1,831 matches
-
lui de la serviciu însă ea l-a lăsat să se odihnească, nu ca-n ziua precedentă. Când s-a trezit era ora 19. A mâncat în grabă, și-a pus slipul, pantalonii, a îmbrăcat o cămașă cu mâneca scurtă iar puloverul subțire și l-a aruncat pe umăr; pe malul mării unde avea de gând să ajungă, era noaptea curent și răcoare. Ilona, soră- sa îl vede și-i strigă: - Vezi murdărește și cămașa asta, ca pe cea de aseară că
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
Izbucnește nervos. Liniște întreruptă de alte dorințe. Flora vrea să-l sărute și el nu rezistă! Ajung, în sfârșit, pe plajă. S-a arat cu tractorul însă mai la margine, spre iarbă și solar nisipul este încă fierbinte. Întind prosopul, puloverul și se așază; o ține în brațe. Flora plânge și el plânge mocnit, însă nu se aude, nu se simte însă ea bănuiește. Totul se pierde în zgomotul mării care acoperă toate frământările. Razele lunii luminează șuvița subțire de pâclă
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
bibliotecarul, detaliile ar fi următoarele: are șuvițe blond-cenușii în părul înțepenit cu gel sub forma unei copertine care-i umbrește fața. Un fel de vizieră blond-cenușie. Stă la birou în fața unui monitor și miroase a fum de țigară. Are un pulover pe gât cu un ecuson de plastic pe care scrie „Symon“. Îi spun că multe vieți atârnă de găsirea acestei cărți. Iar el zice: Nasol. Îi spun că, la drept vorbind, viața lui atârnă de găsirea cărții. Bibliotecarul apasă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Marie Îi luă coșul din mîini, remarcînd că mama ei nici măcar n-o Întrebase de ce venise acolo. Abia intraseră cînd Armelle de Kersaint Își făcu apariția În hol. Corpul ei uscățiv și plat, prea puțin pus În valoare de un pulover cu bluză asortată de culoare bej și de pantofi mocasini, chipul ei ascuțit, lipsit de orice urmă de machiaj, nu erau nicidecum atenuate de colierul de perle etalat peste o clasică eșarfă Hermès. O fixă pe Marie cu o privire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
de undă cu el, nu-i răspunse. Se Întoarse să se strecoare la pieptul lui, inspirîndu-i mirosul, dar pentru Întîia oară nu mai regăsi imediat, ca altă dată Împăcarea pe care o simțea de obicei. Christian Își strecură mîinile pe sub puloverul ei de bumbac, blînda căldură a mîngîierilor lui Îi redeveni agreabilă, gura lui care i se plimba pe obraz șoptindu-i cuvinte de iubire o liniști Încetul cu Încetul, dorința pe care se străduia ușor să i-o trezească Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
e? - Ce? - M-ai Înjunghiat și m-ai aruncat peste bord! PM se sculă ca un smintit și reîncepu să urle că totul era fals, o minciună, că nu se atinsese de el. Ryan, cu regret parcă, Își ridică atunci puloverul și dădu la iveală un bandaj improvizat care ascundea destul de prost o tăietură plină de sînge. PM, cu ochii ieșiți din orbite, scoase un icnet și Începu să rîdă ca un nebun. - Asta Înseamnă că el e victima? Iar eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
intră trei personaje ce formează un conglomerat. Pășesc în tandem lipiți unul de altul. Îi unește un pulovăr foarte lat de mohair format din trei segmente alipite și patru mâneci. Personajul din centru împarte mânecile interioare, largi și generoase ale puloverului, cu celelalte două personaje. Merg încet, tărăgănat, așteptându-se unul pe altul. Trag ba înainte, ba înapoi, încercând să mențină un front comun. Când ajung în centrul scenei, se înclină în fața publicului toți în același timp și, pe măsură ce se prezintă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
și are fața tăvălită într-un strat gros de pudră, afișează mereu un zâmbet condescendent și parșiv.) Sinele Mare: Mă numesc Philip și mi se spune "Sinele Mare" doar ca să pot fi deosebit de ceilalți colocatari ai acestui încăpător și confortabil pulover. Sinele Mic: Mă numesc Philip și mi se spune "Sinele Mic" din aceleași motive. Masca: Mă numesc Philip și mi se spune "Masca". Așa cum nu-mi puteți vedea chipul, nu-mi veți cunoaște niciodată gândurile. Eu adesea gândesc ca Sinele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
