3,620 matches
-
cuprins de focul unei pasiuni misterioase, care distrage orice dram de atenție față de realitatea înconjurătoare, lui Vladimir i se revelă că frumoasele picioare ale Melaniei erau acum de o netezime de netăgăduit în zona coapselor, la fel ca și pe pulpele ei atrăgătoare de priviri. Fu tot așa de surprins de această descoperire, așa cum fusese, cu al șaselea simț, la primele atingeri, care-i arătaseră că femeia cu picioare lucii, precum o piele de mătase, avea, de mai sus de genunchi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
ei să nu fi descoperit deja felurite moduri de a se autosatisface. Jocurile lor alunecau adesea În homosexualitate, chestie care, Încă de la vârsta aceea, Îi repugna lui Leac. Își disprețuia prietenii care, Îmbăloșați și hliziți, povestindu-și despre câte o pulpă ori o jumătate de țâță zărite Întâmplător, se adunau și-și trăiau În grup spasmul. Leac bănuia că se Întâmpla așa doar pentru că nu aveau la Îndemână - bine zis! - prea multe obiecte ale dorinței. Imaginarul era foarte sărac și numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
niște buci imaculate. Nu știam ce să fac, eram poticnit, am tot admirat-o vreme de câteva minute. Dar știam că trebuie să fac ceva: i-am dat chiloții jos, i-am strecurat o mână Între picioare, i-am adulmecat pulpele, fundul. Simțeam că renasc, mi-am dat jos pantalonii scurți, am rămas În curul gol, În tricou și șosete, extaziat. Între picioarele ei, uscat și rece. Mă munceam degeaba, era prea beată, nu simțea nimic, mormăia din când În când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
În curul gol, În tricou și șosete, extaziat. Între picioarele ei, uscat și rece. Mă munceam degeaba, era prea beată, nu simțea nimic, mormăia din când În când, Îmi Închipuiam că suspină. M-am proptit În cele din urmă Între pulpele ei, n-am reușit să intru, dar era bine și așa. Cu genunchii Îi apropiasem picioarele cât să produc o menghină de carne, m-am mișcat de câteva ori, la un moment dat a Întredeschis ochii, a gemut de parcă și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
răposatei. Sub un felinar orb, doi îndrăgostiți se sărută pe îndelete. Tânăra, îmbrăcată cu o rochie scurtă și vaporoasă, își freacă piciorul de gamba partenerului, în timp ce acesta își face de lucru sub fusta ei, cu mâinile nerușinat urcate sus, pe pulpele fetei. În lumina chioară se poate întrezări un afiș mare, unde un soldat cu cască duce degetul la buze într-o atenționare scurtă, scrisă cu roșu: "Atenție, dușmanul ascultă!". Preocupat mai mult de ceea ce poate fi în spatele lui, aproape se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
și o enormă greutate apasă pieptul. Încet, ritmul inimii se moderează, revine la o respirație egală, calmă. Începe să gândească coerent, să perceapă lucruri simple, ca de pildă durerea insistentă din șold ce se duce pe fese, apoi coboară în pulpe, gambe până spre degetele de la picioare. Este în viață! Supraviețuise! Dar Moartea care răpise două vieți chiar sub ochii lui, continuă să stea la pândă, așteptându-l viclean ascunsă prin apropiere. Gândurile în legătură cu lunetistul mistuie orice alte sentimente care dispar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
de gheață a unei banchize polare. Coapsele pline, ademenitoare, ale fetei, se mișcă în dulci promisiuni ascunse sub austeritatea fustei cazone atunci când pune picior peste picior în căutarea unei poziții mai comode în fața mașinii de scris. Ochii lui alunecă spre pulpele bronzate și glezna subțire. O fantasmă erotică începe să prindă contur în mintea înfierbântată. "Cum ar fi să te trântesc cu picioarele în sus? Îndărătnică la început, mai mult ca sigur, dar în final vei necheza ca o iapă!". Surâde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Soarele cobora și el cu noi, îl vedeam cum cu fiecare pas se mișca pe deasupra vârfurilor pădurii de brazi. Nici nu știu când am coborât, sânt clipe când sufletul nostru mănâncă timpul fără să observăm: în fața mea vedeam spinarea și pulpele Matildei, ca o părere, și abia în amintire mi-a apărut chipul ei: și-a întors de câteva ori capul înapoi, dar privirile noastre nu s-au întîlnit, ceea ce îi spusesem nu era doar o replică de efect, cu adevărat
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
care mi le și adusese, și felul doi un génie du christianisme, dar nu sângerând, ci bine pătruns. Ea se uită țintă la roșiile mele, spuse "ce roșii mari și frumoase", și luă una și o tăie în farfuria ei... Pulpa era brumată, vedeam și eu, știusem ce cerusem... Vreți și puțină brînză?" zisei. "Daa, zise foarte bucuroasă, mulțumesc." Avea un apetit curat, dar mânca prea rapid, asemeni tuturor celor care uită că mâncarea e o plăcere și o descoperă totdeauna
