2,617 matches
-
alegere. Pentru conținutul eseului vei primi 1(câte pentru fiecare cerință/reper). Pentru redactarea eseului vei primi 1(organizarea ideilor în scris - 3 puncte; abilități de analiză și de argumentare - 3 puncte; utilizarea limbii literare - 2 puncte; ortografia - 2 puncte; punctuația - 2 puncte; așezarea în pagină, lizibilitatea - 1 punct; încadrarea în limitele de spațiu indicate - 1 punct). În vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă minimum 600 de cuvinte (două pagini) și să dezvolte subiectul propus. - Varianta 1 (Bacalaureat 2013
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
temă dată: formularea ipotezei/a propriei opinii față de problematica pusă în discuție, enunțarea și dezvoltarea corespunzătoare a două argumente adecvate ipotezei, formularea unei concluzii pertinente; - să respecți normele limbii literare (registrul stilistic adecvat, normele de exprimare, de ortografie și de punctuație) și precizarea privind numărul de cuvinte. SUBIECTUL al IIIlea (30 de puncte) Redactează un eseu de 600-900 de cuvinte în care să prezinți tema și viziunea despre lume dintrun text poetic studiat, din perioada postbelică. În elaborarea eseului, vei avea
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
Pentru conținutul eseului vei primi 1(câte pentru fiecare ce rință/reper). Pentru redactarea eseului vei primi 1(organizarea ideilor în scris - 3 puncte; abilități de analiză și de argumentare - 3 puncte; utilizarea limbii literare - 2 puncte; ortografia - 2 puncte; punctuația - 2 puncte; așezarea în pagină, lizibilitatea - 1 punct; respectarea precizării privind numărul de cuvinte - 1 punct). În vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă minimum 600 de cuvinte și să dezvolte subiectul propus. - VARIANTA 2 SUBIECTUL I (30 de
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
din textul poetic studiat Absurdul unei lumi devenite un „sat“ globalizat este sugerat prin construcția aparent haotică a textului - poezie astrofică, cu versuri libere bazate pe ingambament, scrierea numai cu litere mici (chiar și a substantivelor proprii), absența semnelor de punctuație; la nivelul discursului, amestecul registrelor stilistice, amestecul „vocilor“ lirice (enunțuri la persoana a IIIa continuate cu monologul țăranului care se adresează fiilor). Prima secvență (primele 6 versuri, discursul la persoana a IIIa) surprinde țăranul întro ipostază inedită, implicat în mecanismul
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
plural (verbele la imperativ) și în indici ai persoanei I singular, pentru a surprinde singurătatea ființei în fața morții. Versificația postmodernistă sfidează normele comune ale limbii prin absența majus culelor (la începutul enunțurilor și al substantivelor proprii), prin absența semnelor de punctuație, prin versurile libere, prin ingambamentul constând în „decupajul“ aleatoriu al versurilor (pândește sateliții și le smulge / aparatura electronică bă / plozilor nu uitați bateriile solare). Item 4: susținerea unei opinii despre modul în care tema și viziunea despre lume se reflectă
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
informatizată! R: Prelucrarea informatizată presupune, din partea catalogatorului, o bună cunoaștere nu numai a stasurilor utilizate în prelucrarea tradițională, dar și un bagaj de cunoștințe noi informatice folosit în prelucrarea resurselor informaționale. Sunt stasuri sau părți din stasuri preluate de soft [punctuația ISBD(M), intercalarea (parțial)], dar apar și noțiuni noi cu care catalogatorul va lucra: * Format * Fișier de autoritate * Index * Baza de date * OPAC * Document electronic ISO 2709 este o structură de format, destinată schimbului de informație, mai exact importului și
Biblioteconomie şi ştiinţa informării,Vol. 2 : Ştiinţa informării în întrebări şi răspunsuri by Nicoleta Marinescu () [Corola-publishinghouse/Science/521_a_1237]
-
acest motiv, punctul de plecare este în mod obișnuit segmentarea textului în unități analizabile în mod automat, încît cuvîntul este delimitat ca formă grafică, ca un ansamblu de litere aflat între doi indici de delimitare (spații albe sau semne de punctuație). Există însă, în cazul acestei operații, unele dificultăți, între care cea care privește identificarea construcțiilor fixe (locuțiuni și expresii) cu ajutorul dicționarului de analiză. O operație inerentă oricărei analize automate este lematizarea, adică reducerea la o rădăcină comună (lemă) a tuturor
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
care i se atribuie, cu precauția de a nu-i exagera sau diminua rolul în cazul situației avute în vedere. V. coverbal, oral, pragmatică, proxemică. GREIMAS - COURTES 1993; DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001; VARO - LINARES 2004. RN GHILIMELE. Ca semn de punctuație, ghilimelele pot avea funcții diferite în scrierea limbilor, iar uneori pot exista diferențe în istoria scrierii aceleiași limbi sau chiar într-un anumit moment al ei. De aceea, pentru a n a l i z a d i s c
