3,048 matches
-
conștienți de asta. Cu fiecare clipă, cu fiecare zi care se mai așterne peste ei, gândurile îi obosesc, îi istovesc, și atunci se cufundă în singurele lucruri viabile care le-au mai rămas: amintirile. Și asta în cazul fericit când, răscolind între cutele minții, se mai împiedică uneori de ele, când le mai găsesc utilitatea și plăcerea. Ne uităm la ei și ne întrebăm cinic cât mai au de gând să ne mai obosească viețile, cât mai vor să ne plictisească
BĂTRÂNEŢE de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 577 din 30 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348418_a_349747]
-
prin noapte, iar caii, speriați de viscol, trecând pe-o colină sania înclinară, ea căzu pe dată, iar ei nu simțiră... -Azi-noapte, câinele meu te-a găsit după al său lătrat iute am venit, și-n omătul proaspăt eu am răscolit, și apoi în casă te-am adăpostit. De aseară-ntr-una la tine privesc, în chipu-ți angelic doru-mi ostoiesc, pustiul alungă-mi, te rog, pe vecie și-acceptă de-ndată să îmi fii soție! Am să-ți jur credință pe sfântul
MOVILA MIRESII de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 412 din 16 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345073_a_346402]
-
a fost ca un scut, Că dragostea mea n-ai uitat. S-a așternut acum uitarea, Un covor de frunze moarte. Nu mai aud nici dezmierdarea, Din dulcile tale șoapte. De ce invoci iar amintirea, Acelor clipe ce-au trecut, Și răscolești din nou durerea? Eu vreau să uit, vreau să te uit! Încă îmi pare rău de tine... Te văd aievea, doar în vis. Dar știu acum că este bine, Să-mi uit un jurământ promis. Gabriela Amzulescu-Zidaru Referință Bibliografică: VREAU
VREAU SĂ TE UIT! de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1452 din 22 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/345135_a_346464]
-
al limbii române, a rupt orizontul limbii în două, a despărțit apele de uscat, dând sonoritate limbii și cununând-o cu graiul popular. acest tânăr cu ochii mari va umbla prin sufletele noastre ca un orpheu și ni le va răscoli cu dorurile lui, ne va înduioșea, ne va bucura, ne va întrista, cât va dăinui limba românească. duminică, 13 ianuarie 2013 Referință Bibliografică: EMINESCU-ORPHEU / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 744, Anul III, 13 ianuarie 2013. Drepturi
EMINESCU-ORPHEU de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 744 din 13 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345184_a_346513]
-
aripi de împlinire și mulțumire personală. Rezumând cele spuse, pot spune că m-am simțit potrivit de tânăr la manșă. Este acea certitudine pe care nu ți-o poate lua nimeni, o simți și gata. Este fiorul acela ce-ți răscolește inima și-ți dezvelește pasiunea, te simți pregătit și viața curge apoi pe făgașul normalității unui destin de aviator. Ești precum un căutător al aurului ceresc ! - Atunci când îți începeai ziua îți salutai, partenerul de lucru. Ți-ai simțit vreodată mâinile
PARTEA A V-A de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 809 din 19 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345326_a_346655]
-
succes, în unele dintre lucrările sale anterioare, din care amintim aici: „Potecile destinului”, „Tărâmul umbrelor”, „Cerul infernului”, „Pământul îngerilor”, „Urmașul”, „Păpușa de sticlă” și „Castele de nisip.” Și în romanul „Întoarcerea” se continuă abordarea acelorași complexe probleme sociale care au răscolit viața oamenilor, în timpul războiului și, mai ales, în perioada care a urmat. De această dată scriitorul explorează cu predilecție mediul urban, în care și-a petrecut cea mai mare parte a vieții și care-i este extrem de familiar. De această
„ÎNTOARCEREA” SAU „ROMANUL EVOCATOR AL DURERII” DE ION CATRINA de VETURIA ADINA COLCEAG în ediţia nr. 815 din 25 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345436_a_346765]
-
