitoare a imaginii tridimensionale și prin imposibilitatea de diferențiere clară între solid și lichid sau lumină și umbră, aplicația reliefează și posibilitatea de interacțiune cu mediul imersiei: reprezentările iconografice se modifică în funcție de proximitatea, mișcarea sau
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
urmare, instalațiile artistice ale realității virtuale își propun să realizeze fuziunea dintre tehnologie și artă, dintre imagine, corp și spațiu, dintre subiectivitate și obiectivitate, dar și dintre simulare și experiență sau dintre imersie și interacțiune. Artiști precum Char Davies integrează privitorul într-un spațiu virtual simulat și imersiv, nu doar prin exclusivitatea simțului vizual, ci prin extinderea proceselor de implicare senzorială, în mod proprioceptic, motric, acustic și tactil. Angajarea perceptivă a utilizatorului în lucrările artistice de tipul realității virtuale este identică
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
proceselor de implicare senzorială, în mod proprioceptic, motric, acustic și tactil. Angajarea perceptivă a utilizatorului în lucrările artistice de tipul realității virtuale este identică cu realizarea simbiozei dintre imagine, corp și spațiu. Acest lucru se petrece prin proiectarea optică a privitorului în interiorul unei imagini digitale, prin fenomenul de a fi în imagine și de a acționa în reprezentarea vizuală învăluitoare în mod spațial, dar și prin completarea simțului vizual cu alte experiențe senzoriale. Privitorul unui imagini a virtualității devine, astfel, participant
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
lucru se petrece prin proiectarea optică a privitorului în interiorul unei imagini digitale, prin fenomenul de a fi în imagine și de a acționa în reprezentarea vizuală învăluitoare în mod spațial, dar și prin completarea simțului vizual cu alte experiențe senzoriale. Privitorul unui imagini a virtualității devine, astfel, participant, imersant, interactor, lărgindu-și aptitudinile perceptive. Nefiind un simplu corp-imagine, o ipostaziere a registrului strict vizual sau un obiect al proiecției optice și neprivilegiind modelul perceptiv al privirii, receptorul virtual este un subiect
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
prietenul și colegul meu Constantin Popa, mă salvează cu al său, aș îndrăzni cu al nostru: GHE. POPESCU. Dar fabulos, poate nemeritat, dar regesc. Îi mulțumesc și mă voi strădui să fiu la înălțimea darului său. Iar pe voi, dragi privitori, vă avertizez: fiți atenți, ascultați cu mintea și cu trupul, pentru că și voi, ca și mine, vă veți cutremura. E un seism de care avem nevoie, pentru că prea ne-am culcat pe-o ureche, prea am uitat al naibii de repede. Și
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
putea imagina doi oameni, fiecare aflat la un capăt al unei străzi, descriind fiecare celuilalt ce vede adică un singur colț al străzii și considerând că doar ceea ce vede el e "adevărat". Să presupunem însă că există un al treilea privitor, aflat la etajul unei clădiri suficient de înalte (deci la alt nivel în raport cu primii), care cuprinde cu privirea întreaga stradă. El va putea observa că cei doi, aflați la capetele diferite ale aceleiași străzi, au "dreptate" în egală măsură. Dacă
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
niște "măști" ale indivizilor? Elevii vor fi conduși către concluzia că nu întotdeauna torționarul din interiorul sistemului e elementul atroce al regimului, ci uneori chiar unii dintre deținuți. Spre exemplificare, vor primi un fragment din Jurnalul fericirii de Nicolae Steinhardt, privitor la problema reeducării prin apelul la deținuții care devin torționari (Despre retroacțiune și morfogeneza spontană). Se va face trimitere și la experimentul de reeducare de la Pitești, încercând și o trasare a liniei de demarcație între mască și rol. 1. Credeți
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
dramatic din România îndepărtată ce-mi parvenea avându-l pe Alexa așezat lângă mine, urmărindu-i filmul. Un moment de afecțiune complice și exaltată. O însângerare... o răscumpărare. Pe de o parte mă tulbura cruzimea acestei istorii care răsuna în privitorul ce eram ca o reverberație de acolo, din lumea părăsită dar definitiv conservată a țării, iar pe de alta mă bucuram să-l regăsesc pe Ștefan Iordache al cărui admirator pasionat n-am încetat să fiu. După-amiază rămasă imobilă pe
