1,802 matches
-
a fost unul din ofițerii de rezervă care și-a făcut în mod strălucit datoria în marele război, fiind rănit, decorat și avansat. Suntem în drept să sperăm că grație unor împrejurări mai fericite - poate reapare din nou revista culturală „Răzeșul”, a cărei operă a fost împiedecată de lipsa mijloacelor materiale”. (G. Micu Delabăsești, din „Glasul nostru”, nr. 20-22, 15 septembrie -15 octombrie 1932, foaie culturală cu informații și îndrumări pentru popor, comuna Băsești, județul Fălciu). După absolvirea școlii primare în
Virgil Caraivan () [Corola-website/Science/311577_a_312906]
-
1904 ), apoi devine ziarist profesionist, colaborând la “Semănătorul” lui N. Iorga ( 1904 ). Membru fondator ( 1909 ) al “Societății Scriitorilor Români”, al cărei membru și casier a fost ( 1910 ). S-a retras ca animator cultural în Bârlad și la Șuletea. Scoate revista “Răzeșul” ( 1926 ), înființează Asociația Studenților Creștini Tutoveni “Al. Vlahuță”, din Bârlad, precum și Societatea Culturală “Iuliu A. Zanne”, la Băsești ( Viișoara ) , cu ziarul “Glasul Nostru”. În 1932 scoate revista “Documente răzășești”, iar în Peicani ( Fălciu ) organizează Societatea Culturală “Virgil Caraivan” ( 1933 ). A
Virgil Caraivan () [Corola-website/Science/311577_a_312906]
-
și profesor român din Republică Moldova. s-a nascut pe 31 mai 1935, în comuna Trușeni, județul Lăpușna, Regatul României, în familia lui Constantin și a Victoriei Madan (născută Grozavu). Ambii părinți ai săi sunt descendenți din vechi familii de răzeși. Pe linia tatălui este rudă cu scriitorul și folcloristul Gheorghe V. Madan. În anul 1958 a absolvit Facultatea de Istorie și Filologie, secția Limba și Literatura Română. Și-a început cariera în 1958 în calitate de colaborator literar la ziarul „Moldova Socialistă
Ion Madan () [Corola-website/Science/311722_a_313051]
-
(n. 27 martie 1917, Bogdănești, fostul județ Tutova, astăzi județul Vaslui) este un publicist român. Tatăl, Panaite Stamatin, originar din satul Banca, același județ, își are rădăcinile într-o familie de vechi răzeși, posibil înrudită cu familia domnitorilor Movilești, conform lui G. Sion, Arhondologie moldovenească. Timp de 40 ani a fost învățător în satul Bogdănești, încât la o vreme a putut constata că toți locuitorii satului au învățat carte prin strădania sa. Este
Horia Stamatin () [Corola-website/Science/310986_a_312315]
-
satul Bogdănești, încât la o vreme a putut constata că toți locuitorii satului au învățat carte prin strădania sa. Este autorul "Monografia comunei Bogdănești din județul Tutova". Mama, Ecaterina, originară din Valeni, își are obârșia tot într-un neam de răzeși. Soții Panaite și Ecaterina Stamatin au avut 11 copii, dintre care opt, în viață. Horia este mezinul familiei. Urmează cursurile școlii primare în satul natal, elev al tatălui său, apoi face Școala Normală de Învățători de la Bârlad și Facultatatea de
Horia Stamatin () [Corola-website/Science/310986_a_312315]
-
zecea parte din produse), claca (robota în Transilvania) și taxe bănești. Alături de această țărănime aservită exista și o puternică țărănime liberă, organizată în obști sătești, ce purta diferite denumiri. Reprezentanții acestor sate libere se numeau moșneni în Țara Românească și răzeși în Moldova. Însă, în amele țări, ca și în întregul răsărit al Europei, călătorii remarcau numărul redus al brațelor de muncă, precum și starea de nesiguranță pricinuită de războaie. În Orient, economirea rurală păstrează caracteristicile sale anterioare. Societatea rurală era împărțită
Societatea medievală () [Corola-website/Science/311793_a_313122]
-
