1,717 matches
-
le poartă. Parcă așa am convenit... Eu cred că Iliescu nu are porecle tocmai pentru că există libertate de expresie și poți să spui despre el tot ce-ți trece prin cap. Ziarele sunt pline de înjurături, de ironii, de comentarii răutăcioase. Vreau să spun: în afara analizelor critice serioase. Doar e atât de ușor! Nimeni nu riscă nimic... Mai greu e să nu-l batjocorești. Nici măcar eu, deși îmi propusesem să nu intru în corul de imprecatori și nici în acela de
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
paranoiei cu imaginația artistică a fost stabilită de multă vreme. O aură seducătoare și încărcată de mister pare să fi înconjurat dintotdeauna actul de creație și artistul, cărora Platon le oferă o memorabilă interpretare în dialogul Ion. Comentariul său, ușor răutăcios, aruncă o lumină singulară asupra rosturilor adânci ale "inspirației poetice" și o localizează într-un fel de furor, ori frenezie înrudită cu nebunia, pe care anticii o vedeau drept o favoare sau, dimpotrivă, o pedeapsă divină: La fel stau lucrurile
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
cu cîlții parvenitismului, ai unui ciocoism de Dinu Păturică translatat din paginile romanului în zilele noastre. Din fostul băiat spiritual alături de care conversația pe orice temă era o plăcere n-a mai rămas nimic. Poate doar un umor forțat, scrîșnit, răutăcios, prăvălit peste geamlîcul lojei din care e gata oricînd să facă salturi mai ample ca ale lui Sotomayor, spre a-i dovedi șefului său suprem că, atunci cînd e vorba despre Cauză, nu există nici o genune, nici un abis. Lepădat de
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
cu furnica, nu-i chiar așa. E adevărat că toată vara cânt, dar prin cântecul meu înveselesc serile călduțe și aduc bucurie în jurul meu, căci asta îmi e menirea. La furnică nu am cerut niciodată împrumut. E doar o poveste răutăcioasă, a spus greierașul și-a dispărut din două salturi, undeva, într-un ungher de magazie. EXERCIȚII APLICATIVE: 1) Întrebări: * Din ce anotimp face parte luna noiembrie? * Ce transformări au loc în natură toamna? * Ce făcea Cosmin în magazie? * Pe cine
Prieteni de poveste. Teme de vacanţă. Limba română, clasa I by Cecilia Romila () [Corola-publishinghouse/Science/91492_a_92303]
-
proastă"), proverbialitatea, filozofia bătrânească, văietătura, darul de a povesti. Experiența, vârsta înaintată îi dau lui Niculce dezlegarea limbii, tonul bârfitor și moralizator. Cronicarul e înțepător și cu un firesc umor popular. Despre pedeapsa cu înhămarea leșilor la Dumbrava-Roșie se spune răutăcios că "ei se rugau să nu-i împungă, ce să-i bată cu biciușcele, iară când îi băteau cu biciușcele ei se rugau să-i împungă". Cu doamna lui Duca "și-au făcut cheful" turcii. Când Duca e mazilit, Niculce
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
cu plăcere copiii și tineretul, dar printre culegătorii de ciuperci se află adesea și babe și moșnegi dar și oameni în puterea vârstei. În primăverile ploioase, pădurea mai oferă, ca hrană și melci mari. Un musafir mai morocănos și chiar răutăcios , cu țepi mai ascuțiți decât ai trandafirului, este tufa de dracilă, cu fructe galbene, amărui, pe care bătrânii le culeg cu răbdare și le folosesc pentru tămăduirea unor „vătămă turi” mai ales a celor provocate de lăcomia, de abuzul de
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
mai ales a celor provocate de lăcomia, de abuzul de mâncări grase și greu digerabile. În sat, și în fața caselor, și în fundul grădinii, din spatele casei, ca și în „capul ogorului”, din afara satului, localnicii au plantat salcâmi. Deși salcâmul are țepi răutăcioși, deși lemnul lui e mai totdeauna strâmb și cioturos, el este plantat pentru că „se prinde” foarte ușor, rezistă la secetă, crește repede, iar lemnul său chiar și „verde” arde bine și focul cu lemn de salcâm dă multă căldură. Florile
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
un drept la asociere liberă, (nu presupune nici o constrângereă, cu cei care împarți aceiași soartă; este un act de apă rare, este slujirea unor interese comune, nu un egoism îngust și nici nu are sentimente de ură și/sau porniri răutăcioase împotriva altor naționalisme. Pentru naționalismul său, pentru solidarizarea sa cu cei din jurul său, o pesoană sau o colectivitate nu merită a fi învinuită, ci lăudată. Evenimentele de după cel de al doilea război mondial au arătat că în statele comuniste s-
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
