1,700 matches
-
vadă cum se simte tatăl ei. Pe pat se afla doar pijamaua, fără el, dulapul era deschis și umerașul pe care atârna costumul lui cel bun era gol. Primul ei gând a fost că ieșise în curte ca să-și mai răcorească durerile. De ce însă în hainele de duminică? S-a încumetat să iasă afară, lumina lunii scosese din întuneric întreaga curte. Găinile erau așezate, ca totdeauna, sus, în coroana dudului, și cele albe, mai ales cele albe, povestea ea, străluceau ca
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
zis: pentru sufletele morților, lumea nu-i mai mare ca o batistă. Ne trimiteau seara târziu la cimitir, când arșița zilei se domolise, puțin înainte să se facă întuneric beznă, pentru că florile de pe morminte trebuie stropite abia când se mai răcorește un pic. Îndărătul capelei cimitirului era iazul. Broaștele își înălțau orăcăitul până la cer. Când trăgeam stropitoarea prin iaz ca s-o umplem cu apă, broaște mari cât pumnul se azvârleau în adânc de pe frunzele din baltă, cu un sunet înfundat
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
pentru a nu le transforma în mumii... A zâmbit apoi într-un inimitabil stil egiptean, caracteristic somităților imperisabile cu o nealterată înțelegere a tot ceea ce se întâmpla și printr-o elegantă și majestuoasă mișcare circulară s-a grăbit să-și răcorească săgețile fierbinți în undele răcoritoare ale prietenului său de-o veșnicie Nilul în timp ce noi ne-am continuat activitatea prozaică sub protecția pasageră a unei brize tropicale. În fața noastră masive, robuste, uriașe cornutele din rasa elvețiană Simmental, având uniformele de camuflaj
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
amazoniană, după care a încetat. Tatălui meu numai de joacă nu-i ardea. Oricum, dușul acesta copilăresc a mai atenuat din asperitățile colțuroase, jignitoare și nedrepte proferate cu câteva minute înainte de niște oameni cu ochelari de cal. I-a mai răcorit nițel sufletul. A coborât din ospitalierul dud, mulțumindu-i atât lui, cât și lui Dumnezeu pentru breakfast-ul delicios și binevenit, s-a încălțat și a plecat mai departe în aceeași direcție. Moș Danilov... La un moment dat, s-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Doamna de Franceză, care-mi dădea lecții particulare și care, cu timpul, îmi devenise mai apropiată decât o rudă. Bunica, în stilul ei flamboaiant și evaziv, mi-a retezat-o scurt: pe vremea ei, bărbații mergeau la bordel să se răcorească; damele de consumație nu se îmbrăcau decât sumar, maximum în halat, purtau întotdeauna roșu și negru și aveau felinar roșu la poartă. Ce mare lucru, ce atâtea întrebări? Doamna de Franceză m-a îndemnat să citim și să analizăm Nana
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
de o monumentală poartă, durată și sculptată în stil maramureșean, care provoca admirație și impunea respect pentru instituția în care te introducea. Imediat ce treceai de poarta-emblemă, în stânga se afla cișmeaua cu apă limpede și rece, care ne potolea setea, ne răcorea și ne da noi forțe pentru hârjoane și jocuri, pentru muncă. Da, pentru muncă! Școala Normală de la Șendriceni era o școală a muncii: muncă intelectuală, menită să-i ajute pe învățăcei să se întoarcă învățători în satele lor, și muncă
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
stai nemișcat lângă balustrada vaporului. Reflecția vegetației de pe mal în apele Dunării, ce era ondulată de valurile ușoare peste care zbura câte un pescăruș bucurându-se de razele soarelui, atingând uneori firul apei ușor cu vârful aripilor spre a se răcori, era o imagine care îți rămânea foarte bine întipărită în minte creându-ți o stare de confort. Încet au început să apară primele semne de viață, diferite specii de păsări, care mai de care mai viu colorate, ce zburau în
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
o încredințeze cuiva din Societate; dar, întrucât răspunsul primit nu a fost cel așteptat, a plecat în India împăratului după ce a fost făcut episcop. Acolo a murit în împrejurări ciudate: bolnav fiind, avea două clondire de apă pentru a se răcori: unul cu o apă ce i-o dăduse doctorul, celălalt cu otravă. I s-a dat din greșeală otrava, care l-a omorât. 81. Pelerinul se întoarse de la Rouen la Paris și află că, în urma celor întâmplate cu Castro și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