situat la o altitudine de 274 metri, pe malul râului Nistru, în partea de nord-vest a raionului Zastavna. Localitatea Crișceatec a făcut parte încă de la înființare din regiunea istorică Bucovina a Principatului Moldovei. În anul 1765, negustorul Teodor Preda și răzeșii din Răpujineți au construit aici un schit cu hramul "Sfântul Ioan Botezătorul", care a deținut satul Crișceatec, un teren în satul Răpujineți și ½ din satul Zviniace (regiunea Cernăuți), cu 4 mori și un atelier, arendate, din 1784, pe 3 ani
Crișceatec, Zastavna () [Corola-website/Science/311396_a_312725]
-
de rusă (%). Pe teritoriul comunei, pe malul înalt și prăpăstios al râului Nistru, se află Schitul "Sf. Ioan Botezătorul" , care este unul din cele mai importante obiective turistice din regiune. Schitul Crișceatec a fost ctitorit de negustorul Teodor Preda și răzeșii din Răpujineți, fiind construit în anul 1765 sau, după alte surse, în anul 1768, în perioada stăpânirii moldovenești (sec. XVII-XVIII). Cu ocazia recensământului realizat de generalul Spleny în 1776, pe teritoriul anexat atunci la Austria, s-a consemnat că Schitul
Crișceatec, Zastavna () [Corola-website/Science/311396_a_312725]
-
liric românesc. Un moment esențial pentru istoria operetei românești este marcat de „Crai Nou”, în 1882, - memorabilă lucrare a tânărului compozitor Ciprian Porumbescu. Consolidarea și impunerea definitivă a operetei în atenția publicului românesc a fost făcută de Eduard Caudella („Hartă răzeșul”, „Olteanca”, „Românii și Dacii”), George Stephănescu („Sânziana și Pepelea”, „Scaiul bărbaților”) și Constantin Dimitrescu („Sergentul Cartuș”, „Nini”). Aceste creații, întitulate "opere comice", marchează un incontestabil progres al genului. Începând cu deceniul opt al secolui al XIX-lea, opereta clasică universală
Teatrul Național de Operetă „Ion Dacian” din București () [Corola-website/Science/310984_a_312313]
-
razna"... În anul 1991 a debutat editorial, cu volumul "Piatra Șoimului" (apărut la Editura Porus din București). Ulterior i-au fost publicate volumele "Cântecul ciocârliei" (1997), " Răpirea de la Mănăstirea Căpriana" (1998), "Primarul din Poarta Țărnii" (2001), "Lupul alb" (2002), "Hanul răzeșilor" (2004) - o evocare a istoriei Moldovei din vara anului 1476, toate apărute la Editura Danaster, precum și romanul în trei volume "Sub sabia cu straja-n cruce", publicate în perioada 2003-2008. Este membru al Uniunii Scriitorilor din România din anul 2003
Ion Muscalu () [Corola-website/Science/309755_a_311084]
-
500. Situată într-un spațiu geografic suprapus spre vest peste marginea zonei externe a Subcarpaților Orientali și spre est pe culoarul Șiretului, a fost vatra de locuire încă din neolitic. O parte dintre oamenii locului au fost împământeniți aici că răzeși de Ștefan cel Mare, o altă parte fiind - la origine, refugiați transilvăneni. Majoritatea locuitorilor sunt români ortodocși. Numele comunei vine de la valea pârâului din satul de reședință, adeseori lipsită de apă în comparație cu văile vecine. Despre toponimul "Mândrișca" circulă mai multe
Comuna Valea Seacă, Bacău () [Corola-website/Science/310143_a_311472]
-
unde astăzi se află casa lui Gheorghe Moguț. Spre est și spre vest, era cuprinsă, între zarea Bogdăniței și zarea satului Buda (în trecut Ivești) iar spre sud pînă la „Plop”. Aceste hotare, au fost stabilite în urma unui proces, între răzeșii din Orgoiești și schitul Orgoieștii noi, măsurătorile făcându-se pe 8 oct 1846 „ca să aducă întru împlinire Domnescul hrisov, din anul 1837 no 126 ”. Schitul a fost închinat, Mânăstirii Neamț, slujită pe atunci de călugari greci, de unde și faptul că
Biserica de lemn din Căpușneni () [Corola-website/Science/310576_a_311905]
