1,870 matches
-
mai târziu în tinda ctitoriei sale, biserica Sfântul Gheorghe, în prezența mitropolitului primat al României, Nifon, și a unui numeros public. Pentru curăția vieții sale, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât ca să fie trecut în rândurile sfinților. Festivitățile proclamării solemne a canonizării au avut loc la Mânăstirea Cernica în zilele de 21 și 23 octombrie 1955. Prăznuirea a fost fixată la data trecerii sale către Domnul, 11 aprilie, iar tot atunci au fost alcătuite și slujbele de pomenire ale
Sfântul Calinic de la Cernica () [Corola-website/Science/306137_a_307466]
-
liderii conservatori, cum ar fi Klemens Wenzel, Prinț von Metternich, să se teamă de sentimentul naționalist; asasinarea dramaturgului german August von Kotzebue în martie 1819 de un student radical ce dorea unificarea a fost urmată la 20 septembrie 1819 de proclamarea Decretelor de la Carlsbad, care au frânat conducerea intelectuală a mișcării naționaliste. Metternich a reușit să canalizeze resentimentele conservatorilor față de asasinat spre consolidarea legislației care avea să limiteze mai mult libertatea presei și să restrângă mișcările liberale și naționaliste în creștere
Unificarea Germaniei () [Corola-website/Science/306173_a_307502]
-
apăra interesele germane, cel puțin pe plan intern; Austria, pe de altă parte, și-a îndreptat din ce în ce mai mult atenția spre posesiunile din Balcani. Victoria împotriva Franței în 1871 a confirmat Prusia ca jucător dominant într-un stat german unificat. Odată cu proclamarea lui Wilhelm drept "Kaiser", Prusia a preluat conducerea noului imperiu. Statele sudice au fost oficial încorporate Germaniei unite în urma Tratatului de la Versailles (26 februarie 1871; ratificat apoi la Tratatul de la Frankfurt din 10 mai 1871), care a pus oficial capăt
Unificarea Germaniei () [Corola-website/Science/306173_a_307502]
-
cu reforme (cu reduceri de personal) în domeniul militar, au creat o opoziție puternică. Constituția Republicii Spaniole din 1931 a fost adoptată la data de 9 decembrie 1931 de către Curtea Constituțională, după alegerile generale spaniole din 1931, care a urmat proclamării celei de-a doua republici, și a rămas în vigoare până la sfârșitul războiului civil din Spania în 1939. Republica Spaniolă din exil a continuat s-o recunoască până în 1977, când procesul politic al așa-numitei tranziții spaniole a permis elaborarea
Războiul Civil Spaniol () [Corola-website/Science/304865_a_306194]
-
cu cel franchist din Spania, să se întoarcă în țară. Marea majoritate s-au întors și au fost predați autorităților franchiste la Irún. De acolo, ei erau transferați la lagărul Miranda de Ebro pentru „purificare”, conform Legii Responsabilităților Politice. După proclamarea de către Mareșalul Pétain a regimului de la Vichy, refugiații au devenit deținuți politici, iar poliția franceză a încercat să-i prindă pe cei care plecaseră din tabăra de refugiați. Împreună cu alți „indezirabili”, ei au fost trimiși în lagărul de la Drancy înainte de
Războiul Civil Spaniol () [Corola-website/Science/304865_a_306194]
-
a războiului civil care a urmat, mai multe națiuni neruse și-au cucerit independența, unele numai pentru a o pierde în scurt timp. Republica Populară Ucrainiană și Republica Populară Belarus au avut fost state efemere, ocupate la scurtă vreme după proclamarea independenței de Rusia Bolșevică. Finlanda, după proclamarea independenței, a trecut prin războiul civil. A fost nevoie de două războaie cu Uniunea Sovietică (în 1939-1940 și 1941-1944) pentru ca Finlanda să-și asigure în mod definitiv suveranitatea. Lituania, Letonia și Estonia și-
Urmările Primului Război Mondial () [Corola-website/Science/305524_a_306853]
-
