3,080 matches
-
Prin anul 1961, fiind în Întreprinderea de Autocamioane Steagul Roșu Brașov, la secția Sculărie, m-a sunat la telefon o voce și mi-a spus că e fostul meu profesor de limba română din vremea liceului, profesorul Hamzea. Mi-am răscolit memoria și nu am găsit nimic. I-am spus cu multă jenă, „iertați-mă, dar nu-mi amintesc”. A insistat cu amănunte, acelaș rezultat, nu mi-am putut aminti. Ajuns însă acasă, în alt decor, nu în cel de fabrică
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
asta în sens opus, intrând în România, nu ieșind ca prin anul 1980. La graniță am fost tratați neprietenos, controlați la sânge și jefuiți ca în codru de către vajnicii vameși români. Deși era vară, vameșii purtau mantale lungi și largi. Răscolind prin bagajele noastre întrebau: „ce e asta?” Ziceam eu „cafea solubilă”. La care vameșul zicea cu profesionalitate „Aha” și obiectul dispărea subit într-unul din numeroasele buzunare interioare ala mantalei sale „de serviciu”. Am încercat să mi asigur o relație
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
secretă folosită doar la momentul potrivit. Scena a fost regatul ei. O stăpânea de la prima apariție, fie rolul pro tagonist sau episodic, precisă, imperială. Marea sală de la Garnier păstrează și astăzi amintirea undelor irizate ale acestui timbru cărnos, care te răscolea pe dinăuntru, parcă fără nici un efort. Mu ziciană desăvârșită, deținea secretul subtilităților care diferențiau stilul italian de cel francez, fără să permită nici cea mai mică vulgaritate, mai ales în Carmen, unde atât de multe cântărețe depășesc anumite limite. Femeie
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
As putea să vorbesc fără să mă opresc despre Viorica! O iubesc, o admir și o port în suflet pentru totdea una! Ne despart kilo metri și ani, dar totul este ca ieri. Mi-au dat la crimile, mi-am răscolit amintirile și su fletul... Viorica Cortez este o mare doam nă a artei lirice. Eu însă în fața omului Viorica Cortez mă plec cu venerație! Tot de Viena se leagă și una dintre cele mai trepidante întâmplări ale carierei Vioricăi Cortez
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
convecție care transmit căldura În tot volumul ei; În antiteză, pământul e nemișcat, cel puțin la prima vedere sau În mod obișnuit. Niște - cu ghilimele - curenți de convecție pot exista În el numai dacă sunt ajutați, de omul care-l răscolește, fie și cu plugul, de Natura Însăși când Îl mută dintr’un loc În altul... căutând poate - retoric, țin să subliniez - omogenizarea entropică. Aceea pe care noi o evităm atunci când Îl facem beci sau... cuptor. Cuptor? N’ajunge căldura de-
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
ori a V-a, aluminiu sau galiu - iarăși un „eka“ -, respectiv arsen ori stibiu. Beneficiind de arhicunoscutul tabel al lui Mendeleev, lui Shockley, Brattain și Bardeen le-a fost ușor să aleagă ce le trebuia pentru materializarea ideii, fără să răscolească toate cele 100 și mai bine de elemente. Iar calculatorul pe care-mi cizelez acum gândurile nu e decât o prelungire a bunicului tranzistor. Dacă Edison, celebrul inventator american, spunea că invenția constă În 1% inspirație și 99% transpirație, descoperirea
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Mie esența vieții, adică negentropia, un fel de matriță pe care se așează energia Întreținătoare a vieții Îmi prisosește, dar colțatului celuia Îi mai trebuie. Vasăzică, omătul ar fi un fel de aliment din această privință. Hm Noroc că am răscolit prin hârtiile lui Cristi, unde se refugiase șoarecele pe care-l vânam; șoarecele s’a dus, dar am aflat că Soarele nu ne dă doar energie - felicitări celor ce știu s’o capteze subvenționând agricultura și s’o vândă și
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
în privința cărora exista suspiciunea că ar fi putut să rămână în străinătate, în cazul său, problema se punea exact invers. Baritonul era sătul de turnee. Totuși, Scala era Scala și refuzul nu numai că l-a mâhnit, dar i-a răscolit vechiul sentiment de neajutorare și mânie de pe vremea când, băiat de cartier fiind, dădea examen la Conservator laolaltă cu niște tineri din lumea bună, bine îmbrăcați și trufași, siguri de reușită. Ca un făcut, pe 7 mai 2006, exact în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
