2,042 matches
-
, alias François de Montcorbier, Des Logos sau Des Loges a adoptat numele „Villon”, după cel al protectorului și tutorelui său, Guillaume de Villon, profesor de drept canonic la Sorbona și capelan la biserica Saint-Benoît-le-Bétourné; n. 1431, Paris - dispărut în ianuarie 1463) a fost unul dintre marii poeți ai Franței Evului Mediu. A absolvit Universitatea Sorbona (la vremea
François Villon () [Corola-website/Science/298721_a_300050]
-
Coquillardilor, relații care au fost reluate după fuga poetului din Paris. Din aceste tulburări studențești Villon a scăpat fără pedeapsă datorită protecției părintelui de Villon (, „Testamentul”, versul 853). În amintirea încăierărilor cu poliția la bariera Pet-au-diable, Villon îi va lăsa protectorului său o virtuală moștenire, presupusul „Roman du Pet-au-diable” (Testamentul, v. 857). Villon și-a reamintit ulerior, cu melancolie, în „Testament”, de această perioadă agitată de studenție<poem> "Bien sçay, se j'eusse estudié" "Ou temps de ma jeunesse folle" "Et
François Villon () [Corola-website/Science/298721_a_300050]
-
enffant" "En escripvant cette parolle" "A peu que le cueur ne me fent !" </poem> Aderarea la numele de François Villon apare în „Micul Testament” (1456) în care, printre altele, după o crimă și un jaf, poetul încearcă să-și îmbuneze protectorul, s-ar părea, fără reușită, deorece numele părintelui Guillaume de Villon nu a mai fost menționat ulterior. Deși Villon și-a considerat binefăcătorul ca "„mai mult decât un tată”" (""plus que père"" - p. 9 și 53) M.e. Guillaume Villon
François Villon () [Corola-website/Science/298721_a_300050]
-
ianuarie 1456 regele Carol al VII-lea și-a petrecut un concediu la curtea sa din localitate, ocazie folosită de poet pentru a cere și a obține - pe baza a două mesaje care susțineau legitima apărare a poetului, unul, din partea protectorului său, G. de Villon și un al doilea, de la avocatul întocmit de acesta, Pierre Fournier („Semincerul” - 165, „Testamentul” - 1030) - o scrisoare de grațiere cu care s-a putut reîntoarce în Paris (Pinkernell lansează și supoziția unei posibile inervenții a "Coquillarzilor
François Villon () [Corola-website/Science/298721_a_300050]
-
tău, cel care" "Din șase scuzi primiți cu împrumut," "Mai toți i-a cheltuit pentru mâncare."(trad. Dan Dănilă) </poem> Sărăcia - mai mult simulată, deoarece avea locuința asigurată și șanse sigure de încadrare într-un post clerical cu ajutorul potentului său protector - sau dorința de a o epata pe inabordabila sa iubită l-au făcut pe Villon să participe, conform documentelor păstrate, în ajunul Anului Nou 1456, împreună cu patru complici, doi absolvenți de universitate - unul dintre ei era un chierico, Guy Tabarie
François Villon () [Corola-website/Science/298721_a_300050]
-
de recunoștință (sau de lingușire, pentru a-și redobândi simpatia și protecția dezamâgitului său tutore și binefăcător după o omucidere și un jaf) poetul a renunțat în 1456 la numele său de familie pentru a-l împrumuta pe cel al protectorului său, devenind "François Villon". Schimbarea de nume apare în poemul "Semincerul" ("Le Lais"), împreună cu alte flatări <poem> "(...)Je laisse, de par Dieu, mon bruit" "À maistre Guillaume Villon," "Qui en l’honneur de son nom bruit," "Mes tentes et mon
François Villon () [Corola-website/Science/298721_a_300050]
-
