106,097 matches
-
-i spuse șoptit: - Duhnești a băutură ca un butoi! Ești beat, Victore! Du-te acasă și te culcă. - De fe-li-ci-le, mamă, de fe-li-ci-le...! - Fii cuminte și du-te acasă... Te rog...! Vezi că ți se încurcă limba chiar și când pronunți cuvinte simple... - Aș... vlea... pot... pot să-mi văd, să văd... copilu’? - Ai să-l vezi acasă! Acum fii rezonabil, nu te fă de râs aici. Ascultă-mă, Victore, te implor...! Ești într-un hal...! El, având probleme cu stabilitatea
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
la un efort greu de suportat de către un copil, un așa-zis program de recuperare. Mi-e nespus de milă de el, dar o fac în speranța că îl voi aduce cât de cât pe calea normalității. Doctorii nu se pronunță, dar eu sunt îngrijorată fiindcă îi sunt afectate și unele organe interne. Gata cu acest capitol! Dacă nu mă opresc aici, mă apucă plânsul și nu mai termin scrisoarea și așa începută cu o săptămână în urmă. Să-ți spun
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
promiți să zăvorăști în tine tot ce îți voi relata și nu te vei burzului la fata aceea! - De ce aș face-o? Ce am eu cu Vira asta a ta? - Ei vezi? Asta e! Vira, al cărei nume tu îl pronunți impasibilă și cu o oarecare ironie, a descoperit întâmplător un nor negru care planează peste casa ta, în stare să aducă tulburări în atmosfera căminului tău conjugal. - Nu mai spune? Pe chipul Inei înflori un zâmbet, abia perceptibil, dar în
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
se hotărâse să acționeze întrun fel diferit, îi spuse: - Mâine dimineață, Lili, la prima oră, vei duce chiar tu acest plic la secția de planificare a primăriei. E o corespondență pe care n-o pot încredința nimănui. Toate aceste cuvinte pronunțate pe un ton imperativ îi înghețară ființa fetei ce radiase până atunci de căldura unei tinereți neînfrânate. Dezumflată, Lili fu aproape gata să scape din mână întreaga mapă pentru a se debarasa de sumedenia de hârtii. Intui că șefu’ nu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
treizeci de ani...Da, la etatea sa, de treizeci de ani. O fi, și asta, o soluție. Comisia specială, alcătuită, pentru elucidarea cazului, i-a prelevat organele vitale, cât, încă, s-a aflat în moarte cerebrală. Cu astea, s-a pronunțat profesorul, din capul comisiei, prelungim viața a încă șapte persoane. Da, au fost de acord, și ceilalți membri ai onorabilei comisii. Da, da!, au repetat, ei, în cor. De asta, probabil, mi-am amintit și eu de valorosul proverb din
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
un moment dat, sparg. Așa și în cazul bubei Dieta. Dieta e un mic oraș în imediata vecinătate a graniței cu Serbia. Cât or fi de corecți și de cinstiți dietanii, nu știu. Ca atare, nu-mi permit să mă pronunț în vreun fel. Mă opresc, totuși, asupra atmosferei de bubâ, în care zace această comunitate. Aici, mărturisesc localnicii, sunt patru unități cu profil industrial, care le fac viața, în accepțiunea lor, bună. Mai bună decât viața, în general, a țării
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
care le fac viața, în accepțiunea lor, bună. Mai bună decât viața, în general, a țării.Tot aici există, ca pretutindeni în altă zonă, o primărie. O primărie care are, firesc, în fruntea sa, un primar. N-am să-i pronunț numele, fiind că aș da naștere, în mod sigur, unor probleme de care trebuie să ne ferim. Adică, unor semințe de scandal. Am să fac, doar, precizarea, că, și acest primar, ca oricare alt bărbat, în puterea vârstei, sănătos și
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
Toate astea se situează în prezent, nu în trecut. Fără îndoială, gesturile, gândurile, dorințele, obiceiurile atavice, cărora unele alegorii le servesc drept vehicule de-a lungul generațiilor, reprezintă factori atât de indispensabili ai existenței noastre. Mii de ani s-au pronunțat aceleași cuvinte, s-au practicat aceleași împerecheri, s-au încercat aceleași nenorociri puerile, viața, de la un capăt la altul, este altceva decât o poveste de adormit de-a-n-picioarelea? Ceea ce scriu nu e propria mea poveste? Poveștile sunt o cale de retragere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