contopire a mongolilor cu cultura han, în felul următor: "Etnia mongolă, asemenea unei viituri năvalnice, unui imens puhoi, s-a revărsat din stepele de la nord de marele deșert Gobi și s-a aruncat nestăvilit în cursul molcom al culturii han, răscolindu-l până în adâncuri și, până la urmă, contopindu-se cu el"8. Cea mai mare realizare în politica externă a dinastiei mongole Yuan este considerată și azi realizarea de comunicații pe întregul continent euroasiatic, practic de la Marea Galbenă până la Dunăre și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
este mai bun, mai sfânt în sufletul omului, pentru lupta înfrățitoare prin cultură. [...] Ea cheamă în jurul ei pe toți învățătorii localnici, precum și pe cei veniți de peste Prut, întovărășindu-i ca frați și colegi prin serviciul aceluiași ideal de cultură, care răscolește și înalță sufletele peste neînțelegerile mărunte”. Se publică schițe și nuvele de Traian I. Cristescu, Al. Vlahuță (Triumful așteptării) și Mihail Sadoveanu (Dușmanul cel mare). „Mărunțișuri” e o rubrică miscelanee, care conține scurte recenzii de C. Ene (probabil același cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290351_a_291680]
-
uita Bacău copilăriei și adolescenței mele. Răspund tîrziu, dar... răspund totuși Sînt extrem de ocupat cu rescrierea (foarte transformată!) volumului V la O istorie... (celelalte patru au apărut deja1, ultimul va ajunge în curînd și în librăria din centrul Bacăului). Am răscolit totuși prin „arhivă” și am cules cîte ceva, în chiar spiritul celor comunicate de D-ta: mici... „tablete” cu caracter publicistic, fragmente... memorialistice (pagini cu... „memorii” am chiar multe, dar nu știu să le fragmentez pentru revista Dvs.), cîteva comentariii
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
nas când unul din verii domniei sale i-a arătat casa pe care șia cumpărat-o el. Nu era rea, dar mamei nu-i plăcea cartierul înghesuit, puturos și plin de zgomot. Băgând la înaintare o armată de misiți, bătrâna a răscolit tot târgul până a aflat ceva care să-i fie pe plac. Nu locuința propriu-zisă, ci mai degrabă grădina plasată în cartierul boieresc al Copoului. Așa-zisa casă nu era decât o ruină pe care foștii proprietari, mutați la București
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
țăranii, Îl taie fir cu fir, Îl fac snopi și-l păstreză cu grijă pentru hrana vitelor. Trecem prin localitatea Peoria. În curtea unui garaj, stive mari de cauciucuri, Încă bune, Își așteaptă clienții la prețuri ce desfid orice concurență. Răscolesc și cumpăr două bucăți, cu care am ajuns până În țară. Trecem apoi prin mica și cocheta localitate Mahomet fără să pot afla dacă În localitate sunt urmași ai profetului. La ora 17 sunt În centrul universitar Urbana, oraș cu 14
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
început să ne adaptăm noilor condiții de viață. Era primăvară. Ici-colo, timid, vegetația încerca să-și facă simțită prezența. Fusese o iarnă relativ ușoară, lipsită de ninsorile binefăcătoare pentru agricultură. Au fost, în schimb, geruri năprasnice și vânturi puternice, care răscoleau puțina zăpadă, îngrămădind-o pe ulițele întortocheate ale satului. Dar nu ploua. Alimentele erau tot mai puține și mereu mai scumpe. Începuse foametea cauzată de cel mai secetos an din câți avusese până atunci Moldova. Vara anului 1946. Într-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
buzelor o ușoară vâlcea, din care ieșeau mici șuierături și păcănituri, asemănătoare vulcanilor noroioși de la noi. Acesta era tatăl tatălui meu. Avea 92 de ani. Avea nouăzeci și doi de ani și-i era foame. O foame cumplită, care-i răscolea fără milă măruntaiele lipsite de orice hrană. Mi-a cerut un cuțit. Când mi-a cerut cuțitul de bucătărie pe care l-a luat cu mâna dreaptă -, am văzut cum palma i se mișca în mod involuntar într-o alternanță
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
în picioare, sub arșița soarelui. Mi-era foame, iar colbul drumului mă ardea îngrozitor. Eram aproape terminat... Dintr-o zvâcnire, mama a luat-o la fugă spre mine, ca o sportivă de performanță, cu baticul pierdut în miriște și părul răscolit de vânt. Titi, ți-e rău? Stai așa, dă-mi plasa. Acum hai să mergem. Spune, Titi, a fost lume multă, da? Da, mama. Multă. Vai, săracul de tine, cât te-ai mai chinuit! Mă ținea de mână, trăgându-mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
că lângă ea se afla cineva. Cine putea fi? Se gândea la un copil, fratele ei mai mic ce murise în urmă cu un an. Știa cum s-a întâmplat, nu voia să-și amintească iar. Asta i-ar fi răscolit sufletul, i-ar fi amintit și de sora lui, care murise într-un accident stupid. Teodora își privea pantofii cu vârfurile sclipitoare. Matei se așeză nehotărât pe bancă, după ce se uită curios în jur. La celălalt capăt al aleii se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
