1,968 matches
-
palidul. "Tu pe noi! exclamă ea parcă reflectând. Adică n-ajunge câte ne-ai făcut, vrei acum să ne omori!... Auzi, Puiule!" Devenise visătoare. Întinse mâna spre noptieră și trase încet sertarul. Vru să-l închidă la loc, dar se răzgândi, luă de-acolo ceasul, își desfăcu poșeta și îl aruncă înăuntru, după care o închise cu o puternică trosnitură. Fiindcă în clipele acelea nu mă gândeam că Matilda ar fi putut să mă viziteze și scena îmi devenise insuportabilă, mă
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Îngrijorarea ei părea sinceră, nu doar profesională. ― Iar coșmaruri? Vrei ceva ca să dormi? În stânga lui Ripley, un braț mecanic se deplasa bâzâind. Îl privi cu dezgust. ― Nu. Am dormit și-așa prea mult. ― Cum dorești. Știi mai bine. Dacă te răzgândești, folosește soneria. Ea întrerupse legătura și ecranul se întunecă. Ripley ridică patul și se rezemă ușor. după care apăsă pe unul dintre numeroasele taste de pe o latură a noptierei. Ecranul care acoperea peretele opus dispăru în plafon și văzu din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
Care-i diferența? ― Culoarea. Ea nici nu zâmbi. "Deliberările" nu se prelungiră. N-aveau nici un motiv, se gândi ea așezându-se. Burke își ocupă locul din cealaltă extremitate a sălii. Vru să-i facă un semn cu oehiul, dar se răzgândi. Ea îi ghici intențiile și îi fu recunoscătoare că se răsgândise. Van Leuvven își drese glasul și nu crezu de cuviință să-i mai privească pe ceilalți membri al comisiei pentru a obține sprijinul lor. ― Această comisie de anchetă și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
Gorman se îndreptă și se uită la stânga, prilej cu care o văzu pe Ripley intrând cu o ceașcă aburindă. ― Unde sunt părinții tăi? Trebuie să încerci să... ― Gorman! Fă o pauză, ce zici? Locotenentul vru să-i răspundă, dar se răzgândi și dădu din cap resemnat. Se ridică. ― Blocaj mental complet. Am încercat totul, cu excepția metodei dure. Și nu e cazul. Riscăm să o facem să se cufunde în demență. Dacă n-o fi deja prea târziu. ― Nu, interveni Dietrich, oprind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
antalgice. Aceste produse îl mai ușurau, dar îi încețoșau privirea și-i încetineau reflexele. Singurul sprijin pe care-l putea oferi lui Ripley ar putea fi numai de ordin moral. Bishop o văzu și încercă să o facă să se răzgândească. ― Renunță, Ripley, chiar dacă înțeleg ce simți. ― Zău? replică ea scurt fără să-și ridice ochii. ― Da. De fapt, aceasta este inclusă în programarea mea. Este absurd să-ți sacrifici inutil viața. ― Newt trăiește. Au adus-o aici, așa cum au făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
eu de acord, „Da’ cum au căzut toți pereții ăștia, că azi-noapte era totul întreg...“ „V-am spus că eu pun întrebările aici. Reluăm. Așadar: cum credeți că au căzut pereții ăștia?“ Mi-a venit să râd, dar m-am răzgândit; parcă nu era bine. Am intrat în joc. „Nu de la cutremur, în orice caz. Toate casele de pe stradă sunt în picioare, bine-mersi, doar asta nu.“ „I-auzi, Penciule!...“, a râs Rapotan. Parcă îi râdeau și firele alea belite de pe cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
departe.“ Și-un elev ar fi avut bănuieli. „Te-te face, Ro-robiță!“ Cezar râdea, cu șoseta proptită de calorifer. Moțul de lână stătea pleoștit, curbat într-o parte. L-am făcut în toate felurile în gând, după care m-am răzgândit și i-am trântit-o și-n față: „Vezi să nu prinzi Radio Marte cu-antena ta din ciorap!“ „Pot să termin cu numărătoarea?“, a protestat Mihnea. „Sau îmi bag și eu picioarele!?“ Zburaseră berile, mâncarea la fel și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
catedră. M-am grăbit pe culoar, spre Mihnea și Maria; ajunsesem la doar două uși de ei. În drum, am memorat totuși formula; simplă măsură de precauție. Apoi am mototolit peticul, cu gândul să-i dau un bobârnac. M-am răzgândit în ultima clipă și l-am strecurat într-un coș de gunoi. După încă trei pași, m-am oprit în dreptul ușii Mariei. Am pus mâna pe clanță și-am apăsat. Căldura se mai potolise, sângele se răcorise la loc, temperatura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
