2,781 matches
-
fundamentale ale lucrurilor" (Aristotel), "forme apriorice ale intelectului" (Kant), "determinări ale ființei fiindului" (Heidegger) sau "structuri ideale și descriptive ale realității" (Pierce), categoriile sunt ontofanii, realul fiind răstălmăcit din perspectiva existențialului originar. Eterna viețuire antinomică, între lumea sacrului și lumea profanului, transfigurează mitic timpul și spațiul. Țăranul român, trăind în "zariște cosmică", reîntemeiază lumea ca manifestare a gândirii mitice în care transfigurarea sacră a timpului și a spațiului reface actul cosmogonic originar: "Lumea este întemeiată, de fapt, prin izbucnirea sacrului, istorisită
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
că este vorba de realitatea totală, Cosmosul, ori de o parte a acesteia-o insulă, o specie vegetală, o instituție umană."2 Calendarul tradițional, ca timp sacru, și sărbătoarea, ca spațiu de manifestare a sacrului, pun în ordine cosmică lumea profană: "prin natura sa, Timpul sacru este reversibil (...), este, de fapt, un Timp mitic primordial readus în prezent (...). Timpul sacru este (...) mereu recuperabil și repetabil (...), acest timp nu curge că nu este o durată ireversibilă. Este un Timp ontologic prin excelență
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
discursului mitic, având drept scop recuperarea universului primordial, prin rit. Acest tip de imagine poate fi reprezentată prin cerc30, simbolizând "eterna reîntoarcere" la starea originară a lucrurilor.31 Prin ritual, se consacră legăturile cu timpul și cu spațiul, convertind evenimentul profan la sacru, prin năzuința cunoașterii. Deschiderea spre universalul din lucruri, dezvăluit de imaginea spațiu-timp, poate fi înfățișată de spirală care semnifică pactul ontologic cu timpul și cu spațiul: Prin "rostirea" cuvântului ritualic, fie că este descânt, cânt sau poveste, și
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Marți-seara."61 Timpul istoric este reînnoit periodic, prin intermediul timpului mitic, creația inițială a universului fiind repetată ritualic în actele magice care însoțesc pragurile de trecere. Astfel, "săptămâna" primordială este reamintită în orațiile nupțiale, tocmai pentru a reînnoi și sacraliza timpul profan: "Că numai Dumnezău e negreșit / Care toate-n lume le-a rânduit. / Luni a făcut sămn cu mâna / Și s-a făcut lumina; / Marți a făcut pomântul / Numai cu cuvântul, / Miercuri marea și câte-s într-însa / Numai cu zâsa
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
solstițiul semnificând "oprire", "odihnă a soarelui" , au fost simbolizate prin "îngroparea" sau prin "scalda" lui Moș Crăciun, începutul de an fiind patronat de o divinitate mitică, renăscută sau purificată. Răscumpărarea vârstei originare are loc în urma ritualului de abolire a timpului profan și de propovăduire a timpului sacru. Cele două scheme mitologice "scalda" și "îngroparea" Crăciunului fac posibilă refacerea legăturilor primordiale, cu Centrul Universului. Scalda Crăciunului, în fântâna mitică a Apelor primordiale, regenerează fața Lumii, prin punerea în comuniune cu forțele creației
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Că-i mai bună decât toate!"125 Paradigma mitologică a colindelor este construită pe baza nuntirii dintre pământ și cer, legătură consfințită de prezența astrelor; în unele colinde, apar și ipostaze feminine ale soarelui care mijlocesc comuniunea dintre sacru și profan: "Sora Soarelui / Că așa zicea, / Că ea e mai mare, / Că-i frate-său Soare / Și de când răsare, / Până când sfințește, / Lumea o-ncălzește, / Că de n-ar sori, / Lumea n-ar mai fi. / Sora Vântului, / Ea așa zicea / Că ea
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
