1,669 matches
-
descoperit un schelet Întors pe o parte. De ce pe o parte? stă și se Întreabă lumea ce cască gura de pe trotuarul din fața Muzeului de Istorie. „Ați văzut ce oase albe avea?“ „O fi vorba despre vreun sfânt care n-a putrezit, nici nu s-a Înnegrit prea tare...“ „Ba eu cred că e mai degrabă un hoț care a vrut să fure odoarele sfinte ale bisericii.“ „Sau e un călugăr asasinat.“ „De ce nu un boier?“ „Poate chiar fiul domnitorului, ucis ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
țuică, să-și dreagă puterile pentru a putea ține piept tuturor greutăților iscate de potopul revoluției. ― Cu oamenii ce se mai aude, mă dom' primar?... Întreba mereu Cârciumarul. Le dă drumul ori îi mai ține prin cele pușcării să le putrezească oasele? ― Apoi, de, Cristache, dacă nu m-au ascultat oamenii? răspundea primarul grijuliu. Au luat-o razna și s-au făcut mai deștepți până ce au aflat ce-au căutat... Acu numai conașul Grigoriță să se milostivească și să-i scape
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
de noroi amestecat cu var. Holul avea o lumină bolnăvicioasă, ce mirosea a ou clocit, venind dintr-un bec chior, atârnat de două fire verzi, împletite. Duhoarea se îngălbenea pe măsură ce te apropiai de casa scărilor ; undeva, în subsol, vremurile vechi putrezeau în stive amestecate, de cartofi și de morcovi, pe care nimeni nu le mai răscolea, să le aerisească. Simți ceva mișcându-i-se printre glezne, surceaua îmblănită mieună și țâșni spre pragul primei uși deschise de la parter, întregind tabloul. Doi
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
concubine. Anotimpul furtunilor începe devreme anul acesta și florile sunt scuturate. Petale albe acoperă pământul, și parfumul lor e atât de puternic, încât îmi umple camera. Rădăcinile bujorilor mei sunt înecate de ploile care țin toată ziua și încep să putrezească. Tufele sunt bolnave, au pete maronii pe toată suprafața frunzelor. Peste tot sunt băltoace. Renunț să mă mai plimb pe afară după ce An-te-hai calcă pe un scorpion de apă. Călcâiul lui s-a umflat cât o ceapă. Petrec fiecare zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
a mânca sunt chinezești, sumara mea educație e de sorginte chineză, iar forma favorită de distracție o constituie operele din Peking! Am ajuns să-mi dau seama că sentimentul manciurian de superioritate ne-a trădat. Manciurienii de astăzi sunt la fel de putrezi precum un lemn infestat cu termite. Bărbații sunt în general răsfățați și nu mai știu cum să câștige bătălii pe spinarea calului. Majoritatea au devenit propriii lor dușmani: sub exteriorul lor mândru, ei sunt nesiguri și leneși. Îi creează dificultăți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
regimul lui Nicolae I ca un dușman al Rusiei, mult mai mare decât inamicul din afară. Liberalii și „occidentaliștii” erau și mai porniți împotriva regimului. Ivan Chirievski declara că, dacă n-ar fi fost înfrângerea din Crimeea, Rusia „ar fi putrezit și s-ar fi înăbușit”, în vreme ce T. N. Granovski se întreba „cum vom porni noi la eliberarea celor care sînt asupriți în Turcia când la noi întreaga orânduire socială se bazează pe aceleași principii, când Polonia noastră geme sub povara
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
voiam doar să spun că acolo nu se face nicio deosebire între oameni și animale, ba mai mult animalele sunt tratate mai bine deoarece sunt o sursă de mâncare și folosesc la cărăușie sau la arat miriștea. Totul pare că putrezește: o lume care poate a fost cândva vie. Nu, nu se poate să fie așa, înțeleg, căci pustiul și dezolarea e cât cuprinde, și nici măcar durerea nu mai are vreun înțeles sau motivație; evenimentele se întâmplă așa cum se întâmplă să
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
au fost atacate de o puzderie de tarantule ieșite din puțuri secătuite, din mărăciniș, din crăpături de stânci, din cariere de piatră, din pârloage, din case coșcovite și lăsate de izbeliște. Câțiva dintre noi au asistat la acea grozăvie: tarantulele putrezeau una-ntr-alta și la trecerea lor lăsau în urmă niște bale purulente și un miros de nedescris. La un moment dat au dispărut fără urmă. Acest lucru se repetă de ani și ani, dar la început nimeni, nici măcar cei
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
și alte confuzii. Răspunsurile lui par cele ale unui posedat; dacă în creierul lui domnește nebunia, trebuie să fim atenți să nu ne-alegem cu povara lui. Vom verifica și vom proceda în consecință. Dacă e nebun, oasele îi vor putrezi în temniță. Pe două aprilie din acel an cădea Paștele. Încă din ultimele zile ale lui martie, cerul la Napoli era de un azur dens și limpede drept care ușile fuseseră date de perete și ferestrele larg deschise; amorțeala dispăruse, dar