preferă să fie metresa lui Mihai decât femeia unui prinț. El de la venirea ei aicea era așa de emoționat, de m-a băgat în toate spaimele. Azi sunt opt zile de când a plecat. Femeia asta acum sunt convinsă că este răutăcioasă și presupunerea doctorului este cu totul bazată pe adevăr, un presupus pe care nu am curaj a vi-l scrie.” Presupunerea este că Veronica Micle i-a dat lui Eminescu sifilisul. Hanrieta va insista când îi va veni spre îngrijire
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
zis că bănuiala unei anume maladii e de natură să arunce o pată infamantă asupra memoriei lui și că versurile unui poet cu sângele bolnav nu pot fi așa de prețioase ca ale unuia sănătos. (Aceasta a fost și opinia răutăcioasă a lui Aron Densușianu). De aceea s-a străduit să găsească un document doveditor că boala aceea, de care toți vorbesc, n-a existat. Deși o astfel de problemă e inutilă, totuși întrebăm pe d. Potra: întrucât o boală este
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
semnul întrebării calitatea afecțiunii, se îndoiește de sinceritatea partenerului de viață sau a prietenilor și caută să-i pună pe aceștia la încercare. Ceea ce așteaptă și cere cu insistență este dovada absolută că este iubit necondiționat. Se dovedește exigent, plicticos, răutăcios, revendicativ, ajungând la concluzia însingurării afective definitive. Cauzele acestui complex trebuie căutate în privațiunea de dragoste în perioada copilăriei (copii abandonați, copii lipsiți de dragostea maternă, copii înțărcați brusc, copii amenințați cu abandonul, cu trimiterea spre creștere la persoane ostile
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
încă o dată, la alegători ca d-ta, cu minte, cu judecată limpede, cu simț politic, nu se poate mai bun reprezentant decât d. Cațavencu, (apăsând) onorabilul d. Cațavencu! (Tipătescu împinge cu scârbă pe Cetățeanul turmentat.) Cațavencu: (zâmbind cu bonomie) Ce răutăcios! Brânzovenescu: (din fund) A! Farfuridi: (lui Trahanache) Iacă trădarea! Când îți spuneam, venerabile!... (coboară toți.) Trahanache: Ei! Ai puțintică răbdare! Zoe: Nene! (se repede la Trahanache și-l trage deoparte unde-i vorbește încet și cu multă mișcare. Cațavencu și
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
urmare, n-a existat o motivație reală. No, ce să mai... Ce să mai... Acuzațiile pentru care-am fost condamnat au fost: că am ascultat la radio În timpul revoluției din Ungaria Întâmplările de-acolo și le-am comentat În mod răutăcios. Avea socru-meu un radio din ăla cu galenă... S-a Întâmplat ca, la un Crăciun, preotul cu fiu-su și cu gineru-su să vină la bisericuța din sătucul de lângă Hunedoara, unde locuiam noi3. Socru-meu era invitat la noi
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Bolintineanu, Alecsandri), pe Eminescu și Caragiale pe care l-a cunoscut personal în redacțiile gazetelor vremii nu e în stare să-i înțeleagă și înregistrează cu abia ascunsă uimire gloria postumă a acestora. Despre Caragiale ne comunică amintiri minore și răutăcioase insistând asupra unor aspecte nefavorabile acestuia: la „abatorul vechi“ de la Colentina autorul Scrisorii pier dute se ospătează prin 1886 cu „hălci mari de ficat negru și frigărui“; în 1892 plânge în hohote în grădina birtului Enache și apoi pe stradă
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Aflasem că «Grecu», care mă întâlnea foarte des prin localurile publice, mă zeflemisea pentru ideile ce proferam și pentru că purtam părul mare. De aici un fel de antipatie“55). Este însă, din fericire, singurul portret alcătuit din firimituri de amintiri răutăcioase, izvorât din invidie și neînțelegere, căci valoarea documentară și de evocare a Bucureștilor de altădată constă tocmai, printre altele în portretele colorate, pline de viață care se constituie prin acumulare de detalii, prin anecdotica de bună calitate (reală sau verosimilă
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
simt ca după un chef din alea rele”. Prezent în redacție în momentul în care avea loc această discuție, Ernest Gavrilovici jubila fără pic de reținere. Culmea, și el e bolnav! Chipul lui strălucea însă de ceea ce se cheamă „satisfacție răutăcioasă”! *O „istorie” de mahala, aflată de la madam Vîță, vecina „Bunicilor”. Băisănița, fosta gazda a lui Ioanid Romanescu, „a fugit” (nu e prima oară cînd o face) „cu unul”, la Constanța. A încărcat într-un „TIR” mobila și covoarele, a luat
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
de care erau cu miile. Cum le voi explica această trecere în rezervă, care era, în realitate, o dare afară din armată? și ce le vor spune ei vecinilor a căror judecată era pe cît de simplistă, pe atît de răutăcioasă, mai ales că eram singurul din sat în această situație? Mirarea că de la elev-caporal am fost avansat ofițer va trece repede și foarte curînd voi fi întrebat cam ce post pot ocupa în civilie cu școala pe care o am