plini de dor, / Arși de foc nestingător, / Veșnic să vă alungați, / Cerul să cutreierați, / Lumile să luminați!"192 Același scenariu narativ, al nuntirii soarelui cu luna, poate fi întâlnit și într-o colindă din Hunedoara în care se transfigurează motivul profan, devenind paradigmă cosmogonică. Parcursul inițiatic, de la Iad la Rai și de la Pământ la Cer, prin construirea unor surogate pământești scară, pod va fi desăvârșit de asumarea ontologică a propriului destin, Soarele și Luna consfințind hotarele temporale și spațiale, în drumul
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
minunea împletirii pământescului cu cerescul: "La ea (Maica Domnului) s-au coborât soarele și luna și au venit în rodini."198 În perioada celor 12 zile sacre, ale sărbătorilor de iarnă, soarele și luna desăvârșesc timpul și spațiul, convertind lumea profană la minunea creației. Astfel, într-o colindă bucovineană, soarele și luna repun lumea în echilibru cosmic, anulând puterea răului: "Sculați, gazde, nu dormiți, / Că vă vin colindători, / Pe la uși, pe la cetori, / Sara pe la cântători. / Nu v-aducem nici un rău, / Făr
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
pământ."217 Timpul sărbătorii reprezintă o recuperare a ordinii primordiale: "Prin sărbătoare se produce o rememorare și o comemorare a unei întâmplări mitice."218 Complexul ritualic al sărbătorii introduce "o ruptură" în timp și spațiu, o abolire ad hoc a profanului și clădirea, din temelii, a cadrului evenimențial, ca univers sacru: "sărbătorile instaurează o ruptură de timp și spațiu: intervalul de sărbătoare este fixat de un calendar tradițional și este limitat la anumite zile care instituie "un sezon al sărbătorilor" (R.
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
al vieții și al fertilității. în timp ce reprezentările malefice acționează pe timp de noapte marțea și sâmbăta, și iarna, semnificând întunericul, frigul, moartea și sterilitatea.223 În basme, spațiul sacru aparține "locurilor oprite". Spațiul tabu potențiază desfășurarea narativă și pecetluiește destinul profan al eroului: "FătFrumos se însoți cu cea mai mică dintre surorile zânei care îi dede voie să umble oriunde primprejur, nu însă prin Valea Plângerii. Trăia fericit și pururea tânăr; dar, într-o zi, luându-se după un iepure, trecu
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
apus și vezi pe cer cum unul dă în altul. Dacă dovedește cel de ploaie e anul mănos, dacă cel de secetă, e secetos."357 Ființe justițiare care transfigurează timpul după chipul și fapta omului, zmeii și balaurii convertesc lumea profană la taina adevărului: "Zmeii, balaurii poartă ploaia, nourii; ei se scobor în iazuri și sug apă; din aceea împrăștie pe cer, ca nouri, și crește ca și cum ar crește pâinea când dospește. Curcubeul e drumul balaurilor; pe curcubeu se duc la
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
trei stadii existențiale (cap. III): * Imaginea a-temporală și a-spațială este forma originară de manifestare a cunoașterii prin rit; * Imaginea spațiu-timp creează cadrul ritualic al universaliilor ontologice. Prin ritual se consacră legăturile cu timpul și cu spațiul, convertind evenimetul profan la sacru. Imaginea cronotop reprezintă predicația artistică, specifică textului literar, în care spațiul a-temporal și timpul a-spațial, de la începuturile creației, se interiorizează la nivelul discusului devenind temporalitate și spațialitate. În cadrul discursului mitic, spațiul, timpul, spațialitatea și temporalitatea devin
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
II, De la Guattama Budha până la triumful creștinismului, traducere de Cezar Baltag, Editura Științifică, București, 1991. ELIADE, Mircea, Imagini și simboluri, Eseu despre simbolismul magico-religios, Prefață de Georges Dumézil, Traducere de Alexandra Beldescu, București, Editura Humanitas, 1994. ELIADE, Mircea, Sacrul și profanul, traducere de Brândușa Prelipceanu, Editura Humanitas, București, 1995. ELIADE, Mircea, Tratat de istorie a religiilor, cu o Prefață de Georges Dumézil și un Cuvânt înainte al autorului, traducere de Mariana Noica, Editura Humanitas, București, 1992. * * *, Enciclopedia de filozofie și științe
