1,730 matches
-
Cerul era albastru ca o petală de miozot. În teiul din grădina bunicii era o pupăză cu creasta rotată care mă trezea din somn în fiecare dimineață. Eu însă nu o dușmăneam, deoarece îmi plă-cea să mă scol devreme, iar pupăza era exact ca un ceasornic. Vecinul meu era un băiețel tare năzdrăvan, pe nume Nică. Dar pupăza aceea era nu numai ceasornicul meu, ci și al lui Nică, iar el era un leneș fără pereche. Într-o dimineață Nică sare
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
creasta rotată care mă trezea din somn în fiecare dimineață. Eu însă nu o dușmăneam, deoarece îmi plă-cea să mă scol devreme, iar pupăza era exact ca un ceasornic. Vecinul meu era un băiețel tare năzdrăvan, pe nume Nică. Dar pupăza aceea era nu numai ceasornicul meu, ci și al lui Nică, iar el era un leneș fără pereche. Într-o dimineață Nică sare gardul și se cațără în tei. Neputând să înșface pupăza, puse la gura scorburii o căciulă pe
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
băiețel tare năzdrăvan, pe nume Nică. Dar pupăza aceea era nu numai ceasornicul meu, ci și al lui Nică, iar el era un leneș fără pereche. Într-o dimineață Nică sare gardul și se cațără în tei. Neputând să înșface pupăza, puse la gura scorburii o căciulă pe care o avea deja pregătită. Când m-am trezit, soarele era deja de vreo două sulițe pe cer. Cum? Ce s-a întâmplat? Eu nu pricepeam. Nici eu, spuse vecina mea Irina. Și
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
dormitor) intram suind trei trepte late de ciment. Acum, gazda îmi făcuse o scară subțire, parcă din grisine, care se sfărmau dacă o întrebuințam. M-am plâns ei, musafirii nu mai puteau ajunge în odaia uriașă... cădeau... Și colac peste pupăză, în spatele casei, unde citeam de obicei, trântit într-un șezlong comod, sub copaci, își mutase, în aer liber, pe un soi de postament, atelierul de tâmplărie... Adio liniște și răsfăț. Cum aș mai fi putut să citesc, cu dânsul trebăluind
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
spre dimineață când zgomotele se potoliră și descoperi în jurul butoiului cu moare de varză patru cerbi lopătari beți turtă care, la vederea ei, se îndepărtară pe două cărări, în șir indian, spre pădure, boncăluind de mama focului. Ba, colac peste pupăză, prin noiembrie dădu un ger năpraznic și dispărură și sapele de lemn, fiind puse pe foc. Episodul 190 CONVERSAȚIA în acele vremuri de răstriște și jale, pe scaunul Moldovei stătea aburcat, după cum am pomenit, Sima-Vodă. Printr-o avansare implacabilă, obiectivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
divizate mărunt În trei culori - roșu, albastru și verde - Îți lăsau impresia că nu fuseseră executate cu prea multă Îndemînare. Întocmai ca pe hărțile anatomice, unele locuri arătau ca niște fire Încîlcite, altele ca niște țesături destrămate. Și, colac peste pupăză, au fost prinse cu ace pe ele și niște stegulețe triunghiulare de culoare crem ce reprezentau linia ferată de centură administrată de guvern și ramificațiile secundare. Clădirea se găsea Într-o zonă mai dărăpănată a orașului. La etajul Întîi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
se simțea vinovată și aspectul acesta o întărâta foarte mult. „Dar ce s-a întâmplat, cu adevărat? Părea atât de pătruns de problema aceea, că mă cutremur și acum! Ufff! Ce impresie bună mi-a făcut și acum, colac peste pupăză, strică armonia cu nimicuri... Nici acum numi vine să cred că el... Dar de ce oare îl iubesc atât de mult?... Doamne! Ce înseamnă teama și durerea asta? Parcă Tainicele cărări ale iubirii încep să mă sufoc”, șopti ea și se
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
nici nu șiau dat seama că nu au precizat locul revederii. Au mâncat în grabă, mai ales Iustin, care a avut o distanță mai mare de parcurs până la restaurantul hotelului în Tainicele cărări ale iubirii care era cazat. Colac peste pupăză, acolo era un întreg protocol la servitul mesei, potrivit celor mai moderne standarde, ceea ce presupunea un interval de timp mult mai mare comparativ cu cel destinat mesei de prânz la vila în care se stabilise Laura. Acesta a fost motivul
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
