1,680 matches
-
numesc Phoebe Barton. Am venit să vă arăt câteva din lucrările mele. Cred că sunt așteptată. Pheobe se așeză, deși nu fusese invitată. — Vreți să spuneți că v-ați fixat o întâlnire? spuse femeia, răsfoind paginile goale din agenda de pe pupitru. — Da. — Când v-ați programat-o? — Săptămâna trecută. Femeia țâțâi. — Nu am fost aici săptămâna trecută. Probabil ați vorbit cu stagiara noastră, Marcia. Ea nu are de fapt autoritatea de a programa întâlniri. Dar am fixat ora și toate celelalte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
de sărbătoare. Decorațiuni jalnice împodobeau pereții și aveam impresia că undeva, într-o încăpere îndepărtată, se consuma discret o petrecere a personalului. Unele infirmiere alergau încoace și-ncolo cu pălării în culori stridente ridicole și femeia de la recepție avea pe pupitru un radio, pus pe Radio 2. I-am dat recomandarea doctorului și am arătat spre Fiona, așezată pe o bancă, dar nu i s-a părut că era cine știe ce chestie. Atunci mi-am dat seama că doctorul nu fusese de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Piii-ca, pi-ca, pica! zice băiatul. Pii-ca, pica!. Sus la etajul șapte, blocul D 3, scara C, apartamentul 91, domnul Popa a ațipit în fotoliul său, odinioară oranj, dinaintea televizorului, un Temp de pe vremea lui Dej. Tresare cu putere când, la pupitrul din Calea Dorobanți 191, o mână vrăjmașă sănătății mintale și auzului ascuțit dă la maximum volumul de difuzare. A, doamna Vasilescuuuuu! buciumă TVR 1. Vezi mamă, acum trebuie să iau și-un detergent scuuuuump! Ariel - Albul Ideal! Costache sare speriat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
Înțelege nimic, iar pe noi nici atît. Cum să Înțeleagă paradoxul de-a lumina iadul cu mîinile În smoală, deschizînd cărărui spre nădejdile din prima zi a lumii? cine a văzut Îngeri În iad, și mai ales sus, acolo, lîngă pupitrul de comandă? Și vom rămîne singuri, neînțeleși, noi cîți vom fi, puțini-mulți ai ceasului de acum. Dar totuși, Îmi spuneam, În ziua aceea... Învățătorul trecu lîngă fereastră și, stînd În picioare alături de măsuța cu vaza Gallé, reașeză - a plictiseală sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
nostru, care a scris destul de mult, stimulându i prin aceasta și pe î nvățăcei. Precizând că în unele perioade cenaclul era c ondu s chiar de G. Tutoveanu, care pentru noi era și patronul lui de fapt și spiritual, la pupitrul său bagheta având-o și Ion Manta Roșie, H. Zupperman, Eugenia Tutoveanu... Despre producția literară a lui Vladimir Cazacu fac largă vorbire revista „Lumina”, care a apărut la Bârlad până în anul 1947, dar și ziarul „Păreri Tutovene” și succesorul acestuia
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
să-i prezentăm un avertizor de gaze fiindcă acesta, partenerul virtual, fie că scrie la bucătărie, fie că, mai știi, arderile sale creatoare ar pune în pericol palierul, scara,orașul și, de ce nu ?, întreaga lume ! Colegul care tocmai era la pupitrul de urmărire prin satelit a unui TIR aflat prin deșertul african, s-a oferit să dăruie scriitorului, deh, umorist !, o alarmă electronică pentru mașină. Singurul pericol îl reprezenta însăși rabla pe patru roți, o vechitură din ‘84 insuficient de sigură
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
un vapor. Vasăzică atunci cînd am izbutit să ajung În, să-i spunem glorie, atît cît a fost, de-o mie cinci sute de cititori și strict autohtonă, adică mai nimic, dar totuși așezat cu mîinile pe piept sau pe pupitrul uneia dintre băncile onorabile ale scrisului, În agende, calendare, manuale de literatură, dracului, cu o grămadă de distincții atîrnate pe pereți sau de gît, depinde de cine vine la cină, după care-am Început să dau eu altora, să fiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
ar fi fost hilar ca, de pildă, scrisorile să nu fie redactate, deși poate că este și asta posibil, cum văd că totul e posibil aici, mai Întîi le trimiți și-apoi le redactezi În liniște, la Academie, sforăind pe pupitru; dar cine lipea timbrele? Intră-n operă și ciornele? Mister. Care nu se spulberă nici după recitirea cu sufletul la gură a titlului articolului, „Pledoarie pentru adevăr”. Să faci pledoarie pentru adevăr cu o paranteză-n gură, mai ales una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Maria Daria și Melania. - Trebuie să ne grăbim, îi spuse, că ne așteaptă. Atunci începură să se audă aplauzele, și după câteva clipe sala întreagă amuți, într-o tăcere reculeasă. Emoționat, Antim auzi bagheta lovind de trei ori, scurt, în pupitru. - E târziu, continuă fata, încercînd să-l tragă după ea. Ne așteaptă ceilalți... - Numai o clipă, o imploră, în șoaptă, Antim. Numai o clipă, să văd ce au să cânte... - Ne așteaptă, repetă fata cu o surdă deznădejde în glas