Scopes. Există, la noi, un ONG intitulat " Solidaritatea pentru libertatea de conștiință". Mă-ntreb de ce nu l-a acționat în judecată pe intelectualul Hârdău, ori Ministerul Educației, declanșând "procesul maimuțelor", ediția nouă. D e câțiva ani, Const. Dropu investighează arhivele, răscolește presa vremii, adună mărturii, spre a lămuri cât de cât, într-o carte, "chestiunea agrară" temă aridă și ingrată, pe cât de dezbătută, pe atât de... nerezolvată. În urmă cu un veac, spolierea arendășească atinsese cote incredibile, a căror culme o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
figurând cu partituri consistente în distribuțiile unor spectacole ca "O noapte furtunoasă", "Romanțioșii", "Azilul de noapte", "Avarul", "Noaptea regilor", "Cercul de cretă" ș.m.a. Ei, și? Înjurătura rămâne! Calomnia crește și se înfoaie conform ariei: Și tot suflă și tot suflă / Răscolește, răscolește / Și la om pe negândite / Prin ureche se strecoară / Și în creier se înfige..." Rezultatul? N-o fi fost Maican chiar îngeraș, dar... "Și la urmă, vai, bârfitul / E ca mort nenorocitul / Sub opinia mulțimii / E pe veci înmormântat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
cu partituri consistente în distribuțiile unor spectacole ca "O noapte furtunoasă", "Romanțioșii", "Azilul de noapte", "Avarul", "Noaptea regilor", "Cercul de cretă" ș.m.a. Ei, și? Înjurătura rămâne! Calomnia crește și se înfoaie conform ariei: Și tot suflă și tot suflă / Răscolește, răscolește / Și la om pe negândite / Prin ureche se strecoară / Și în creier se înfige..." Rezultatul? N-o fi fost Maican chiar îngeraș, dar... "Și la urmă, vai, bârfitul / E ca mort nenorocitul / Sub opinia mulțimii / E pe veci înmormântat". "Locul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
practic a dispărut. Sună cornurile de ceață. 5 decembrie Porcul și-a revenit. Umflătura a dispărut. (Ar trebui să-l împiedic să se scarpine la rană cu copita, dar cum?) Îi dau drumul pe podea, e jucăuș, fidel. Aleargă și răscolește cu râtul prin grilajul altarului, o fi crezând că acolo se ține mâncare? Își bagă râtul. Catifeaua de pe masa altarului e de bună calitate, nu lasă urme cu copitele. Alunecă pe podeaua de piatră și se strecoară în jos pe
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
dar mi-e rușine să refuz și mă trezesc că sorb dintr-un pahar de o curățenie dubioasă licoarea tare și din păcate caldă, ce mi-a fost oferită. Între timp, Ricardo Giorgio (care-o fi numele și care prenumele?) răscolește în vraful de pînze și smulge triumfător cîte una, rezemînd astfel de masă, vreo cinci șase tablouri cît toate zilele. Ia apoi unul dintre ele și-l întoarce brusc către mine: "Ce zici?" Ce să zic? Desigur, orice ar fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
completă. Cât timp a făcut perfuziile, o singură dată am fost la ea. Pleca singură, venea singură. Că era ploaie, ger, era ca un câine alungat de toată lumea. Mereu când pleca, îmi căutam de treabă în casă, chiar dacă era curat, răscoleam toată casa, să-mi ocup mintea cu ceva. Serile dinaintea ședințelor mă îngrozeau. Aș fi vrut să o opresc de fiecare dată. Îmi era teamă că nu se mai întoarce, îmi era teamă să nu primesc vreun telefon de la spital
Iubiţi bolnavii de cancer by Timeea Florina, Timeea Irina Gabriela () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1254_a_2203]
-
avea de la cineva, despre care nici acum nu știu, nu i-am găsit. Căuta cu disperare banii ăia și spunea că oamenii ăia vroiau bani. Până dimineață a ținut-o așa. Mi se făcuse frică. Muta mobila din casă și răscolea peste tot. Fuma într-una. Nu reușeam să o potolesc. Mama avea în ultimii ani o problemă cu banii. A cunoscut câteva persoane de la care a învățat că banii înseamnă viața, și ca atare s-a schimbat foarte mult. Mi
Iubiţi bolnavii de cancer by Timeea Florina, Timeea Irina Gabriela () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1254_a_2203]
-
oameni ca Dvs. în ad[ministra]ția publică, nu se prăbușea” - ceea ce nu era adevărat, deoarece erau firește destui mai buni ca mine, dar cuvintele acestea sunt mărturii obiective asupra felului cum miam făcut datoria. [206] Câte dosare n-au răscolit apoi cei ce au venit după noi, din ordinul generalul Rosetti, cel cu closetele (de-i spunea lumea generalul Closetti), în speranța că vor putea găsi acte compromițătoare, abuzive sau ilegale, de care cei interesați spuneau că ar fi plină
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]