ținta deoarece părintele Guillaume de Villon nu a mai apărut în documentele referitoare la biografia poetului. Prin decembrie 1457 - ianuarie 1458 Villon ajunge în peregrinările sale la Blois, la curtea ducelui Charles d’Orléans, el însuși poet și cunoscut ca protector și susținător al poeților francezi din epocă. Ducele i-a acordat acordat găzduirea, clemența și protecția sa, publicându-i totodată și trei dintre balade, într-o colecție de versuri, într-unul dintre manuscrisele sale, este vorba de "Balada contradicțiilor", "Balada
François Villon () [Corola-website/Science/298721_a_300050]
-
Colegiului de Navarra, folosește ocazia pentru a repune afacerea pe tapet. Negociatorul numit de facultate, canonicul Laurens Poutrel, capelan la Saint-Benoît (care-i cunoștea indubitabil pe atât pe François Villon, care locuia într-o chilie a bisericii, cât și pe protectorul său, G. de Villon) a condiționat eliberarea poetului de promisiunea acestuia de a returna în decurs de trei ani partea sa din uzufructul jafului, respectiv 120 de franci de aur, după cum reiese din documentele descoperite de Marcel Schwob și publicate
François Villon () [Corola-website/Science/298721_a_300050]
-
ce le folosește oxigen care circulă. În "Lumea de Dincolo", Shu este un zeu periculos care aduce o bandă de călăi și al cărui butuc de tăiere constituie un mare pericol pentru cel decedat. Dar el poate fi și un protector împotriva zeului-șarpe distrugător Apophis. În mod similar pe pământ, puterea otrăvurilor lui Shu este invocată în descântece pentru a putea îndepărta amenințarea îndreptată asupra organelor interne ale unei persoane de către Akhu sau Samana (demoni răuvoitori originari din Orientul Mijlociu).
Shu () [Corola-website/Science/299531_a_300860]
-
animalelor în artă, dar din această cauză artă și cultură indoneziana au avut de câștigat devenind mai rafinate. În prezent, influențele religioase sau magia și superstițiile asociate cu multe dintre obiectele de artă au început să dispară. De exemplu, "Sahan", protectorul medicinei din Batak sau obiectele de la malul lacului Danau sunt doar copii ale originalului. Totuși, este mult spus că se distruge cultură, dimpotrivă, copia lui Sahan este mai mare și mai frumoasă decât originalul, chiar dacă nu are o valoare spirituală
Arta și cultura Indoneziei () [Corola-website/Science/299538_a_300867]
-
entuziaști, care i-au urmat stilul de pictură a frescelor, dintre care făcea parte și Lorenzzeti. Acesta din urmă a făcut parte din curentul denumit "Școala din Siena", care îl va influența mai târziu și pe Fra Angelico. Patronii sau protectorii artiștilor erau de cele mai multe ori așezămintele monastice sau familiile bogate care înzestrau vreo biserică. Deoarece picturile aveau adesea o destinație pioasă, clienții erau de multe ori tradiționaliști. Cu cât comanditarul era mai conservator, cu atât opera cerută era și ea
Fra Angelico () [Corola-website/Science/299551_a_300880]
-
asemenea ca sfânt în Biserica Ortodoxă și în Biserica Anglicană. În evul mediu mormântul său a devenit loc de pelerinaj. Scriitorul bisericesc Gregor de Tours i-a atribuit mai multe minuni, iar regele franc Clovis I l-a proclamat sfânt protector al francilor și al dinastiei merovingiene. De la încăperea în care a fost păstrată mantia (în ) sfântului Martin, ca parte a tezaurului coroanei, provine termenul modern de capelă, respectiv capelan. Sfântul Martin este ocrotitorul mai multor localități din lumea întreagă: Tours
Martin de Tours () [Corola-website/Science/299681_a_301010]
-
Belgiei, în ținutul Flandres, ca și în cantoanele care odinioară țineau de Prusia, în comune precum Eupen (germanofonă) sau Malmedy (francofonă). Potrivit unei vechi tradiții, întemeietorii acestei așezări s-ar fi întrunit în octombrie 1580 pentru a alege un sfânt, protector și patron spiritual al orașului. S-a organizat o tragere la sorți, în urma căreia a fost desemnat Sf. Martin. Oarecum dezamăgiți că le-a fost hărăzit un sfânt francez, întemeietorii orașului au luat-o de la capăt, dar sorții l-au