multe națiuni neruse și-au cucerit independența, unele numai pentru a o pierde în scurt timp. Republica Populară Ucrainiană și Republica Populară Belarus au avut fost state efemere, ocupate la scurtă vreme după proclamarea independenței de Rusia Bolșevică. Finlanda, după proclamarea independenței, a trecut prin războiul civil. A fost nevoie de două războaie cu Uniunea Sovietică (în 1939-1940 și 1941-1944) pentru ca Finlanda să-și asigure în mod definitiv suveranitatea. Lituania, Letonia și Estonia și-au cucerit o independență care părea definitivă
Urmările Primului Război Mondial () [Corola-website/Science/305524_a_306853]
-
teritoriale și de populație pentru Rusia, fiind astfel anulat. Odată cu schimbarea cursului războiului în defavoarea Puterilor Centrale, populația Imperiului Austro-Ungar și-au pierdut încrederea în aliați și în victorie, și chiar mai înainte de semnarea armistițiului din noiembrie, naționalismul radical dusese la proclamarea mai multor declarații de independență (septembrie - octombrie 1918). Dacă la început Aliații au sperat să mențină Austro-Ungaria (eventual cu un teritoriu redus) pentru contrabalansarea puterii Germaniei în Europa Centrală, interpretând cele 14 puncte proclamate de președintele american Woodrow Wilson ca
Urmările Primului Război Mondial () [Corola-website/Science/305524_a_306853]
-
eventual cu un teritoriu redus) pentru contrabalansarea puterii Germaniei în Europa Centrală, interpretând cele 14 puncte proclamate de președintele american Woodrow Wilson ca pe o invitație la federalizarea Austro-Ungariei, evenimentele care s-au precipitat au dus la dezintegrarea imperiului și proclamarea unei serii de state independente (Cehoslovacia, Austria, Ungaria) și la o importantă creștere teritorială a altora (Regatul României și Regatul Sârbilor, Croaților și Slovenilor, viitoarea Iugoslavie). Redesenarea frontierelor în Europa de Sud-Est a fost un proces complicat. Cum guvernul central
Urmările Primului Război Mondial () [Corola-website/Science/305524_a_306853]
-
noțiunea era cunoascută și în religiile antice: "herem" la evrei, "sacer" (sacru) la romani (existând perioade de interdicție religioasă "ferie"). Instituirea unui tabu diferă de la o zonă la alta: se face de obicei în cadrul unui ritual magic (în Polinesia prin proclamare); la multe populații primitive, un tabu este transmisibil, dar poate fi și abrogat. În unele zone, sacralitatea șefului de trib poate institui tabuarea prin contactul trupului său cu ființele sau lucrurile din jur: în Tahiti, căpetenia insulei se lasă purtată
Tabu () [Corola-website/Science/305631_a_306960]
-
o cuvîntare susținută la Craiova, Gheorghe Tătărăscu s-a ridicat vehement împotriva politicii externe a României și pierderea independenței țării. Înlăturarea tătărășcienilor, la 6 noiembrie 1947 deschide iar calea luptelor de stradă în oraș. Aflarea veștii plecării regelui și a proclamarii republicii la 30 decembrie 1947 lasă taberele beligerante fără replică. Urmează o perioadă de acalmie pînă în februarie 1948 cînd are loc congresul de unificare a P.C.R. cu P.S.D. și instaurarea unui prefect și primar comunist. Se dă startul unei
Istoria Craiovei () [Corola-website/Science/305558_a_306887]
-
Constantinopolului. Imperiul Habsburgic, urmărind aceleași scopuri anexioniste, s-a folosit de conflictele ruso-otomane pentru a-și extinde influența. Însă la începutul secolului al XIX-lea acesta era amenințat de armatele franceze și nu putea interveni direct în problema orientală. După proclamarea ca împărat al Franței 1804, Napoleon I începe cuceririle în Europa, fiind cointeresat în ciocnirea dintre Imperiile Rus și cel Otoman pentru a le slăbi puterile și pentru a deturna o parte a armatei ruse din Europa Centrală spre sud-estul
Războiul Ruso-Turc (1806–1812) () [Corola-website/Science/306304_a_307633]
-
s-au convertit și nici nu au putut obține documente scrise de proprietate au decăzut gradual în rândul țăranilor sau chiar al șerbilor. Ultima pagină din istoria lui "Universitas Valachorum" s-a scris în 1437, atunci când, ca o reacție la proclamarea de către răsculații de la Bobâlna a “stării ungurilor și românilor” (Universitas Ungarorum et Valachorum), stările tradiționale (nobilii ungari, sașii și secuii) au proclamat “uniunea frățească” ("fraterna unio", Unio Trium Nationum) menită să asigure o uniune defensivă împotriva agresorilor externi și a