cu o eșarfă albă, iar rochia ușoară de mătase neagră i-au întins-o la soare. M-am lungit pe nisip, sub bătrânul chiparos. Auzeam apa fremătând, iar murmurul ei mă făcea să meditez la cuvintele incoerente pe care le pronunțăm în vis. Îmi înfundam involuntar mâinile în nisipul cald și umed, pe care îl strângeam în pumni. Era asemenea cărnii unei fetițe care ar fi căzut în apă și i-ar fi fost schimbate hainele. Nu știu câtă vreme s-a scurs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
erau ornați mă purtau în visări plăcute, împotriva voinței mele găseam astfel un mijloc de evadare. În timpul devoțiunilor, închideam ochii, îmi acopeream fața cu mâinile și numai în noaptea asta artificială spuneam rugăciunile inconștient, ca în vis. Nu reușeam să pronunț cuvintele din adâncul inimii: prefer mai degrabă să mă întrețin cu cineva pe care-l iubesc sau pe care-l cunosc, decât cu un Dumnezeu omnipotent și sublim. Dumnezeu mă depășea! Când eram culcat în patul meu jilav, toate chestiunile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
putrezi prin pliul fularului. Începu să râsă: era un râs uscat, teribil, de ți se zbârlea părul pe cap. Îmi spuse: „Cumperi fără să te uiți? Vasul ăsta nu costă nimic, ha? Ia-l, tinere, și să-ți poarte noroc!“ Pronunță cu un accent deosebit: „Nu costă nimic, să-ți poarte noroc!“ Mă scotocii prin buzunare și pusei doi dirhami și patru pașizi pe marginea covorului. Râse din nou, cu un râs teribil, de ți se zbârlea părul pe cap. Aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
jos, tavanul se înălța, hainele mă strângeau. M-am ridicat fără să știu de ce și m-am așezat pe marginea patului. Murmuram: „Nu mai merge...“ După aceea adăugam: „Sunt un imbecil.“ Nu eram atent la sensul cuvintelor pe care le pronunțam, mă amuza doar să-mi aud vocea vibrând în aer. Poate îi vorbeam umbrei mele, ca să mă distrez cu singurătatea. Se întâmplă atunci ceva incredibil: ușa se deschise, iar târfa intră. E limpede, uneori se gândea la mine. Merita osteneala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
scenă. Aș putea spune că este partea pozitivă a cenzurii comuniste. Dar oameni de seamă, care n-au avut ghinionul comunismului (ludic fiind, alătur nume ca Sofocle, Goethe, Ibsen, Blaga, Meyerhold, Craig, Caragiale, Ion Sava etc.), s-au ferit să pronunțe, În scris, cuvinte jenante. Dar În epo ca pornocrată, cine mai are timp de paseisme culturale?!... Un amic psiholog Îmi spune că, după părerea lui, românul suferă de prestigită. Românul paranoic, zic eu; ori cel inferior. Omul echilibrat e conștient
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
inițial, apoi doar amuzat, cei care maltratează limbajul. O doamnă din Nădlag spune găldăbuj, În loc de caltaboș și șoancă - În loc de șuncă. Un vecin , originar de lîngă Botoșani zicea jin - În loc de vin și jișine ( vișine). Un regizor tehnic de la Bacău nu putea pronunța prenadez (rostea brenadeț), nici aracet (zicea anancet) ; o bătrînă din Pufești nu ar fi zis o fi, nici moartă ( preferînd sintagma a hi!). Să mai amintesc de deja celebrele lebărbuș, angocalmin, grefe, oo?! Dar și ce plicticoasă ar fi o
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
animau corpul: albastrul deschis al blugilor la modă, mulați pe corp, galbenul bluzei confecționate parcă din hârtie creponată, nu din mohair, și a părului blond ce îi curgea lin pe umerii plăpânzi (de fapt niciodată nu m-aș fi gândit, pronunțându-i numele Iozefina, la o femeie blondă, ci din contră, la una brunetă, cu părul cârlionțat chiar și pe picioare; faptul că doamna aceasta, soția d-lui director al Casei de Cultură, Sima, însă se abătea de la toate normele și
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
din nou întreagă. Și totuși, priviți din spate, parcă mai văzusem umerii aceștia delicați, prea grăitori și tentanți. Îi văzusem totuși la cineva? Da, îi văzusem aievea. Mi se părea că îi și mângâiasem. Încă puțină concentrare și deja puteam pronunța numele fericitei pământence. Îmi aminteam cum îi îmbrățișasem și cu câtă ardoare îi sărutasem. Dar cui? Sau îi admirasem, cu tot obstacolul (noroc uneori cu obstacolul!) pe care-l impun dresurile feminine, pur și simplu în tramvai sau în troleu
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
ceva de uns gâtul, canapea confortabilă și altele. În primul rând nu fi fraier! Și nu uita: femeia pe care nu pui hotărât mâna, nu te va ierta nici pe lumea ailaltă, așa să știi. Dacă Valy n-ar fi pronunțat cu așa siguranță parola, aș fi fost convins că o eventuală întâlnire a mea cu cea care juca în rolul contesei, undeva, în camerele astea secrete, ar fi fost o cursă. Gândul îmi fuge însă, paralel, atât la Iozefina, cât
