2,625 matches
-
vorbește despre Iuda ca despre un daimon, cuvânt care are un sens strict negativ, de „demon”, ca În toate textele creștine, inclusiv gnostice, iar nu pozitiv, „platonician”, cum forțează nota comentatorii „de șoc”. Iuda este al treisprezecelea daimon, cel mai rătăcit dintre apostoli, tocmai pentru că el Îl va preda pe Isus preoților ca să fie sacrificat. Toate curentele gnostice refuză ideea sacrificiului trupesc al lui Isus și, implicit, ideea Învierii trupești. Pentru gnostici, sacrificiul și martiriul sunt rătăciri ale neinițiaților, ale „oamenilor
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
în studenție în cercul „României june” de la Viena, este surprinsă în detalii sugestive, avansându-se și ipoteze asupra cauzelor dezechilibrului nervos ce a pecetluit viața poetului. O soartă asemănătoare l-a urmărit și pe B., care a murit cu mintea rătăcită, într-un sanatoriu. SCRIERI: Din zbuciumul veacului, îngr. și introd. Bucur Țincu, pref. Vasile Netea, Cluj-Napoca, 1982. Traduceri: J. Pederzani, Femeile, Sibiu, 1883; Stugau [August von Schmidt], Arta de a trăi, Brașov, 1893. Repere bibliografice: [I. G. Barițiu], „Telegraful român
BARIŢIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285643_a_286972]
-
pentru deranj. În acest mod își umple și timpul liber ce îi rămâne după ce termină treburile în gospodăria ei, de care și acum ne desparte numai drumul. Când corzile timpului se despletesc slobozind chipuri de demult, Nicu Dan Petrescu, „pelerin rătăcit” în Grădina Vieții, prin acest volum de povestiri cu vădită tentă autobiografică a încercat să înmulțească talantul dăruit de Dumnezeu, așa cum ne explică el în povestirea « Finalul unei mari iubiri»: „Țin să precizez dintru început că toți primim talanți (daruriă
Pelerinul rătăcit/Volumul I: Povestiri by Nicu Dan Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91839_a_92881]
-
continuarea rolului de transmitere a acestor valori spre noile generații în special de către mamă care stătea acasă ocupându-se de educația și supravegherea copiilor, în timp ce bărbatul era plecat la muncă: „mama... ne punea la punct când deveneam obraznici”«Surda». „Pelerinul Rătăcit” este un volum cu povestiri care prezintă aparent fapte banale, comune desprinse dintr-un cotidian familiar. Stilul frust, concis, cu care sunt prezentate, fără nici un fel de artificii care sa ia din originalitatea curată a zugrăvirii schițelor sale de portrete
Pelerinul rătăcit/Volumul I: Povestiri by Nicu Dan Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91839_a_92881]
-
o făcea. După ce doctorul Philobosian a venit la cină În acea seară, Jimmy Zizmo a Început să se schimbe. Poate că era din cauza a ceea ce spusese doctorul despre sarcinile sincronizate. Șansa de unu la sută. Poate că doar această informație rătăcită era cauza amărăciunii crescânde a lui Zizmo, a privirilor suspicioase aruncate către soția lui gravidă. Poate că se Îndoia de posibilitatea ca un singur act sexual Într-o secetă de cinci luni să aibă ca rezultat o sarcină reușită. Oare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
sărăciei care atârna deasupra cartierului direcționa atenția În jos, spre claritatea unor obiecte fără umbră, date uitării: cărămizile roșii care se fărâmițau de pe un pridvor, maldăre de gunoaie și ciolane, cauciucuri uzate, moriști de la bâlciul de anul trecut, un pantof rătăcit. Tăcerea de loc părăsit dură Însă doar o clipă și apoi Groapa Neagră erupse din toate aleile și pragurile sale. Uită-te la copii! Cât sunt de mulți! Dintr-o dată, niște copii Începură să alerge pe lângă tramvai, gesticulând și țipând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
DE POPORUL LOR, FĂRĂ SĂ ȘTIE DE UNDE VIN. URMAȘII ACELOR COPII, URMAȘII ACELOR SĂRMANI ORFANI - ĂȘTIA SÎNTEȚI VOI. VOI, CEI DIN ACEASTĂ ÎNCĂPERE. ȘI TOȚI AȘA-NUMIȚII NEGROTEI DIN GHETOURILE AMERICII. AM VENIT CA SĂ VĂ SPUN CINE SÎNTEȚI. SÎNTEȚI MEMBRII RĂTĂCIȚI AI TRIBULUI SHABAZZ. Dar călătoriile prin Groapa Neagră n-o ajutau. Desdemona realiză acum de ce era atâta gunoi pe străzi: orașul nu-l ridica. Proprietarii albi Își lăsau blocurile să cadă În paragină, În timp ce continuau să crească prețul chiriilor. Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