are căderea, domnilor! Vom face apel la o instanță superioară. Ne simțim umiliți. Philip s-a sacrificat ca s-o cruțe pe Dora și, în ultimă instanță, pe el însuși. Nu-i de râs, domnilor, oricât de hilar ar părea puloverul nostru. Schizofrenia noastră este doar de natură fizică domnilor! Păi, câți dintre dumneavoastră în această sală nu au manifestări schizoide? Curtea asta nu are cădere, domnilor! Se ridică în tandem, o ia pe Dora de mână și o trage spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
ordonat cu meticulozitate (care aducea, teribil de evident, cu manifestarea tulburării obsesiv-compulsive), sorbea, delicat, dintr-o cafea de la Starbucks și scria, sârguincioasă, la computer. Părul îi stătea aranjat perfect, în stil Jennifer Aniston (faza cu plete lungi, blonde, linse), iar puloverul de un galben solar arăta clar că fusese proaspăt spălat. S-o ia dracu’! În copilărie, crezusem, plină de naivitate, că odată devenită om mare, n-aveam să mai am de-a face cu bătăușul clasei sau cu favoritul profesoarei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
o aveam de când eram eu mică. Își făcuse mai mult decât datoria. — Să renunț la biata Nellie? Niciodată! știi că n-aș putea niciodată să fac asta. De ce mă mai obosisem? Mama avea un sentiment ridicol de loialitate față de obiecte. Puloverele vechi nu erau niciodată destul de vechi ca să nu mai poată fi cârpite, iar farfuriile ciobite aveau „personalitate“. Niciodată nu mă putusem decide dacă sentimentele astea veneau din rădăcinile mamei, care erau pe Mayflower 1 sau dintr-un spirit de frugalitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
era o datorie luată foarte, foarte în serios. În timpul escapadelor în New York, marea misiune a lui Lucille era să scotocească fiecare magazin de pe Madison Avenue în căutarea hainelor de care „avea nevoie cu disperare“ - costume de la Chanel, rochii de la Valentino, pulovere de cașmir de la Loro Piana și mai multe perechi de pantofi Manolo decât eram în stare să cărăm amândouă. Lucille avea conturi deschise în toate magazinele marilor designeri. În decembrie, într-o sâmbătă după-amiază, Lucille cheltuise o sumă aproape egală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
simt vinovată de această achiziție. Tocmai îmi aprindeam o țigară, în față la La Goulue, când am văzut-o. Pe blonda din fotografia pe care o găsisem în sertarul biroului lui Randall. Era peste drum de mine, îmbrăcată cu un pulover subțire și o fustiță drăguță de vară, care-i punea în evidență picioarele cu mușchi frumos definiți. Fata era fenomenal de frumoasă. Când un taximetrist a încetinit ca să-i permită să traverseze, ea i-a făcut cu mâna, cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
al dracului cum se mai bat ăștia în filmele americane! De asta ai avea nevoie, trebuia să mă fi gîndit mai din timp, dar nici acum nu-i prea tîrziu, iar lui Petrică trebuie să-i facem rost de un pulover care să-l pună în evidență, o culoare stridentă, un verde, portocaliu, roșu, ceva mai ieșit din comun, un roșu aprins cred că ar merge cel mai bine. De acord, zice Petrică, cred că ne-ar veni bine la amîndoi
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
închis de tot robinetul, zice Petrică, te și miri că poporul a rezistat pînă acum, încă puțin și o să ajungem la faza de cantină ca în Coreea. Un strop de cafea i se prelinge de pe toarta subțire și îi pătează puloverul. — Drogurile o să distrugă capitalismul din interior, îi plăcea s-o repete, numai că urzelile erau mult mai încîlcite, adevărul e că n-a făcut-o de capul lui, că totul se petrecea sub aripa lui Brejnev și Andropov, spune domnul
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
pînă să dai de o pompă de benzină. — Apropo, zice Petrică avînd o presimțire tulburătoare, sper că ați alimentat înainte să pornim la drum. — Bagă bine la cap, că o să faci istorie, zice domnul Președinte măsurînd talia lui Petrică. Cu puloverul ăsta o să frîngi multe inimi, ai văzut că deși a stat atîta amar de vreme în dulap, pînă la urmă i-a sosit și lui vremea? Nici să nu te gîndești să-ți iei ceva pe deasupra, de figuri pestrițe nu
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
seama că încă este îmbrăcat cu hainele militare în care dezertase. Se apucă brusc să se lepede de ele, tot mai vioi, simțind cum aburii alcoolului care pînă atunci îi îngreunaseră mișcările începeau să se risipească. Prima dată scăpă de puloverul de lînă, își desfăcu unul cîte unul nasturii cămășii și apoi își slobozi cuiul paftalei. Am mai scăpat de o rîie, își zise lepădîndu-se pe rînd de ele, rămînînd doar în bocanci și chiloți, aruncîndu-le unele peste altele în colțul
