1,633 matches
-
și țărănimea muncitoare - Scânteia, 12 apr. 1952) arată limpede că acest proces are loc cu ascuțime în satele noastre și reforma bănească efectuată de curând le-a dovedit cu prisosință. «Învățătura stalinistă despre mecanica luptei de clasă în condițiile dictaturii proletariatului - spune documentul - ne arată că în desfășurarea cu succes a luptei socialismului împotriva capitalismului, când crește vijelios sectorul socialist al economiei naționale și scade neîntrerupt greutatea specifică a elementelor capitaliste...» (...). Acest proces n-a fost observat de Aurel Mihale și
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
de subminare a regimului de democrație populară și de sabotare a operei de construire a bazei economice a socialismului în țara noastră (...). În politica fiscală, ei au favorizat creșterea elementelor capitaliste la sate și le-au apărat împotriva loviturilor dictaturii proletariatului. O mare parte din chiaburi au fost trecuți în categoria «mijlocașilor», dându-li-se astfel putința de a se sustrage efectelor politicii de îngrădire duse de statul de democrație. În politica prețurilor, dușmanii poporului au urmărit mărirea continuă a prețurilor
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
de fabrici, doritori să «valorifice» la maximum forța de muncă cumpărată. Ca vastă tragedie a muncii salariate, Capitalul introduce în scenă adevărate personaje literare, caracterizate cu o mare iscusință artistică. Urmărind relațiile de producție, care se stabilesc între burghezie și proletariat, Marx are aceiași reprezentare vie, palpabilă, a fiecăreia dintre clase. În Capitalul, burghezul și proletariatul devin caractere tipice, definite în împrejurările tipice ale vieții. (...) Toți acești Mrs. Smith, Othley, Jackston, Sanderson etc, proprietari de filaturi din Manchester, fabricanți de oțel
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
muncii salariate, Capitalul introduce în scenă adevărate personaje literare, caracterizate cu o mare iscusință artistică. Urmărind relațiile de producție, care se stabilesc între burghezie și proletariat, Marx are aceiași reprezentare vie, palpabilă, a fiecăreia dintre clase. În Capitalul, burghezul și proletariatul devin caractere tipice, definite în împrejurările tipice ale vieții. (...) Toți acești Mrs. Smith, Othley, Jackston, Sanderson etc, proprietari de filaturi din Manchester, fabricanți de oțel laminat și de oțel pentru forje, toți acești domni ale căror gânduri, apucături, Marx le
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
portofoliului abia înșfăcat; generalul Cavaignac asasinul muncitorilor francezi e arhanghelul Cavaignac «salvatorul» ordinei și proprietății. Galeria de portrete ale comandanților burgheziei, realizată de Marx în scrierile istorice, e un exemplu nemuritor de statiră combativă, realistă. Cei mai înrăiți dușmani ai proletariatului își pierd, sub sarcasmul marelui învățător al omenirii muncitoare, morga, și-și dezvăluie odată cu josnicia caracterului, mizeria morală. Nici Victor Hugo în al său Napoleon le Petit n-a știut să prindă ca Marx amestecul de murdărie, fanfaronadă și cinism
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
lupta hotărâtă pentru pace. A întări deci frontul păcii e unicul mijloc. Muncitorimea manuală și intelectuală constitue populația covârșitoare a globului. Iar noi, intelectualii, îndeosebi responsabili în orientarea opiniei publice, vom face mai bine dacă asociindu-ne luptei organizate a proletariatului mondial împotriva cursei înarmărilor, vom arăta străduință și disciplină. Ca niște adevărați docheri care lucrăm în porturile unde sosesc ideile, să refuzăm și noi descărcarea strigătelor de război”. - Cuvinte și cuvinte. În: Flacăra, nr.40 (144), 7 oct. 1950: „Dintr-
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
