2,842 matches
-
cu rol educativ incubă dorința explorării, accentuată de conjunctivul cu valoare de imperativ. A fi dus de păcate într-un loc pentru ispășirea lor se traduce în plan ritual într-un act fatidic, menit să închidă un cerc evolutiv, să răscumpere fapte ale profanului pentru a se integra în sacru. Iată de ce împăratul muribund se adresează fiului în acești termeni, subliniind totodată că spațiul infernal aparține unei ființe hibrid, de la marginea creației, monstrul inițiator care declanșează suferința necesară evoluției. Ca și
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
sacrului, cromatica fiind un indiciu al tărâmului infernal din care vine. Puterea gândului capătă valori motrice, el produce translarea instantanee a spațiilor și hybris-ul comis aici provoacă amestecul planurilor sacru și profan. Smulgerea miresei din tărâmul ei mitic trebuie răscumpărată cu drumul chinuitor al feciorului dinspre profan, și astfel bucla rituală se închide. Interdicțiile par a viza tocmai irealizabilul, ca garanție a parcurgerii etapelor inițiatice, iar coerciția verbală provoacă la nivel psihologic neofitul, pentru a-l conduce către pedeapsa cu
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
din culpă tânăra soție. Tendința distructivă a mamei vine dintr-un sentiment de protecție supradi¬mensionat din cauza incapacității ei de a pătrunde misterul dedublării. Rămasă fără soțul din sacru, fiica îi va reproșa mamei greșeala comisă pe care o va răscumpăra ea însăși, printr-un drum lung și chinuitor. Ca și blestemarea lui Mistricean, hybris-ul înfăptuit de mamă asigură integrarea copilului ei în sacru, într-o manieră brutală și aparent inexplicabilă, deci singurul mod în care tânărul poate fi scos
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
ti-i face/ Șî săți faci ochinci de hier/ Și să ocoli noauă țări!/ Ș-o bătut și ș-o făcut,/ Noauă țări o ocolit,/ Ca soru-sa n-o găsât” (Malu - Ilfov). Călătoria cu opincile de fier, peste nouă țări, răscumpără în basme tabu-ul încălcat. Aici ea este echivalentă călătoriei prin rai și iad (din subtipul I, 1.I) a Soarelui, fiind menită a „deschide ochii” pretendentului asupra gravității păca¬tului. Neîntors din hotărârea sa, fratele își pierde sora definitiv
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
controlul total asupra evenimentelor. Tartorii sunt împietriți și deposedați de lucrurile năzdrăvane, iar Pătru își continuă drumul ce îl conduce într-o împărăție înghețată, asemănătoare celei din basme. Simetria gesturilor simbolice se păstrează și în această baladă; furtul merelor e răscumpărat de Ardiu cu furtul obiectelor magice și Pătru reface echilibrul stricat de împietrirea dracilor prin readucerea la viață a orașului stăpânit de „împăratul păsărilor”. Reprezentare universală a sufletelor, păsările recunosc căile de acces între lumi, acționând ca animale psihopompe. Împăratul
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
șterge cineva din ființa mea de atunci și de acum tot ce mi s-a imprimat în carne și în oase, în nopțile acelea de torturi și în tot ce-a mai urmat în restul vieții? Și cine îmi poate răscumpăra și da înapoi viața de sărăcie și singurătate, risipită în voia sorții, partea de ocrotire și dragoste care mi s-ar fi cuvenit și mie, ca oricărei ființe umane, și pe care nu am avut-o niciodată? Un procuror din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
toți, și cei de acolo și cei de aici. Că Domnul Iisus pentru toți a primit paharul durerii. La luat de bunăvoie, chiar dacă a fost groaznic de greu și amar, l-a primit pentru noi ca să ne salveze. Ne-a Răscumpărat. Da! Mare Preț a dat. Scump Sângele Lui a fost Prețul! O, ce Durere! Ce scumpă a fost Răscumpărarea! Ce Sacrificiu Mare a făcut El pentru noi, că ne iubește! Dar noi, ce facem noi pentru El? Cum Îl iubim
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
Botoșani, Cotnari, Dorohoi, Iași, Roman, Suceava, Vaslui ș.a.), după preferințele voievodului sau interesele de moment ale statului. Orășenii aveau în proprietate locurile de casă, cumpărate sau obținute din vatra târgului ori în hotarul acestuia, iar domnia le putea relua oricând, răscumpărându-le cu bani sau cu altă compensație. D. Ciurea făcea, în 1970, o clasificare a târgurilor moldovene - „adăpostite”, ca Siret, Baia, Șchei; așezate strategic, ca Suceava, Neamț, Vaslui; „de vad”, ca Șchei, Tutova, Ștefănești, Fălciu, Galați; ori „de popas”, ca
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
