6,400 matches
-
catalog numele ei, m-am oprit ca în fața unui eveniment rar.) Senzația de voluptate, provocată de cuvântul "Ea", când o numesc astfel, oral sau mental, probabil pentru că, fiind contradictoriul lui "El", și atât de femeiesc prin fizionomia lui, dimorfismul gramatical proclamă cu putere dimorfismul sexual, concentrează întreaga conștiință asupra femeii, până la halucinație. Persistența imaginii ei în conștiință, luminată de albastrul ochilor - când citesc, 1 Bucătăreasa pricepută (fr.). când vorbesc cu cineva, când gândesc altceva -, ca o formă a priori a cugetării
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
am întrebat. Nici usturoi nu mâncasem, nici gura nu-mi mirosea. În chip ciudat, răspunsul a venit de la locotenent și nu de la doamna de onoare. — Cred că-i la baie. Afirmația a fost făcută cu o anume obiectivitate, care-l proclama pe vorbitor drept o persoană pentru care micile nevoi igienice zilnice nu constituie un prilej de taină. — A! am făcut eu. Am privit distrat în jur. Nu-mi amintesc și nici nu țin să-mi amintesc dacă, deliberat sau nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
lansez o cugetare, după care mergem afară să investigăm În vecini urmările dezastrului. Sper să nu fie prea mari...” „Bine, dar n-o mai prelungi iarăși la infinit...” „Am să Încerc...Îți imginezi, dacă printr-o minune, am să fiu proclamat „Persoană cu puteri nelimitate pe această planetă” și trebue să rezolv unele priorități În ordinea urgențelor, ei bine, am să-ți spun cu ce am să Încep...” „Nu zău, chiar mă faci curios...” „Cum În unele teritorii ale planetei noastre
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
rasei și ideologiei naziste și, care urma să fie dispărută de pe suprafața planetei, conform teoriei preluate de ideologii nazismului dela Nietzsche Friedrich (1844-1900) filozof german ce În filozofie a atăcat idealismul metafizic, opunându-le o analiză genealogică a valorilor. Nietzche proclamă “spiritul autonom” al omului eliberat de religie și morală pe calea științei “Voința de putere, Supraomul” au dat naștere la interpretări contradictorii și extrem de periculoase cu privire la superioritatea poporului german...! Cu o extrordinară putere de voință, punând În primejdie familia mea
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
prinț al cărui tată a fost ucis. Dar când oamenii dintr-un dispreț față de neputință și față de vorbăria paralizată se avântă la fapte nobile, oare știu ce fac? Când Încep să ceară sânge și să pledeze pentru teroare sau să proclame o stare generală de spargere de ouă pentru a face o uriașă omletă istorică, oare știu ce cer? Când au lovit o oglindă cu un ciocan, cu intenția de a o repara, pot să pună fragmentele din nou laolaltă? Ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
pe toate, cine e victima din această săptămână! Mihai pare să fie înscris pe lista câștigătorilor. Fata păru că se sufocă, dar nu schiță niciun gest care să o trădeze. Nu poți avea încredere nici în cei care se auto proclamă prietenii tăi. Ce dracu îi mai trebuia și el pe lista aia mare? ... și în acele momente înțelegea greșeala pe care o făcuse povestindu-i tocmai ei despre iubirea sa de taină. Își prinse brațele de gâtul meu și se
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
ar crede, rațiunii, ci destinului, or, destinul nu poate fi judecat, deoarece e altceva decât rațiunea. - Și atunci? - Atunci nimic. Nimeni nu poate face nimic... Lumea e prea obosită de război ca să mai întreprindă ceva. - Nici America? doar ea a proclamat libertatea... - America? - ea e cea care a semnat - ați uitat? - alături cu Anglia, tratatul de la Yalta sub care trăim, întărit apoi la Postdam. Au fost de bună-credință, dar... - Nu se știe niciodată... - Dacă va fi vreodată, va trebui mai întâi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
el mă simt blocat. Este aici o tragedie la care nu mă gândisem până atunci; aceea a neputinței, pe care a creat-o, cu întreaga știință a psihologiei, oligarhia acestei puteri smintite. Și toate acestea în numele unei societăți care se proclamă încă a fi cea mai bună din câte au existat. - Fiecare doctrină pretinde că e cea mai bună. - Nu judec deocamdată doctrina, ci modul de aplicare și consecințele acesteia. Pentru ce e nevoie de teroare, mă întreb, de temnițe, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
care aceasta le avea pentru promovarea independenței țării pe plan internațional. Unul dintre cei trei diplomați români care au făcut deplasarea la Chișinău, era membru al Direcției de Analiză și Sinteză. România a fost primul stat care a recunoscut independența proclamată de Republica Moldova. Acest act diplomatic de mare răspundere a fost făcut cu mare promptitudine la numai două ore după ce Parlamentul de la Chișinău a votat Declarația de proclamare a independenței Republicii Moldova. Acțiunea Guvernului României a deschis seria recunoașterilor internaționale a independenței