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
prudent și complicat. Dwight, ce-o să se-ntâmple cu noi? — Cu noi trei? Nu, cu noi. M-am uitat în jur, la sufrageria toată numai lemn, piele și crom și la comoda din mahon, cu uși de sticlă, plină cu puloverele ei din cașmir în toate culorile curcubeului, la patruzeci de dolari bucata. Femeia, o sărăntoacă din South Dakota cizelată de dragostea unui polițist, stătea în fața mea și pentru prima dată am spus exact ce gândeam: — Nu l-ai părăsi niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
fără nici un caz. Cam asta a însemnat viața mea în primăvara lui ’49. În fiecare dimineață Kay se ducea la școală devreme. Eu mă prefăceam că dorm până pleca. Rămânând singur în căsuța ca-n povești, mângâiam lucrurile soției mele - puloverele de cașmir pe care i le cumpărase Lee, lucrările pe care trebuia să le corecteze, teancul de cărți pe care urma să le citească. Mă tot uitam după un jurnal, dar n-am găsit nimic de genul ăsta. Când eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
doză parfumul lui Madeleine și am intrat în casă. Mobila din lemn curbat arăta la fel, dar pe măsuța de cafea nu mai zăcea nici una din revistele ei trimestriale de literatură, iar în comoda din sufragerie nu mai era nici un pulover de cașmir împăturit. Pernițele de pe canapeaua folosită de mine în ultimul timp pe post de pat erau aranjate frumos, de parcă n-aș fi dormit niciodată acolo. Patefonul meu era încă lângă șemineu, dar toate discurile lui Kay dispăruseră. Am pus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Eu vă las adresa pentru cazul că vă schimbați părerea”. A fost o iarnă foarte friguroasă. N-au căzut zăpezi mari, dar frigul, sticlos și demoralizant, nu mă slăbea nici o clipă. Îmbrăcat cu două perechi de ciorapi groși, cu două pulovere, tropăiam în atelierul cu cruci de marmură. Trebuia să-mi frec mereu mâinile care-mi înghețau pe daltă. Acasă, pereții, patul, scaunele, toate erau reci. Până am cumpărat niște lemne am crezut că înnebunesc. Îmi blestemam zilele. Și nici atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
mai fusesem de multă vreme la mare, iar ziua era prea frumoasă ca să rezist dorinței de a-mi înmuia picioarele în apă și de a umbla puțin pe nisip. Mai purtam încă în mine frigul nopților în care, îmbrăcat cu puloverul peste pijama și cu două pături deasupra, nu izbuteam să mă încălzesc; contactul cu marea avea să mă spele, în sfârșit, de el. Am pornit, deci, pe cărarea care făcea un mic ocol până la niște trepte măcinate de timp și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
ca să nu se supere. Cel mai simpatic mi se părea Siminel. Poate și fiindcă am citit într-o carte că vidanjorii seamănă cu zeii. Siminel suferea de angină pectorală. Nu ieșea niciodată afară pe vreme rece fără să îmbrace un pulover pe sub halat. Visa să vadă țările calde, a fost dealtfel primul care m-a rugat să-i vorbesc despre deșert, și avea un suflet de copil. Râdea cu mare plăcere, sincer și contagios. Când auzeai pe cineva râzând în hohote
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
medicamente, sub teroarea că una din crize îi va fi fatală. De aceea se ferea de polen, de câini, de ceață, de orice i-ar fi putut declanșa astmul și, pentru a nu răci, umbla ca Siminel îmbrăcat cu un pulover pe care-l scotea numai în zilele foarte calde. După-amiaza făcea lungi plimbări pe țărm. Dealtfel, venise la azil tocmai din pricina mării; avea nevoie de ea, cum avusese nevoie altădată să urmeze terapia de salină. Aceasta fusese unica decizie fermă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Să mă pună în gardă. Cu alte cuvinte, nemernicul vroia să-i spun și „merci”. 18 mai Doctorul B. mi-a recomandat o nouă coborâre în salină. Dar acum nu pot pleca. 19 mai Augusta mi-a făcut cadou un pulover. „Ca să nu răcești seara, puișor”, mi-a zis. 20 mai Două lucruri nu le împarți probabil cu nimeni. Așteptarea și moartea. 21 mai Dar ce fel de psihiatru sunt eu dacă nu reușesc să mă educ nici pe mine? Știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]