Anthony Hopkins, că are o vocație: literatura. A apărut în „Granta“, în 1990, cu niscaiva povestiri care i-au adus renumele de cel mai original autor al momentului. În fine, după debutul cu proză scurtă, a comis romanul Cucul și Pupăza, publicat repejor și în State. După care nu s-a mai oprit. O noveletă și o fabulă Hai să vedem, pe scurt, ce-i cu păsările astea: în primul rând, cum nu-și dă seama celebrul Michiko Kakutani de la „The New York Times
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2167_a_3492]
-
să i-l cer. Oricum, prietenilor mei li se părea că relația mea cu Jack era foarte dubioasă. Adică el nici măcar la balul anual pentru echipajul de bord nu a venit și am fost nevoită să merg singură. Colac peste pupăză, se pare că sora lui Jack făcuse gripă. Eram mai mult supărată decât nervoasă. Până la urmă cum să mă enervez pe cineva care e atât de bun și grijuliu? Era unul la un milion și singurul frate din familia lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
scorpii pe nume Celeste, care mă amenința că îmi ia capul dacă nu fur țigări din geanta mamei ca să i le dau ei. Celeste, pacostea aia, o uram de-a dreptul. Mi-a făcut viața un infern. Și colac peste pupăză, mama m-a bătut când a văzut că-i lipsesc țigări. Se spune că zilele petrecute în școală sunt cele mai fericite din viață. Mă întreb cine a spus asta. Să fi fost cineva pe nume „anonim“? Fericire e un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
acceptă, nici nu ar fi avut de ales, obișnuită fiind cu ciudățeniile Carminei, cu atât mai mult cu cât, totul lua forma unei competiții: Trece timpul, îi spusese Carmina, ne vom obișnui să ne vedem zi de zi, ca doua pupeze bătrâne, să cârâim pe unul sau pe altul și să nu ne alegem cu nimic din asta. Ne aflăm într-un fel de criză din care ne-am putea smulge cu ușurință, numai să vrem. Hai să facem ca într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
era ca un drog și ea, Carmina, mai încercase odată să i se opună, brutal, fără milă, îndepărtând-o pe Fana, focarul viciului. Trece timpul, îi spusese atunci Carmina, ne vom obișnui, să ne vedem zi de zi ca două pupeze, să vorbim despre o mulțime de lucruri și despre nimic și să nu ne alegem cu nimic din asta. Ne aflăm într-un fel de criză din care ne-am smulge cu ușurință, numai să vrem. Hai să facem ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de gând? Unde vrei să ajungi? Pe urmă interveniseră profesorii Alexe, salvatorii ei, mai puternici decât vraja de suprafață a Fanei, ei, profesorii glăsuiau prin ea atunci când i-a spus: Trece timpul, ne vom obișnui să ne vedem ca două pupeze bătrâne, să cârâim pe unul sau pe altul și să nu ne alegem cu nimic din asta. Carmina avea impresia că nu prin vorbărie îl cucerise Fana pe Dimitrie, de când sosise el acasă, frazele ei lungi, cântate, inepuizabile, încetaseră, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cu note înalte, parcă mirate de întorsăturile de frază. Poate nici nu se schimbaseră deloc, erau aceleași, nu trecuseră anii, se aflau în minutul rostirii acelor cuvinte decisive pentru amândouă: trece timpul, ne vom obișnui să ne vedem ca două pupeze bătrâne, să cârâim pe unul și pe altul și să nu ne alegem cu nimic din asta, Carmina gândise așa, voise să spună acele vorbe din răzvrătire, era prea multă platitudine în prietenia lor! Dar nu îndrăznise, se lăsase învinsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
a ajuns acasă plângând, că a refuzat să spună imediat ce s-a întâmplat pentru că i se părea prea ru[inos, dar că pe urmă a turuit fără să respire. Normal că lumea a crezut-o pe ea. Și colac peste pupăză, era adevărat că fusesem internată la psihiatrie și era la fel de adevărat că am plesnit-o pe fată cât am putut de tare. Dar cine să mă creadă pe mine? Poate doar soțul meu. M-am frământat câteva zile dacă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Nu fac decât să-i zgândăre buba din cap și după fiecare intervenție, pacientul se simte mai rău și e tot mai smintit. Crede-mă că îmi e și mie greu să mai trăiesc doar cu asemenea perspective. Colac peste pupăză, mi se duc și toate economiile. Nu știu dacă mai rezist să mă întrețin la facultate încă trei ani și jumătate, iar sora mea nu-și permite să facă nici măcar nunta dacă o ținem tot așa. — De câte ori pe săptămână vii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