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
drept care odată întors în Calabria orice lucru i se păruse îmbătrânit și prăpădit, fierăstruit de ciocănitoarele din pădurea satului care, în anumite perioade ale anului, ciuguleau fără contenire. Ținutul său se obișnuise cu durerea, cu boala, cu mizeria și lumea putrezea sub un cer de azur nepăsător în timp ce păduchii cucereau tot mai mult spațiu, iar ploșnițele le sugeau sângele. Revedea detalii de imagini șterse din minte și din inimă, un zid prăbușit, o fereastră fără geamuri, un ghiveci cu mușcate, o
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
puțină zarvă decât glasul tău și ar fi binevenit acum să croncăne în toiul nopții. Mereu același, ca și cum aici ai fi întemnițat doar tu. Mai sunt atâția și suntem și noi. Voi dormiți, și tot astfel dorm și conștiințele voastre, putrezind. Trebuie să le țineți treze sau păianjenii vă vor cotropi în întregime. Termină odată, fra' Tommaso, cu predicile astea. Știi foarte bine, suntem constrânși să facem cea ce facem; ai spus-o chiar tu de-atâtea ori, hai, lasă-ne
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
totul altă lume, își zicea cu voce tare, aș fi avut parte de multe bucurii, de o viață senină și liberă. În schimb, mi-a fost interzis totul, cu excepția loviturilor și torturilor, a brutalității și a cruzimii. Am văzut cum putrezesc, puțin câte puțin, zidurile celulelor, ale curților, am văzut cum se ruginesc gratiile, cum se surpă tencuielile și se destramă chiar și cărămizile. Temnicerii au îmbătrânit odată cu mine, unii au și murit. Luni în șir am vorbit cu șobolanii pentru
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
candelă mereu plină cu ulei. Gardienii se întrec în a-mi face pe plac, în a mă răsfăța. Nu mă interesează ce produc pentru ticăloșii aceia, știu doar că nu vreau să mă-ntorc în groapa în care puteam să putrezesc de viu. A fost o vreme când nu li se permitea nici ție și nici altcuiva să mă viziteze, iar eu îmi doream atât de mult să aud un glas de om. Simțeam cum se rarefiază întreaga lume, totul mi
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
și deci nu mi se poate cere, tocmai mie, să-l țintuiesc pe cruce, când eu, dimpotrivă, aș vrea să-l așez pe altar, fiindcă mai bine decât alții a interpretat măreția lui Dumnezeu. Vreți să mă trimiteți înapoi să putrezesc în pușcărie. Sunt aici, gata să mă întorc în beznă, să îndur din nou toată cruzimea animalică, dar nu voi semna nimic împotriva acelui om extraordinar. Ca și cum n-ar fi fost de-ajuns să-i ia apărarea, vechiului prieten întâlnit
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
dori acest lucru.) Peștele de la cap se-mpute. (Buna funcționare a unui organism, individual sau social, depinde În primul rând de integritatea și perfecta funcționare a centrilor vitali sau de comandă ai organismului respectiv: „Fântâna se tulbură de la izvor”; „Copacul putrezește de la rădăcină”.) Ce-ai semănat, aceea culegi; Ceea ce vei semăna, aceea vei secera/aduna. (După cum ai fost, de exemplu, dispus să Înveți, așa Îți va fi și În viață, mai ușor sau mai greu: „Cum Îți așterni, așa vei dormi
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
GH. și colab., 1998). Năutul (Cicer arietinum L.) dă rezultate bune pe soluri fertile, soluri 56 lutoase, bine drenate și aerate. Un drenaj este necesar deoarece și perioadele scurte cu exces de apă reduc creșterea, radăcinile cresc superficial iar tulpinile putrezesc în procent considerabil (OPINGER E.S., HARDMAN L.L., 1990). Năutul se ferește de solurile foarte fertile, unde leagă rău, dar mai ales de cele argiloase și nestructurate. Terenurile cele mai bune sunt mijlocii sau ușoare, numai să fie adânci, pentru că își
NĂUTUL by OVIDIU UNGUREANU, MIHAIL AXINTE, GINA UNGUREANU, ELENA UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/91866_a_92807]
-
ideală și raportată la ideea de specie, de continuitate, întruchipează, prin paradox, condiția tragică a existenței"76. Desprinderea de vârsta inocentă a copilăriei se face, însă, treptat, maturizarea fiind aproape refuzată: "Am crescut? Suntem oameni maturi?/ Câte mii de nuanțe putrezesc o culoare.../ Dragi și ridicole sunt zilele/ Când lumea o împărțeam în buni și răi". (Am crescut). Uimirea, dublată de o acută teamă de necunoscut, întrețin criza identitară, care începe să se contureze: "Va veni o vreme/ Când voi simți