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
de Mihai Alexandru Canciovici, Editura ALL, București, 1997, p. 65. 244 Ibidem, p. 67. 245 Ibidem, p. 332. 1 * * *, Enciclopedie de filozofie și științe umane, traducere de Luminița Cosma..., Editura ALL, București, 2004, p. 147. 2 Mircea Eliade, Sacrul și profanul, traducere dde Brândușa Prelipceanu, Editura Humanitas, București, 1995, p. 85. 3 Ibidem, pp. 61-62. 4 Aurel Codoban, Sacru și ontofanie, Pentru o nouă filozofie a religiilor, Editura Polirom, Iași, 1998, p. 102. 5 * * *, Enciclopedie de filozofie și științe umane, traducere
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
subintitulate "onirice", reprezintă într-adevăr obiecte din "realitatea" imediată, pentru a-și desfășura secretul voiaj spre "piscul de gheață". Obiectele în stare de imponderabilitate parcă însoțesc cele două trupuri care caută și se caută, traversând spațiul unei biserici cu icoane profane, curți în care oamenii duc o existență umilă, în timp ce Sfântul Elefterie și Dâmbovița, furișată prin ulei și materie, își continuă existența printre trecători. Lumea e văzută "prin minte" sau printr-un ochean fermecat, din ipostaza nepăsării: "Eram ferice, liric, leneș
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
de pe cruce. Ion Gheorghe știe să "citească" o icoană, accentuând simbolistica și culoarea. Elemente decorative, scene de compoziție, un anume schematism, îmbogățit de limbajul frust, susținute de o ritmică a gesturilor, a timpului, a spațiului dau vigoare poemelor. Icoanele sunt profane, poetul implică în ele marile teme viața, moartea, nașterea, timpul într-un univers stilizat cu figuri geometrice sau florale voit stângaci. Marele Unu a fost descoperit de Dumnezeu ca perfecțiune, ca un principiu ce își va găsi utilizarea odată cu nașterea
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
sine geniul înălțării, primește "și cele mai multe pocnituri în cap". Și în "Tinerețea lui Don Quijote", Sorescu parodiază, gesticulează larg sau reținut, ironizează pornirile oamenilor, degradarea lor, alienarea, toate fixate, cum s-a spus pe "mituri întoarse". El îmbină elementele biblice și profane, livrești în chip laic ("Adam", "Pace", "Licar", "Vine"). Dumnezeu a observat "această creație deșănțată a lui Adam/ L-a chemat la el și l-a sictirit Dumnezeiește,/ Și l-a izgonit din rai/ Pentru suprarealism." ("Adam"). Atâta vreme cât Marin Sorescu se
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
de lemn crud, virgin, așteptându-și icoanele; acest iconostas, tâmplă a bisericii (tâmplă, templu, tâmplar, templier, o serie de etimologii care pot deveni prilej de interesante și bogate comentarii cu aură ezoterică, mitologică) "trăsnea" o cezură fără echivoc între zona profană și cea sacră, aflată dincolo, în "Sfânta Sfintelor". Rămâneau în afară, către public, cele doua platforme pe care "les macons" masonii (nu facem aici decât să dam termenul în franceză al meșterului zidar de biserici mai ales conotațiile se desprind
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
originar; zori de zi, primăvara; copilăria)/al sfârșitului (timp tragic, agonic, durată thanatică: amurg, toamnă, golul istoric, preatârziul etc.) timp sacru: timp mitic, arhetipal (timp al genezei/al etnogenezei; „vârsta de aur“, timpi eroici; timp echinocțial, armonios, paradisiac, „răbdător“)/timp profan: durata existențială, timp al înstrăinării, al exilului existențial, al dezacordului eu- lume; timp solstițial, al absurdului, al rupturii de nivel ontologic). Indicii textuali ai timpului ficțional pot fi: - substantive (Noapte de mai - Al. Macedonski, Din valurile vremii... - M. Eminescu, Amintiri
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
