2,857 matches
-
amploarea substitutului clivajului structurant scade și, o dată cu aceasta, scade și orice miză legată de amploarea subclivajelor acestuia. Subclivajele își pierd pertinența întrucât diminuarea influenței poziționării genetice se prezintă mai ales ca o diminuare a distanței ideologice, rezultat al unei reamenajări programatice și politice a PSD-ului care primește o recunoaștere internațională din partea Internaționalei Socialiste și din partea Partidului Socialiștilor Europeni. PSD obține astfel o legitimitate printr-o migrare în bloc către versanții unor clivaje până atunci inaccesibili: adoptă astfel un discurs maximalist
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
dar și bucovineni și basarabeni, iar limba și-o numeau română, chiar dacă vorbeau moldovenește. În același timp, în Republica Autonomă Sovietică Socialistă Moldovenească, creată de Moscova pe malul stîng al Nistrului, ideea că moldovenii sînt altceva decît românii a devenit programatică, modalitățile de punere în practică fiind nu numai diferite, ci uneori chiar diametral opuse, în raport de momentul conjunctural, mereu actuală rămînînd desconsiderarea și eliminarea a tot ce putea fi românesc. Astfel la conferința regională din 1927, secretarul Holostenco al
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
Petrovici Cașmir din Țelina, crezînd că „cel ales [de sobrania dvorenilor] va fi purtătorul de cuvînt al domniilor voastre, - al Basarabiei, - fiindcă astăzi în Basarabia numai domniile voastre aveți dreptul de a grăi“ (1, 118), face greșeala de a pretinde candidaților declarații programatice, adresîndu-se adunării în limba moldovenească. „A urmat o tăcere înghețată. Chiar și «baronul Gulfstream» numai peste cîteva minute s-a priceput să urle: - Trădător! Separatist! Vîndut jidanilor! Afară cu el! La duel american!“ (1, 118). După ce la început noua administrație
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
Aspects du mythe, Paris, 1963 și Le sacre et le profane, Paris, 1965. Intr-un articol recent publicat în revista History of Religions Chicago, 1965, nr. l, p. l-17, al cărei coeditor este, M. Eliade, reia această observație, adăugind, programatic, necesitatea lărgirii conștiinței europene, prin asimilarea înțelepciunii și artei popoarelor Asiei și Africii. Este interesant de remarcat că această "dezeuropenizare" a culturii, în care un rol important, de "mediator" cultural 1-ar putea juca istoria religiilor, este perfect sincronică (v.
[Corola-publishinghouse/Science/85060_a_85847]
-
generatoare de incendii, afecțiunea familială asfixiantă și devoratoare. Diferitul și nefamiliarul, criterii de excludere și persecuție, sunt aici resursele unei estetici inovatoare, exploatată ingenios de toți virtuozii grotescului, de la Edgar Allan Poe la H.R. Giger. Deși întotdeauna sacrificați, anormalii devin programatic ficțiune și personaj, asigurându-și o frântură de nemurire. Traduse excelent din engleză de Marius Chivu, textele își mențin limpezimea proaspătă într-o limbă română ce conferă diminutivului potențial metaforizant și protejează ciudații mărunței de agresiunea verbelor tari. Deși esențial
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
despre o fetiță cu un destin miraculos și un nume premonitoriu, Destina Meridian, locuind într-o casă somptuoasă din mijlocul deșertului, având ca unic prieten un leu de munte. În tablourile ei din anii '40 și '50, de un suprarealism programatic, saturat, revin adesea cadre și ipostaze ale cruzimii infantile, mistere impenetrabile țesute în jurul unor figuri nubile, intruzini nocturne ale virilității, fantasme în crescendo, invadând, în aglomerări piramidale de corpuri, aceleași interioare domestice. Membrana ce desparte realul de viața ascunsă a
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
la promovarea unei entropii relative care, între dezordinea totală a incertitudinii și a întîmplării, și repetiția (redundanța) fără informație, menține un grad de entropie suficient. Aici, utilitatea reglează practica. Acest model informațional, care privilegiază în același timp formalizarea, cuantificarea și programatica, a contribuit ca model simplu al analizei structurale, dar cu un grad de respectabilitate superior, la destinul cosmic al comunicării. "Figura" sa s-a difuzat în științele vieții și în științele etichetate ca umane. Ca joc ale cărui reguli sînt
Comunicarea by Lucien Sfez () [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
Citatul trunchiat se cheamă, în cazul acesta, mistificare a textului Dincolo de numeroasele confuzii (dintre care am amintit doar câteva) rămâne deschisă o altă problemă; în ce măsură îndreptățește "polul secund al stilului" perpetua confundare a gândirii artistice cu gândirea științifică. Rezultatul acestei programatice suprapuneri de sfere nu cred că mai are nevoie de comentarii. Iată-l: ""Eterna pace" nu are o semnificație "pesimistă", așa cum nu e pesimistă mult discutata "resemnare" din final a iui Hyperion. În fapt, se manifestă acum prima lege a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