cunoaște, de a deveni și de a rămâne le regăsim în poezia „Exerciții de înviere” ce dă titlul acestui volum. „Un cântec de dragoste” „Un cântec de dragoste/ învolburează marea cea mare/ se aude pe plajă/ dar înfiorează adâncul/ și răscolește întreg universul.” Întotdeauna, lângă marea cea mare se întâmplă să găsești și să te regăsești același și cu totul altul, revenind la originile vieții, ale istoriei și ale întregului univers, pentru că o înviere înseamnă o întoarcere, o redare spre viață
FILOZOFIA LIMBAJULUI LIRIC A „EXERCIŢIILOR DE ÎNVIERE” de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 821 din 31 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345502_a_346831]
-
și numai paginile răsfoite și cele scrise i-au deschis poarta spre visele care obosite de așteptare au evadat spre lumină. Au trebuit ani ca o coală albă și un creion să mă acuze de neîncrederea în mine, să-mi răscolească arhivele sufletului, să-mi contureze imaginar în albul imaculat al hârtiei, inocența sufletului, și chipuri care mi-au intrat voit sau în clandestinate în viață. Dintr-o mișcare rapidă a gândului, toate dorurile și bucuriile s-au împletit într-o
TAINA SCRISULUI (46) – PASIUNEA de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 821 din 31 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345500_a_346829]
-
SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Cultural > Spiritual > MARIN VOICAN-GHIOROIU - TAINA SCRISULUI (45) - SCRISOAREA Autor: Marin Voican Ghioroiu Publicat în: Ediția nr. 819 din 29 martie 2013 Toate Articolele Autorului Dragul meu prieten, George, Iubit român cu suflet de frate... tot răscolind în lăcrița de zestre a dulcilor amintiri, am găsit un caiet îngălbenit de patina timpului și când l-am deschis au căzut câteva petale de trandafir care-și păstraseră, spre surprinderea mea, culoarea de roșu-închis. Extraordinar! Le-am simțit aroma
TAINA SCRISULUI (45) – SCRISOAREA de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 819 din 29 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345473_a_346802]
-
propriei ființe, un abur al trecutului ce generează vibrații . Oglinda trage acea cortină lăsată peste timp și derulează povești sculptate in relieful sufletului. Gândurile alunecă privind-o intens și mă poartă într-o lume din alte timpuri în care pătrund răscolind povești de familie. Uite-o! bunica mea din partea tatei... Este foarte în vârstă , are cataractă. O cheamă Ana. Mă apropiu și mă vede doar cu „ochii„ degetelor, înțeleg că îi plac. Pașii mei sunt prudenți, acolo în trecutul familiei, într-
OGLINDA VENEȚIANĂ de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2244 din 21 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376789_a_378118]
-
cu ornamente grandioase în culori vii, roșu, galben, albastru, la fel dragonii, statuile demnitarilor, scene mitologice revărsate în abundență pe ziduri și pridvoare, cu greu pot fi descrise în cuvinte prea sărace în acest scop. Dar, nicăieri nu-ți sunt răscolite sentimentele mai mult ca în interiorul palatului care era cândva sala tronului împăratului, cel mai mare împărat al lumii. Acest tron impresionant, decorat cu ce putea fi mai scump și impunător, îți crează și acum parcă o frică instinctivă, încât te
NUMIT ŞI PALATUL INTERZIS de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1410 din 10 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376843_a_378172]
-
foarte vorbăreață. Până aici, toate bune și frumoase. Însă....această femeie, era diferită, unică în felul ei..... Doamne, nu știu de ce m-au marcat atât de mult în copilăria mea acei ,,oameni altfel” pe care i-am cunoscut, încât, de câte ori răscolesc în cutia cu amintiri din cămara sufletului meu, parcă îi văd aievea și retrăiesc acele vremuri , așa cum au fost , fără ca trecerea timpului să fi așternut peste ele praful uitării. Atunci, în vremea copilăriei mele, am cunoscut și oameni care s-
NICULINA...O POVESTE DE LA ȚARĂ de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2354 din 11 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376862_a_378191]
-
