2,812 matches
-
ca și în realitate. Subiectul nu mai știe în ce direcție să o ia, iar scenariul oniric îi dezvăluie neputința și vulnerabilitatea. La fel ca numeroși eroi din basme pierduți în păduri întunecate, subiectul trebuie să găsească singur ieșirea, soluția. Rătăcirea are valoare de încercare inițiatică. Este prețul cu care subiectul, la fel ca eroul, își descoperă resursele și capătă încredere în capacitatea sa de a reuși și de a se elibera. Dar acest tip de vis poate fi și un
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
descoperă resursele și capătă încredere în capacitatea sa de a reuși și de a se elibera. Dar acest tip de vis poate fi și un avertisment, previnindu-l pe subiect că a luat-o pe un drum greșit. Dincolo de eroarea reală, rătăcirea este legată și de teama de a se rătăci a celui ce visează. Este probabil neliniștit cu privire la drumul pe care îl urmează, la deciziile pe care le-a luat sau pe care le va lua. Visul este mărturia angoaselor sale
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
limite Mediul virtual, creat de noi, ne predispune la anumite tipuri de conduite, unele dintre ele meritând să fie puse în chestiune. Se pare că acesta aduce mai multă libertate și mobilitate, astâmpărând nemărturisitele dorințe de căutare, de explorare, de rătăcire și hălăduire. Omul integrat în cyberspațiu se comportă asemenea dandiului clasic, vrând să iasă în față, să pozeze și să epateze. „Dandy-ul informațional colectează informația nu pentru a o transmite mai departe, ci pentru a o face pe grozavul
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
de force al marelui papă, merită să ne Întrebăm dacă imaginea respectivă nu aștepta, cumva, de câteva secole bune, În subconștientul creștinătății. În fond, Maria Magdalena, reconstruită acum după modelul vetero-testamentar al Poporului desfrânat Întors la Dumnezeu după o lungă rătăcire prin pustiu sau un exil teribil, Încarnează mitul creștin Însuși, structurat În trei momente: căderea, pocăința, botezul/mântuirea. Maria din Magdala a rămas aproape nouă veacuri prizoniera acestei tradiții, consfințită oarecum prin sphragis papal. În 1518, Jacques Lefèvre d’Etaples
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
se respectă scenariul gnostic până la capăt, atunci Încă nu s-a făcut ultimul pas, radical: includerea Mariei Magdalena printre persoanele divine și transformarea Sfintei Treimi Într-o Sfântă Tetradă. Cine știe până unde se va merge cu speculațiile, provocările și rătăcirile? Cert este că mileniul al III-lea va asista la o modificare de proporții a valorilor tradițional-creștine, În sensul unei repăgânizări profunde, plecând de la raportul de forță masculin-feminin și reutilizând fără complexe acel „fond secret” al memoriei creștine, refulat cu
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
Moulinier notează: „hamartemata sunt greșelile comise din calcul, dar fără nici o răutate, În timp ce adikemata implică și calcul, și răutate; atychemata nu comportă nici calcul, nici răutate”. În context grecesc precreștin, greșeala nescuzabilă, penală se numește hybris: orgoliu al omului și rătăcire dorită de zei. Aceștia din urmă sunt posedați de phthonos, „gelozie” față de muritori. Hybris este tentația permanentă a ființei umane de a transgresa limita impusă de Însăși natura sa muritoare, tinzând la statutul zeilor. Componenta pozitivă este eroismul. Spre deosebire de hamartia
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
comun tuturor indivizilor (Rom. 3,23; 7,14; Gal. 3,22). Omul se află hyph’ hamartian („sub păcat”); În același sens, „păcatul Îi stăpânește (basileuein) pe oameni”. Hamartia se asociază cu: ⎯ blasphemia, hulirea, luarea În deșert a lui Dumnezeu; ⎯ apate, „rătăcirea”, „Înșelarea” (Evr. 3,13); ⎯ epithymia, „pofta egoistă, Înclinația spre lucruri pernicioase” (Iacob 1,15); ⎯ anomia, „fărădelegea”; păcatul presupne transgresarea unor norme divine (1Ioan 3,4); ⎯ adikia, „nedreptatea”; păcătosul refuză să fie drept atât față de om, cât și față de semeni (1Ioan
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
treisprezecelea daimon, cel mai rătăcit dintre apostoli, tocmai pentru că el Îl va preda pe Isus preoților ca să fie sacrificat. Toate curentele gnostice refuză ideea sacrificiului trupesc al lui Isus și, implicit, ideea Învierii trupești. Pentru gnostici, sacrificiul și martiriul sunt rătăciri ale neinițiaților, ale „oamenilor materiali”, ale falșilor creștini. Ei nu cred decât În sacrificiul spiritual și În Învierea sufletească. Așadar, nu numai că Iuda nu poate fi considerat un erou, dar el apare ca ultimul apostol pe scara valorică, cel
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