trecând pe lângă peluza din fața casei noastre? Un tanc verde, de armată singur cuc În umbrele prelungi ale zorilor, cu șenilele enorme zăngănind pe asfalt. Un vehicul militar blindat care nu Întâmpina nici un obstacol mai mare decât o patină cu rotile rătăcită. Tancul rula pe lângă casele Înstărite, pe lângă frontoane și turnulețe, pe lângă galerii. Se opri scurt la stop. Turela cu tun se uită În ambele direcții, ca un elev la școala de șoferi, și apoi tancul Își continuă drumul. Ce se Întâmplase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
pădure. ― Bine, bine. Să nu faci pe tine de frică. Se duse din nou Înăuntru. Obiectul Încă se mai ținea de mine. ― Poate c-ar trebui să ne Întoarcem, m-am aventurat eu. ― Crezi că știi drumul? Eu sunt total rătăcită. ― O să-l găsesc. Ea se răsuci și se uită În pădurea Întunecată. Se gândea. Dar apoi Rex apăru din nou În ușă. ― Poftiți, spuse el. Să vedeți cum e. Și deja era prea târziu. Obiectul Îmi dădu drumul. Aruncându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ca să mă uit la Obiect. Ca să mă uit la Obiectul Obscur. Încă o dată, devenea un mister pentru mine. Ce s-a Întâmplat cu ea? Unde e acum? Stătea În capătul culoarului, ținând brațul meu, care se deșira. Părea Înfrigurată, slabă, rătăcită, pierdută. Era aproape ca și cum ar fi știut că n-aveam să ne mai vedem niciodată. Targa prindea viteză. Brațul meu era acum doar o panglică subțire, răsucindu-se În aer. În cele din urmă veni momentul inevitabil. Obiectul Îmi dădu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
era bungaloul de lemn În care stătea Zora, În Noe Valley, unde stăteam acum și eu. După ce Bob Presto se convinsese asupra detaliilor anatomiei mele, o sunase pe Zora și aranjase să stau cu ea. Zora primea tot felul de rătăciți ca mine. Făcea parte din vocația ei. Ceața din San Francisco era adăpost și pentru hermafrodiți. Nu e de mirare că SIAN a fost fondată În San Francisco și nu altundeva. Zora făcea parte din toate acestea și Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
în el eu nu sunt decât o fărâmă de nisip. Totul începea să fie lipsit de noimă. Îmi era greu să rețin cine sunt. Nu mai eram eu însumi. Eram nimeni! M-a ținut acolo o eternitate. Mintea îmi era rătăcită și nu aveam ce face. Să-i înfrunt pe Sfetnici a fost ușor, dar să mă împotrivesc lui și să scap din acest loc al nebuniei, era imposibil. Cât timp am fost ținut acolo, timpul a trecut și gândurile mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
o secundă era înarmat cu She'le'ri și tăia în stânga și în dreapta tot ce nu era patruped. Cei opt, văzând că nu pot trage fără a răni pe aliații lor neobișnuiți, înaintau cu precauție și în mod ordonat. Gloanțele rătăcite spulberau bucăți de ciment din pereții laterali. Ultimul venea în fața primului și curând devenea al doilea și tot așa. Susțineau focul și curmau suferința vreunui soldat care se mai agăța cu greu de viață. Gardienii, observând că lupta devenise una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
convins orice birocrați și, în final, s-a făcut voia poporului. Leverif nu a forțat regiunile să i se alăture, ci doar le-a arătat că se poate reveni la vremea Imperiului, iar ele au venit la el cum oile rătăcite vin la păstorul care le căută și le arată calea spre stână. Armatele Uniunilor au încercat să-și impună voința în diferite părți, dar au fost întâmpinate cu ostilitate și cu mișcări de rezistență foarte elaborate și au fost puse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Ca dulci gânduri de poet. Sau ca lira sfărâmată Ce răsgeme-ngrozitor, Când o mână înghețată Rumpe coardele-n fior, Astfel mîna-ți tremurândă Bate-un cântec mort și viu, Ca furtuna descrescândă Care muge a pustiu. {EminescuOpI 19} Ești tu nota rătăcită Din cântarea sferelor, Ce eternă, nefinită, Îngerii o cîntă-n cor? Ești ființa-armonioasă Ce-o gândi un serafin, Când pe lira-i tânguioasă Mâna cântecul divin? Ah, ca visul ce se-mbină Palid, lin, încetișor, Cu o rază de lumină Ce-
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
fugă, Ea-l oprește-n loc cu ochii și c-o mult smerită rugă: O rămâi, rămâi la mine, tu cu viers duios de foc, Sburător cu plete negre, umbră fără de noroc Și nu crede că în lume, singurel și rătăcit, Nu-i găsi un suflet tânăr ce de tine-i îndrăgit. Otu umbră pieritoare, cu adâncii, triștii ochi, Dulci-s ochii umbrei tale - -nu le fie de diochi! " El s-așează lângă dânsa și o prinde de mijloc, Ea șoptește
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