sosirea în România să își promoveze convingerile politice și culturale generate de experiențe din Rusia. Primele articole, din „Evenimentul”, avansează deja ideea atitudinii greșite a socialiștilor față de mișcările naționale, precum și pe aceea a inaplicabilității marxismului în țările agrare, în care proletariatul propriu-zis lipsește. În astfel de țări, implicit în România, soluția optimă ar fi fost desăvârșirea revoluției burgheze, prin introducerea, pe cale parlamentară, a reformelor democratice, în special a votului universal, prin împroprietărirea țăranilor, concomitent cu ridicarea nivelului lor cultural, categoria socială
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289921_a_291250]
-
există legătură cauzală între ele; b) daca ambele enunțuri sunt adevărate dar nu există legătură cauzală între ele; c) dacă primul enunț este adevărat iar al doilea fals; d) dacă primul enunț este fals iar al doilea este adevărat; Dictatura proletariatului a asigurat egalitatea deplină a oamenilor în societate; Lenin a fost principalul ideolog și conducător al bolșevicilor în Rusia. 15) Analizați conținutul enunțurilor și marcați cu: a) dacă ambele enunțuri sunt adevărate și există legătură cauzală între ele; b) daca
ISTORIA ROM?NILOR TESTE PENTRU ADMITERE LA ACADEMIA DE POLITIE by DORINA CARP () [Corola-publishinghouse/Science/83159_a_84484]
-
conflagrației. Cu povara holocaustului și cu o repede-asumată clarviziune să ne amintim că mulți intelectuali s-au lăsat cuceriți în acei primi ani de "idealurile nobile" ale comunismului el a trecut fățiș în tabăra celor socotiți "indezirabili", pentru că subminau "dictatura proletariatului". Autoritățile sovietice, în deplină complicitate cu cele maghiare, aveau de altfel să-l "izoleze", condamnîndu-l la 25 de ani muncă forțată și deportîndu-l în Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste. A petrecut în "paradisul muncitoresc" șase ani, în tabere de reeducare din
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
doar în țările industriale occidentale. Nici o mișcare muncitorească nu avea vreun sens fără o clasă muncitoare care să merite acest nume. Marxismul era foarte ambiguu în privința țărănimii. Țăranii alcătuiau o clasă cu mentalitate mic-burgheză; marxiștii făceau eforturi serioase ca să atragă proletariatul rural lipsit de pămînt. Trebuia găsită o soluție pentru problemele arzătoare ale țărilor cu populație țărănească majoritară și cu zone rurale în care oamenii trăiau în mizerie. Stere și alți ideologi de frunte ai Poporanismului se opuneau industrializării occidentale. Ca
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
lui se numără peste trei sute de articole politice publicate în "Timpul", în care ataca regimul politic și realitățile pseudooccidentalizării. A atacat politicianismul, care, după părerea lui, "printr-o mașină politică nemiloasă a plătit salarii mizerabile pentru slujbe birocratice, creînd un proletariat al condeiului!". El numea o astfel de democrație democrație bugetară, punînd-o în contrast cu una reală: o democrație a muncii. Patriotismul politicianismului este grija iubitoare mai curînd față de bugetul țării și nu față de țară, exploatînd la maximum resursele tot mai mici ale
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
cu coloana ei vertebrală economică, evreii, protejați de Constituție și de regimul liberal) care bloca viitorul nou apărutei intelectualități. Iorga nu era deloc îngrijorat de superproducția de pseudointelectuali. A replicat ziarului "L'Indépendence Roumaine", "care era îngrijorat de apariția unui proletariat intelectual", explicînd că nu vrea să primească de la nimeni lecții în privința funcționării universităților. Diploma era pur și simplu o recunoaștere a muncii depuse, dar nu asigura o slujbă. Dacă avem prea mulți avocați, să creăm atunci condiții pentru angajarea lor
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
