11,500 matches
-
voievod fără nume trece de la agonie la datoria întărită prin blestem, în cîteva versuri smulse unei nopți infernale: Trecând ca o nălucă, prin vifor, prin noroi/ El fuge 'nvins și besna pădurilor l-nghite;/ Nu simte cum în valuri, din rănile cumplite,/ Îi curge mândrul sânge pe platoșă șiroi.// ș...ț Pe-un mal de râpă calul și-oprește deodată,/ Privește plin de turbă spre zarea 'nflăcărată,/ Și alba barbă-și smulge și blestemă hain,/ Și-amenințând văzduhul, cu pala'n
Iluzia luptei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7557_a_8882]
-
frontiera în chiar clipa aceea, doi ofițeri din MFA 2) porniseră deja pe urmele lor. Encarnaçăo și Ludovina și-au unit puterile ca să le pregătească ceva de-ale gurii și haine, el i-a dus cu mașina la Canta la Rana, primul sat de cealaltă parte a graniței, i-a încredința primarului, un vechi prieten de pe timpul Războiului Civil. Îl salvase pe când îl căutau anarhiștii la sfârșitul lui iunie 36. Acesta dormise mai multe luni în garaj, într-o ascunzătoare, până ce
José Viale Moutinho - Casele noi by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/7555_a_8880]
-
așchie de 40 de cm în picior. Așchia s-a desprins din parchet și i-a străpuns piciorul lui Jose P. Acesta a ajuns de urgență la Spitalul Llobregat din Barcelona. Din fericire, lemnul nu i-a atins niciun nerv. “Rana a rămas curată, din fericire nu a fost atât de grav pe cât pare. Recuperarea va fi ușoară, jucătorul își va reveni într-o săptămână”, au declarat medicii.
Accidentare HORROR a unui jucător - VIDEO () [Corola-journal/Journalistic/75606_a_76931]
-
și pentru prima oară a simțit durerea. Tot trupul scurtcircuitat, apoi cedând, potolindu-se, ca setea. Nu-și putea mișca brațul stâng. "Ce-i chestia aia albă?" "Sunt coastele." Și când s-a aplecat a văzut pentru prima oară mărimea rănii; brațul nemișcat, rana deschisă cu o tăietură curată, îndepărtând pielea ca un văl, coastele. Trebuia să ajungă la fraza care avea s-o închidă, fraza gata să dispară: "Marina, taică-tu a murit în accident, maică-ta tocmai a murit
Andrés Barba - Mâinile mici by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/7278_a_8603]
-
oară a simțit durerea. Tot trupul scurtcircuitat, apoi cedând, potolindu-se, ca setea. Nu-și putea mișca brațul stâng. "Ce-i chestia aia albă?" "Sunt coastele." Și când s-a aplecat a văzut pentru prima oară mărimea rănii; brațul nemișcat, rana deschisă cu o tăietură curată, îndepărtând pielea ca un văl, coastele. Trebuia să ajungă la fraza care avea s-o închidă, fraza gata să dispară: "Marina, taică-tu a murit în accident, maică-ta tocmai a murit și ea." Și
Andrés Barba - Mâinile mici by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/7278_a_8603]
-
cade iubirea...). Dacă impactul morții e inevitabil, după cum și lipsa de sens a socialului, dacă existența și cuvântul aparțin unor lumi separate, autonome, scrisul rămâne totuși interfața mântuitoare: "stau în vânt/ îmi bate-n față/ și prin mine capătă sens" (rana din...) ; "e de presupus că cineva veghează/ altfel aș lua-o razna/ și nu mi-ar rămâne vreme pentru scris - / dar poemele acestea sunt deja afirmația absolută! " (sunt atâtea...); "ajung ideile/ pentru spațiul pe care-l avem cu condiția/ ca
Imaterialitatea pasiunii by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/7280_a_8605]
-
la critică? "Zadarnic, ora criticii nu va bate niciodată, câtă vreme vor fi scriitori care să-și aparțină lor înșile, și critici care să aparțină tuturor scriitorilor, câtă vreme vor exista critici somați să înțeleagă totul și adevărate sensibilități scriitoricești, răni deschise în contact dureros cu vibrația inevitabilă a unei mâini străine". Categoric, optimistul Lucian Raicu are și omenești momente de amărăciune. El face vădite eforturi pentru a scăpa de mâhnirile pasagere, pentru a nu vedea sumbru, admițând necesitatea "vieții literare
Arta de a admira literatura by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/7285_a_8610]
-
atinsă. Teroare. Sufăr de frica de ceea ce s-a întâmplat. 10 mai 1978 Singurătatea în care mă lasă moartea mamei mă lasă singur în niște domenii unde ea nu se băga niciodată: cele ale muncii mele. Nu pot citi atacuri (răni) privitoare la aceste domenii, fără a mă simți într-un mod lamentabil mai singur, mai abandonat ca înainte: prăbușire a Recursului, chiar dacă atunci când era prezent nu recurgeam niciodată la el în mod direct. Metonimie exhaustivă (panică) a Doliului, a Abandonului