număr, diversitae și amploare 23. Aplicarea Codului civil tuturor raporturilor între profesioniști dar și între profesionisti și nonprofesioniști rezolvă doar în aparență dificultățile legate de norma aplicabilă raporturilor mixte în care una din părți este profesionist (comerciant) iar cealaltă este profan. În pofida faptului că legea aplicabilă este una singură cea civilă totuși în mod concret în cuprinsul ei se regăsesc în cadrul aceleiași instituții reglementări diferite după cum parte a raportului juridic este profesionist (comerciant) sau nonprofesionist. Ca urmare problema stabilirii concrete a
Drept profesional. Teoria generală a contractului profesional by Maria Dumitru () [Corola-publishinghouse/Science/1415_a_2657]
-
încărcat de formalism, rigoare și imobilitate și circuitul comercial-flexibil, dinamic, inovator. Dreptul comercial (profesional) este partea cea vie a dreptului privat, laboratorul unde se experimentează soluțiile juridice pentru a fi adaptate vieții economice, și în măsura în care se dovedesc eficiente și pentru profani vor fi înglobate și de legea civilă 24. În consecință se apreciază că dreptul comercial reprezintă o ramură de drept autonomă cu specificitate proprie în pofida faptului că uneori normele aplicabile sunt înglobate, parțial, într-o singură reglementare care se aplică
Drept profesional. Teoria generală a contractului profesional by Maria Dumitru () [Corola-publishinghouse/Science/1415_a_2657]
-
a fi profesionist (comerciant). Ca urmare, în pofida celor afirmate în art. 3 alin. 1 C.civ. vor exista particularități ale reglementărilor aplicabile raporturilor juridice în funcție de calitatea de profesionist nonprofesionist a părților. De asemenea, procedura insolvenței nu se aplică, printre alții, profanilor, nonprofesioniștilor. Situația este întâlnită și în celelalte sisteme de drept care au dorit să adopte o reglementare monistă a normelor de drept privat. În Italia s-a realizat doar o unificare formală a celor două materii, concentrînd într-o lege unică
Drept profesional. Teoria generală a contractului profesional by Maria Dumitru () [Corola-publishinghouse/Science/1415_a_2657]
-
nou Cod civil riguros, definirea unor concepte fundamentale este necesară ca bază a unui drept privat unic. Concepte esențiale pentru structurarea raporturilor de drept privat nu sunt definite sau sunt definite incomplet. Mai mult decât atât, se recurge la "cuvinte profane" ce înlocuiesc terminologia juridică consacrată, în măsură să conducă la efectele juridice respective. Este cazul art. 3 C.civ. prin care se precizează că dispozițiile Codului civil se aplică și raporturilor dintre profesioniști precum și raporturilor dintre aceștia și orice alte
Drept profesional. Teoria generală a contractului profesional by Maria Dumitru () [Corola-publishinghouse/Science/1415_a_2657]
-
C.civ. prin care se precizează că dispozițiile Codului civil se aplică și raporturilor dintre profesioniști precum și raporturilor dintre aceștia și orice alte subiecte de drept civil. Din păcate termenul ales de către legiuitor "profesionist" nu este foarte fericită. Acest cuvânt profan, "profesionist" care este introdus ca termen juridic de fapt, nu este definit, creând cel puțin confuzie. Potrivit Dicționarului explicativ al limbii române, "profesionistul" este definit ca fiind "persoana care lucrează într-un anumit domeniu de activitate pentru care are o
Drept profesional. Teoria generală a contractului profesional by Maria Dumitru () [Corola-publishinghouse/Science/1415_a_2657]
-
într-un anumit domeniu de activitate pentru care are o pregătire corespunzătoare". În Vocabulaire juridique "profesia" reprezintă activitatea exercitată în mod obișnuit de o persoană pentru a-și procura resursele necesare existenței"50. Termenul de "profesionist", în opoziție cu înțelesul profan, desemnează o persoană a cărei apartenență la o profesie îi aduce o calificare corespunzătoare 51. În materia dreptului consumatorului, termenului de consumator i se opune cel de "profesionist" ca fiind orice persoană fizică sau juridică care, în contracte de vânzare
Drept profesional. Teoria generală a contractului profesional by Maria Dumitru () [Corola-publishinghouse/Science/1415_a_2657]