după logica visului sau a delirului și sub influența uneori manieristă a practicilor suprarealiste. Diversitatea haotică, hazardul combinațiilor constituie încă de acum o dimensiune a „irealității”. Viața apare ca un „umblet” printre șiruri de lucruri, sub cerul nedefinit, insensibil, o rătăcire prin lumea sinelui. Poetul propune un corectiv acestei veșnice evanescențe a existenței, imaginând „materializări” ale timpului, ale febrei, visului, amintirilor în obiecte care să eternizeze clipa. Poate cea mai plastică imagine a unei stări onirice ca soluționare a impactului dintre
BLECHER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285762_a_287091]
-
mai străin în lumea oamenilor, ale căror manifestări i se par hilare, artificiale. Mult mai adevărate, mai coerente par spectacolele propriu-zise - filmul, teatrul, panopticumul. Varietatea, schimbarea, repetarea, dispersarea, inutilitatea constituie cadrele ireale ale „bizarei aventuri de a fi om”, o rătăcire interogativă până la demență, într-o perfectă solitudine și imposibilitate a comunicării. Totul se reduce la vedere („sunt numai vedere”, spunea și Bacovia), la privirea penetrantă, corozivă. A nu accepta ordinea „evidentă” a lumii, a-ți pune o singură întrebare fundamentală
BLECHER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285762_a_287091]
-
spațiului nelimitat. Din acest motiv, spiritul nomadismului nu poate intra, nu se poate fixa și acomoda, cu zidurile cetății, Întrucât ar Însemna, prin Închiderea spațială și temporală pe care o impune cetatea, acceptarea fixității, iar În plan simbolic, a morții. Rătăcirea ambulatorie, mersul continuu, specific nomadismului este cel care dă impresia cuceririi timpului, a unui timp raportat la un spațiu nelimitat. În felul acesta este anulată angoasa existențială, sentimentul morții, prin identificarea cu spațiul cosmic nelimitat. Astfel privită problema, nomadismul este
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
lilial, estet, față de poetica senzuală, directă, aproape aspră, a autoarei. Viorele anunță deja temele predilecte, deplin conturate în versurile de maturitate, risipite în periodice: călătoria, sentimentul exilului perpetuu, fluiditatea și inconsistența lumii, natura ca paradis insondabil, revelat în clipele privilegiate, rătăcirea și ratarea, predestinarea, fragilitatea umanului. Deschiderea către sinestezie, către corespondențele tainice care cosmicizează senzațiile imediate ( G. Călinescu), relevă latura simbolistă a acestui lirism, prefigurare a poeziei noastre interbelice. Torsul pisicii se racordează secret la cel al fusului, al vântului și
CALUGARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286047_a_287376]
-
steaua căzătoare este o strună plesnită a Lirei cosmice, sfârșitul unui cântec în armonia celestă. Poeta preferă grădinii natura sălbatică, buruienile, florile de câmp, aromele amare, amețitoare, otrăvitoare. Izvoarele și gârlele plâng doine necunoscute, în ele se amestecă dorul de rătăcire cu cel al extincției. Abandonată curgerii apei, barca îmbie la dispariție, într-un extaz de aceeași factură cu acela resimțit de Aschenbach, eroul lui Th. Mann din Moartea la Veneția. Convențională metaforă a vieții, marea este și marele vehicol al
CALUGARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286047_a_287376]
-
cu cel al extincției. Abandonată curgerii apei, barca îmbie la dispariție, într-un extaz de aceeași factură cu acela resimțit de Aschenbach, eroul lui Th. Mann din Moartea la Veneția. Convențională metaforă a vieții, marea este și marele vehicol al rătăcirii fără hotare. În Peisagiu atlantid, lumea „profunzimilor” nu are habar de cea de deasupra, de „cerul” pe care alunecă și pier corăbii; metropola, în perspectivă răsturnată, e o mare deasupra căreia gândul se avântă ca o luntre. O Barcarolă îngână
CALUGARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286047_a_287376]
-
barca somnului înceată/ Pe tăria depărtată/ Luneca-va printre nori.” (Somnul). Corespondentul terestru devine drumul de fier, cântecul obsedant al roților inspirând o adevărată beție a simțurilor. Pe drum traduce stingerea tuturor elanurilor, înecate într-o oboseală de viață, de rătăcire, de ultime și definitive deziluzii: „dar simt că pretutindeni sunt departe”. A fost remarcată la C. absența poeziei de dragoste; totuși erotismul este poate latura cea mai profundă a sensibilității poetei: abia mărturisită, retrospectiv, iubirea pierdută, iubirea imposibilă este de
CALUGARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286047_a_287376]
-
1969), dedicat lui Dumitru Stăniloae și purtând drept moto un citat din Hölderlin, reprezintă momentul cel mai însemnat al devenirii poetice a lui A.: întruchipare lirică a unui moment de profundă criză existențială, culegerea figurează drumul mistic al sufletului de la rătăcire și ignoranță la cunoașterea desăvârșită, de la întunericul existenței comune la lumina harului, de la neștiință la revelație. Pentru a-l străbate, poetul se îmbarcă ritualic pe o corabie simbolică, a cărei venire neașteptată marchează începutul marii călătorii mistice a sufletului în