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
o netă distincție grafică între planul narativ și cel al vorbirii directe. În discursul lingvistic, ghilimelele separă în mod obișnuit explicațiile despre conținutul cuvintelor, morfemelor, sintagmelor etc., de forma unor definiții, unor sinonime sau lanțuri de sinonime. Acest semn de punctuație se poate folosi și pentru a marca un cuvînt, o sintagmă sau un enunț care nu este luat în înțeles propriu, fenomenul fiind uneori și oralizat (Spun așa, între ghilimele, desigur!) sau pentru a semnala utilizarea ironică a unor segmente
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
se pune în cazul a n a l i z e i d i s c u r s u l u i conversațional și, uneori, a celui narativ, fiind remarcată fonic în cazul redării orale și prin semne de punctuație dacă discursul este scris. V. prozodie. DUBOIS 1973; GREIMAS - COURTES 1993; MOESCHLER - REBOUL 1994; DUCROT - SCHAEFFER 1995; DSL 2001. RN INTRADISCURS. Intradiscursul este articulat cu interdiscursul și, împreună cu conceptul de "preconstruct", formează un adevărat sistem operațional în a n a
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
un exponent al vorbirii obișnuite. Din perspectiva a n a l i z e i d i s c u r s u l u i, oralitatea poate prezenta mai multe dimensiuni ce țin de fonetică, morfologie, lexic, structurare discursivă, punctuație etc. Aceasta presupune că metoda de analiză trebuie adaptată situațiilor concrete, iar mijloacele identificabile permit în mică măsură concluzii general valabile. V. conversație, discurs. CONSTANTINESCU-DOBRIDOR 1998; DSL 2001. RN ORIENTARE ARGUMENTATIVĂ. Teoria despre "orientarea argumentativă" a fost inițiată și dezvoltată
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
și în ceea ce privește relaționarea lor din punctul de vedere al coerenței discursive. În consecință, evitarea paralogismelor presupune o reflecție asupra mijloacelor și normelor argumentative. V. argumentare, deducție, raționament, silogism, sofism. D. FILOZ. 1978; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. IO PARANTEZĂ. Ca semn de punctuație, paranteza (denumită uneori cu forma de plural) introduce și delimitează un element incident (un adaos sau o explicație) într-un text, fiind alcătuite, de cele mai multe ori, din două arcuri de cerc. Dar, dacă acesta este tipul reprezentativ al parantezei (cu
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
s u l u i, cele două moduri de existență ale parantezei pun probleme deosebite. Paranteza retorică implică axa sintagmatică și se înscrie într-o perspectivă normativă care privește folosirea limbii în conversație, în vreme ce paranteza tipografică este un semn de punctuație care presupune întreruperea continuității enunțiative și sintactice. În ambele cazuri însă, analiza trebuie să facă față cel puțin unei contradicții: pe de o parte, paranteza se prezintă ca un adaos contingent, iar, pe de altă parte, orice adaos este semnificativ
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
chestiuni, indiferent de orientare sau de aplicații, au putut fi sugerate de afirmațiile acestui lingvist. V. categorizare, enunțare, nominație, povestire, praxem. SAUSSURE 1916; MOESCHLER - REBOUL 1994; DUCROT - SCAEFFER 1995; DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002; VARO - LINARES 2004. RN PUNCTUAȚIE. Prin punctuație se înțelege un sistem de semne grafice folosite pentru a indica limitele între constituenții unui enunț sau între enunțurile unui discurs, pentru a marca intonația sau unele raporturi sintactice manifestate la nivelul propoziției sau frazei (coordonare, subordonare, apozitiv
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
de orientare sau de aplicații, au putut fi sugerate de afirmațiile acestui lingvist. V. categorizare, enunțare, nominație, povestire, praxem. SAUSSURE 1916; MOESCHLER - REBOUL 1994; DUCROT - SCAEFFER 1995; DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002; VARO - LINARES 2004. RN PUNCTUAȚIE. Prin punctuație se înțelege un sistem de semne grafice folosite pentru a indica limitele între constituenții unui enunț sau între enunțurile unui discurs, pentru a marca intonația sau unele raporturi sintactice manifestate la nivelul propoziției sau frazei (coordonare, subordonare, apozitiv etc.). Unele
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
un sistem de semne grafice folosite pentru a indica limitele între constituenții unui enunț sau între enunțurile unui discurs, pentru a marca intonația sau unele raporturi sintactice manifestate la nivelul propoziției sau frazei (coordonare, subordonare, apozitiv etc.). Unele semne de punctuație au aceeași formă și aceleași funcții în mai multe limbi, dar altele variază de la o limbă la alta. Fiind un sistem de semne nealfabetice, semnele de punctuație nu au în general corespondente articulatorii și, de aceea, nu se pronunță, iar
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