Martin de Tours () [Corola-website/Science/299681_a_301010]
-
din notița autobiografică tipărită la finalul lucrării "Funie întreită", se vede că a învățat mai întâi la "Academia Vasiliană" din Iași, și apoi la Mănăstirea Neamț, că s-a călugărit la 15 ani, la dorința tatălui său care era bolnav. Protectorul său a fost Iacob Stamate, episcopul Hușilor, care-l recomandă Mitropolitului Leon (1786-1788), și astfel ajunge la vârsta de 21 de ani egumen la Mănăstirea Sfântul Spiridon din Iași. Cum protectorul său Iacob ajunge in funcția de mitropolit, Veniamin este
Veniamin Costache () [Corola-website/Science/299718_a_301047]
-
15 ani, la dorința tatălui său care era bolnav. Protectorul său a fost Iacob Stamate, episcopul Hușilor, care-l recomandă Mitropolitului Leon (1786-1788), și astfel ajunge la vârsta de 21 de ani egumen la Mănăstirea Sfântul Spiridon din Iași. Cum protectorul său Iacob ajunge in funcția de mitropolit, Veniamin este ales episcop de Huși la vârsta de 24 de ani. În această funcție se ocupă de îmbunătățirea școlilor și bisericilor(de ex.actuala biserică din satul Ulmi comuna Belcești jud.Iași
Veniamin Costache () [Corola-website/Science/299718_a_301047]
-
calendarul iulian)/9 martie 1890 (calendarul gregorian) - 8 noiembrie 1986), sovietic politician și diplomat, a fost unul dintre cei mai importanți conducători ai guvernului sovietic, începând din deceniul al treilea al secolului trecut, când a fost propulsat la putere de către protectorul său, Stalin, până în deceniul al șaselea, când a fost destituit din toate funcțiile de Nikita Hrușciov. A fost principalul semnatar, din partea sovietică, al pactului de neagresiune sovieto-german din 1939. Molotov s-a născut în satul Kukarka (azi Soviețk în Oblastul
Viaceslav Molotov () [Corola-website/Science/299709_a_301038]
-
respectul. A doua carte de epistole este consacrată problemelor literaturii. Se remarcă printre ele ""Epistula ad Pisones"" ("Scrisoare către Pisoni", Lucius Calpurnius Piso, consul în anul 15 a.Chr., și cei doi fii ai săi, Lucius și Gaius, iubitori și protectori ai literelor), cunoscută mai târziu ca ""Ars poetica"" ("Artă poetică"). Fără a avea pretenția de a redacta un tratat de poetică după toate regulile, Horațiu își exprimă clar în 476 de versuri, sub forma unei conversații prietenești cu Pisonii, ideile
Quintus Horatius Flaccus () [Corola-website/Science/299749_a_301078]
-
bizantina a lui , numită și Ahtunmonostur a fost ridicată la finele veacului al X-lea, ori în primii ani ai secolului al XI-lea. Ruinele se văd la 10 km sud-vest de Pecica, Arad Prin 1030, profitând de faptul că protectorul lui Ahtum, împăratul bizantin, era ocupat cu războaiele din Asia Mică, Regele Ungariei îl trimite pe Chanadinus (un bănățean) să ocupe țara lui Ahtum. Ahtum câștiga prima bătălie de lângă Beba Veche de astăzi dar moare în bătălia pierdută de la Tomnatic
Ahtum () [Corola-website/Science/299770_a_301099]
-
împreună, având întâietate Iliaș I, Ștefan în schimb luând veniturile sud-estului țării. De data aceasta, pentru a-și întări poziția, Iliaș I se obligă să dea tribut anual Poloniei, și restituie porțiunea de țară amanetată de aceasta Moldovei pentru datorii. Protectorul lui Iliaș I, Vladislav al III-lea, devenit de curând și rege al Ungariei, este omorât în lupta cu turcii de la Varna în 1444. Astfel că Ștefan al II-lea și partizanii săi îl detronează iarăși pe Iliaș I, îi
