3,283 matches
-
cu oarecare aparență de știință medicală. Nu-i așa că este foarte interesant cazul doctorului Drasch? Acest om îndrăzneț a debarcat într o bună dimineață în București, a tras la un hotel, a vestit că este doftor și a început să profeseze medicina. bucureștiul în 1871 181 182 bucureștii de altădată Nimeni nu l-a întrebat ce este, de unde vine, dacă este ori nu este, în adevăr, doctor, dacă are diplomă. Și în scurtă vreme și-a făcut un nume. Niciodată un
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
următorul fapt: cu câtva timp înainte de a muri, simțindu-se cam șo văind, a spus unui prieten intim: — Trebuie să mă gândesc ca să-mi las un urmaș. — La cine te-ai gândit? l-a întrebat prietenul. — La fratele meu! — Unde profesează acum medicina? — Ah! nu e medic, este inginer de mine. Acest răspuns arată, mai mult decât toate celelalte exemple, câtă stimă avea Drasch pentru medicină. El era convins că un inginer de mine putea foarte ușor să devie doctor fără
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
și padișahul tuturor otomanilor“ (Art. 4); Maiestatea-sa Sultanul „dă învestitura șefilor de provincii privilegiate, în formele hotărâte de privilegiurile ce li s-au acordat“ (Art. 7); „Toți supușii imperiului se numesc, fără deosebire, otomani, oricare ar fi religia ce profesează“ (Art. 8) (Constituția Imperiului Otoman. Promulgată la 7 sihidje 1293 - 11/23 decembrie 1876, TEL., an. VI, 19 decembrie 1876, p. 2). Așadar potrivit acestei Constituții, România ar fi fost o „provincie privilegiată“, având ca suveran pe sultan, șeful statului
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
o străbatem cîte zile avem de trăit”. E vorba - nu încape îndoială - de „trecerea prin veranda verde”! Constat din nou că G. e „tare” în definiții: „Răzbunarea e o atitudine umană care-mi displace... Nu sînt în stare s-o profesez... Îmi repugnă!” Cît fals și redundanță! Dacă aș băga un pieptene și mai des în text, aș putea să arăt că autorul Conversației în oglindă nu stăpînește uneori prea bine nici acordul gramatical: „Tatăl tău n-a simțit esențialul: prezentul
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
soț - Maiorul Costescu, de care a divorțat, fiind alcoolic; Kalmicov - al treilea soț, ofițer cazac de la Don. 64 Colonel Ciuntu - originar din Fălticeni. Fost elev al lui Vasile Ciurea. 65 Dat profesorului și directorului Ion Roman din București, care a profesat la același liceu -„Mihai-Viteazul” - cu criticul. Cu alte nume, dar cu decor fălticenean, Lovinescu oferă discrete date despre o poveste de dragoste Între Ion Roman și Maria Mihăescu, petrecută cu mulți ani În urmă. 66 Mama lui Vasile și Horia
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
-și ia cât pământ are nevoie pentru gospodăria lui. și așa a făcut. Apoi au venit alți gospodari și În acest mod s-a născut comuna Botești. Băiatul lui Todică a Învățat ca să fie preot și Învățător; dar nu a profesat. În schimb a fost făcut primar și primar a trăit toată viața. El a fost căsătorit cu una din fetele Pr. șoldănescu și a avut pe cei trei fii. Murind ea, s-a căsătorit cu o fată din Boroaia și
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
Fălticeni, ca un memento al rodnicei activități culturale pe care a desfășurat-o acolo, În epocă. 512 Liderul Partidului Liberal din Județul Baia. 513 Dumitru Turculeț, institutor stabilit În Fălticeni. Fost elev al lui Virgil Tempeanu la școala Normală. A profesat ca Învățător la Boureni, fiind mereu În preajma conacului Sturdza, unde se Întâlnea cu Valeria Sturdza, fiică a Veronicăi Micle, pentru a-i cere ajutoare de care avea acută nevoie școala. 908 s pomeniți. Ca să nu se repete greșelile de mai
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
drepturile omului și a Actului final de la Helsinki. Aceste persoane, toate din București, sunt: Proca Mircea, economist, actualmente muncitor necalificat; Panait Romeo, jurist, forțat să lucreze ca zilier, și Constantin Lucian, geolog și specialist în relații internaționale, care nu poate profesa niciuna dintre cele două diplome universitare ce le posedă, regimul comunist refuzându-i un loc de muncă corespunzător studiilor. Și Constantin Lucian a fost forțat de către regim să accepte un loc de muncă ca muncitor necalificat. Familiile lor trăiesc în
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
ca muncitor necalificat. Familiile lor trăiesc în neagră mizerie. Un alt caz este cel al medicului Ionescu Cristina, tot din București, care, cu toate că nu a făcut pușcărie, este hărțuită, regimul hărăzindu-i o soartă amară. Meseria nu și-o poate profesa, fiind obligată să trăiască din pensia mizerabilă a tatălui său, fost deținut politic. Toate cazurile citate nu reprezintă decât dorința de răzbunare oarbă a regimului împotriva celor ce nu acceptă să ia minciuna drept adevăr sau să se complacă în
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