manifestate la nivelul propoziției sau frazei (coordonare, subordonare, apozitiv etc.). Unele semne de punctuație au aceeași formă și aceleași funcții în mai multe limbi, dar altele variază de la o limbă la alta. Fiind un sistem de semne nealfabetice, semnele de punctuație nu au în general corespondente articulatorii și, de aceea, nu se pronunță, iar corespondența cu fenomenele prozodice este redusă și indirectă. Mult timp neglijată în epoca modernă, prin întreruperea continuității cu tradiția filologică, punctuația a revenit în atenție spre mijlocul
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
sistem de semne nealfabetice, semnele de punctuație nu au în general corespondente articulatorii și, de aceea, nu se pronunță, iar corespondența cu fenomenele prozodice este redusă și indirectă. Mult timp neglijată în epoca modernă, prin întreruperea continuității cu tradiția filologică, punctuația a revenit în atenție spre mijlocul secolului al XX-lea, cînd s-a propus o clasificare a semnelor în două categorii: cele care indică pauzele (virgulă, punct și virgulă, punct) și cele care indică "melodia" (două puncte, semnul întrebării, semnul
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
cele care indică pauzele (virgulă, punct și virgulă, punct) și cele care indică "melodia" (două puncte, semnul întrebării, semnul exclamării, punctele de suspensie, ghilimelele, parantezele rotunde și drepte, linioara); uneori însă aceste două funcții sînt cumulate de același semn de punctuație. Discuția teoretică despre punctuație s-a desfășurat deseori din perspectiva relației ei cu oralitatea, concluzia fiind că trebuie admisă o anumită autonomie a sistemului grafic reprezentat de punctuație. S-a stabilit astfel că punctuația are două aspecte, pe de o
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
virgulă, punct și virgulă, punct) și cele care indică "melodia" (două puncte, semnul întrebării, semnul exclamării, punctele de suspensie, ghilimelele, parantezele rotunde și drepte, linioara); uneori însă aceste două funcții sînt cumulate de același semn de punctuație. Discuția teoretică despre punctuație s-a desfășurat deseori din perspectiva relației ei cu oralitatea, concluzia fiind că trebuie admisă o anumită autonomie a sistemului grafic reprezentat de punctuație. S-a stabilit astfel că punctuația are două aspecte, pe de o parte, ea reunește și
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
linioara); uneori însă aceste două funcții sînt cumulate de același semn de punctuație. Discuția teoretică despre punctuație s-a desfășurat deseori din perspectiva relației ei cu oralitatea, concluzia fiind că trebuie admisă o anumită autonomie a sistemului grafic reprezentat de punctuație. S-a stabilit astfel că punctuația are două aspecte, pe de o parte, ea reunește și completează, în măsura posibilităților, informațiile limbii orale și, pe de altă parte, ea are o ordine grafică internă, despre care se poate spune într-
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
sînt cumulate de același semn de punctuație. Discuția teoretică despre punctuație s-a desfășurat deseori din perspectiva relației ei cu oralitatea, concluzia fiind că trebuie admisă o anumită autonomie a sistemului grafic reprezentat de punctuație. S-a stabilit astfel că punctuația are două aspecte, pe de o parte, ea reunește și completează, în măsura posibilităților, informațiile limbii orale și, pe de altă parte, ea are o ordine grafică internă, despre care se poate spune într-o anumită măsură că este autonomă
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
reunește și completează, în măsura posibilităților, informațiile limbii orale și, pe de altă parte, ea are o ordine grafică internă, despre care se poate spune într-o anumită măsură că este autonomă. S-au adus însă și argumente în favoarea considerării punctuației ca un sistem pe deplin autonom, avînd mai multe funcții în textul scris. În cadrul a n a l i z e i d i s c u r s u l u i, punctuația nu se poate evalua ca sistem
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
adus însă și argumente în favoarea considerării punctuației ca un sistem pe deplin autonom, avînd mai multe funcții în textul scris. În cadrul a n a l i z e i d i s c u r s u l u i, punctuația nu se poate evalua ca sistem, deoarece ea are implicații asupra statutului pragmatic al textelor, îndeosebi în cazul genurilor de discurs ce țin de media, acolo unde domină oralitatea, iar punctuația este un auxiliar pentru a indica aceasta în scris
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
s c u r s u l u i, punctuația nu se poate evalua ca sistem, deoarece ea are implicații asupra statutului pragmatic al textelor, îndeosebi în cazul genurilor de discurs ce țin de media, acolo unde domină oralitatea, iar punctuația este un auxiliar pentru a indica aceasta în scris. În civilizația textelor tipărite, punerea în pagină relevă dimensiunea vizuală a punctuației, care dispune textele în spațiu pentru cel care citește. De aceea, punctuația este inseparabilă normelor proprii fiecărui gen de
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]