de arte liberale și lipsa de profesioniști de a căror formare depindeau atît de mult economia și prosperitatea României Mari! Iorga ignora înmulțirea alarmantă a acestei drojdii pseudointelectuale. Mentorul său, Eminescu, era conștient de problema aceasta și pomenea mereu de "proletariatul condeiului". E ciudat că Iorga nu a lansat niciodată o campanie serioasă de alfabetizare, dat fiind că mai mult de 50% din populație era analfabetă. Pe la sfîrșitul toamnei lui 1922, amarul studenților a dus la o grevă studențească generală 109
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
să aibă cel puțin trei generații de strămoși români. Această stipulare era clar îndreptată împotriva familiei Zelinschi. Atît în privința formei. Cît privește principiile fundamentale, ea rămînea în cea mai mare parte neschimbată. Mizeria țărănimii, care crea un tot mai numeros proletariat agrar, era aceeași. Dar noile complexe industriale și IAR-ul (industria aeronautică română pentru care fiecare român plătea taxe de accize pe timbrele poștale) garantau profituri fabuloase camarilei și celor cîțiva aflați destul de aproape de ciolan. Analizînd statul corporatist al lui
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
apărat cu îndîrjire politica economică a liberalilor de industrializarea forțată din anii '20. Politica aceasta a pus clar povara acestui "proces necesar" pe umerii țărănimii. Zeletin respinge argumentele marxiste. "Întrucît capitalismul se afla în România în stadiu de formare, un proletariat urmărindu-și propriile țeluri revoluționare era un nonsens". Burghezia română și rolul ei istoric, București, 1952, passim 25 Hugh Seton-Watson, Eastern Europe Between the Wars, Harper & Row, New York, 1962, p. 293 26 Ibidem, p. 290, și William O. Oldson: A
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
realmente că nazismul nu putea fi extirpat din Germania decât prin realizarea unei transformări socio-economice: ei nu se sinchiseau de responsabilitatea individuală sau de reeducarea morală. Dar au Înțeles și faptul că nazismul nu era doar o farsă jucată nevinovatului proletariat german. Clasa muncitoare germană, ca și burghezia, Își neglijase fatal Îndatoririle. Tocmai din acest motiv, ea putea fi determinată să adopte obiectivele comuniste, dacă biciul și zăhărelul erau dozate corect. și În orice caz, autoritățile din estul Germaniei, ca și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
care nutreau și ele ambiții reformatoare. Nu era simplu să-i acuzi pe social-democrații din Europa Centrală și de Est de fascism sau colaboraționism: ei fuseseră În general, ca și comuniștii, victime ale represiunii. În măsura În care se poate vorbi despre un proletariat industrial În Europa de Est, predominant agrară, el Îi sprijinea pe socialiști, nu pe comuniști. Neputând să-i Învingă pe socialiști, comuniștii au hotărât să li se alăture. Mai exact, să-i facă pe socialiști să li se alăture lor. Era o
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
a Învățat să-și asume responsabilități politice și militare la o vârstă foarte fragedă. Intelectualii din clasa de mijloc Împărtășeau - În Est, ca și În Vest - un entuziasm tineresc pentru viitorul comunist, dublat de un net complex de inferioritate față de proletariat. În anii imediat următori războiului, muncitorii calificați erau la mare căutare - spre deosebire de anii Marii Crize, Încă vii În memoria colectivă. Cărbunele trebuia extras; șoselele, căile ferate, clădirile și liniile electrice urmau să fie reconstruite sau Înlocuite; trebuiau făcute unelte și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
socială, puteau să-și atenueze disconfortul abandonându-se comunismului. Chiar dacă n-au mers atât de departe Încât să intre În partid, mulți artiști și scriitori, mai ales În Franța și Italia, „se prosternau În fața clasei muncitoare” (Arthur Koestler) și idolatrizau „proletariatul revoluționar” (imaginat de regulă, În spirit realist-socialist/fascist, drept masculin, sever și musculos). Deși fenomenul avea o amploare europeană și nu se limita la comunism (cel mai cunoscut exponent intelectual al „muncitorismului” era Jean-Paul Sartre, care nu a intrat niciodată