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
anticomunist provocator, cu soluții de o originalitate șocantă, apte să sugereze o problematică dificil de înfățișat publicului. O pasăre dintr-o altă zi și Procurorul rămân alături de Revizorul, cele mai incendiare spectacole contestatare din anii dictaturii. Cum spuneam, revenind la Privitor ca la teatru, în sumar sunt și câteva absențe de calibru: Andrei Șerban și Ivan Helmer, amândoi înlăturați de cenzură întrucât optaseră să lucreze în străinătate, dar și Cătălina Buzoianu, o doamnă de rang a regiei românești, deja autoarea unor
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
-i rosturile. Publicul în picioare, înregimentat și supus unui reflex... condamnare la șablonnediferențiere, uniformitate, stereotipie...atât ! Și mulți văd astfel succesul. Spectatorul trebuie să aibă talent și talentul înseamnă și pioșenie, și respect, și tăcere, acea tăcere venită în sufletul privitorilor din magia scenei. Ei, vedeți eu încerc aici ceva și spectatorul nu va ști când s-a terminat și când trebuie să aplaude. Spectatorul talentat creează, e parte a spectacolului. Eroticul teatral implică la aceeași intensitate partenerii. De aceea se
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
alt nume, deja consacrat ca atare, pentru clasicism. Cu toate că, din motivele enunțate, aici ne interesează doar antiteza în sine dintre cele două confesiuni, nu putem să nu observăm totuși că exemplele oferite îi fac un deserviciu lui Spranger. Dacă cel privitor la Kant este, așa cum am văzut, cel puțin discutabil, invocarea catolicului Hegel e chiar eronată. Dincolo de o posibilă integrare a concepției lui într-o grilă trasată pe coordonatele catolice ale "adevărului obiectiv" (cu toate că și aici am vorbi mai degrabă despre
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
dividendelor în cazul cesiunii de părți sociale sau de acțiuni", în Dreptul, nr. 3/2005, pp. 148 și urm. 85 Anterior datei de 1 octombrie.2011 aceste condiții erau înglobate in conținutul art. 26 lit. (e) din Decretului nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice și juridice Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice și juridice publicat în B.Of. nr. 8 din 30.01.1954. 86 Cu privire la principiul specialității capacității de folosință și la limitele capacității de folosință a societătilor comerciale
Dreptul societăţilor comerciale by Maria Dumitru () [Corola-publishinghouse/Science/1418_a_2660]
-
în Dreptul, nr. 3/2005, pp. 148 și urm. 85 Anterior datei de 1 octombrie.2011 aceste condiții erau înglobate in conținutul art. 26 lit. (e) din Decretului nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice și juridice Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice și juridice publicat în B.Of. nr. 8 din 30.01.1954. 86 Cu privire la principiul specialității capacității de folosință și la limitele capacității de folosință a societătilor comerciale, a se vedea, M. Dumitru, "Discuții privind legalitatea operatiunilor de
Dreptul societăţilor comerciale by Maria Dumitru () [Corola-publishinghouse/Science/1418_a_2660]
-
rezistență, de îndemânare, de mobilitate. 14. CAPACITATE MOTRICĂ = Se definește ca fiind ansamblu posibilităților motrice naturale și dobândite prin care se pot realiza eforturi variate ca structurăși dozare. Termenul este sinonim cu termenul CAPACITATE FIZICĂ. 15. CINETIC = Care aparține mișcării, privitor la mișcare. 16. COMPENSARE = Acțiunea de a compensa și rezultatul ei; mecanism biologic de menținere a funcțiunilor vitale ale organismului în caz de leziune sau tulburare funcționalăgravăa unor organe prin modificări secundare care restabilesc echilibrul. 17. COORDONARE MOTRICĂ = Integrarea și
Logistică în kinetoterapie by Vasile Manole () [Corola-publishinghouse/Science/1600_a_2967]
-
treptat, deslușinduse astfel vinovată, dar cu o preștiință a spectacolului stînd să irumpă. Loc și acțiune totodată, scena admite simbioza specifică, nu doar în fireasca, dubla ordonare spațio-temporală, dictată de actul viu, prezent: hic et nunc, ci și în conștiința privitorului, a spectatorului, a actorilor înșiși. O conștiință a scenei, a jocului în care se transformă orice act pentru că este privit, a felului în care se decupează inclusiv spațial un fragment de actualitate, este împărtășită de toți, indiferent de calitatea de