-i în prim plan acea durere sâcâitoare care o chinuia de ceva vreme. Avea curajul necesar și era pregătită să meargă mai departe, dar dacă ar fi putut plânge acolo în fotoliul în care se afundase, atunci s-ar fi răcorit de toate gândurile care i se ghemuiau fără voia ei și nu-i dădeau pace, cotrobăind nemiloase prin toată ființa ei. O dată cu trecerea timpului descoperea încet și sigur o parte din ea pe care nu o cunoscuse. Anii cei mai
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
rătăcită de cârdul ei iar acum se întorcea unde îi era locul. Anândoi fuseseră luați de valurile vieții, căutând un sprijin unul în celălalt. De acum încolo se puteau număra printre învingători și nu printre învinși. Vântul adia prin arburști răcorindu-le pieptul de căldura de afară. Păsările tăcuseră. Era prea întuneric săși mai ia zborul sau să ciripească. Trecură la planul lor inițial să nu-i apuce și mai mult noaptea pe drumuri. Nicole părea că împarte Universul în două
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
-și facă efectul, simt broboane de transpirație după gît și pe piept. Îmi dezbrac scurta îmblănită și-o arunc pe cuierul-pom, rămînînd în haină și în cămașa albă, pe sub care am o cămașă subțire de corp. Parcă m-am mai răcorit. Mă așez pe scaun, lîngă telefon și mă uit la ceas: abia opt jumătate! La ora asta Livia a terminat vizita, pot s-o chem la telefon. Îmi răspunde o soră pe care o rog s-o cheme pe Livia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
a sictirit; plîng de ciudă că eu am fost laș. Da-da! Sînt un laș, chiar și acum, cînd plîng. Dar nu-i nimic; continuu să plîng pînă cînd simt că-mi pot ține lacrimile în felul ăsta m-am răcorit. Ies din cabină, îmi spăl ochii cu apă rece, mă șterg cu batista, apoi mă îndrept spre lift. Simt cum fierb și-mi spun în gînd că de acum încolo, în fața proprie-mi conștiințe, sînt absolvit de orice răspundere morală
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
prietenia mea cu ea, pentru că ți-am spus eu. Nu-ți dau ție socoteală dacă s-a terminat și de ce. Vreau doar să te asigur că pentru mine o femeie nu-i ca un pahar cu limonadă: beau limonada, mă răcoresc și arunc paharul; eventual, îl mai folosesc să beau apă, o dată, sau de două ori... De asta să fii sigur, în rest, crezi ce vrei... Vlad se retrage și se așază pe celălalt scaun, din jumătatea a doua a pupitrului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
în timp ce Ion oftează. Stăm față în față, continuînd să ne ocolim privirile. Așa-mi trebuie, lua-m-ar dracu'! izbucnește Ion în plîns, așezîndu-se cu fundul pe trepte, lăsîndu-și fața în palme. Îl las să plîngă în liniște, să se răcorească, apoi, după cîteva minute, cînd se mai potolește, mă plec și-l bat încet cu palma peste spate, vrînd să-i spun ceva, o vorbă de îmbărbătare, dar mă simt incapabil să deschid gura. Ion ridică spre mine ochii roșii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
românesc au dus atunci acest tip de campanie diversionistă. Comentând pogromurile antievreiești Înfăptuite de țăranii moldoveni În primăvara anului 1907, un personaj - ziarist - din romanul lui Rebreanu Răscoala spune : „E o supapă de siguranță. Bătând pe jidani, țăranii se vor răcori și vor uita pe ceilalți boieri și arendași care nu-s jidani, dar Îi exploatează la fel, dacă nu și mai rău [...]. Urmărește toată presa ! Pretutindeni, mai În surdină, mai pe față, sunt justificate, aprobate, chiar blagoslovite sălbăticiile țăranilor răzvrătiți
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
dese. Liviu este extrem de obosit. J. este țeapăn, M. nerăbdătoare, iar eu nedormită de 50 de ore. Suntem nemâncați din cauza oboselii și a căldurii, dar cu multe cafele „la bord”. Mai oprim pe malul mării, ne spălăm încălțămintea și ne răcorim picioarele. J. freacă plăcuțele de platină de la motor cu glacepaper. Îl certăm. Timpul pare că stă în loc, iar noi de asemenea. Avem sentimentul că suntem de o lună pe drum și în același timp că drumul nu se va sfârși
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
-l afle terminat și despre care este convins că, trăind încă o viață și chiar revenind în Barcelona, tot în șantier îi va afla. Acesta să fie farmecul? Noi ne-am retras pe o bancă, la umbră pentru a ne răcori. După o oră, timp în care am urmărit grupurile de curioși care se îndreptau spre catedrală, am pornit spre Piața Cataluna, tot sub semnul nesiguranței. Ideea era să coborâm. Căci în Barcelona trebuie să fixezi punctul unde te afli și