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
în urma ultimatumului, la 23 iunie 1940, consecință a Pactului Ribbentrop-Molotov. Aceste teritorii au rămas în componența U.R.S.S. după terminarea celui de-al Doilea Război Mondial, ca urmare a reglementărilor Tratatului de pace, din 10 februarie 1947. Republica Moldova și-a proclamat suveranitatea statală la 27 august 1989, rămânând în cadrul Uniunii Sovietice. Doi ani mai târziu, la 27 august 1991, Parlamentul de la Chișinău a aprobat "Declarația de independență", prin care se reconfirmau demersurile anterioare, de după 1989: 31 august 1989 proclamarea limbii române
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
1989 proclamarea limbii române ca limbă de stat în R.S.S. Moldovenească și reintroducerea alfabetului latin; 27 aprilie 1990 tricolorul cu cap de zimbru este adoptat ca steag național; 23 mai 1991 R.S.S. Moldovenească devine Republica Moldova; 23 iunie 1991 Parlamentul Republicii Moldova proclamă suveranitatea Republicii, iar la 27 august 1991 independența de stat. "Declarația de independență" proclamă Republica Moldova "stat suveran și independent, liber să-și hotărască prezentul și viitorul Patriei fără nici un amestec din afară, în conformitate cu idealurile și năzuințele sfinte ale poporului, în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
latin; 27 aprilie 1990 tricolorul cu cap de zimbru este adoptat ca steag național; 23 mai 1991 R.S.S. Moldovenească devine Republica Moldova; 23 iunie 1991 Parlamentul Republicii Moldova proclamă suveranitatea Republicii, iar la 27 august 1991 independența de stat. "Declarația de independență" proclamă Republica Moldova "stat suveran și independent, liber să-și hotărască prezentul și viitorul Patriei fără nici un amestec din afară, în conformitate cu idealurile și năzuințele sfinte ale poporului, în spațiul istoric și etnic al devenirii sale naționale". În aceeași zi, Guvernul de la București
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
Pe malul stâng al Nistrului, în Transnistria, unde rușii și ucrainenii constituiau împreună populația majoritară (54%), temându-se de posibila unificare cu România, a fost convocat Sovietul Suprem raional cerând, inițial, autonomia, iar ulterior, la 2 septembrie 1990, s-a proclamat independența Republicii Sovietice Socialiste Moldovenești Transnistrene (ulterior Republica Moldovenească Transnistreană), având capitala la Tiraspol. Acest act de secesiune a declanșat violențe sporadice în Găgăuzia și Transnistria, care au durat până în anul 1992, când Chișinăul a făcut un efort de a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
al Braziliei, stabilindu-se, astfel, relații oficiale între România și cea mai mare țară latina din America de Sud. Misiunea trimisului român în Brazilia făcea parte dintr-o amplă acțiune diplomatică de recunoaștere, de către marile națiuni ale vremii, a independenței Statului Român, proclamată la 9 mai 1877. În scrisoarea adresată omologului său brazilian, ministrul de externe al României, Vasile Boerescu, sublinia că misiunea trimisului său special era de a prezenta Împăratului și Guvernului Braziliei "sentimentele statornice de simpatie și respect pe care le
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
cu Pakistanul de Vest, cât și la cea cu Pakistanul de Est; în acesta din urmă, armata indiană a pătruns adânc pe teritoriul est-pakistanez, ocupând Dacca, considerată capitala Pakistanului de Est. Forțele politice pakistaneze au preluat rapid puterea și au proclamat un stat separat, independent, sub denumirea de Bangladesh. Numele de Bangladesh înseamnă țara bengalilor, una dintre marile comunități ale subcontinentului indian, fostă colonie a Imperiului britanic, cu limbă proprie, istorie și caracteristici etnice speciale. Dar, pentru a înțelege mai bine
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
Vietnamului. Vietnamul a făcut parte din Indochina Franceză, devenită colonie franceză în 1893, alături de Cambodgia și Laos. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Vietnamul a fost ocupat de japonezi, dar după capitularea Japoniei, în 1945, organizația Viet Minh a proclamat aici Republica Democrată Vietnam. Dezlănțuind primul război din Indochina, francezii au ratificat, în anii 1949-1950, tratate prin care recunoșteau Vietnamul, Cambodgia și Laos ca state, dar în cadrul Uniunii Franceze, cele trei țări devenind complet independente după Conferința de la Geneva din
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