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
condamnatului se formează la propriu pe retina interioară a lui Bologa. O asumare a perspectivei (în această temporară vision avec) se arată limpede în aceste avalanșe ale impresiilor individuale ale personajului. Văzute de aproape, detaliile morții lente, clipele terifiante pentru privitor ale spînzurării lui Svoboda fascinează și pietrifică, precum privirea Meduzei. Deși "înfricoșat" și "întărîtat", Bologa se lasă cotropit de o înțelegere "închisă", de dincolo de el, sens față de care, cel puțin în aceste momente de oroare vizuală, gîndirea personajului apare ca
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
lor. Li s-a inoculat o transparență neverosimilă. Zidurile lor trainice, iluzia "reliefului" mural pe întinderea nedeterminată a unei așezări labirintice par a se lichefia sub unghiul primei priviri scrutătoare. Unghiul vederii se ajustează potrivit situației diegetice, relevînd postura de privitor, de privit, de simplu trecător sau de spion al ferestrelor, din afara sau dinapoia obloanelor trase, de vizitator, de locuitor, de servant, de patron, de amfitrion, de outsider. În istoria genului, tema trimite la Émile Zola, cel care a vorbit într-
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
romanul intră în sfera unor demonstrații de estetică proprie, exhibarea procedeelor de construcție, a naturii diverse a "eclerajului" fiind apanajul vîrstei postrealiste a romanului. Locuirea este, în ficțiunea romanescă, exprimarea unei prezențe în spațiu (și timp), a unei conștiințe de privitor, concomitent cu adoptarea unei viziuni (personalizate). În această lumină privite, rolurile specializate abundă în romanul realist. "Ordonarea" în spațiu a existenței, "domiciliile", mereu cu o componentă concretă și una abstractă țin de configurarea, pînă în cele mai însemnate raporturi, a
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
tine deodată." Fără să conțină explicit trimterea la "dispozitivul / filmic / fotografic" ce a generat, în metafora anterior amintită a realismului, un întreg program estetic, personajul îl descrie însă de la un capăt la altul: plasament, focalizare, reglare și invers primirea de către privitor a luminilor "priveliștii", care-l cuprind deopotrivă. Îl includ în "fotografia" lumii, ca pe un centru al conștiinței acestei lumi. O și mai intuitivă metaforă a cunoașterii "reflectoare", construită pe aceeași schemă a procesului fotografierii (cu etape și componente: focalizarea
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
o invocă frecvent, și care-i oferă suportul celor mai multe comparații. Emilia imită, fără succes, o comediană care, la rîndul ei, imită pe Elvira Popescu (nu pe scenă, ci în culise, adică în gesturile cotidiene). Ela "imită" neconvingător, însă traumatizant pentru privitor, ceea ce înseamnă că-și compune o "poză" studiată, care trădează înstrăinarea ei. Imitația nu înseamnă doar supunere penibilă, lipsă a consistenței sau a valorii proprii, ci și mistificare a "conținutului" interior. Personalitatea, care va fi ea, se manifestă astfel, într-
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
cu desfășurarea evenimentelor sau c-a ajuns totuși înaintea altora la fața locului, urmînd să dea pe bucățele știrea celor interesați de așa ceva. Probabil că mai tîrziu în cursul zilei sau zilele următoare, ca un serial care să capteze interesul privitorilor. Nici polițistul căruia i se telefonase și al cărui portret apărea într-un colț al ecranului nu știa prea multe, se pare că nu fusese încă informat, dar liniștea lumea spunînd că investigațiile continuă și în curînd se vor afla
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
inadaptabil, trăiește nemulțumirea ca pe o "amară resemnare", într-o "deposedare de iluzie" (Edgar Papu). Poetul sugerează un model moral pentru om, pentru cel care aspiră la înălțimi spirituale și acceptă ideea că lumea e un teatru, oamenii sunt actori: "Privitor la teatru/ Tu în lume să te-nchipui/ Joace unul și pe patru/ Totuși tu ghici-vei chipu-i/ Și de plânge, de se ceartă/ Tu în colț petreci cu tine/ Și-nțelegi din a lor artă/ Ce e rău
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]