tale peste tumultul ce-mi mistuie adâncurile sufletului meu flămând după iubire. Fii luceafărul dimineții ce-mi veghează lunecarea, gândul, simțirea și așează asupra mea liniștea unui vis împlinit. Acela de a trăi nemurirea în brațele celui care m-a răscolit precum răscolește aici la mare furtuna adâncurile tenebroase, urcându-le apoi deasupra pe vârfurile talazurilor purtate în larg, ca apoi să se aștearnă liniștea și pacea peste întreaga întindere de apă. Așează asupra sufletului meu liniștea măcar pentru o clipă
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2334 din 22 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376786_a_378115]
-
tumultul ce-mi mistuie adâncurile sufletului meu flămând după iubire. Fii luceafărul dimineții ce-mi veghează lunecarea, gândul, simțirea și așează asupra mea liniștea unui vis împlinit. Acela de a trăi nemurirea în brațele celui care m-a răscolit precum răscolește aici la mare furtuna adâncurile tenebroase, urcându-le apoi deasupra pe vârfurile talazurilor purtate în larg, ca apoi să se aștearnă liniștea și pacea peste întreaga întindere de apă. Așează asupra sufletului meu liniștea măcar pentru o clipă. Ce va
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2334 din 22 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376786_a_378115]
-
față de tine și de aceea am fost cu ochii pe ea tot timpul. Bineînțeles că și pe tine, mai spuse ea cu un zâmbet fals. - Și la ce concluzie ai ajuns? Am vreo șansă? - Nu fi cinic și nu-mi răscoli orgoliul. Tocmai că mi te-am dorit pentru mine și nu pentru ea, mă aflu în patul tău, lângă tine, după niște clipe trăite cum numai în vis le poți avea. Dacă ai fantezia necesară, bineînțeles. Se ridică într-o
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2334 din 22 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376786_a_378115]
-
nucă și stafide. Mă scald într-o maree oarecare. E cald în emisfera minutelor târzii. S-a sinucis o zi din calendare. (E știrea ce probabil nu o știi ). De iarnă nu îți pasă, de mine nu te saturi. Îmi răscolești aievea, nesățioase paturi. Dar rod în mine carii și-mi sfâșie, Albastrul cer pătrat, din alba-mi ie. În holuri, în tablouri, mai miroase a ritm de dans, a vise dintr-o pernă. Se răzvrătesc celulele în oase de-atâta
GÎNDURI ÎN IARNĂ de MARIOARA NEDEA în ediţia nr. 2166 din 05 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376928_a_378257]
-
Autorului Sunt singur!afirma prezentul. Apropie-te! Și a urcat timid pe scara timpului. Comunicând cu depărtarea, urmărea pe hartă traiectoria istoriei, cu ochii lipiți de clipe. În paradoxul trecerii de la o oră la alta, întoarcerea spre altă viață îi răscolea înaintarea. Au rămas urme pe ziduri, la cumpăna nopții, pe punctele cardinale ale sufletului... Sunt singur!afirmă prezentul. Îl privește și azi lung, scrutător, drăgăstos. Doar eliberat de alte atingeri de vreme, ar putea îmbrățișa deplin existența. (10 nov 2016
ÎMBRĂȚIȘAREA EXISTENȚEI de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 2141 din 10 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376960_a_378289]
-
de preajma tolera aceeași notă covârșitoare a repetabilului. Adulmeca... privea... și se dumirea că e tot mai aproape de țintă, în ciuda senzației aceleia stranii a nemișcării date de ternul peisaj. Pentru că dorea să fie încredințat de adevăr, verifica: deschidea rucsacul trențuit, răscolea printre prețioasele nimicuri purtate cu el în acest drum, găbjind acel ceva căutat. Îl apuca în palmă cu înfiorare, străpungându-l cu o căutătură lacomă, nădăjduind confirmarea în... ce?! În comoara sa, unică minune a lumii pentru el! Drept era
CĂLĂTORIA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2144 din 13 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376950_a_378279]
-
Acasa > Poeme > Duiosie > DRAGĂ MAMĂ Autor: Valentina Geambașu Publicat în: Ediția nr. 2116 din 16 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului DRAGĂ MAMĂ Gânduri plânse, ..., răscolite Printre nori și ploi de toamnă Doruri ce suspină printre cuvinte Îmi vorbesc de tine mamă. Cu tine am adunat tăceri Adânc le-am ascuns în mine, Totul a rămas de azi în ieri Pe drumul vieții fără tine. Pe