Jiang Jieshi). Ofensiva generală declanșată de-a lungul fluviului Yangzi în luna mai 1949 de Armata de Eliberare a Poporului Chinez înregistrează succese după succese, astfel că în curând China continentală (cu excepția Xizang-Tibetului ) este eliberată. La 1 octombrie 1949, este proclamată Republica Populară Chineză, stat independent și suveran, dispus să stabilească relații cu toate statele lumii pe picior de egalitate. Deși ambasadorul sovietic se retrage cu autoritățile naționaliste până la Guangzhou, în sud, totuși U.R.S.S. este prima țară care recunoaște China
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
e înflorită altfel, în armonie cu linia munților, cu limpezimea apei și a cerului. Aici, în bălți, Dunărea amestecă toate aluviunile; la țărmul ei au viermuit neamurile; sub soarele ei copleșitor pasiunile au o violență necunoscută aiurea. Vorbele anumite erau proclamate cu o plăcere neasemuită, ca și cum ar fi cuprins în ele o savoare rară. Sudălmile care vizau linia ascendentă și colaterală feminină erau așa administrate, încât cuprindeau informații curioase despre civilizația sudică, cu ale ei excese și perversiuni. Filologicește deasemeni aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
victoria pe care tot El ne-o refuză astăzi. Deocamdată, situația este cea pe care o cunoașteți și este în zadar să ne continuăm discuția. Trebuie să ajungem la o hotărâre. Cei care aprobă încheierea unei înțelegeri cu castilienii să proclame deviza dinastiei nasride!“ Din toate colțurile sălii Ambasadorilor, își amintea tata, țâșni aceeași frază, „Doar Dumnezeu poate dărui victoria“, rostită cu hotărâre, dar fără nici o bucurie, căci ceea ce fusese odinioară un strigăt războinic devenise, în anul acela, o formulă resemnată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
legea învingătorilor să se înverșuneze asupra noastră, ea s-a abătut asupra evreilor. Spre marea ei nefericire, Sara avea dreptate. * * * În perioada jumada-thania din acel an, la trei luni de la căderea Granadei, crainici regali au venit în centrul orașului ca să proclame, în sunet de tobe, în arabă dar și în castiliană, un edict al lui Ferdinand și al Isabelei, care decreta „ruperea definitivă a oricărei relații dintre evrei și creștini, ceea ce nu poate fi adus la îndeplinire decât prin expulzarea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
urechi venind dinspre fosta noastră patrie, dar puțini erau cei care prevedeau catastrofa ce avea să se abată asupra celor din urmă musulmani din Andaluzia. Totul începuse cu sosirea la Granada a unui grup de inchizitori, călugări fanatici care au proclamat din capul locului că toți creștinii convertiți la islam erau datori să se întoarcă le religia de început. Câteva persoane s-au resemnat, dar majoritatea s-au opus, amintind de înțelegerea încheiată înainte de căderea orașului, care le garanta în mod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
ceva lănci și câteva bâte, ei interziseră trupelor castiliene accesul în Albaicin și începură să se organizeze într-o mică armată spre a duce războiul sfânt. Însă, după două zile de lupte, au fost striviți. Și a început masacrul. Autoritățile proclamară că toți musulmanii aveau să fie executați pentru rebeliune împotriva suveranilor, adăugând în chip insidios că ar putea scăpa doar cei care s-ar fi convertit la creștinism. Străzi întregi din populația Granadei s-au lăsat atunci botezate. În unele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
de către Tumanbay care, pentru a mai îndulci efectele acelor știri dezastruoase, a vestit suprimarea tuturor taxelor și a redus prețul produselor de primă necesitate. Deși scretarul de stat ținea situația sub control, a mai așteptat o lună înainte de a se proclama sultan. În ziua aceea, Damascul căzuse, la rândul lui, în mâinile lui Selim; Gaza avea să-i urmeze curând. Rămas fără oameni, Tumanbay a dat poruncă să fie alcătuite miliții populare în vederea apărării capitalei; a golit închisorile și a anunțat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
cu Abbad pe uscat. În plus, eram curios să cunosc un pic insula aceea a cărei viață plăcută îmi fusese mult lăudată. Ea a aparținut mult timp regilor din Tunis, însă locuitorii au hotărât, la sfârșitul veacului trecut, să-și proclame independența și să distrugă podul care-i lega de continent. Aveau din ce să trăiască, exportând ulei, lână și stafide, dar curând a izbucnit un război civil între diversele clanuri, crimele ținându-se lanț și însângerând toată insula. Treptat, orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
imperialista“, care avea în fruntea sa pe preaputernicul cardinal Pompeo Colonna. În septembrie, profitând de plecarea Cetelor Negre, acest cardinal se năpustise în cartierele Borgo și Trastevere în fruntea unei bande de jefuitori care dădură foc la câteva case și proclamară în piețele publice că ele aveau „să elibereze Roma de tirania papei“. Clement al VII-lea a fugit să se refugieze la castelul Sant’Angelo, unde s-a baricadat, în vreme ce oamenii lui Colonna devalizau palatul Sfântului Petru. Am fost eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]