Universitas Valachorum () [Corola-website/Science/306418_a_307747]
-
-lea a reușit să stabilească controlul francez asupra teritoriului Cochin-China (extremitatea sudică a Vietnamului, inclusiv Saigonul), ca și protectoratul asupra Cambodgiei. Cea mai mare parte a posesiunilor coloniale franceze au fost cucerite însă după încheierea războiului franco-prusac din 1870-1871 și proclamarea celei de-a treia republici (1871-1940). Din bazele din Conchin-China, francezii au cucerit Tonkin și Annam (în Vietnamul de azi) în 1884-1885. Acestea, împreună cu Cambodgia și Cochin-China, au format Indochina Franceză, la aceasta fiind adăugat Laos (1893) și Kwang-Chou-Wan în
Imperiul colonial francez () [Corola-website/Science/306412_a_307741]
-
Vestice ("Consejo de Indias"), a cerut Monarhiei permisiunea de a numi noufondata localitate în onoarea orașului sau. Cererea să a fost acceptată la 22 noiembrie, 1674, cănd regenta Mariana de Austria a proclamat numele "Villa de Nuestra Señora de Medellín". Proclamarea oficială a fost dată de guvernatorul Miguel Aguinaga y Mendiogoitia, la 2 noiembrie 1675. Sunt evidente arheologice precum că valea Aburrá ar fi fost populată 10500 ani de vânători și colectori. Invadatorii spanioli au găsit grupuri etnice că Aburrá, Yamesí
Medellín () [Corola-website/Science/306470_a_307799]
-
reforme democratice, pentru unitatea națională, pentru independența națională a țării. A fost unul dintre conducătorii Partidului Național Liberal, creat în anii 1874-1875, dar în 1884, intrînd în conflict cu Ion Brătianu, a organizat o disidență liberală. A susținut cu entuziasm proclamarea independenței țării și participarea României la războiul ruso-turc din 1877-1878. În 1858 a pus bazele "Asociației lucrătorilor tipografi din București", al cărui președinte a fost. În 1863 a fondat Casa de ajutor reciproc a tipografilor din România alături de Walter Scarlat
Constantin A. Rosetti () [Corola-website/Science/305784_a_307113]
-
a decis acceptarea renunțării la succesiunea tronului. După hotărârea Consiliului de Coroană, s-a decis convocarea Parlamentului, pentru data de 4 ianuarie 1926. Pe ordinea de zi s-a aflat adoptarea a trei legi, pentru acceptarea renunțării lui Carol și proclamarea lui Mihai ca moștenitor, pentru modificarea Statutului Casei Regale și pentru primirea Regenței. În calitate de regenți au fost desemnați Prințul Nicolae, fratele mai mic al lui Carol, patriarhul Miron Cristea și președintele Curții de Casație, Gheorghe Buzdugan. Legile au fost adoptate
Criza dinastică din România () [Corola-website/Science/305792_a_307121]
-
la palat pe Gheorghe Brătianu, nepotul lui Vintilă Brătianu. Deși acesta s-a opus categoric unei asemenea vizite, Gheorghe Brătianu s-a întâlnit totuși cu Carol, fiind ulterior exclus din Partidul Național Liberal pentru atitudinea sa de frondă. Constatând inevitabilitatea proclamării lui Carol ca rege și invocând că, formal, aceasta ar însemna încălcarea jurământului de credință depus față de regele Mihai I, la 7 iunie Iuliu Maniu și-a dat demisia din funcția de prim-ministru, Regența încredințând această funcție lui Gheorghe
Criza dinastică din România () [Corola-website/Science/305792_a_307121]
-
și societate. De asemenea, președintele este comandantul forțelor armate și îndeplinește funcția de președinte al Consiliului Suprem de Apărare a Țării. Până la abdicarea regelui Mihai I, atribuțiile de șef al statului român au fost deținute și exercitate de rege. Odată cu proclamarea republicii, la 30 decembrie 1947, aceste atribuții au fost preluate de un organ colegial, denumit "Prezidiul republicii". Conform Constituției din 1948, funcția de șef de stat este încredințată "Prezidiului Marii Adunări Naționale", menținut până în 1961, când a fost înlocuit de