Roland Barthes - Jurnal de doliu by Em. GALAICU-PĂUN () [Corola-journal/Journalistic/7304_a_8629]
-
probabil în consonanță cu cele vivaldiene), apoi cele patru elemente și cele patru puncte cardinale par a delimita etapele acestei curgeri notate fără majuscule (doar numele biblice, precum și numele celor dragi sunt scrise cu litere mari). Ciclul stepe (mânuța cu răni, coțofana, cu mestecenii albiți în tinerețe) are drept leitmotiv versul "rozioare buze moi am tot iubit cât a fost să mă mai țină vlaga", cu care începe fiecare strofă de mijloc. Tema rătăcirii, a risipirii se conturează prin "sângele din
Elegiile risipirii by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7087_a_8412]
-
se conturează prin "sângele din vene ca viori cu strune plânse..." și, pentru a o ilustra, voi cita în întregime unul din poemele emblematice ale volumului: "o să-mi fie teamă să-mi aduc în casă trupul obosit și plin de răni / ca fâneața toamna de brândușe scoase ca mânuțele la vămi/ nici o altă față peste chip să-mi trag n-o să-mi cadă niciodată bine/ pielea asta-n care abia de-ncap sufletul în ea nu mi-l mai ține. /rozioare
Elegiile risipirii by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7087_a_8412]
-
în oglinda secerând prin casă/ floricele mici de busuioc grămăjoare strânse pe o masă/ încât aș dori să stau pe loc așa cum stau crucile-n privirea/ dumnezeului ce m-a lăsat în trup să-mi fac ferfeniță fericirea" (mânuța cu răni). Ciclul prerii (saci cu ierburi, musculița, cheful) pregătește atmosfera distileriei: focul sacilor de "ierburi arse de demult" aprinde vinele poeziei și distilează alcoolul vorbelor, în timp ce musculița vieții joacă în aburii fierberii : "poate că alcoolul să fi fost de vină musculițe
Elegiile risipirii by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7087_a_8412]
-
ospăț nebun femei prieteni adunați în curte dimprejur/....oasele-mi trosneau vreascuri în care foc puneam cu sângele-mi aprins/ tinerețea mea de ruj făcută ceară se topea-n fitilul pururea nestins/ roiuri îmi jucau în ochi ca pe-o rană viermii veseli înglodați în iod/ mă pierdeam prin ceruri fum ce se destramă ca pruncuții-n lama lui Irod/ cine știe unde-ți zace pielea la întins pe canapele roz/ viața mea ca scândura de toacă e bătută de un trist matroz
Elegiile risipirii by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7087_a_8412]
-
loc. Un bărbat rănit grav a decedat la Spitalul Județean din Focșani, potrivit Antena 3. La același spital au mai ajuns și trei persoane rănite. Încă două victime au primit îngrijiri medicale la fața locului. Turiștii, care au scăpat fără răni grave, au fost duși la un hotel din Adjud, de unde urmează să plece în Ucraina.
Accident grav: Un autocar cu 74 de turiști s-a răsturnat by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/70932_a_72257]
-
Totuși, pierderea în greutate continuă și inexplicabilă, dureri de cap, deseori cu vomă dimineața, umflătură care crește sau durere persistentă a oaselor, a încheieturilor, a spatelui sau a picioarelor, o tumoare mai ales la nivelul abdomenului, gâtului, toracelui sau subraț, răni, sângerări sau erupții frecvente, infecții, oboseală constantă sau paloare, febră persistentă de origine necunoscută, cât și modificări oculare sau ale vederii care apar brusc și persistă sunt câteva din semnele care ar putea indica o anumită formă de cancer și
Cancerul este a doua cauză a mortalității infantile () [Corola-journal/Journalistic/71029_a_72354]
-
universitate Yale, arată că canitatea de materie cenușie, din creierul femeilor, a crescut, nu foarte mult, dar semnificativ,în 3-4 luni de la naștere. De obicei, asemnea schimbare are loc într-o perioadă de studii intense, după o boală sau o rană la creier. De asemnea, s-a observat și o creștere a motivației, raționamentului, sentimentelor de statifacție, lucrui care sunt esențiale în relația mamă-copil. Siobhan Freegard, fondatorul site-ului Netmums, a declarat că această ”supraîncărcare” a creierul este ceva normal.” ” Natura
Femeile care au născut sunt mai inteligente () [Corola-journal/Journalistic/71073_a_72398]
-
a spus, iar Porter a consemnat, că directorul Teatrului Național a decedat în noaptea de 23 spre 24 august 1944, asta se poate explica, între altele, și prin faptul că Rică a părăsit spitalul atunci când a aflat de la medici că rana este gravă, mortală, convins că rănitul a și decedat ulterior (în scurtă vreme). Nu este singura consemnare a morții lui Rebreanu, înaintea datei reale de 1 septembrie 1944. Mama Monicăi Lovinescu, pe care evenimentele de la 23 august 1944 au prins