ortodoxă din zonă, căci aveau cimitir separat: „Pe o întindere de loc - relatează în continuare istoricul -, cătră răsărit de piscul lui Vodă, unde a fost cimitirul Unguresc, se fac și acum serbări religioase de cătră Ungurii din Corni și Epureni, răscumpărând acel loc”. Documentele arată că o parte din pământul aparținând actualului cartier Corni a fost dăruit Episcopiei, în 1756, de către domnitorul Constantin Racoviță (1749-1753, 1756-1757), iar acesta a colonizat aici poslușnici aduși din Ungaria. Este foarte posibil ca Gh. Ghibănescu
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
Huși, îngrijindu-se ca acestea să fie lucrate și culese la vreme potrivită”. Totodată, avea atribuții judecătorești în pricini ce țineau de domeniul viilor (furturi din vii etc.), având chiar dreptul de a condamna la moarte; dar condamnații se puteau răscumpăra. Fiind subordonat marelui paharnic, avea atribuții militare și obligația de a percepe deseatina de vin cuvenită domnului. Din dreptul de judecată asupra orășenilor, încasa gloabele „obicinuite”. Paharnicul al treilea supraveghea viile din regiunile Bacăului și Trotușului. În orașele cu vii
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
vizează campania lui Petru I la Prut (1711): „Când am sosit la Huși, am aflat că nu erau departe de Prut și de locul unde altădată, țarul Petru I, încolțit din toate părțile de turci, a fost nevoit să-și răscumpere viața și libertatea printr-o pace rușinoasă și prin daruri bogate făcute vizirului”. O altă personalitate cunoscută în Europa a fost Charles Joseph de Ligne (1735-1814), ofițer în serviciul țarinei Ecaterina a II-a și „vestit fluture de saloane”. Belgian
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
părinte dominican apostat i-am întocmit foaie de obediență să se ducă în Polonia, dar el s-a dus la Huși, și acolo a fost ciomăgit de poporeni și a fugit; a fost luat rob de tătari, domnul l-a răscumpărat, și acum nu se știe pe unde se află”. El dorește mai multă dăruire în exercitarea misiunii și nu este îngăduitor cu preoțimea, care nu se ridică la așteptările dorite: îl critică pe preotul Giovanni Bulgarul, care, după ce slujise vreme
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
afla atunci la Cernăuți, exprimându-și regretul că nu poate fi împreună cu ceilalți revoluționari. Despre situația din Moldova și starea de spirit, el consemna: „Vai! Tristă e Moldova din ziua ace fatală de când prin durerile voastre ați vrut să o răscumpărați de la păcat! Ce gândesc oamenii la noi să facă? Nimică! Căci ce oameni mai sînt în țară, ca să poată face? Huet, zgomot, vorbe multe în cabinet și afară jalbe la Talaat-efendi, cele mai multe pentru bani ce li-ar fi luat Mihalache
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
cu privire la casa în care s-ar fi născut domnitorul. Resursele financiare ale orașului fiind foarte reduse, primarul considera că „nu poate satisface nici cea mai imperioasă dintre nevoile populației sale, aceia de a-i da apă de băut, nu poate răscumpăra acest imobil pe care nu l-ar putea utiliza în nici un chip”. În sfârșit, autorii Micului dicționar enciclopedic sunt de aceeași părere: Hușii, unde - după cum remarca scriitorul Theodor Codreanu -, „responsabilii culturii hușene n-au avut grijă și de casa în
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
dedus din expresia celuilalt că eram la jumătatea unei propoziții, dar nu știam ce spusesem sau ce urma să spun sau despre ce era discuția. Mi-am Închipuit că trebuie să fie vorba despre pistol. „Probabil că Încerc să-l răscumpăr.” Am observat că omul avea-n mînă bucata de hop și o-ntorcea pe-o parte și pe alta. - Deci crezi că arăt a junky? a zis. M-am uitat la el. Tipul avea o față subțire, cu pomeți Înalți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
clandestine de a coresponda) erau redactate numai în vederea cabinetului negru. Vorbeam de lipsurile mari în care trăiam, ca să nu le dau pofta de a mă muta de aici, dar și de speranțele mele neclintite într-un viitor bun, care va răscumpăra vremurile prezente. Puneam cu ostentație data după stilul vechi, fiindcă era interzis, și spuneam că nu ne pasă de nimic. Soldatul îmi spuse că scrisorile mele erau deschise la poliție, dar că pe a lui Costache o aducea direct la
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
se stabili regina amărâtă, bolnavă de nenorocită ce era, neînțelegând marea nedreptate ce i se făcea, după părerea ei. Acolo mrejele întinse se reformară, o corespondență se restabili între cele două aliate și din nou fu ne voit regele să răscumpere scrisori, după sculele scump plătite, să numească pe Enăchiță Văcărescu ministru la Roma, pentru a mai recăpăta hârtii și corespondențe, și, în fine, să ia pe exilata de la Veneția pentru a o da în paza mamei ei, principesa de Wied