Iliaș () [Corola-website/Science/299117_a_300446]
-
exilat la Constantinopol, a cumpărat proprietățile lui Bonifaciu și căsătorit cu soția sa, Pelagia. În perioada 433 - 450, Aetius a fost personalitate dominantă din Imperiul Roman de Apus, obținând gradul de patrician (5 septembrie 435), și a jucat rolul de "protector" al Gallei Placidia și a lui Valentinian al III-lea, în timp ce împăratul era încă tânăr. În 436, burgunzii regelui Gunther au fost învinși și obligați să accepte pacea oferită Aetius, care, cu toate acestea, i-a trimis anul viitor pe
Flavius Aetius () [Corola-website/Science/299089_a_300418]
-
și el originar din Creta. Intră probabil ca ucenic în atelierul lui Tiziano sau lucreză pentru alt pictor. Doi ani mai târziu, îl întâlnește la Roma pe Tintoretto, care va fi următorul său maestru. Giulio Clovio, miniaturist și filosof iluminist, protector al pictorului, îl recomandă influentului și bogatului cardinal Alessandro Farnese. Condițiile sunt favorabile și tânărul grec începe să aibă comenzi. În 1572, Domênikos Theotokópulos devine membru al corporației pictorilor din Roma, cunoscută sub numele de "Academia Sfântul Luca". Relațiile cu
El Greco () [Corola-website/Science/299118_a_300447]
-
democraților” atenieni în lupta împotriva conservatorilor. A condus cetatea în funcția de strateg. A încercat să impună hegemonia Atenei în Mediterana de Est și să creeze un adevărat „imperiu maritim”; totodată, a sprijinit artele, ca unul dintre cei mai străluciți protectori ai culturii din istorie. Sub conducerea sa, Atena atinge apogeul dezvoltării economice și al democratizării instituțiilor de stat. Acesta reduce atributiile aristocratilor,iar in vremea lui,Grecia atinge punctul culminant al democratiei. Grecii au fost inventatorii politicii, ca artă a
Grecia Antică () [Corola-website/Science/299092_a_300421]
-
prestigiului și solidității acesteia. În secolele elenismului, însă, creatorii au dat frâu liber exprimării sentimentelor omenești și surprinderii trupului uman în cele mai diferite ipostaze. A fost o reacție la clasicismul artei oficiale; în aceeași epocă, au apărut și mari protectori particulari ai artelor, în concurența cu statul. Romanii vor organiza, asimila și îmbogăți zestrea științifică și culturală a Eladei, turnând temelii de nezdruncinat civilizației europene. Cele nouă muze adorate și slujite în Grecia antică: Capitală intelectuală a elenismului, Alexandria a
Grecia Antică () [Corola-website/Science/299092_a_300421]
-
Iuda se face referire la Mihail în mod special ca „arhanghel”. Sanctuare creștine pentru Mihail au apărut în secolul al patrulea, când a fost văzut pentru prima oara ca un înger vindecător, iar apoi de-a lungul timpului ca un protector și lider al armatei lui Dumnezeu, împotriva forțelor răului. Prin secolul al sașelea, devoțiuni pentru au fost răspândite, atât în Bisericile de Est cât și în cele de Vest. În timp, învățăturile lui Mihail au început să varieze între confesiunile
Arhanghelul Mihail () [Corola-website/Science/299139_a_300468]
-
schimbat după încercările prin care trecuse în perioada 1538-1540, și dovedind multă abilitate diplomatică, a căutat să nu mai fie confruntat ce doi inamici în același timp, inaugurând o nouă politică externă: a păstrat pe față relații prietenești cu sultanul, protectorul și suzeranul său, în timp ce în secret căuta să sprijine orice acțiune antiotomană ce părea să aibă sorți de izbândă (cum a fost cea a principilor germani, sub conducerea markgrafului Ioachim al II-lea de Brandenburg, pentru eliberarea Budei, din toamna
Petru Rareș () [Corola-website/Science/299144_a_300473]