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Coalițiile „roșu-verzi” (la Început Între Partidul Agrar și Partidul Social-Democrat, apoi exclusiv În interiorul celui din urmă) erau de neconceput În altă parte; În Scandinavia, ele au devenit o regulă. Partidele social-democrate au fost vehiculul prin care societatea rurală tradițională și proletariatul industrial au pășit Împreună În epoca urbană: În acest sens, În Scandinavia, social-democrația nu era doar o opțiune politică printre altele - era Însăși manifestarea modernității. Statul asistențial scandinav apărut după 1945 Își avea așadar originea În cele două pacte sociale
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
suburbie pariziană ticsită. XIItc "XII" Spectrul revoluțieitc "Spectrul revoluției" Actul sexual a Început În 1963, Între sfârșitul cenzurii În cazul Chatterley și primul disc Beatles. Philip Larkin Revoluția - am iubit-o nespus. Daniel Cohn-Bendit Revolta burgheziei cuprinse de remușcări Împotriva proletariatului mulțumit și oprimant e una dintre curiozitățile epocii noastre. Sir Isaiah Berlin Acum toți jurnaliștii din lume vă pupă-n fund... dar nu și eu, drăguților. Vă urăsc, cu mutrele voastre de plozi răsfățați, cum Îi urăsc și pe părinții
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Însuși. Revelația unui Marx nou și vizibil diferit era tocmai esența atracției marxiste În acei ani. „Vechiul” Marx era cel al lui Lenin și Stalin: gânditorul victorian ale cărui scrieri neopozitiviste despre societate anticipau și validau centralismul democratic și dictatura proletariatului. Chiar dacă nu putea fi Învinovățit de aplicările date scrierilor sale de maturitate, acest Marx le era asociat iremediabil. În slujba comunismului sau social-democrației, el era vechea stângă. Noua stângă, conturată spre 1965, a căutat texte noi - și le-a găsit
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
a tinerilor radicali de a identifica teoria marxistă cu practicile revoluționare din țări exotice, unde autoritățile și categoriile tradiționale nu păreau să se aplice. Argumentul suprem al stângii istorice În Europa era că reprezintă - iar În cazul comunismului, că Încarnează - proletariatul: clasa muncitoare din mediul industrial. Identificarea socialismului cu muncitorimea de la oraș era mai mult decât o afinitate electivă: era trăsătura distinctivă care separa ideologia stângii de reformiștii sociali bine intenționați din partidul catolic sau liberal. Votul clasei muncitoare, mai ales
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
lor era luat de o populație activă foarte diferită. Ceea ce ar fi trebuit să Îngrijoreze stânga convențională: partidele și sindicatele Își recrutau adepții (și Își extrăgeau fondurile) din această masă electorală. Deși anchetele sociale ale vremii consemnau dispariția incipientă a proletariatului european clasic, vechea stângă continua să invoce „baza” muncitorească. Îndeosebi comuniștii rămâneau intransigenți. Exista o singură clasă revoluționară: proletariatul; un singur partid care putea să reprezinte și să promoveze interesele acestei clase: comuniștii; un singur rezultat corect al luptei muncitorilor
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
sindicatele Își recrutau adepții (și Își extrăgeau fondurile) din această masă electorală. Deși anchetele sociale ale vremii consemnau dispariția incipientă a proletariatului european clasic, vechea stângă continua să invoce „baza” muncitorească. Îndeosebi comuniștii rămâneau intransigenți. Exista o singură clasă revoluționară: proletariatul; un singur partid care putea să reprezinte și să promoveze interesele acestei clase: comuniștii; un singur rezultat corect al luptei muncitorilor sub conducerea partidului: revoluția, așa cum fusese patentată În Rusia cu cincizeci de ani Înainte. Pentru cei care nu Îmbrățișau
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]