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
nu există. Un salt în himeră, adică în neant, pecetluind niște sărmane vieți care, pierzîndu-și înțelesurile, și-au prăpădit și rostul. Florin Faifer Drama de a nu fi Mi-amintesc de o frumoasă vorbă a lui Gorki: "Sînt oameni care putrezesc și oameni care ard". Lumea se împarte în cei care realizează plenar sensul umanului și cei care îl ruinează prin neputința funciară de a fi, a se clădi prin existență. Nu numai "eroii" există, ci și oamenii obișnuiți care se
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
un absurd negru cu care-i acoperă pe artiștii contemporani -swiftianisme mult hiperbolizate cu efect senzitiv imediat (este introdus la un moment dat un artist contemporan celebru prin ingeniozitatea instalațiilor sale, ca exemple fiind date expoziții de carne lăsată la putrezit În chiloți feminini sau de muște cultivate pe propriile excremente - p. 192) la denigrări Înveninate: “Plus loin, une tablée de Chinois de Honk-Kong - reconnaisables à leur saleté, déjà difficilement supportable pour un Occidental [...]” (p. 111) sau “L’Islam ne pouvait
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
ucid. Sicriele se înmulțesc halucinant, astfel că nu mai distingi cine este mort și cine este viu. Universul este în dezagregare, nici răul nu mai poate triumfa, pentru că cetățile sunt obosite, neamurile sufocate, memoria va rătăci în beznă, fluierele vor putrezi, capete negre, umplute de molii, tumefiate, semințele sunt false și cadavrele fiind în vid, nu vor avea niciodată morminte. Poetul încearcă un sentiment ciudat de neîncredere în valorile lumii, în criteriile de stabilire a acestora: "Tuturor celor ce n-au
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
vid, vid, vid -/ prea mult vid în istorie/ și toate nu mor decât să te-nvețe/ supunerea oarbă și spaima./ Nici alcoolul, nici stelele/ nu mă înșală./ Produșii hazardului, împăraților/ fără coroană, vai, vai,/ Robii sunt morți/ și cadavrele lor/ putrezesc în galere." Într-un "Psalm negru" cere cu umilință să i se schimbe soarta: "Doamne, istoria... Doamne, ia de la mine/ destinul acesta și dacă nu-mi poți hărăzi altă soartă,/ dă-mi o moarte înaltă." Există și o parte perisabilă
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
din om, dorită de cealaltă "ce se duce după ea". Tonul elegiac este alimentat de un straniu sentiment al morții ce traversează mai toate baladele. Moartea se impune ca un imperativ al cunoașterii sau al înfrângerii; grădinarul ("Trandafirul negru") va putrezi în mlaștini, Craiul de Ghindă este un mesager al morții dragostea lui este similară extincției: "Ucide copiii ce-mi seamănă mie/ să nu mai cadă spița prin timp". Fecioarele își pierd frumusețea prin moarte sau, dimpotrivă, ea le purifică (ca
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
eminesciană ne invită la stoicism când e vorba de iubire: "Trăitor într-o morișcă/ Neagă, jură, fă ce vrei./ Fundul văii va fi martor/ Lângă linia ferată/ Lângă sângele femeii/ Risipit în lungul ei." Locul nostalgic, în care soarele a putrezit și în care zidurile au făcut mucegai,este orașul populat cu măști și în care poeta cheamă gânduri sinucigașe: Mă constrânge veghea pe înălțime,/ zilnic îmi inspiră gând sinucigaș/ Să nu pierd prilejul golului din mine." Viața înseamnă trecere, un
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
luna e ultima dintre plăcerile cerului/ Iar fața omului e luminată de lună/ Noapte ochii, urechile, buzele și carnea feței/ curg ca tot atâtea râuri spre locuri mai joase". ("Acest nămol"). Ideea se repetă și în poemul "Răscruci", unde urechea putrezește, ochiul orbește, gura moare, toate poartă semnul trecerii timpului: "Și o durere fără limite îl cuprinde/ Pe cel care-și dă seama că sângele și carnea lui/ au fost câțiva ani ambalaj pentru doi ochi/ Ce și-au păstrat în
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
îndreaptă poetul este o oglindă menită să purifice insul înnămolit de viață. Poemul se încheie lăsând impresia că seninătatea fântânii, cercurile clare de apă sunt stări aparente, dincolo de ele, în adâncime, stă ființa bântuită de dorinți, pământul, noroiul menit să putrezească în propria lui nuntă. "Curând se face ziuă, senin din nou e pliscul ciorii/ Senine gheare, senin și iepurele mort/ Sticlos aproape totul, astfel încât mă port/ și eu la fel de fals, precum ne-mbracă zorii./ Sunt iarăși în picioare, mă bucur
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]