2,283 matches
-
poruncile dumnezeiești. Au evitat orice spectacol rușinos și orice vorbă urâtă, ca inima să le rămână curată. Având o asemenea concepție, nu le-a fost teamă să moară pentru Dumnezeu, convinși că, ceea ce sunt, prin Dumnezeu sunt, de aceea, au răbdat toate pentru a nu muri rău<footnote R. Knopf, G. Krüger, Ausgewählte Martyreakten, no. 3, 26-27, 3-e Aufl., Tűbingen, 1929, p. 33. footnote>. Nu s-au temut de moarte, fiindcă numai „cei nesăbuiți se tem de moarte ca și cum ar fi
Actualitatea şi folosul învăţăturilor Sfinţilor Părinţi. In: Biserica Ortodoxă Română by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/120_a_155]
-
al lui Ceaușescu, aplicat populației ca să nu devină obeză: "numai cât sport face la cozi și tot ar feri-o de așa ceva. Dacă ar exista vreo dreptate, o astfel de palmă și derâdere față de un popor care a început să rabde de foame, ar trebui să-l coste tronul"9. Autoarea deplânge penuria din țară: transportul public nu răspunde nevoilor, medicamentele lipsesc, instituțiile nu au dotările necesare, hrana și resursele sunt limitate, unica televiziune transmite două ore zilnic. După vizionarea unei
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
vagon de marfă descoperit și se simțea mândru, fericit și ocrotit ca în sânul lui Avram. Acum la fel. Nu are nici o pretenție. E foarte mulțumit și că a rezolvat și problema cu afurisitele acelea de țigări. De foame mai rabzi, gândea el, dar dacă nu ai ce fuma e jale, ești un om vrednic de milă. Mai mare necaz nici că se poate! Te uiți la alții cum tacticos și dezinvolt scot fumul acela plăcut mirositor, atât pe gură cât
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
aceia la orele lor. De seminar nici nu putea fi vorba, iar noaptea nu mai putea dormi. O avea mereu în fața ochilor: când bolnavă, când în brațele altuia. Starea de incertitudine și de chin luase amploare; nu o mai putea răbda. Trebuia să afle ce s-a întâmplat în realitate. A încercat întâi la Secretariatul Universității. Aceștia ori nu știau nimic, ori nu voiau să-l informeze. Nemaiputând aștepta, a luat trenul București Pașcani. A fost cea mai grea și cea
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
așternu în întreaga sală, în momentul în care Bidaru își intră direct în rol, cu glasul lui sonor, clar și precis: "Mi-e foame, dragă mamă! Nu e pâine! / Mi-e foame și să știi că am să mor/ Mai rabdă, puiul mamei, până mâine/ Că mâine scoatem plugul la ogor!" Ca la un semnal, toți din sală au început să ofteze și să se agite. Bidaru însă continuă: "Mi-e foame, dragă mamă. Nu e pâine! De amar de vreme
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
mâine scoatem plugul la ogor!" Ca la un semnal, toți din sală au început să ofteze și să se agite. Bidaru însă continuă: "Mi-e foame, dragă mamă. Nu e pâine! De amar de vreme m-ai tot amânat/ Mai rabdă, puiul mamei până mâine/ Că mâine vom ieși la semănat!". Din ochii ascultătorilor au început să cadă picuri, din ce în ce mai mulți, care rapid s-au transformat în șiroaie. Întreaga sală asculta și plângea. Pentru a salva cât de cât situația, inspectorul
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
foame, dragă mamă Nu e pâine! / Vezi, inima mea bate tot mai rar!" În acea clipă, cu un gest involuntar duse mâna direct spre inimă, așa cum îl îndrumase învățătorul în timpul numeroaselor repetiții, după care urmă răspunsul deznădăjduit al mamei: "Mai rabdă, puiul mamei, până mâine/ Că mâine ducem grâul la morar!". Părinții și invitații, cu frunțile ude de sudoare, ascultau și plângeau. Directorul făcea semne disperate să înceteze. Trebuia întrerupt cu orice preț! Bidaru tot nu pricepea nimic. Bănuia că aceștia
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
întrerupt cu orice preț! Bidaru tot nu pricepea nimic. Bănuia că aceștia vor să-i sufle. Îl credeau incapabil. Nu avea nevoie de sufleor: " Mi-e foame, dragă mamă! Nu e pâine!/ De-o firimitură-mi este tare dor!/ Mai rabdă, puiul mamei, până mâine/ Că mâine scoatem pâinea din cuptor!". Între timp învățătorul s-a strecurat pe scenă și l-a tras de mânecă cu putere. Aceasta s-a descusut de la umăr. Cu o smucitură involuntară, cât ai clipi, a
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