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
Am căutat un colț umbrit în parcul populat de porumbei, vânzători de semințe, turiști care-și aruncă rucsacurile și oboseala pe iarba de sub copacii aducători de răcoare. După ce am colindat prin marele magazin IL Corte Inglez doar pentru a fi răcoriți de aerul condiționat, coborârea, de data asta în linie dreaptă, am făcut-o pe Rambla, locul de plimbare al tuturor de peste tot, locul în care poți vedea statui vivante, sau flori colorate, papagali vorbitori, sau clovni care fac copiii să
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
Columb și după ce-am văzut unde a locuit Liviu în '95, timp de două luni, am pornit de-a lungul, falezei, spre Palatul Poștei unde, după ce-am poposit din nou la umbră pe o bancă pentru a ne răcori, am scris vederi, am trimis scrisori și ne-am minunat de curățenia și liniștea locului. Acestea fiind făcute, am pornit, de data asta, la deal, deci punctul fixat era opus mării, și după ce-am vizitat o parte din cetatea
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
în ultima clipă; un spectacol al cărui personaje eram, fiind în același timp și spectatori. Ajunși în centrul turistic ni s-a permis să ne tragem sufletul mai mult de zece minute și mai puțin de o oră, ne-am răcorit cu apă, Coca-Cola sau bere și am pornit din nou înspre catedrala unde, așezați pe bănci, am urmărit traseul pelerinilor liniștiți, dornici să atingă Madona Negra. Aici am ascultat un cor scurt care a făcut bine spiritului nostru înfierbântat, și
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
mintea încărcată și cu trupul ostoit, am pornit pe drumul de întoarcere. Ajunși la Sant Pere, am hotărât să rămânem la restaurant pentru a prânzi. Pe la 16. 30 eram „acasă”, urmați la scurt timp de o ploaie binefăcătoare care a răcorit atmosfera. Ziua de ieri a fost minunată și greu va putea fi uitată. Ea poate sta alături de cele mai frumoase zile petrecute indiferent unde în lumea asta vizitată de noi, fie în Egipt, fie în Creta, fie la Olympia, la
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
am vizitat un superb Muzeu de Artă Contemporană, renumit în perimetrul Balcanic, cu lucrări deosebite. Impresionant. Ziua a fost încununată de surpriza pe care ne-a oferit-o Luiza. După ce-am luat masa pe o terasă unde, ca să ne răcorim am fost continuu sub un cal de stropi, pulverizați deasupra capetelor noastre, am plecat spre graniță, făcând o buclă pentru a vizita Cap Caliacra, care ne-a surprins prin pitorescul său. O stâncă ce-și trimite vârful spre marea întinsă
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
araucani doar odat' la 4 ani! Spunea cineva că ploaia e frumoasă, depinde de unde o privești, din casă sau de-afară. Mie-mi place ploaia și-și, dacă sunt bine îmbrăcat îmi face plăcere să mă plimb prin ploaie îmi răcorește "capul" și "gândurile", dar vijeliile de pe Rio de la Plata, cu tunete și fulgere apocaliptice, e frumos să le privești de după perdea (mai ales că în atare situații ambasada rămânea fără curent, în perioada neanderthaliană, când siguranțele erau prinse cu chibritul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
ultima vară petrecută la țară, ne despărțeam pentru totdeauna după fiecare Întâlnire secretă când, În bezna fluidă a nopții, pe acel vechi pod de lemn dintre luna camuflată și râul acoperit de ceață, Îi sărutam pleoapele umede și calde, fața răcorită de ploaie și apoi imediat mă Întorceam ca să-mi mai iau o dată rămas bun de la ea - apoi lungul urcuș Împleticit, În Întuneric, când picioarele mele pedalau Încet și cu trudă, Încercând să presez bezna monstruos de rezistentă și de mobilă
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
mea unde lauda bătea din clopotul cel mare, s-ar fi enervat în așa hal încât - după versiunea pe care mi-a servit-o un coleg malițios - vrând să iasă cât mai repede afară, în stradă, la aer, ca să se „răcorească”, s-a încălțat, orbit de furie cum era, anapoda, vârându-și piciorul drept în gheata stângă și viceversa! Ce colosală, antologică eroare de recepție! L-am respectat ca pe puțini alții și am ținut la Ion Caraion, un om care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]