nostru mai are și-alte lucruri pe care nu le-a aflat.“ „Care?“, m-am interesat eu, în locul lui. Mihnea a început să se plimbe în jurul scaunului, împrăștiind mici picături de apă. A vrut să spună ceva, apoi s-a răzgândit și, în cele din urmă, ne-a luminat: „După toată povestea cu Lupu și nano-calculatorul lui Camil Petrescu, mi-am dat seama de-o chestie. Am început să-mi pun problema cum funcționează episoadele astea de viață în care noaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
șușotească și să facă schimburi de priviri, însă era absolut clar că toate acestea fuseseră prevăzute și puse la cale din timp și că Nastasia Filippovna - deși, firește, își pierduse mințile - nu mai putea fi de-acum făcută să se răzgândească. Pe toți îi chinuia grozav curiozitatea. Pe deasupra, nici nu prea avea cine să se sperie. Nu erau decât două femei: Daria Alexeevna, doamna cea volubilă care văzuse destule la viața ei, așa că era greu s-o pună cineva în încurcătură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
cu ea! Și de ce plângi, mă rog? Ți-e sufletul amărât? Mai bine râzi, ca mine! continuă Nastasia Filippovna, căreia îi străluceau și ei două lacrimi mari pe obraji. Încrede-te în timp, totul o să treacă! Mai bine să te răzgândești acum decât pe urmă... De ce v-a apucat pe toți plânsul? Uite, și Katia plânge! Ce-i cu tine, Katia, draga mea? Ție și Pașei vă las destul, am și dat dispozițiile trebuincioase; acum rămâneți cu bine! Ești fată cinstită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
aflase de boala prințului. Aceasta insistă mult timp asupra necesității de a trimite un curier la Petersburg ca să pună în mișcare vreo celebritate din lumea medicinei și s-o aducă încoace cu primul tren. Însă fetele o făcură să se răzgândească; dar nici ele nu voiră să rămână mai prejos decât mama lor când aceasta făcu într-o clipă toate pregătirile necesare ca să-l viziteze pe bolnav. — E pe patul de moarte, spunea, agitându-se, Lizaveta Prokofievna, iar noi mai facem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
vârsta când omul e mai vulnerabil și poate cădea mai lesne sub influența unor idei denaturate. De-acum prințul Ș. nu mai râdea, ci îl asculta nedumerit pe prinț. Alexandra Ivanovna, care de mult voia să facă o observație, se răzgândi, de parcă ar fi oprit-o un gând deosebit. Însă Evgheni Pavlovici îl privea pe prinț absolut uimit, de data aceasta fără cea mai mică umbră de ironie. — De ce te miri atât de tare de el, domnul meu? intră pe neașteptate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
a luat la bătaie. Chiar s-ar putea spune că m-a și bătut întrucâtva. Iar scrisoarea mi-a aruncat-o în față. Ce-i drept, ar fi vrut s-o păstreze, am văzut, am remarcat asta, dar s-a răzgândit și mi-a aruncat-o: „Dacă au avut încredere în unul ca tine, spune-le...“ Chiar s-a supărat. Dacă nu s-a rușinat s-o spună față de mine, înseamnă că s-a supărat. E iute din fire! — Și unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
de îndoieli și neliniști, deoarece avea încredere în Aglaia; altceva îl alarma în privința scrisorii: nu avea încredere în Gavrila Ardalionovici. Totuși, se decise să-i înmâneze personal această scrisoare, ieși chiar din casă special pentru asta, dar pe drum se răzgândi. Aproape în dreptul casei lui Ptițân, ca un făcut, întâmplarea i-l scoase pe Kolea în cale și prințul îl însărcină pe acesta să-i transmită scrisoarea fratelui său, ca și cum ar fi primit-o direct de la Aglaia Ivanovna. Kolea nu întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
asta nu mai e de glumă. Kaput! Credeți-mă, n-o spun ca să vă trezesc compasiunea... chiar m-am băgat în pat astăzi, începând cu ora zece, cu gând să nu mă mai scol până în momentul acela, dar m-am răzgândit și m-am mai sculat o dată ca să vin la dumneavoastră... înseamnă că trebuie. Mi-e milă să te văd așa. Mai bine m-ai fi chemat, decât să faci singur un efort atât de mare. — Bine, gata cu asta. Va să zică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
vor să iște sub ferestre un charivari* și asta, ca să zic așa, chiar în prima noapte! Prințe, dacă aveți nevoie de pistolul unui om onest, sunt gata să trag vreo jumătate de duzină de focuri ca să-i fac să se răzgândească, înainte ca dumneavoastră să vă ridicați a doua zi dimineață din patul nupțial.“ Îl sfătui, de asemenea, temându-se că la ieșirea din biserică se vor îmbulzi prea mulți însetați, să aibă pregătită în curte o pompă de incendiu; dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