Scaun este preabuna mamă care-și ocrotește credincioșii, atunci nu are îndatorirea de a-i lua în brațele sale blânde și pe ei? Nu seamănă ei cu mielul rătăcit de turmă de care vorbește Biblia? Dacă pentru a căuta mielul rătăcit restul turmei este pus în primejdie... zise cardinalul cu tristețe, păstorul n-are încotro și lasă mielul de izbeliște. Nici noi n-avem altă cale pentru a ne păstra confreria neatinsă. — Vorbele acestea îmi aduc aminte de cuvintele rostite de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
mexican și-un rus, și beau cafea Într-un restaurant deschis toată noaptea, când cineva apăru-n pragul ușii și Începu să tragă În mexican. Rusul se ghemui sub masă și În cele din urmă fu atins de un glonț rătăcit, tras spre mexicanul care zăcea pe podea, cu două gloanțe-n abdomen. Cel puțin așa scria În ziar. Mexicanul declarase poliției că habar n-are cine l-a Împușcat. Credea că-i vorba de vreun accident. — A tras de opt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
primăvara, când oițele și mieluții ies pe deal, dacă s-au răzlețit cam mult, bunicul îl trimite să-i le mai adune. Iar dacă vreo oaie își pierde mielul - Cuțulache care, nu se știe cum, l-a văzut pe micuțul rătăcit, mârâie la biata oaie, ca și cum i-ar spune: „Vino după mine!” Astfel, oița și mieluțul sunt, iarăși, împreună. Seara, când bunicul și bunica sunt tare osteniți, îl trimit pe el, care-i mai tânăr, să vadă dacă cotețul păsărilor este
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
meu pe sufletul viu, Păstrez încă-n palma ce plânge Parfum de stele cernute, Sărut vălul nopții ce-atinge Aroma din zile pierdute. Privirea se-agață-n fereastră Cu lacrimi de ochi nerostite, Sunt multe ce-n suflet adastă Și-așteaptă trăiri rătăcite. Fug minute la timpul trecut, Lăsând amintiri care mor. Vremea ascunde tot ce-am avut Și scrie mesaje ce dor. Prin zile tăcute mai caut Speranța născută-n Lumină. Tânjesc să ating nemurirea, Să-mbrace și trupu-mi de tină. Trec
Trec zilele by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83222_a_84547]
-
sură, ghionoaia, crânguri, călători, se proclamă. 2.Construiți enunțuri utilizând cuvintele cu sens opus celor scrise cursiv în text. 3. Analizați adjectivele din primul vers. În miezul verii Elena Farago O fâșie nesfârșită Dintr-o pânză pare calea, Printre holde rătăcită. Toată culmea-i adormită, Toată valea. Liniștea-i deplin stăpână Peste câmpii arși de soare, Lunca-i goală: la fântână E pustiu; și nu se-ngână Nici o boare. Numai zumzetul de-albine, Fără-ncepere și-adaos, Curge-ntruna, parcă vine
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
Yangzi, iar trupul lui a pornit În jos pe râu plutind fără barcă, Înghițit de uitare. Părinții eunucului, din orășelul Longgang, cărora le-au fost trimise posesiunile sale, au păstrat cu sfințenie sicriul Într-un șopron, În speranța că trupul rătăcit al fiului lor se va Întoarce Într-o zi. Generațiile următoare au sărăcit din cauza unui complex de cauze: secetă, șantaj și prea multe daruri făcute cântăreților de operă, toate acestea ducând la pierderea reputației și averii familiei eunucului. Anii au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Domnul. 21. "Ridică semne pe drum, pune stîlpi, ia seama la calea, la drumul pe care l-ai urmat... Întoarce-te, fecioara lui Israel, întoarce-te în cetățile acestea care sunt ale tale! 22. Pînă cînd vei fi pribeagă, fiică rătăcită? Căci Domnul face un lucru nou pe pămînt: femeia va peți pe bărbat. 23. "Așa vorbește Domnul oștirilor, Dumnezeul lui Israel: "Iată ce se va zice iarăși în țara lui Iuda și în cetățile sale, cînd voi aduce înapoi pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
16. Nimiciți cu desăvîrșire din Babilon pe cel ce seamănă, și pe cel ce mînuiește secerea la vremea secerișului! Înaintea săbiei nimicitorului, fiecare să se întoarcă la poporul său, fiecare să fugă spre țara lui. 17. Israel este o oaie rătăcită pe care au gonit-o leii; împăratul Asiriei a mîncat-o cel dintîi; și acesta din urmă i-a zdrobit oasele, acest Nebucadnețar, împăratul Babilonului." 18. "De aceea, așa vorbește Domnul oștirilor, Dumnezeul lui Israel: Iată, voi pedepsi pe împăratul Babilonului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
mâini și plângeau. Când am urcat scările, o fată hohotea pur și simplu. Am agățat un impiegat și l-am întrebat: — Pot să vă ajut cu ceva? Am lucrat pentru JR. Sunt obișnuită cu situațiile de urgență. Avea o privire rătăcită și n-a putut să spună decât: „Vă implor!“ M-am întors spre cei care stăteau încremeniți și le-am atras atenția că nu aveam timp de văicăreli. Nu plângem, mi-au răspuns ei. Deși păreau să plângă. Mă gândeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]