Obiectez asupra faptului că Universitatea din Chicago continuă să-l onoreze pe Eliade printr-o catedră purtând numele său (deținută În prezent de Wendy Doniger, care l-a condamnat pe Joseph Campbell pentru un antisemitism probabil mai moderat decât cel profesat de Eliade). Sunt tulburat de faptul că nimeni dintre cei cărora m-am adresat nu a replicat ceva care măcar să semene cu răspunsul potrivit”. La această acuzație, actualul decan, Richard Rosengarten, răspunde: „Catedra a fost stabilită pentru a onora realizările
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
slujind, de obicei, și ca birou editorial - cu fotografiile tuturor autorilor pe care Îi edita. Înainte și mai presus de toate, Însă, un spirit literar acut și Îndrăzneț, căruia, nu Întâmplător, gardienii ideologiei naziste i-au retras dreptul de a profesa ca editor, arzând În piața publică, cu acea isterie antiintelectuală proprie tuturor dictaturilor, numeroase volume apărute prin strădania sa. Lui Rowohlt Îi datorează enorm nu doar Musil și alți importanți scriitori interbelici de limbă germană, ci și Sinclair Lewis, Hemingway
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
lucru, că fără morală în viața particulară și fără morală și corectitudine în viața socială și de stat nu se poate merge înainte. Această umilă părere a mea s-a găsit oarecum în tovărășie cu principiile pe care le-a profesat D-nul Codreanu și astfel am crezut că este cazul să afirmăm în viața publică acest mare principiu al onoarei și al moralei creștine care, durere, se calcă atât de mult la noi. Toate acestea au fost îndemnuri hotărâtoare pentru
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
lucru, că fără morală în viața particulară și fără morală și corectitudine în viața socială și de stat nu se poate merge înainte. Această umilă părere a mea s-a găsit oarecum în tovărășie cu principiile pe care le-a profesat D-nul Codreanu și astfel am crezut că este cazul să afirmăm în viața publică acest mare principiu al onoarei și al moralei creștine care, durere, se calcă atât de mult la noi. Toate acestea au fost îndemnuri hotărâtoare pentru
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
Agent oficial. M-ați contactat dumneavoastră direct. Este o situație cu totul ieșită din comun. Ca să pun punctul pe i, probabil în dezacord cu regulamentul profesional. Dacă se descoperă, sunt pasibil de pedeapsă și mi se ridică dreptul de a profesa. Înțelegeți ce vreau să spun? — Înțeleg, spuse bătrânul. Ai toate motivele să fii îngrijorat, dar eu te rog să stai liniștit pentru că problema a fost întoarsă pe toate părțile și pusă la punct până în cele mai mici detalii. Solicitarea s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
și în refuzul oricărei dogme, fapt ce permite prezența în paginile sale a unor nume deosebit de prestigioase, dar și a unora cu rezonanță modestă. Colaboratorii erau îndemnați doar să vizeze „un ideal mai curat și mai înalt” (I.G. Duca), să profeseze o „artă democratică”, aprinzând „o flacără pentru luminarea și încălzirea marii mulțimi” (C. Banu). La împlinirea a cinci ani de la înființarea revistei, C. Banu își exprimă încrederea în acest ecumenism estetic: „Între revistele de bisericuță, care trăiesc pentru că nu mai
FLACARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287015_a_288344]
-
cultivă absența” (Tristan Tzara, Plus de paroles!). Doar retras în sine cuvântul va germina sensuri inefabile, iar tăcerea impenetrabilă va deveni implicit elocventă. Se poate vorbi, în felul acesta, încă o dată de problema negației și a valorii sale specific antiliterare profesate de d. Refuzul categoric de a crea, promovarea autodistrugerii, gustul declarat al efemerului, autocenzura (ceea ce Matei Călinescu numea „avangarda interioară”) și instalarea definitivă în negație construiesc în final o nouă imagine (inversă sau în negativ, autoironică sau autoparodică) asupra literaturii
DADAISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286653_a_287982]
-
și al inginerului ceh Alfred Dauș (Dausch), stabilit în Moldova după răscoala poloneză din 1863, la care ar fi participat, D. urmează liceul la Botoșani, Fălticeni și București. Va absolvi, în 1897, Facultatea de Drept din București, după care va profesa o vreme avocatura. Intrat în viața politică, este ales deputat și senator. De-a lungul timpului, este director al Imprimeriilor Statului, director al Teatrului Național din Chișinău, președinte al Ateneului Român, subdirector general al Societății Române de Radiodifuziune. Debutează ca
DAUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286701_a_288030]
-
prin lecturi. Din cronicile lui dramatice, ca și din tratatul în formă epistolară Scrisori către actorul X, se desprinde o viziune marcată de idealism estetic: teatrul, ca manifestare a frumosului, trebuie să provoace o înălțare sufletească. Realismul pe care îl profesează, formulat convențional („imaginea vieții”), se nuanțează („iluzia realității”). E de înțeles că se arată reticent față de devierile în irațional sau în „absurd” ale „școalei nordice”, îndeosebi. Ceea ce îl interesează într-un text dramatic sunt coerența logicii conflictului, concizia și claritatea
DAVILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286707_a_288036]
-
de Stat (1958), inspector în Ministerul Culturii (1960-1962), bibliograf la Biblioteca Centrală de Stat (1962), redactor la „Călăuza bibliotecarului” (1963), conferențiar la secția de biblioteconomie a Institutului Pedagogic din București (1963-1970), secție transferată în 1970 la Universitatea din București, unde profesează până în 1977, când, după cererea de plecare definitivă din țară, i se desface contractul de muncă. În iulie 1979 emigrează în Toronto (Canada), unde editează revistele „Tricolorul” și „Luceafărul” și relansează buletinul „Studiul bibliologic”, inițiat la București în 1964. Debutează
DIMA-DRAGAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286766_a_288095]
-
scrie articole politice la cotidianul „Calendarul”. Colaborează, de asemenea, la „Cultura poporului”, „Țara noastră”, „Cuvântul”, „Scrisul românesc”, „Vitrina literară”, „Axa”, „Secolul”, „Curentul”, „Ideea națională”, „Cuget moldovenesc” (Bălți) ș.a. D. este un important ideolog al curentului ortodoxist, ca ramură a tradiționalismului profesat de gruparea de la „Gândirea”. Încă din 1919, în articolul Dogmatismul național („Luceafărul”), se pronunța în favoarea unui tradiționalism identificat cu ortodoxia, „element pivot al etnicității în artă” și unică sursă de specificitate. În concepția înfocatului apologet al ortodoxismului, viața neamului românesc
DRAGNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286851_a_288180]
-
voinței sociale au furnizat dovezi în acest sens, constând în numeroase situații în care în aceleași cadre apar manifestări diferite sau în cadre diferite apar manifestări asemănătoare (Gusti, 1946, 53). De pildă, coloniștii moți de lângă Timișoara, observă Gusti, continuă să profeseze meseriile de „negustori ambulanți săraci în câmpiile mănoase ale Banatului”, iar coloniștii macedoneni din Dobrogea „perseverează în păstorit și comerț în mijlocul tătarilor și turcilor agricultori”. Pentru autorul sistemului monografiei sociologice, factorii de mediu natural și social, luați în sine, nu
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
și mai josnic și mai anihilator”. Epistolierul se teme permanent să nu se rateze, să nu se comodizeze, să nu se burghezească. Dornic să știe cât mai mult, preferă „diletantismul universal unei specializări universale”. Cel care își acuză slăbiciunea și profesează inutilitatea efortului era totodată stăpânit de nesațul de a călători, călătoriile fiind pentru el „singurele momente de fericire”, de a vedea, în Germania sau în Italia, muzee, catedrale, domuri, opere celebre. La stările depresive mărturisite mereu au contribuit, în mod
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
Dem. (4.VI.1911, Buzău - 2.VIII.1988, București), poet și traducător. Este fiul Ecaterinei și al lui Dumitru Iliescu, pescar. În 1931 a absolvit Liceul „B.P. Hasdeu” din orașul natal, apoi Facultatea de Drept a Universității din București, ulterior profesând avocatura în baroul buzoian. Pentru convingerile sale de extremă dreapta, regimul comunist l-a condamnat la muncă silnică în lagărul de la Periprava, unde a fost întemnițat din 1948 până în 1960. În timpul liceului se numără printre redactorii revistei „Licăriri literare” (1929
ILIESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287516_a_288845]
-
copii ai unei familii de țărani săraci. Isprăvind clasele primare în satul natal, băiatul, căruia nu-i place viața la țară, este înscris la Liceul „Radu Greceanu” din Slatina. După absolvire (1916), urmează o școală de învățători; luându-și diploma, profesează scurt timp ca suplinitor. Înrolat la cavalerie, cu toate că nu se împacă defel cu disciplina militară - recalcitrant, bățos, el este ba încarcerat, ba mutat disciplinar -, se reangajează la sfârșitul stagiului ca sergent-instructor. Dar își leapădă curând și straiele ostășești, intrând slujbaș
DAMIAN-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286664_a_287993]
-
prezentă aici). Vorbind despre schimbare ca lege a firii, amintind de „stepenele” stolnicului Cantacuzino, cărturarul urmărește creșterea și descreșterea statelor contemporane lui (Polonia, Suedia, Prusia), dar mai ales a Țării Românești, unde procesul s-a accentuat din cauza instabilității politice. Ideile profesate de C. de R. în predosloviile sale îl așază pe linia preocupărilor mai vechi ale umaniștilor români, conturând totodată, prin noile elemente de filosofia istoriei și prin tema timpului, profilul unui important cărturar iluminist de la sfârșitul secolului al XVIII-lea
CHESARIE DE RAMNIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286192_a_287521]