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
lor descusute pe coapse, te pândeau în curtea liceului, puse pe fapte mari. Cele mai curajoase apăreau dimineața cu câte-o pereche de dresuri transparente luată pe sub mână de la „Adesgo“ și, când treceau pe lângă noi, apropiau picioarele și-și frecau pulpele din mers, să auzim foșnetul stins și îmbietor al mătăsii. Pe Cezar îl luau transpirațiile, iar lui Mihnea începeau să-i joace ochii în cap, albastru-verde-căprui. Altele, cu lecția la fel de bine învățată de-acasă, făceau pe nevinovatele pe holuri. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ca o erupție primăvăratică de coșuri) trebuia dedicată Partidului, cu abnegație și fidelitate. Dacă aveam de gând să ating fuste și chiloței, ele se cuvenea să fie din materialul roșu al steagului conducător; dacă îmi trecea prin cap să mângâi pulpe și coapse, le-aș fi găsit tatuate cu secera și ciocanul; dacă tânjeam după un sărut umed și sexual, el nu putea veni decât de pe buzele Elenei Ceaușescu. Din împreunarea noastră fierbinte s-ar fi născut armate de pici revoluționari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
că mă intersectam cu partea cea mai intimă a feminității lor, cu urma delicată și volatilă a cărnii, dar le furam și proprietatea mândriei, sentimentul că domină lumea prin atracția unică pe care o exercitau. Le respingeam, confiscându-le totul: pulpe, rochii, farduri, zâmbete se comprimau în nările mele, aspirate în câteva molecule de aer, recompuse apoi în faldurile creierului și împrăștiate sub reflectoarele simțurilor, departe de ochii mulțimii. Eram fericit, le înghițeam frumusețea oricând îmi doream, nimeni nu bănuia nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
trântiți prin paturi râncede, prinși în apăsarea unor corpuri aproape nevăzute, transpirând ca pachetele de carne macră în geamul măcelăriei. Păreau că se distrează, în ei pulsau toată viața și moartea vremurilor de altădată, țâșnind prin vârful sexului direct între pulpele ude ale țigăncilor. Pulsa acolo o plăcere brută, virilă, pe care o înțelegeam perfect, dar care nu mă atrăgea. Lumea din jur funcționa economic, doar cât să-mi extrag zilnic doza de imagini necesară supraviețuirii: fără atingeri, fără implicații, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
nimic deosebit, făceam ce-ar fi făcut oricine: îi pipăiam. Nu mă interesa materialul, gros ca lanțul, cum anunțau la reclamă înainte de „Telejurnal“. Doar gestul conta, perseverența prin care îmi învingeam timiditatea, urcând fără să știu spre spațiile ascunse ale pulpelor. Ce vedeam acolo nu v-aș spune nici dacă m-ați ruga frumos. Eram împins, îndepărtat cu piciorul, dar reveneam, mulțumit de chicotelile băbuțelor. Pe la șase ani, s-a terminat cu dulceața și pupăturile: simplu, brusc, ineficient, așa cum se termină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
două volume). Aș fi proptit un scaun în ușă, cu spătarul sub clanță. Apoi aș fi împins-o pe catedră, desfăcându-i picioarele și apucând-o cu-o mână de bărbie, în timp ce cu cealaltă i-aș fi ridicat fusta pe pulpe. Nu mi-ar fi păsat de nimic: nici de lumina chioară, nici de ciorapi, nici de sexul meu deja umed de nerăbdare, nici de genunchii ei juliți. Maria își purta sexualitatea cu mândrie, dar fără aroganță. Călca demn, apăsat, puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
un animal de competiție de pe scenă într-un hambar. Fata asta n-avea ce să caute aici, o vedeam în cu totul alte locuri, cu sutiene cu volane sau corsete din piele strânsă, fuste extra-scurte și tocuri-stiletto, dumnezeiești, dresuri până pe pulpe, linse de portjartiere recunoscătoare, fardată impecabil, cu manichiura la zi și chilotul de mătase cu margini de dantelă decupându-i perfect fesele ridicate. Sunt lucruri extraterestre, pe care nu le întâlnești în Facultatea de Litere. Nepotrivirea sărea în ochi. Undeva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
e generos. Proprietatea privată a pielii devine un bun comun pe retina și-n mâinile amanților. Degete străine împart centimetri pe care-i credeam descoperiți numai de mine, palme ieșind din manșete albe se-ntind pe marile spații topografice ale pulpelor, brățări și ceasuri atârnă-n perimetrul sânilor, rămân incrustate cu zeci de carate de aur în mulajul poros. „Autonomie conjugală“. Odată ce-ai acceptat acest lucru, poți merge liniștit mai departe. Pijamaua cu fluturi curăță ochiul de orice impurități, bumbacul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