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
zic iarăși: „Nu există nici unul care să nu fi...” Ce dezamăgire, mai ales cînd dai peste nume ca șt. Aug. Doinaș, Geo Bogza, șerban Cioculescu și alții. În punerea lor alături cu acest gen de „colaborări” e, desigur, o demonstrație răutăcioasă. „Iată-vă, deci mai tăceți din gură!...”, vrea să sugereze „montajul”. Dacă tot am pomenit de lăudători, să notez aci următoarea frază dintr-un text cules cu 16 verzale: „Trăim deplin, muncim deplin, / omagiind conducătorul, venerînd / bărbatul păcii, solul nostru
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
ultima vreme, mergea greu pe drum, fiind nevoită să se oprească din zece în zece metri. Oamenii treceau, la deal sau la vale, salutînd-o. Cînd unul se îndepărta binișor de ea, numai ce-o auzeam: „L-ai văzut?”, apoi veneau, răutăcioase, explicațiile, cine-i acela. Puțini au scăpat de severitățile sale. Din fotoliu, picior peste picior, mușcînd, ca de obicei, dintr-o unghie și trăgînd lung din țigară, Nanianu mi-a spus: „Am ajuns «domn», dar cu un vocabular infect”. Dacă
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
ia spre biserică, înainte, coloana a luat-o spre dreapta, apoi a intrat în grădina lui Pacurel, unde era mormîntul celui ce urma să fie înhumat. Oprindu-se la unul din capetele gropii, călugărașul a spus pe un ton impersonal, răutăcios, dar fără a privi către cineva anume: „Ai să mori!” Crezînd că mi s-a adresat mie, am tresărit. „Da, însă nu acum!”, i-am răspuns. Lumînările ardeau strălucitor, bătute de vînt. Cînd m-am trezit, am început să mă
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
nimic despre sprijinul pe care l-a primit la început de la Demostene Botez și Otilia Cazimir, nimic apoi despre susținerea morală pe care i-am acordat-o într-o vreme în care, vai, era obiectul deriziunii unor autori de notițe răutăcioase. Așa, barem în treacăt! Nimic, în fine, despre umilința resimțită în postul de corector și revoltele care o însoțeau! Contrariat și indispus, mi-am scos numele din evocarea lui Eugen Uricaru și dintr-un articol al lui Victor Enășoae și
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
mai venit niciodată. Corespondența s-a Întrerupt brusc după acea scrisoare. Nu am primit nici volumele următoare ale Jurnalului. Prieteni din țară și din exil mi-au semnalat, Însă, și În acestea, bizare formulări. Trecând peste unele afirmații piezișe sau răutăcioase care mă priveau direct, m-aș opri la una, din volumul trei, datată 26 ianuarie 1986 (o lună după ce plecasem din țară): „Ascultat, acum câteva seri, reluarea unei emisiuni, o masă rotundă cu V. Nemoianu și Matei Călinescu, care vorbeau
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
aristocratice, În Lumea Copilăriei, În care fiul este doar un novice, un membru de rând, pentru că unul firesc, Îndreptățit doar prin apartenența „naturală” de vârstă și candoare. Este o lume În care o floarea-soarelui suferă de elefantiazis, liniștea vorbește, clevetind, răutăcioasă, incapabilă să-și domine monologul maniacal, tapetele „se pierd În elucubrații riscante”, mobila este „rarefiată, degradată și supusă tuturor ispitelor vicioase”, iar Întunericul naște Întuneric, barbara sa fermentare „inaugurează consfătuirile negre ale oalelor... gâlgâitul buteliilor și damigenelor”, pregătind asaltul orașului
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
amintit de atacurile cuziste și ale altora, care trebuiesc să ne lase cu totul indiferenți: Cauza pentru care luptăm e prea mare și hotărârea noastră de a învinge e prea puternică pentru a ne putea opri cineva. îl surprindeau atacurile răutăcioase ale lui Iorga. Omul acesta, care avea pe atunci popularitate așa de mare, se ocupa de el și de o organizație, care nu număra decât un pumn de prieteni. Mai târziu, când au venit vremurile grele ale prigoanei din 1938
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
Stănescu, Nicolae Manolescu, Al. Ivasiuc, Augustin Buzura), până la scriitorii și criticii mai puțin importanți, dar la fel de vinovați, în opinia sa, pentru dezastrul moral al României postbelice. Proza lui G. devine astfel o satiră înverșunată, intens-acidă și nu de puține ori răutăcioasă, în care umorul negru și violența expresiei se împletesc cu talentul caricatural al autorului pentru a converti situațiile reale în „scene” și gesturile semnificative în „tablouri”. Scriitorul a debutat editorial în 1968 cu un volum neconvingător de proză scurtă, intitulat
GOMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287312_a_288641]