-
Facultatea de medicină din Cluj. A fost al doilea dintre cei doi copii ai institutorului Avram Negru și a soției acestuia Elena, născută Dimitrescu. Primul copil a fost scriitoarea Natalia Negru. Mama lor se trăgea dintr-o veche familie de răzeși moldoveni din ținutul Tecuciului. A urmat liceul la Galați. Student și absolvent al Facultății de Medicină din București. Preparator și apoi asistent al profesorului Paul Petrini la Institutul de anatomie din București. Extern, intern și apoi medic secundar la Eforia
Dimitrie Negru () [Corola-website/Science/310598_a_311927]
-
Români. A fost primul dintre cei doi copii ai institutorului Avram Negru și a soției acestuia Elena, născută Dimitrescu. Cel de al doilea copil a fost medicul, profesor universitar Dimitrie Negru. Mama lor se trăgea dintr-o veche familie de răzeși moldoveni din ținutul Tecuciului. A urmat gimnaziul la Galați. În anul școlar 1895-1896 era elevă în clasa a III-a la Institutul Philippide din Galați. Studiile liceale, la Școala Centrală din București. În 1901 se înscrie la Facultatea de Litere
Natalia Negru () [Corola-website/Science/310717_a_312046]
-
a fost un om politic român, președinte al Partidului Totul pentru Țară. a fost primul conducător al asociației Corpul Muncitoresc Legionar, de la înființarea acestuia în 1936. Gheorghe Clime s-a născut în 1899 în Com. Oancea, Jud. Covurlui, sat de răzeși în Țara de Jos a Moldovei, pe malul Prutului. De profesie inginer silvic, a absolvit Școala Superioară de Silvicultură de la Brănești. Licențiat în drept. A practicat avocatura în Domnești (Muscel), trăind destul de strâmtorat, dat fiindcă “susținea doar cauzele drepte, iar
Gheorghe Clime () [Corola-website/Science/308854_a_310183]
-
și un caracter franc. În copilărie a sburdat sub soarele generos și la umbra butucilor de la Nicorești. Seva bogată a regiunii trăiește în el. În calmul lui sfătos, în humorul și în iubirea lui de libertate, văd însușiri patentate ale răzeșilor moldoveni. Ca o bună parte din burghezia noastră, se trage și el dintr-o veche familie de preoți. Și dacă azi formele religiei îl lasă rece, în cutele adânci ale sufletului trăesc vii în el resorturile morale care dau preț
Nicolae Corodeanu () [Corola-website/Science/309774_a_311103]
-
l-a clarificat pe deplin asupra relației sale cu teatrul, relație care va continua - după lungi pereglinări prin țară (Blaj, Sibiu, București, Giurgiu) - cu trupa Iorgu Caragiale, care îl descoperise la Giurgiu și îl angajase ca sufleour.“ Între anii 1870-1871 răzeșul Petrache-Liciu-Caia, bunicul marelui actor Petre Liciu, a construit Sala Roxy, primul local special amenajat pentru teatru. Aici va juca în 1876 vestita companie teatrală condusă de Fani Tardini și frații Alexandru și Ioan Vlădicescu. Mihail Eminescu fugar. "Cu trupa Fany
Compania Fanny Tardini-Vlădicescu () [Corola-website/Science/309926_a_311255]
-
în urma reformei învățământului din 1948. S-a născut la 15 mai 1896, în satul Cioara (probabil numele vechi al satului Costești, comuna Răchiți) nu departe de Botoșani, fiind cel mai mic din cei 11 copii ai unei familii de țărani răzeși. A urmat o școală primară la Botoșani și liceul la Iași. În anul 1917 se înscrie ca student la Facultatea de științe din Iași, secția de Naturale și Fizico- Chimice, după ce mai întâi a intenționat să urmeze cursurile de preoție
Petru M. Șuster () [Corola-website/Science/309435_a_310764]
-