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
să cânte... - Ne așteaptă, repetă fata cu o surdă deznădejde în glas. Încercase din nou să-l tragă după ea, dar, cu un gest brusc, Antim izbuti să-și elibereze mâna. Auzi iarăși cele trei bătăi scurte ale baghetei în pupitru, apoi aceeași tăcere împietrită a sălii, prelungindu-se nefiresc. - De ce n-o fi începînd? Ce mai așteaptă? o întrebă. Dar nu mai era nimeni lângă el și Antim întoarse speriat capul în toate părțile. Atunci, parcă ar fi apărut de după
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
justifica. Interviul i-l lua o domnișorică fremătînd de admirație. Era ca și cum i se coborîse cuvîntul lui Dumnezeu pe creștet. Vreau să spun că se uita la Rusalin Pop ca la un altar. Mîinile le ținea a rugăciune: depuse pe pupitru și împreunate mai sus decît trebuia. Am aflat mai tîrziu că domnișorica nu era altcineva decît Șichy. În probă de angajare la Tele-Next. Emoțiile și le ascundea destul de brav. Harisma pentru micul ecran (asta nu se-nvață, surioară) a apărut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
autografe, destule amatoare care nu sar sfii să-și strecoare nurii sub așternuturile patului imens, fixat chiar - o, da! - în mijlocul atelierului) așezat în fața șevaletului, la doi pași de scenă. Mâna dreaptă ridică pensula, seamănă cu bagheta unui dirijor aflat la pupitru, trage câteva tușe, iată cum apare saxofonul, se construiește sub privirile atente ale artistului concentrat, ar trebui mai mult galben, totuși, atenție la contrast, nici nu avem nevoie de saxofonist, un joc de umbre este tot ceea ce ar trebui... Apariția
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
să Își dea seama cine eram eu. Dar n‑am observat nimic din toate astea. O putere divină m‑a ajutat să zâmbesc, să iau placheta din mâinile președintelui cu Înfățișare severă și să o pun, cu mâini tremurătoare, pe pupitrul din fața mea. Abia când am ridicat fruntea și am văzut sutele de perechi de ochi care mă priveau - ochi curioși, cercetători, nedumeriți cu toții - mi‑am dat seama că aveam, cât de curând, să Încetez a mai respira și că voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
aceleași fraze de mai multe ori. Mecanismul perfect al dicției s-a defectat; un insignifiant șurub a rămas blocat undeva și el Încearcă dramatic să-l redreseze; nu reușește, Își dă seama că nu mai poate continua, se ridică de la pupitru, ajunge la ușă, o Închide În urma sa. Noi rămânem o clipă ficși pe locuri. (miercuri) Stau Întins În pat, visez ceea ce am citit, n-am ieșit toată ziua, nici n-am mâncat. (E curios, dar nu-mi este foame, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
ca o aură înăbușită. Astfel că, atunci când polițistul ridică privirile și îi întinse, în cele din urmă, actele, tresări : — Luați loc și așteptați, spuse el, arătând undeva, în spate. Într-adevăr, așteptarea. Partea cea mai grea. Polițistul se ridică din spatele pupitrului pe care nu se afla decât un registru în care scria stângace, cu un creion chimic, litere de tipar. Își trânti pe birou chipiul, ștergând rămășițele aurei de pe țeasta cheală și ducându-și o șuviță umedă dintr-o parte în
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
pe margini și tocită de pașii unor vremuri mai bune. Din loc în loc, acolo unde câte o mobilă stătuse mai mult decât se cuvenea și o apăsase cu hârțogăraia ei, în mochetă se înfipseseră urmele picioarelor de mese ori de pupitre. Într-un colț, o noptieră își făcea și ea loc în istoria mochetei, sub greutatea ghiveciului de deasupra. Planta se ofilise de mult, iar aracul subțire de care rămăsese legată îi punea veștejirea fără leac într-o postură lipsită de
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
cum e, fetele bune n-au noroc, dar eu credeam că visul ăsta o fi vreun semn. Cifrele erau frumoase, aurite și purtate, fiecare, de câte doi îngeri. Mi-a venit să plâng. Jenică părea pregătit pentru orice. Răscoli pe pupitru și găsi o carte ferfenițită pe care o deschise. Bătu cu degetul în dreptul câtorva rânduri întortocheate. — Asta e cartea viselor, spuse, în fața privirilor ei nedumerite. Adună toată înțelepciunea lumii, de la egipteni și tibetani până azi. — Și ce zice ? făcu femeia