seducătoare și așază cititorul pe un plan intelectual, elevat. Există în scrisul lui Theodor Codreanu o indicibilă vibrație a ideilor, care îl apropie, în opinia noastră, de Ibrăileanu și desigur de întemeietorul criticii literare românești, Titu Maiorescu. Provocarea valorilor mizează programatic pe o ambiguitate. Valorile clasice, prin chiar condiția lor axiologică perenă, reprezintă pentru criticul tânăr o permanentă provocare. Fiecare generație descifrează în scrisul celor vechi sensuri ce corespund sensibilității epocii, "spiritul veacului", pentru a relua o sintagmă celebră. Deopotrivă, capodoperele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
schițat de Caragiale convențional. Mi-am zis că e tocmai invers și timpul mi-a dat dreptate". Acest citat limpezește din capul locului părerea autorului despre sine, cât și despre personalitățile cu ale căror idei se va confrunta, în mod programatic. Avându-l ca reper pe Eminescu, confruntările se vor manifesta majoritar la nivelul unei urbanități fără fisuri. Atunci când ele există, se datorează unor atacuri incalificabile asupra lui Eminescu; altfel spus, asupra ființării noastre în ipostaza genialității. Autorul se află într-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
și agresivitatea gregară merg până acolo încât încearcă, dacă nu fisurarea, măcar macularea unei opere indestructibile. Referindu-se cu condescendență executorie la acești maidanezi în blugi sau în frac, Theodor Codreanu găsește explicația într-o cabală bine orchestrată și reiterată programatic, la momente aniversare, de către structuri disimulate sau fățișe, care se zbat să dovedească lipsa noastră de vocație creatoare și, în concluzie, impunerea unui statut colonial la toate nivelurile. Pentru a-l înstrăina de noi înșine, Eminescu e învinovățit că, prin
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
când Freud, să zicem, a conceptualizat "complexul Oedip" pornind de la imaginarul oferit de tragedia lui Sofocle, acesta s-a transformat în "complex cultural" care are deja o istorie de aproape un secol. Complexele, așadar, se pot "învăța", pot fi cultivate programatic". Din studiu, nu reiese cu limpezime care școală psihanalitică este preferată de Theodor Codreanu, dar reiese limpede, din citatul anterior, că exegetul recurge la o altă aproximație, întrucât complexele psihanalitice nu pot fi nici "programate" și nici "învățate", oricâte sensuri
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Codreanu, dar reiese limpede, din citatul anterior, că exegetul recurge la o altă aproximație, întrucât complexele psihanalitice nu pot fi nici "programate" și nici "învățate", oricâte sensuri figurate le-am atribui. Psihanaliza adevărată se întemeiază tocmai pe premisa imposibilității "cultivării programatice" a complexelor. Cel care recurge la "cultivare" intră, nesmintit, în categoria simulanților, pe care psihanalistul îi trimite la plimbare. În plus, complexele nu au caracter "demoniac", așa cum se susține, ci sunt, pur și simplu, complexe, adică asamblări de elemente neutre
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
secretul personalității creatoare a lui Bacovia care s-a retras (strategic?) în autoizolare și tăcere, pentru că autismul este o "maladie a vidului", iar arhetipul sonor al universului său este "țipătul". "Artistul modern crede eseistul este un Narcis care-și tulbură programatic oglinda spre a-și multiplica imaginile, vizibile doar cu ochiul interior" (pag. 255). Obiectivul declarat ar fi tocmai faptul existenței care se săvârșește în orice om. Ca la orice mare poet, în creația acestuia particularul și universalul se întâlnesc, tot
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
nației. Câtă vreme organicitatea etnică s-a conservat prin țărănime, primejdia n-a fost mortală. Numai că, așa cum atrage atenția Constantin Stere, social-democrația a deschis pentru prima oară porțile nimicirii acestei organicități, nu prin emanciparea țărănimii, ci prin distrugerea ei programatică. Programul a fost dus până la capăt de comunism încât pentru întâia dată fenomenul sfâșierii amenință să invadeze și grosul națiunii. Oglinda acestui dezastru este Basarabia". Autorul detectează o carență a națiunii în istoria noastră, observând că poporul și statalitatea prevalează
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
nr. 1-3, ianuarie-martie 2005 Teodor PRACSIU Theodor Codreanu Poet și simbol Indiscutabil, Theodor Codreanu are vocația construcției critice. A început cu Eminescu, piatra de încercare pentru orice exeget tânăr (Eminescu Dialectica stilului, 1984), în spiritul sugestiilor călinesciene, convertite în demers programatic și în principiu ordonator. A adâncit investigația în Modelul ontologic eminescian (1992), pentru ca peste câțiva ani să articuleze un best-seller iconoclast, chiar eretic prin "grila" demitizantă aplicată lui Maiorescu, volum cu impact cert la public, Dubla sacrificare a lui Eminescu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
psihanalitice, încheiată cu o plonjare subită în imaginarul romanesc. Procedeul argumentelor cumulative, culese din varii domenii pentru a articula o idee centrală, atinge virtuozitatea în Complexul Bacovia. Theodor Codreanu practică obstinant o critică a adâncimilor. Are în vedere, de altfel, programatic, complexele de profunzime (Complexul Bacovia). Dorește întotdeauna să treacă de suprafața lucrurilor, năzuind să surprindă "abisalul", ecoul primordial unic și irepetabil. Sondarea adâncurilor operei se realizează cu instrumentele unei poetici a arhetipurilor (arheității), a rădăcinilor ontologice, valorificând cu dibăcie, cum