Președintele României () [Corola-website/Science/305828_a_307157]
-
Moartea celor doi a fost percepută la data respectivă ca o tragedie națională. Înmormântarea lui Ion și Doina Aldea-Teodorovici a avut loc la 3 noiembrie 1992 la Cimitirul Central din Chișinău. O asemenea mulțime n-a mai fost adunată de la proclamarea independenței. Ziarul "Moldova Suverană", 5 noiembrie 1992: "Marți, 3 noiembrie, întreaga Republică Moldova și-a luat rămas bun de la Doina și Ion Aldea-Teodorovici care, în scurta lor viață pământească, au devenit un simbol al cântecului de libertate și a celor
Ion Aldea-Teodorovici () [Corola-website/Science/305865_a_307194]
-
adjunct al lui Haim Arlosoroff, șeful departamentului politic al Organizației Sioniste. I-a succedat după asasinarea acestuia la Tel Aviv în anul 1933. A fost în această calitate responsabilul cu relațiile externe al Organizației Sioniste vreme de 15 ani până la proclamarea Statului Israel în mai 1948, cand a devenit ministru de externe în primele guverne ale acestuia. Ca șef al departamentului politic, Shertok a dus negocieri cu autoritățile britanice, a depus eforturi pentru continuarea recolonizării Palestinei cu evrei, pentru planificarea așezărilor
Moșe Șaret () [Corola-website/Science/305277_a_306606]
-
a încheiat Mandatul britanic asupra Palestinei. Există o dispută între istorici în ce măsură au contribuit acțiunile militare ale Irgunului la accelerarea ieșirii britanicilor din Palestina și la asezarea luptei evreiești pentru independență pe ordinea zilei a politicii internaționale. În ziua de după proclamarea Statului Israel, la 15 mai 1948 Beghin a rostit ultima sa chemare către partizanii săi la stația ei de radio a Irgunului "Kol Tzion Halohemet" (Vocea Sionului Luptător): La 11 iunie 1948 Beghin a semnat cu Israel Galili, reprezentantul Guvernului
Menahem Beghin () [Corola-website/Science/305278_a_306607]
-
este, nici astăzi, elucidata. I se reproșează adesea reacția să tardivă față de evenimente. Această întârziere i-ar fi lăsat pe preoți dezorientați, în primele șase luni ale anului 1791. Această problemă face obiectul discuțiilor dintre istoricii religiilor. În 1793, după proclamarea Republicii în Franța, o comisie a hotărât suprimarea calendarului gregorian prin calendarul republican, cu decade, în loc de săptămâni, fără duminici. Satele franceze nu mai primesc agendele tradiționale. Franța anexează Avignonul și Comitatul Venaissin. La 19 februarie 1797, Napoleon Bonaparte îl constrânge
Papa Pius al VI-lea () [Corola-website/Science/305445_a_306774]
-
dar și o rezervă importantă pentru recrutarea în rândurile Armatei Roșii. După încheierea celui de-al doilea război mondial, armata comunistă, devenită între timp Armata Populară de Eliberare, a reușit să alunge Kuomintangul din China Continetală pe insula Taiwan. După proclamarea Republica Populară Chinezepublicii Populare Chineze, "Marșul cel Lung" a fost glorificat ca un simbol al puterii și dârzeniei partidului comunist. Marșul cel Lung a fost un eveniment important, care a dus la întărirea rolului lui Mao ca lider de necontestat
Marșul cel Lung () [Corola-website/Science/303470_a_304799]
-
a fost primul semnatar al memoriului-protest al intelectualilor pentru ieșirea României din coaliția militară fascistă. Devine președinte al ARLUS-ului (1944-1967). Din 1946 până în 1961 a fost fără întrerupere deputat în Adunarea Deputaților și apoi în Marea Adunare Națională. După proclamarea Republicii Populare Române la 30 decembrie 1947, Constantin Ion Parhon a fost ales președinte al Prezidiumului Republicii Populare Române (30 decembrie 1947 - 13 aprilie 1948), făcând parte dintr-un comitet interimar cu funcții prezidențiale (ales de Adunarea Deputaților), alături de Mihail
Constantin Ion Parhon () [Corola-website/Science/299976_a_301305]