spate sau laterală? Efortul părea oricum inutil, aveam alte lucruri mai dificile de rezolvat: picioarele se prelingeau fără jenă, genunchii îmi dădeau cu tifla (o porțiune a corpului pe nedrept neglijată de romancieri), ciorapul negru și transparent se lipea de pulpe și sticlea cu mii de focuri de mătase, gambele se jucau cu nervii mei, tremurând sub ciorap. Totul se termina demn și categoric, cu-o pereche de botine negre, cu toc subțire și înalt. Demonstrația se încheiase, spectacolul lua sfârșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
peste un personaj nou, desenat în alb-negru: un indian musculos, cu pletele șiroind pe omoplați. Tipul vibra de masculinitate, totul pe el arăta viril și încordat, așa cum îi stă bine unui războinic: mușchii rotunzi, proeminenți; sprâncenele încruntate; forma puternică a pulpelor; degetele groase și lungi, strângând energic hățurile calului. Și totuși, într-un mod plăcut și neclar, carnea trecea prin desenul bărbătesc și se recompunea altfel în mintea mea, mângâindu-mi imaginația: mameloanele mici și rotunde, bucata dreptunghiulară de țesătură din jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
săritură la cap. Astăzi, când trag cu ochiul la homosexuali, nu văd mare lucru, nici măcar femeia pe care pretind că o întruchipează dincolo de espadrilele din piele sau de tricourile largi, colorate oranj. Desenul a explodat, din umerii lui Loup-Noir și pulpele lui Antonio au ieșit oameni în toată firea, albiți, osoși, grăbiți și ei (ca noi toți) spre-o moarte firească și așteptată. Nimic nu se mai potrivește, intensitatea plăcută și tulbure de-atunci s-a pierdut pe drum. Am prieteni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
-i păsa, ne zâmbea la fel de serios când ne dădea restul cincizeci de bani la o franzelă. Tanti Leana venise odată cu cartierul, ne născusem toți în poala ei ca într-o copaie blândă de cocă și-asfalt. Pe sub halatul de amidon, pulpele puternice fremătau, așteptându-ne capetele cuminți și lipicioase. Mâinile ei miroseau, desigur, a pâine, iar brațele atletice, cu care ne frământa mințile (și poate nu doar pe ele), tot a pâine. Era și greu să miroși a altceva, cu fabrica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
noi, atletic și motivat. Ne-a fugărit prin tot cartierul, aruncând și înjurând. Pe unii poate i-a și prins, astea-s lucruri care nu se spun, iar dacă ți s-au întâmplat, le uiți repede. Cu imagini TV și pulpe de pe terenul de fotbal nu se începe însă o viață sexuală; râde lumea de tine, mai zice și că ești pârțar. Marile și-adevăratele mele descoperiri au explodat haotic, din puncte diferite și contradictorii; nu conta câte erau și-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
să-și da seama. Pe stradă, mă plimbam cu Felicia de mână și cercetam călcâiele tipei din față, ca și cum aș fi fost atent pe unde merg. Sau mă prefăceam că studiez vitrina unui magazin, când eu de fapt admiram reflectarea pulpelor femeii din stația de-autobuz. Același lucru în metrou, folosind geamul ușilor. Voluptatea se-amesteca prudent cu abținerea, satisfacția cu interdicția. Tensiunea creștea, îmi simțeam creierul dureros, intoxicat de plăcere. Puteam fi prins în orice clipă, succesele mele oculare se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
așa cum eu nu fusesem nici învățat, nici obișnuit. Știam limpede ce se întâmplase și pe chiuveta băiatului vecinului de bloc (dacă m-aș fi aplecat mai mult pe fereastră, aș fi putut zări firicelul cald de sânge prelingându-se pe pulpe), și-n sala de cinematograf de la „Scala“ (puteai sări peste cordonul de la etaj, pentru a ajunge în balconul închis publicului), și în mașina parcată noaptea lângă ștrandul Poligrafiei, zis „3 Tufane“ (de la telefoanele din zonă, devastate periodic de vizitatori), și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
se-atingeau pe vârf, se încolăceau una sub cealaltă, întinzând picături calde de salivă în colțul gurii, pentru a le purta mai departe pe gât sau pe-obraz, până sub lobul urechii. Mai jos, palma dispărea în spațiul unit dintre pulpe. Degetele se deplasau încet, leneș, într-o porțiune a corpului pe care penumbra camerei nu reușea s-o dezvăluie: ce se întâmpla sub pulpele strânse și-apropiate rămânea doar bănuit, sugerat de mișcarea bruscă a abdomenelor. Îl mai întâlneai și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]