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
complexitatea operei ei. Suntem prea apropiați de Mihail Diaconescu și prea îndepărtați de armonia și complexitatea operei sale pentru a descoperi misterul și diversitatea semnificantă a unui corpus textual impresionant nu numai prin dimensiuni, ci și prin elaborare, prin consecvența programatică și ideologia da, ideologia românească, de convergență estetică, filosofică și morală. Nu e minimalizant să recunoaștem o ideologie coerentă și consecventă în construcția unui edificiu epic al istoriei românești, plin de obiectivitate, dar fără să evite neapărat un spirit idealizant
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
și secretul profundei sale înțelegeri prin iubire, aplicate la întregul domeniu al cunoașterii". Dar nici mai puțin. Eroismul în istorie nu reprezintă o acumulare și o culminație de evenimente excepționale, ci cristalizarea naturală a întâmplărilor comune, interpretate epic, simbolic și programatic de dl. Mihail Diaconescu. Existența spirituală românească, temă tratată de mari exponenți ai tradiționalismului și specificului nostru național precum Mihai Eminescu, Nicolae lorga, Nichifor Crainic, Lucian Blaga, Mircea Vulcănescu, Mircea Eliade, Dumitru Stăniloae, Constantin Noica, se configurează în câteva nuclee
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
în genul dominant al ultimelor două secole, romanul. De aceea ni se pare că, nu întâmplător, Theodor Codreanu a avansat în prim-planul preocupărilor sale proza de dimensiuni mari, concepută ca romane multivolume sau cu serii istorice cu evidente conotații programatice. Din a doua categorie face parte și Mihail Diaconescu, care și-a extras materia epică din spațiul dacoromân al ultimelor două milenii. Fascinația unor asemenea construcții epice este indusă de continua descoperire a fluidului viu care circulă prin arterele nevăzute
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
a le și vedea (cum își îngăduia s-o facă, spre amuzamentul lui I. Barbu, matematicianul, Camil Petrescu). Theodor Codreanu e în cunoștință de cauză, cum se spune, afirmă: "Opțiunea lui Mihail Diaconescu pentru romanul istoric vine din tradiționalismul său programatic, pe de o parte, iar pe de alta din viziunea fenomenologică a autorului, îndatorată nu atât celei moderne a lui Husserl și Heidegger, cât mai degrabă celei monumental istorizante a lui Hegel". Opera romanescă a lui Mihail Diaconescu nu ar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
date fiind evoluțiile politice care au cauzat mișcări tectonice în fostul U.R.S.S., în fosta Iugoslavie, în Orientul Mijlociu sau în nordul Africii. A doua schimbare la față e o carte tulburătoare și, în egală măsură, o carte tristă. În haosul programatic de după 1989, care a urmărit discreditarea ideii naționale, macularea adevăratelor valori și impunerea unei noi ideologii de stânga, Theodor Codreanu decelează, cu luciditatea intelectualului nevândut, elementele unei mișcări din exterior (Soros & Co.) care, prin intermediul unui ideolog ca Silviu Brucan, a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
revolta și mobiliza pe orice cititor de bună-credință. Din motive de spațiu tipografic, ne vom concentra aici sumar pe câteva figuri emblematice: M. Eminescu și Paul Goma, de partea adevărului crud, iar de cealaltă parte, H.-R. Patapievici, ce ignoră programatic și fără scrupule România profundă în favoarea grupului elitist (minoritar) de la GDS. Nicio clipă cărturarul din Huși nu înclină spre o societate în care majoritatea ar strivi minoritățile, după cum și situația inversă i se pare reprobabilă. Ca întotdeauna, Theodor Codreanu se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
atașează ca prolog la manualul său de istorie a principatului Moldovei este redactată pe liniile stabilite de Kogălniceanu în Cuvântul... său din 1843, preia selectiv pasaje din acesta, încorporând doar formule precaute și lăsând pe dinafară enunțurile naționaliste din materialul programatic rostit de Kogălniceanu. În Ardeal, chiar și în 1866, la ceva timp după unirea principatelor danubiene, manualul de istoria al lui Moldovan nu conține nicio referire la ideea unității politice a românității. Discursul vehiculat în aceste manuale pendulează continuu între
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
joc nominal, se operează o suprapunere între trei dimensiuni ale unității: unitatea etnică, unitatea geografic-teritorială și unitatea primordial-politică a regatului dacic. Tema unității politice poate fi reperată în textele școlare într-o formă mai degrabă aluzivă decât explicită, revendicativă și programatică (așa cum devine ea în climaxul mișcării pașoptiste; a se vedea proclamația-manifest Dorințele Partidei Naționale din Moldova, care revendica explicit "Unirea Moldovei cu Țara Românească" [1883, p. 31]). De exemplu, Albineț sugerează utilitatea uniunii politice, care, dacă s-ar fi săvârșit
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]