țigările Kent se puteau obține produse alimentare care nu mai apăruseră pe piață de ani de zile. Cu salariile pe care le aveau, muncitorii de la Steagul Roșu nu prea puteau cumpăra, însă, țigări Kent2492. Erau furioși. Nu voiau să mai rabde încă o iarnă de frig și de foame, din cauza raționalizării alimentelor. Deși demonstrația a fost de scurtă durată, faptul că muncitorii ieșiseră în stradă, într-o țară în care poliția secretă era omniprezentă, demonstra că există o limită, dincolo de care
Relații româno-americane by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney () [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
deșartă, și inițiază pe monah în marea virtute care este tăierea voii proprii (cap. 4-6). Însă, atât cei ce trăiesc în deșert cât și cei ce trăiesc în chinovie pot ajunge la desăvârșire: unul prin răbdarea singurătății pustiului, iar celălalt răbdând în mănăstire slăbiciunea fraților. Unii dintre cei ce se retrag în pustiu prea de timpuriu, nefiind formați deplin din punct de vedere duhovnicesc, alunecă ușor în neliniște și enervare, mărire și tristețe, mândrie și trufie, căpătând și focul deprimării, lanțurile
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
15, p. 147-148-149) „Sau cine e Cel ce i-a unit întreolaltă spre pace pe cei ce se urau, dacă nu Fiul cel iubit al Tatălui, Mântuitorul de obște al tuturor, Iisus Hristos, Care prin dragostea Lui toate le-a răbdat pentru a noastră mântuire? De altfel despre această pace ce o va aduce El se proorocise de demult. Căci spusese Scriptura: Și-și vor preschimba săbiile lor în fiare de plug și sulițele lor în seceri și nu va mai
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
între ei, ucenicii lui Hristos se rânduiesc prin purtările și faptele lor în frontul împotriva dracilor și pe aceștia îi alungă, iar pe căpetenia lor, diavolul, îl iau în râs, prin aceea, că în tinerețe trăiesc în curăție, în încercări rabdă, în dureri stăruiesc, când sunt ocărâți suportă, lipsurile le disprețuiesc și, ceea ce e minunat, disprețuiesc chiar și moartea, făcându-se martiri ai lui Hristos”. (Sf. Atanasie cel Mare, Tratat despre întruparea Cuvântului și despre arătarea Lui nouă, prin trup, cap
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
născut fără curgere, iar fecioara a născut fără stricăciune. Nici Dumnezeu n-a suferit curgere născând, căci a născut prin Duhul. Din această cauză nici nașterea Lui de sus nu este tâlcuită, nici nașterea Lui în vremurile din urmă nu rabdă iscodire. Că a născut Fecioara astăzi, o știu! Că a născut Dumnezeu mai presus de timp, o cred! Dar chipul nașterii am învățat să-l cinstesc în tăcere și am primit ca prin cuvinte să nu iscodesc. Când e vorba
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
să fie crezut ca cel mai tare, la fel și Viața tuturor, Domnul și Mântuitorul nostru Iisus Hristos nu Și-a ales El moartea trupului, ca să nu pară că Îi este frică de o alta, ci a primit să o rabde pe cea aleasă de alții și mai ales pe cea socotită de vrăjmașii Lui ca cea mai cumplită, mai de ocară și mai greu de răbdat, ca, desființând-o El și pe aceasta, să fie crezut că este Viața, iar
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
nu pară că Îi este frică de o alta, ci a primit să o rabde pe cea aleasă de alții și mai ales pe cea socotită de vrăjmașii Lui ca cea mai cumplită, mai de ocară și mai greu de răbdat, ca, desființând-o El și pe aceasta, să fie crezut că este Viața, iar stăpânirea morții să fie deplin înlăturată. Deci s-a petrecut ceva minunat și uimitor: chiar moartea de ocară, pe care au socotit-o ei să I-
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
Ioan, Fragmente din Cărțile 7 și 8, în PSB, vol. 41, p. 780) „Ce spune deci cuvântul: Ca bucuria Mea să fie în voi decât că Unul-Născut S-a făcut ca noi, adică om, lipsit doar de păcat, voind să rabde și să pătimească toate câte I-a dat blestemata nebunie a iudeilor să încerce. Căci îl vom afla batjocorit și prigonit și supus la osânde grele, scuipat, bătut și biciuit, și, la urma tuturor, pironit din cauza noastră și pentru noi
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
învederează marea putere a învingătorului. Ai văzut cât bine a făcut moartea?” (Sf. Ioan Gură de Aur, Comentariile sau Explicarea Epistolei către Evrei, omilia IV, p. 92) „... Și a înviat a treia zi după Scripturi ...” „În același timp nu a răbdat ca templul sau trupul Său să rămână mult timp așa, ci arătându-l mort numai prin pătrunderea morții în el, l-a înviat îndată, a treia zi, purtând ca trofeu al biruinței 63 Sale asupra morții nestricăciunea și nepătimirea dobândită