DRAGĂ MAMĂ de VALENTINA GEAMBAȘU în ediţia nr. 2116 din 16 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376998_a_378327]
-
vremi uitat Alergau sunete gonite de păcat O melodie evadată din abis Trezea capelmaistru cufundat în vis Fuga lui Bach neîndrăgită de stafii Spărgea timpanele ascunse în chilii Dansau șiruri de note-n ritual bizar Ascultători puțini, fără abecedar. Imaginile răscolite de furtuni Reverberau sarcasm în fuga din genuni Plutea auditoriul tâmp în ireal Concertul de pian suna prea matinal Imagini de calvar se estompau în noapte Mulțimea melomană se distingea prin șoapte. Referință Bibliografică: Fuga de Bach / Virgil Ciucă : Confluențe
FUGA DE BACH de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1534 din 14 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377834_a_379163]
-
un Nou Început, Ne va fi dor de un an, într-un ultim extaz... Ne va fi dor să credem, că am iubit Veacuri și timpuri, scrise-n clepsidră, Cu un nisip, mult mai mărunt decât visarea, Trilurile le-am răscolit... să ne tot privim în oglindă. Cu un prezent mai rafinat decât sărutul pe-obraz Au trecut ani și urmele lor se opresc în impas- Pe un colț, neatins și dulce, de lună, Am mai putea să re-cântăm sufletul, ce
NE VA FI DOR DE UN AN de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1450 din 20 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377858_a_379187]
-
făcea, un violet straniu îl împresura pe cel din fața ei, tăindu-i acestuia din urmă respirația pentru bune clipe... Efectul dispărea rapid, căci femeia își pleca din nou privirea, iar omul uita instantaneu senzația nepământeană... Când mașina încetă să mai răscolească pietrișul aleii, Administratorul o anunță scurt că au ajuns, apoi coborî înainte ca ea să apuce să-i mulțumească pentru amabilitate. Presa fusese ținută departe, dar secretara Administratorului îi alergă acestuia în întâmpinare pe scările de marmură ale azilului, explicându
LOCUL AL II-LEA LA CONCURSUL PREMIILE ARS POETICA 2014 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1479 din 18 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377856_a_379185]
-
preacuratul meu amor. Astăzi mă doare numai fericirea, Am înțeles că nu am să mai mor. INFINIT Stele cad în marea vremii Strălucind prin infinit, Inimi țes fără de temeri Versuri vii în răsărit. Timpul mângâie tăcerea Ce domnește-n amintiri Răscolind în val iubirea- Dor nescris în nemuriri. Gândul rătăcește-n ceruri Printre norii grei, de plumb, Sufletul dezmiardă țeluri Care-n flori de rouă plâng. A rămas doar ceasul serii Ce măsoară așteptări, Iar la porțile durerii Bat secunde-n
POEMELE IUBIRII de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1348 din 09 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377922_a_379251]
-
și se îndreptă, fără voia sa, spre poartă. O împinse brusc și se apropie de vrăjitoare cu un sentiment ciudat. În fața sa, în locul acelei hidoșenii, apăru o frumusețe de fecioară cu sânii provocatori, păr bălai și ochii ca două văpăi. Răscolit de dorință, o cuprinse cu voluptate în brațele-i vânjoase și își lipi buzele de ale crăiesei apărute din senin. „Dar unde dispăru cotoroanța?” - se întreabă în sinea sa. „Este vis sau realitate?” Un fior de gheață îi străpunse inima
VII. SOLII ADÂNCURILOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377919_a_379248]
-
care-i formează, ci și prin contopirea amintirilor plăcute ale foștilor elevi. De aceea, te invit, dragă cititorule, să-ți amintești de locul care te-a pregătit pentru viață, de oamenii ce ți-au fost alături în perioada formării tale. Răscolește prin ungherele amintirilor! Vei regăsi dascăli ce și-au lăsat adânc amprenta prin anii tăi de elev. Apoi, încearcă să așterni aceste gânduri pe hârtie și trimite-le pe adresa școlii, pentru a le publica în viitoarele pagini ale revistei
SCURT ISTORIC AL ȘCOLII… de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 1654 din 12 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376303_a_377632]