să te descurajez, spuse Norman. — Dar nu-l vezi pe extraterestru? Nu, nu-l văd deloc. — La dracu'! strigă Ted, aruncând hârtiile Într-o parte, Îl urăsc pe ticălosul ăsta. Este atât de arogant că mă Înnebunește... Și, colac peste pupăză, mai e și tânăr! — Iar tu ai patruzeci de ani, remarcă Norman. Nu s-ar putea spune că ți-ai trăit traiul. — Pentru fizică, s-a dus, spuse Ted. Biologii pot uneori să dea lucrări importante și la o vârstă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Criza ostaticilor români din Irak îl ține blocat pe președintele Băsescu în interminabile ședințe ale celulei de criză. Exacerbarea violențelor în Irak, ca reacție teroristă la instalarea guvernului legitim, ne-a prins în cel mai prost moment posibil. Colac peste pupăză, guvernul bulgar încearcă să se salveze politic, anunțând în prag de alegeri că își va retrage trupele din Irak. Într-un context atât de complicat, președintele Băsescu pierde puncte și prin abandonul lui Andrei Pleșu. Și ce de interpretări, care
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
ți-a spus să te duci Într-o duminică, dar chiar tu mi-ai spus că ziua liturghiilor lui era vinerea; ca să fii nervos, te-a ținut vreme de trei zile numai cu ceai chior și Almanahul Bristol; colac peste pupăză, te-a pus să mergi pe jos nu știu câte cvartale; te-a cărat la o adunare de druzi Înveliți În cearșafuri și, ca și cum frica n-ar fi ajuns ca să-ți ia mințile, a inventat istoria cu zodiile din almanah. Omul era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
n-am crezut că ea avea să-mi fie tulburată de circumstanțe care chiar pot fi calificate drept polițiste. Într-adevăr, de cum am ajuns la Retiro, m-au arestat; acum mă acuză de un furt și două asasinate. Colac peste pupăza acestui accueil, sticleții m-au deposedat de un juvaer tradițional, pe care-l achiziționasem cu câteva ore mai Înainte, În Împrejurări nespus de pitorești, traversând râul Tercero. Bref, urăsc zadarnicele circumlocvii și voi spune istoria ab initio, fără să las
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Goliadkin distrugea climatul de intimitate necesar perechilor de Îndrăgostiți. A plecat, fără să-i arunce nici măcar o vorbă. Îmi cunosc firea: dacă mă Întâlneam cu colonelul, ne-am fi bătut În duel. Lucru deloc comod pe calea ferată. Colac peste pupăză, chiar de nu-mi vine ușor să o mărturisesc, vremea duelurilor s-a dus de mult. Am decis să trag un pui de somn. Tare slugarnici mai sunt și evreii! Intrarea mea zădărnicise cine știe ce țeluri meschine ale lui Goliadkin; dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
dă respectuozitate, parcă nu mi-ar fi dă ajuns tărășenia cu bietu Formento, care pân fotol a băgat cuțitașu-n Manuel, că se prostise la cap cu taurii. Uneori Îmi dă dă gândit și-mi spun că asta-i colac peste pupăză. Lu Rica i-a mers vestea de foarte-bun-băiat, da ce mai voia decât să intre Într-o famelie ca oamenii, ei care ie niște parvenus, deși pe tat-su io Îl respect, c-a venit la Rosario sărac dă n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
rău: armatelor de italieni le Închisese gura cu reventul pe care-l vindea la preț de merinde, și chiar primise galoanele de Comandor. Atunci, de ce-l apucase strechea? Nimic neobișnuit, amice: italianca Îl Înșela cu contele Fosco. Și, colac peste pupăză, Sangiácomo a descoperit Înșelătoria abia după moartea celor doi hoțomani. Știi doar ce răzbunători și chiar ranchiunoși sunt calabrezii. Ce-au avut și ce-au pierdut! Comandorul, pentru că nu se mai putea răzbuna nici pe femeie, nici pe farsorul consular
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
suportat și-a hotărât să vină În Capitală. Nimeni nu știe cum a călătorit; fapt e că a sosit istovit chiar În vremea carnavalului. Își pusese În joc sănătatea și banii pentru pelerinajul său plin de lipsuri și, colac peste pupăză, a mai stat și zece zile la pârnaie Înainte de a o vedea pe muierea pentru care răzbise de la atâta depărtare. Fiecare zi de 0,90 i-a secătuit capitalul. În parte ca să te dai mare, În parte de milă, spuneai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]