unor așezări medievale stabile pe moșia de astăzi a localității, toponimicul Durlesti este consemnat în actele vremii mult mai târziu. În „Dictionarul statistic al Basarabiei editat în 1923, se menționează că satul Durlești, conform documentelor ce se păstrau la unii răzeși durleștenii ar există de pe timpul domniei lui Mihai Racoviță - anul 1721. O altă versiune este că „dupa documente mai vechi, satul ar fi existat cu o altă formație decât cea de pe timpul lui Mihai Racoviță, în anul 1473. Din păcate
Durlești () [Corola-website/Science/305101_a_306430]
-
Vilia, pădure seculară la o distanță de numai 3 km, cîmpuri bogate cu cereale, zarzavaturi, livezi cu fructe, pășuni..." Dar de unde s-a luat satul? Documentele vechi atestă că temelia lui a fost pusă de niște cete de arcași și răzeși, care, pentru slujbă credincioasă, au primit această moșie ca să-și ridice case. Așadar domnitorul, fiind mulțumit de slujba lor, le-a dăruit un loc foarte bun, cu pămînt roditor, cu piatră din belșug, cu lemn de stejar și apă de
Cotiujeni, Briceni () [Corola-website/Science/305136_a_306465]
-
și tocmai la înc. sec. XVII denumirea aceasta este înlocuită cu Cotiujeni. Primele case în sat au fost construite pe Valea Lucăcenilor. Lîngă stîncă, unde a fost și prima curte boierească. Printre primii locuitori veniți dinspre Prut a fost un răzeș pe nume Gașcu, care se ocupa cu confecționarea cotiugelor de plug. De la ele, după V. Gajos, și provine denumirea satului - Cotiujeni. De altfel, aceeași legendă cu cotiugele povestesc și locuitorii actuali al satului. În privința primei atestări, însă, cercetătorul Vladimir Nicu
Cotiujeni, Briceni () [Corola-website/Science/305136_a_306465]
-
spălăcite de diferite grade: 75% cernoziom 10% lutos-nisipos, 15% aluviale. Băcioiul e întemeiat în 1484 - 1485. Avea suprafața de moșie de aproximativ 12 mii de desetine, spun bătrînii din sat. Este așezat pe ambele maluri ale Ișnovățului, în hotarele moșiilor răzeșilor, Sîleșteni și Malușteni, prin care trecea un important drum comercial de veacuri, ce lega nu numai sudul cu centrul țării, dar și nordul cu sudul continentului prin drumul de la Varegi la greci, care după spusele bătrînilor treceau pe aici.Băcioienii
Băcioi, Chișinău () [Corola-website/Science/305126_a_306455]
-
și se numea(obștea Sărată Veche). Acordul trebuiau să-și deie cel puțin două treimi din numărul de membri ai obștei din sat. La acea vreme, obștea constituia circa 120 de gospodari cu nadeluri. Deoarece Sărată nu era sat de răzeși, țăranii erau impuși să plătească impozit la statul rus, cîte zece ruble de suflet, pe an și pe lîngă aceasta mai aveau o sumedenie de obligațiuni și supușenii. Numărați erau numai partea bărbăteasca, indiferent de vîrstă. La începutul veacului douăzeci
Sărata Veche, Fălești () [Corola-website/Science/305171_a_306500]
-
oi. Mai târziu când acesta și-a dat duhul, feciorii lui s-au așezat cu traiul aicea, unde au format un cătun și la acest cătun au dat denumirea după tatăl lor. Peste o vreme, a sosit un pâlc de răzeși aduși de Ștefan cel Mare care se întorcea de la o luptă cu tătarii de pe Nistru. În amintire victoriei a fost ridicată Mănăstirea Capriana, situată în vecinătatea acestor locuri. Iar răzeșii s-au statornicit aici păstrând denumirea cătunului. O altă legendă
Ciuciuleni, Hîncești () [Corola-website/Science/305179_a_306508]
-
tatăl lor. Peste o vreme, a sosit un pâlc de răzeși aduși de Ștefan cel Mare care se întorcea de la o luptă cu tătarii de pe Nistru. În amintire victoriei a fost ridicată Mănăstirea Capriana, situată în vecinătatea acestor locuri. Iar răzeșii s-au statornicit aici păstrând denumirea cătunului. O altă legendă despre formare satului este despre un drumeț Ciuciulea care făcuse un drum lung și nu găsise apă de băut nicăieri până a ajuns la Șipot (cișmea de pe suta II). Bând
Ciuciuleni, Hîncești () [Corola-website/Science/305179_a_306508]