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
lui Mihai de Giulești. Nu am prejudecăți. Am emoții. Oricum, contele nu are emoții. Dacă chiar vrei să știi, și d-ta figurezi pe lista lui neagră. Vei urma nu peste mult timp, la eșafod. Vrei să ajungi la eșafod? Pronunța cuvântul eșafod exagerat, ironic, cântat și teatral, ca și cum ar fi vrut, așezat într-un genunchi ca la o declarație romantică, de dragoste, să facă vocalize) Povești. Cu dovezi: înregistrări. Nu înregistrări. Comori. Așa că fă, domnul meu, ce-ți dictează vremurile
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Probabil că se va face fotograf. Mai știi? Și când eram întrebat ce o să mă fac când mă voi face mare, repede răspundeam: fotoglaf, așa cum puteam. Eram la vârsta la care toți cei din jur se distrau de felul cum pronunțam unele cuvinte: fluture futete, sărut mânasulamina, cofetărie cotolofie. 7. Vineri, 14 noiembrie ’80. Exaltarea ține de moment. Atunci miroase o întreagă zi, a fericire, chiar și când pe sub nas îmi mărșăluiesc „cai beliți”. În altă ordine de idei, în sfârșit
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
de încăpere și gâdilate. Specialitatea, autorul cărții și titlul, te rog-adăugă una dintre fete, în timp ce transpirații tot mai reci îi năclăiau, unsuroase, hainele și o sete nestăpânită îl robea tot mai mult. Gâtul uscat nu-i permitea parcă să mai pronunțe niciun cuvânt. Privirea înglodată în nămol făcea imaginea cu masa și cu cele trei fete, tot mai incertă. Cețoasă chiar. Totuși auzul nu-l înșela: Titlul cărții, cărții, cărții, cărții, d-le Gerard - auzea Gerard ecoul cuvintelor. Auzindu-și numele
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
seara, pe Gerard, la ore fixe, neregulat ce-i drept, la Casa de Cultură, pentru că el acasă n-avea telefon, ca să testeze pulsul. Gerard putea să-i răspundă cu da sau nu, cel mult cu un nu știu sau să pronunțe simple cifre. Îl întreba la ce oră își băuse directorul cafeaua (rece sau fierbinte, neagră sau mai puțin neagră, adică nechezol, dulce sau amară) în ziua respectivă sau în ultimele zile, dacă între orele și orele a stat în incinta
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
-l păsuia de prestări servicii, cum îi plăcea să spună batjocoritor, la mai marii funcționari de la Primărie, era tovarășul Regizor. Probabil pe acesta îl păsuia ori că era mai în vârstă, ori că acesta pusese de la început piciorul în prag pronunțând un veto foarte calculat. Valy era convins că domnul Regizor, terminând teologia pe vremuri, și nu Institutul de Teatru, cum se vorbea în urbe, avea față de el un anumit respect, ceea ce Gerard nu credea. Așa că ucenicia în meseria de salahor
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
vă scapă nimica din vizor... Tot timpul am cochetat cu viața culturală. Tot timpul am scris câte ceva. E adevărat că ați fost pus pe liber de conducerea unui teatru din capitală? Nimic mai fals. Și teatrul? Hoby. Just hoby. Am pronunțat corect în engleză? Nu știu. Și eu am studiat rusa opt ani, ca să n-am habar nici azi de ea, și franceza în liceu, foarte anemic. Interesant! Da. Interesant. În definitiv, e bine să știi că eu am rămas un
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
e ceva ce poți cuceri în această viață la orice vârstă și imediat. Nu-s eu demn de așa ceva: să-i sărut picioarele... Apărați Creștinismul? În fața ateilor da, în fața creștinilor nu, pentru că ei sunt destul de „școliți”, nu? Poate mai școliți (pronunță termenul școlit în șoaptă și cu mâna pâlnie la gură) decât mine. Câtă modestie! Mulțumesc. Sunteți convins că și eu sunt ateu? Treaba dumitale. Nu mă interesează. Ceea ce mă interesează e apărarea de către noi, a valorilor umane, vechi de când lumea
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
data aceasta, spre surprinderea directorului și a celor de față, calm și pe un ton liniștit: Nu vă fac mincinos, tovarășe director. E vorba de rolul meu și ar trebui să știu pe dinafară și cuvintele pe care le-ați pronunțat adineauri. Unde sunt? În ce text? N-are rost să mai discutăm, tovarășe. Cert este că te-ai apucat să-ți bați joc de personaje, adică de noi, așa cum făceau scriitorii reacționari, de dinainte de 1944, de pe vremea burghezo-moșierimii. Da, da
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]