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Jenică înghiți în sec și se trase mai aproape de ceilalți. Ușa metalică se deschise din prima. Încăperea avea vreo douăzeci de metri pătrați. O cameră obișnuită, cu birouri de lemn, șase la număr, rânduite câte trei, cu scaune așezate astfel încât pupitrele să se bucure de lumină. — S-a dezlipit inscripția de pe ușă, observă Jenică. Își umezi degetele și întinse banda adezivă la loc : Acuma nu mai sunt compartimente de astea. La desfacere îi zice marketing și la personal resurse umane. La
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
el ? — De ce-am așteptat atâția ani până să-l căutăm ? întrebă Jenică. — De ce-am așteptat atâția ani ca să ne jucăm din nou cu frunzele ? întrebă Maca, scoțând din sertar creioanele și scriindu-și cu litere pătrățoase numele pe pupitru. Apăsă, vârful se rupse. — Caută la tine un creion, îi spuse lui Tili, îmi trebuie ca să pun bara la A. — Ești obsedat de numele tău, râse Tili. L-ai scrie și pe cer. — Te pomenești că o s-o fac și
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
înalt. De aici, de sus, de unde privește nebunul, până și zborul păsării e o cădere. Ajunse în capul scării și se prinse de brațele podului rulant, care stăteau desfăcute ca ale unei caracatițe. — Hei ! strigă. Vezi maneta aia neagră de la pupitru ? Și, de parcă Jenică i-ar fi răspuns : Nu aia mică și cu mânerul de plastic, cealaltă, metalică. Acuma pune amândouă mâinile pe ea și trage-o-n jos. Jenică ezită, privind încurcat spre Tili. — Trage, căcăciosule ! strigă Maca. Jenică înghiți
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
art. I din ORDONANȚĂ DE URGENȚĂ nr. 214 din 4 decembrie 2008 , publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 847 din 16 decembrie 2008, cu pct. 22^1. (2) Se pot execută fără autorizație de construire și lucrări pentru amplasarea de tonete, pupitre acoperite sau închise, destinate difuzării și comercializării presei, cărților și florilor, care sunt amplasate direct pe sol, fără fundații și platforme, precum și fără racorduri și/sau branșamente la utilități urbane, cu excepția energiei electrice. ... (3) Dacă lucrările prevăzute la alin. (1
EUR-Lex () [Corola-website/Law/250464_a_251793]
-
Sophie găsește o soluție ca să "le închidă fleanca" acestor "gâsculițe". Lasă ca din întâmplare în vestiar o scrisoare de iubire arzătoare pierdută de mama sa și găsită de ea. Înflăcărata misivă circulă din mână în mână înainte de a ateriza pe pupitrul Sophiei. Aceasta o recuperează cu un aer neglijent, spunând că o rătăcise prin vestiar. Stratagema reușește. Pline de admirație, colegele se îmbulzesc în jurul ei și o bombardează cu întrebări. Fără a renunța la aerul firesc, Sophie confirmă că "da, are
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
găsește întotdeauna locul în curtea școlii. În schimb, cum puteau fi împiedicate petrecerile-surpriză, balurile de sâmbătă seara, ieșirile la cinema, micile excursii pe jos sau cu bicicleta, jocurile de volei pe plajă? Nu puteai să-i priponești pe adolescenți de pupitrele de la școală. Aceștia au devenit dificil de "citit", misterioși. Prin urmare, părinții au din ce în ce mai puțin control asupra vieții amoroase a odraslelor lor. În vreme ce în perioada Belle Époque aveau grijă ca fetele să rămână complet neștiutoare în privința sexualității, acum ei sunt
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
de o anxietate de mică intensitate. După ce stăpîniți toate etapele, puteți adăuga unele elemente mai dificile, pentru aprofundarea desensibilizării. De exemplu, dacă vă temeți că anumite lucruri vor merge prost (de exemplu, că foaia cu discursul pregătit va zbura de pe pupitru în caz că vă temeți să vorbiți în public), imaginați-vă că faceți față situației cu calm și într-o manieră adecvată. Folosiți jurnalul pentru a alcătui un plan pentru săptămîna care urmează. Chiar dacă aveți o zi proastă, încercați întotdeauna să faceți
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
elev aflat în scaunul rulant mai mult de câteva minute, așezați-vă sau aplecați-vă pentru a vă situa la nivelul ochilor săi și a nu-l obliga să adopte o poziție incomodă și obositoare; pot fi aduse în clasă pupitrele gen masă, cu spațiu adecvat atât pentru poziționarea picioarelor, cât și pentru deplasarea scaunului rulant; anticipați/identificați zonele cu acces dificil sau potențialele obstacole care limitează accesul elevilor cu scaune rulante; când planificați timpul pentru activități, țineți cont și de
Psihopedagogia persoanelor cu cerinţe speciale: strategii diferenţiate şi incluzive în educaţie by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/874_a_1657]