să pună totul pe seama surprizei: „Încă o secundă și mi-aș fi venit în fire, n-aș fi lăsat să se întâmple!“ explica el, povestind incidentul. Împreună cu Burdovski, sări în altă trăsură, care se nimerise acolo, dar pe drum se răzgândi, spunând că: “în tot cazul, e prea târziu! N-ai cum s-o întorci cu de-a sila!“ — Nici prințul n-ar vrea! hotărî și Burdovski, care era zguduit. Iar Rogojin și Nastasia Filippovna ajunseră la gară la timp. Coborând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
păru că marginea unui stor se ridică, lăsând pentru o clipă să se vadă și apoi acoperind din nou chipul lui Rogojin. Mai așteptă câteva clipe, fu cât pe ce să se întoarcă și să sune din nou, dar se răzgândi și își amână revenirea cu o oră. „Cine știe, poate mi s-o fi năzărit...“ În primul rând, se grăbea acum spre cartierul Izmailovski Polk, la fosta locuință a Nastasiei Filippovna. Știa că aceasta, mutându-se, la rugămintea lui, de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Lowell-ilor și Winslow-ilor, scandalizându-și astfel părinții și rudele. Imediat după Pearl Harbor, într-un moment de entuziasm patriotic, Lowell dorește să se înroleze în U.S. Navy, dar e respins pe motive medicale. Doi ani mai târziu, Unchiul Sam se răzgândește, îl socotește teafăr, îl cheamă sub arme. Tânărul Lowell refuză, îi trimite o scrisoare deschisă lui F.D. Roosevelt. Este judecat, condamnat, ajunge, pentru o scurtă vreme, la West Street, care nu e doar nume de stradă, ci și de închisoare
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
părți, Încredințarea se face printr-un măr. Pețitorii dau fetii, În mână, un măr Înzestrat cu bani; dacă ea primește mărul, Încredințarea se face numaidecât. În societatea tradițională, dacă În intervalul de timp În care tinerii erau logodiți, părțile se răzgândeau, mărul Împreună cu darurile primite erau Înapoiate. Darul nu mai apare deci ca o suită discontinuă de acte individuale, aleatorii sau spontane, lăsate la cheremul bunătății sau pe seama Împrejurărilor, ci este Înțeles ca moment Într-un sistem, unde oricare gest de
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
cu privire la fragmentele de mai jos: TEXT A [...] într-o zi de iarnă, întorcându-mă acasă, mama, văzând că-mi este frig, îmi propuse, împotriva obiceiului meu, să beau puțin ceai. Am refuzat la început și, nu știu de ce, m-am răzgîndit. Ea trimise după una din prăjiturile scurte și durdulii numite mici madlene, care parcă ar fi fost turnate în ghiocul scobit al unei scoici Saint-Jacques. Și curând, în mod mașinal, copleșit de ziua mohorâtă și perspectiva tristă a zilei de
LIMBA ?I LITERATURA ROM?N? ?N 100 DE TESTE DE EVALUARE PENTRU LICEUP by Pavel TOMA ,Lorena Teodora TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/83870_a_85195]
-
lui Hi și Ho A căror soartă a fost tristă..." De frică, următoarele generații de astronomi de la curtea chineză, care nu uitaseră pățania predecesorilor lor, se grăbeau să anunțe eclipse care nu se produceau niciodată - scuzîndu-se că astrele s-au răzgândit, decât să riște o eclipsă probabilă. Dela tragica soartă a lui Hi și Ho (Cuvier crede că profesiunea de astronom - astrolog, era ereditară în familia lor), nu s-a mai știut nimic deosebit timp de 2 milenii, până în al 20
Astrologia odinioara si azi by Constantin Arginteanu [Corola-publishinghouse/Science/295559_a_296888]
-
că Milea a fost un tip de onoare. A încercat să-i sugereze lui Ceaușescu să renunțe la funcție și cred că într-o anumită măsură a reușit, dar au intervenit lingăii din jurul lui și l-au făcut să se răzgândească și, pentru că s-a tras la Timișoara, București, Sibiu, onoarea lui de militar l-a făcut să se sinucidă. Și-a dat seama că va fi condamnat la moarte. Sau putea fi judecat ca Postelnicu și ceilalți și făcea închisoare
Revoluția română: militari, misiuni și diversiuni () [Corola-publishinghouse/Science/84991_a_85776]
-
s-a întâmplat și atunci. Chiar în aceeași zi, Sabinus a fost închis și la scurt timp executat fără judecată. În septembrie anul 29, Livia a căzut bolnavă. Tiberius a intenționat de câteva ori să o viziteze, dar s-a răzgândit. După câteva luni a murit în vârstă de 86 de ani. Împăratul a ajuns târziu chiar și la înmormântare. Nu a expus-o în public și nici nu a îngăduit să i se aducă alte cinstiri decât funerariile obișnuite. A
Tiberius Nero Caesar by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/91663_a_92801]