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
trupul. Și aceasta oprea actualizarea stricăciunii. Totuși dumnezeirea nu și-a revărsat puterea în trup ca să-l oprească și de la moarte. Trebuia să primească moartea ca să o învingă. Odată suportând moartea în trupul Său, nu mai trebuia să arate că rabdă și stricăciunea ce-i urmează. Dovedindu-Și puterea Sa prin înviere, a dovedit că ar fi putut învinge și stricăciunea actualizată. (n. s. 75, p. 121) 63 Tâlcuirea Pr. Stăniloae: Nu puteau fi în lumina feței Tatălui nici cei buni
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
cu un leu... De cîtă umilință mai e nevoie? De asemenea, am văzut cerșind femei de vîrsta a treia, venite de la țară, curate și îmbrăcate în costume populare tradiționale. A devenit straiul nostru o marcă a cerșetoriei? Cît vor mai răbda acești oameni? Sau cine le poate oferi o speranță? De pildă, biserica mă tem că nu o face îndeajuns. Pare suficientă sieși, zidește lăcașuri, unele de o semeție sfidătoare, are buget mare, scutiri de taxe, unii slujitori ai săi se
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
dolari bucata, pe mine mă strigau "Americanu'", probabil din cauza pălăriei și a pardesiului. Dar, cu toate acestea și multe altele, am simțit că sunt un popor vital, că istoria lor nu e întîmplătoare și că probabil vor renaște. Rușii pot răbda de foame, dar nu le iese din cap ideea imperială. Sunt creștini-ortodocși, pravoslavnici, mujici, au elite remarcabile în toate domeniile și niște ochi de un albastru înghețat, care învie cînd aud despre"Mama Rusia". Foamea lor principală e de spațiu
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
roman, deci marchează un sfîrșit de ciclu. O fi fost aleasă întîmplător? Apoi, aceasta nu este o funcție din care să-ți dai demisia. Papa Ioan Paul al II-lea, deși bolnav de cancer, de osteoporoză și boala Alzheimer, a răbdat pînă la capăt, ca Iisus. Ce s-o fi întîmplat cu succesorul său, un erudit în doctrina credinței, deci știa ce face. Unii speculează că ar fi fost obligat. De ce? Puțină lume știe, de pildă, că la data anunțării demisiei
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
sacrificatului" Bivolaru, fratele "guru"lui, și el sacrificat. Păi cum să-l condamni pe Adrian Năstase, bunăoară? Știm noi al cui frate este? Ăștia suntem. Le place sau nu, prea ocupați cu lupta de supraviețuire, majoritatea înghit gălușca și tac, rabdă, îndură. Așa au făcut și pă-rinții lor și părinții părinților lor. Un popor fără personalitate. Inițial m-a revoltat calificativul lui Patapievici, cel de "popor cu substanța tarată". Acum mi se pare foarte lucid și perfect adevărat. E suficient să
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
la vad, căci Donțu murise; se ducea direct acasă, la aga Grigore, mai ales că de cînd acestuia îi plecase soția, n-avea de ce se păzi. Vasile Iurașcu știa de toate acestea, dar fiind om închis la suflet, tăcea și răbda, ca să nu-l supere pe boier. Se va fi lăsat și el mituit de cadouri? Oricum, o mare bănuială îl rodea la inimă, că măcar o parte din fetele sale îl au de tată pe aga Grigore. Moartea năprasnică a
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
deși ele se duc puțin - și multe dintre ele chiar deloc - la biserică. Iar fete și flăcăi nu vezi deloc la biserică, decât doar dacă se duc la nunți sau intră de curiozitate, că nici preotul nu vrea să-i rabde în biserică (vezi în Barbu, 2000, p. 27). Mihai Ralea era de părere că nu se poate vorbi de un sentiment religios, ci doar despre „conduite de religie naturistă ori fetișistă primitivă, [în care] superstiția domină”. Nu există însă acea
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
matematică; măreț; merge; a merge; mers; la mijloc; minciună; mîncare; neajuns; nimic; nu; obosit; obositor; ocară; odihnă; oriunde; pahar plin; a parcurge; păși; plajă; poartă; politică; popas; popor plin; poposește; poposi; a poposi; pornire; președinte; primul; probleme; protest; prudent; punctualitate; rabdă; rapid; a răbda; rănește; realizare; reușește; reușită; satisfacție; satisfăcut; saturat; sătul; secundă; serviciu; în sfîrșit; sincronizare; sosit; sta; stai; stare exotică; stă; succes; suficiență; temporar; termen; s-a terminat; timpul; totul; transport; trădare; trei; trenul; tristețe; ținti; undeva; vara; veniră
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]