ALEXANDRU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285244_a_286573]
-
prag și se adresează grămăticului peste umăr: — Nu văd de ce copiii mei își pierd vremea discutând dacă Ulise a fost aruncat de valuri între Italia și Sicilia sau pe alte tărâmuri necunoscute nouă, căci într-o lume atât de mică rătăcirea lui nu putea fi foarte lungă. O apucă pe scări în jos, urmați de ceilalți. După ce coboară câteva trepte, Neron îl trage timid de pulpana tunicii: — Tiberius, mă doare rău burta, pot să nu vin cu voi? Când te scălâmbăiai
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
voi izgoni, zice Domnul oștirilor." 4. "Spune-le: "Așa vorbește Domnul: Cine cade și nu se mai scoală?" " Sau cine se abate fără să se întoarcă iarăși?" 5. "Pentru ce dar poporul acesta al Ierusalimului se lasă dus în necurmate rătăciri, stăruiesc în înșelătorie, și nu vor să se întoarcă la Dumnezeu? 6. "Căci Eu sunt cu luare aminte, și aud că ei nu vorbesc cum ar trebui; nici unul nu se căiește de răutatea lui și nu zice: "Ce am făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
sarinul care a omorât mulți oameni - e negreșit un act diabolic. Nu încape îndoială. Dacă analizăm doctrina sectei Aum Shinrikyō, este foarte posibil să descoperi că ei nu-l consideră un rău. E o problemă de interpretare. Un fel de rătăcire. Cu siguranță că această rătăcire are și părți atractive, dar este periculos să ne raportăm numai la acestea. Pentru a înțelege accidentul trebuie să revenim cu picioarele pe pământ și să ne concentrăm atenția asupra bunului-simț. Cu toate că am ascultat poveștile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
oameni - e negreșit un act diabolic. Nu încape îndoială. Dacă analizăm doctrina sectei Aum Shinrikyō, este foarte posibil să descoperi că ei nu-l consideră un rău. E o problemă de interpretare. Un fel de rătăcire. Cu siguranță că această rătăcire are și părți atractive, dar este periculos să ne raportăm numai la acestea. Pentru a înțelege accidentul trebuie să revenim cu picioarele pe pământ și să ne concentrăm atenția asupra bunului-simț. Cu toate că am ascultat poveștile personale ale atâtor victime, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
de rodul faptelor lui. 11. Vai de cel rău! Lui îi va merge rău, căci va culege rodul faptelor Lui. 12. Poporul meu este asuprit de niște copii, și-l stăpînesc niște femei! Poporul meu, cîrmuitorii tăi te duc în rătăcire, și pustiesc calea pe care umbli. 13. Domnul Se înfățișează la judecată, stă în picioare ca să judece popoarele. 14. Domnul intră la judecată cu bătrînii poporului Său și cu mai marii lui: Voi ați mîncat via! Prada luată de la sărac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
smulge din Israel capul și coada, ramura de finic și trestia, într-o singură zi. 15. (Bătrînul și dregătorul sunt capul, și proorocul, care învață pe oameni minciuni, este coada.) 16. Cei ce povățuiesc pe poporul acesta îl duc în rătăcire, și cei ce se lasă povățuiți de ei sunt pierduți. 17. De aceea, nici Domnul n-ar putea să se bucure de tinerii lor, nici să aibă milă de orfanii și văduvele lor, căci toți sunt niște nelegiuiți și niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
fiii înțelepților, fiii străvechilor împărați? 12. Unde sunt înțelepții tăi? Să-ți facă descoperiri dumnezeiești, și să spună ce a hotărît Domnul oștirilor împotriva Egiptului." 13. Voievozii Țoanului au înebunit, voievozii Nofului s-au înșelat, căpeteniile semințiilor duc Egiptul în rătăcire: 14. Domnul a răspîndit în mijlocul lui un duh de amețeală ca să facă pe Egipteni să se clatine în toate faptele lor, cum se clatină un om beat și varsă, 15. și Egiptul nu va avea pe nimeni, care să poată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
foc, am copt pîine pe cărbuni, am fript carne și am mîncat-o: și să fac din cealaltă parte o scîrbă? Să mă închin înaintea unei bucăți de lemn? 20. El se hrănește cu cenușă, inima lui amăgită îl duce în rătăcire, ca să nu-și mîntuiască sufletul, și să nu zică: "N-am oare o minciună în mînă?" 21. Ține minte aceste lucruri, Iacove și tu, Israele, căci ești robul Meu; Eu te-am făcut, tu ești robul Meu, Israele, nu Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
faldurile unor așternuturi îmbibate de transpirație... trupuri abandonate cu voluptate somnului, ca într-o simulare tainică și rituală a morții. Filip mergea și povestea fără să se oprească și în curând rolurile se inversară. El deveni animatorul și călăuza nesfârșitelor rătăciri, purtându-l pe Carol pe cheiurile care tiveau țărmul lagunei, pe străzile cu vile de pe dealuri, prin mahalale urbei și prin șatrele țiganilor sau pe ulițele pline de cafenele, prăvălii și bisericuțe ale cartierului oriental, dezvăluindu-i acea dimensiune fascinantă
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]