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
șaselea. Erau combătuți în acel pamflet „antirevizionist“ intelectuali estici reformatori sau scriitori disidenți precum Jan Kott sau Hłasko, iar din interior erau supuse criticii evazionismele grupului de la Steaua sau timidele noncon formisme ale tânărului poet Nichita Stănescu. Crohmălniceanu s-a răscumpărat pentru aceste cedări la presiunile făcute asupra sa de puterea politică - pentru că au existat astfel de presiuni - prin tot ce a întreprins în anii următori și în toți pe care i-a mai avut de trăit. A contribuit decisiv la
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
unor abdicări etice, mai ales când în cauză sunt nume mari ale literaturii noastre: Sadoveanu, Arghezi, Camil Petrescu, Ralea, Călinescu. Uneori este convingător, alteori nu. Că abdicările de la morală ale lui Arghezi, mai vechi sau mai noi, ar fi fost răscumpărate de puternicul său sentiment religios, din a cărui perspectivă „micimile cotidiene“ nu mai contau, iată o teză care nu convinge. Sau ce să mai vorbim despre imaginea unui Călinescu protestatar prin clovnerie, prin bufonade, prin strâmbăturile de dispreț pe care
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
al acestui sfârșit de lume, ci un martor implicat. Mai mult încă: un martor care își asumă vinovății, apăsat de o grea conștiință a trădării. El a plecat întorcându-și fața de la prăbușirea lumii țărănești. Ar vrea acum să-și răscumpere vina, să facă penitențe, să plătească, fie și târziu, fie și simbolic, pentru evadarea vinovată. Va reveni pentru aceasta în satul „cu lacăte la uși“, decis să nu mai plece, să rămână pentru a sfârși acolo crucificat. Din acest pământ
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
ea, pacea, poate fi doar un moment de criză, care Însoțește schimbarea sensului oscilației din evoluția caracterului redox al mediului discutată Înainte. De aceea, Isaia ( 11.11) continuă: “În același timp, domnul Își va Întinde mâna a doua oară, ca să răscumpere rămășița poporului său...” Și un alt ciclu al biocenozei planetare va Începe, evident cu supremația plantei stimulate de oxidarea mediului indusă de acum și până atunci. S’ar putea spune că, așa cum o biocenoză supraviețuiește prin alternarea supremației heterotrofelor, respectiv
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
avusesem bani sau, mai corect, ai mei nu mai avuseseră bani să mă țină în garsoniera aceea din primii ani. Cu ei doi, găzdoii, nu prea vorbeam. Nu aveau copii - și, cu mine, m-am gândit întotdeauna, pe undeva, se răscumpărau. Nu știu să vă explic mai bine de atât cum e cu răscumpăratul, dar așa simțeam. Știu că aveam dreptul la o cameră și la raftul de jos al frigiderului. Mă rog, oficial, un raft în frigider, pentru că, neoficial, le
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
pregătirea acestuia îi confereau un partenariat de invidiat dintre cei doi. El ură minciună și pe cei care o foloseau indiferent de circumstanță, cuvântul dat reprezenta o garanție, până la proba contrarie, după care, indiferent de cauză nu se mai putea răscumpără nimic și niciodată. Pasionat de matematică, bun pedagog, dar adesea irascibil în relațiile cu elevii incorecți, punctual și obiectiv, profesorul Traian Galan și-a făurit un temeinic prestigiu de om învățat și din acest motiv uneori cerea mai mult elevilor
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93281]
-
elan la dărâmarea trufașei citadele de pe colina din coasta cetății. Urmează un război de pedepsire declarat de către comuna vecină, orașul Perugia. Francisc este luat prizonier. Timp de un an suportă umilințele, lipsurile și chinurile administrate „trădătorilor”. În anul 1203 este răscumpărat și se întoarce acasă. Spre uimirea și nemulțumirea tatălui, Francisc nu mai este interesat și avid de câștig, de petreceri, de visuri cavalerești. Frecventează bisericuțele din marginea orașului, rămâne ore întregi într-o tăcere misterioasă, se roagă uneori cu suspine
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
sau a sorții) față de mine. Nu este însă o bunăvoință oarbă, ci una care urmărește un scop precis: acela de a mi da posibilitatea de a realiza ceva în viață. Prin urmare, această bunăvoință a zeilor eu trebuie să o răscumpăr, am anumite obligații față de dânsa și nu se cade să mă culc pe perna moale a fatalității binevoitoare, ci trebuie să lupt, să lupt! 9 ianuarie 1959 Dorința mea de înnoire a început să se înfiripe de ieri-seară... Dimineața am
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]