Liviu Rebreanu - Ultimele zile by Traian D. LAZĂR () [Corola-journal/Journalistic/7106_a_8431]
-
a notat ceva în legătură cu rănirea lui Rebreanu, internarea la spital în București și revenirea la Valea Mare. Externat din cauza aglomerării spitalului cu răniți în urma luptelor de la periferiile Bucureștiului și a bombardamentelor aeriene germane sau datorită perspectivelor optimiste de evoluție a rănii, Rebreanu s-a aflat, în mod cert, la Valea Mare, la 27 august 1944. În zilele următoare, familia și medicul curant au constatat treptat o evoluție îngrijorătoare a bolii. Necazurile erau de natură cardiacă, dar i-a alertat mai ales
Liviu Rebreanu - Ultimele zile by Traian D. LAZĂR () [Corola-journal/Journalistic/7106_a_8431]
-
și distanța..." 27. Aducerea rănitului din București la Valea Mare, la 26 august 1944, deși păruse pe moment o soluție bună, a avut în final consecințe nefaste, împiedicând în împrejurările concrete de atunci o intervenție medicală rapidă benefică bolnavului. Gravitatea rănii din 23 august 1944, complicațiile declanșate de aceasta într-un organism subminat deja de chistul pulmonar și probleme cardiace, mijloacele insuficiente de atunci pentru combaterea infecției și, mai ales, întârzierea reacției de a-l transporta într-un loc de tratament
Liviu Rebreanu - Ultimele zile by Traian D. LAZĂR () [Corola-journal/Journalistic/7106_a_8431]
-
corect linia de frontieră care stabilește teritoriul fiecărei puteri, a unei Rusii pravoslavnice din ce în ce mai puternice și a unei Suedii protestante. Deși războiul s-a încheiat, el este încă viu în amintirea fiecăruia, mult prea viu pentru ca resentimentele să dispară și rănile să se închidă așa cum refuză să o facă rana din palma cavalerului Erik Spore. De acțiune ai parte chiar de la începutul filmului, când cavalerul hăcuiește energic un țăran, iar de fantastic și horror puțin mai încolo, când o forță misterioasă
Întâlnirea din mlaștini by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7111_a_8436]
-
a unei Rusii pravoslavnice din ce în ce mai puternice și a unei Suedii protestante. Deși războiul s-a încheiat, el este încă viu în amintirea fiecăruia, mult prea viu pentru ca resentimentele să dispară și rănile să se închidă așa cum refuză să o facă rana din palma cavalerului Erik Spore. De acțiune ai parte chiar de la începutul filmului, când cavalerul hăcuiește energic un țăran, iar de fantastic și horror puțin mai încolo, când o forță misterioasă își manifestă prezența în mijlocul unui ținut mlăștinos pe care
Întâlnirea din mlaștini by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7111_a_8436]
-
lui Codreanu. Croit pe mărimea giganților pe-ai căror umeri, ne-o amintește o butadă recunoscătoare, dragă modernității, stau vremurile noi. Și liniștite. Era încă timpul, la 1914, să privești înapoi cu dulceagă pietate. Îndată după, admirația va răscoli numai răni. Lumi-le uitate, deși consună cu tonul general, n-au a face cu figurile istoriei imediate sau ale literelor. Sînt plonjări în eroismele altor vîrste, cu întemeietori de spiță biblică, de la Noe la David. Din cînd în cînd, se rătăcește
Dovezi de admirație by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7115_a_8440]
-
Doamne, zi tristă ce port...). Absolutul se întrevede prin suferința deopotrivă a materiei somatice și a visului impur în tensiunea sa implacabil mundană: "De cînd acerastă carne mi-a fost pază / Și despăgubire, visul ce mă lovește orb / Cu confreria rănilor lucrează / revelator al infinitului fără corp" (De cînd această carne mi-a fost pază...). Lovit de "această îndelungată pierzare", poetul își contemplă lacrima din "corpul inert", conștient că "fibra cea mai înfiorătoare" e doar "masca amoroasă" a delirului, în timp ce veritabila
Un avatar romantic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7125_a_8450]
-
să mă plâng prea mult de trecut. În fond, nu reușim să realizăm nimic tot plângându-ne, trebuie să acționăm ca să schimbăm ceva și schimbarea trebuie să pornească din noi, e clar. Am de ales să stau, să-mi ling rănile sau să-mi ridic fruntea sus, să mă ridic din genunchi și să merg mai departe. Asta am ales eu", a mai adăugat Andreea Marin conform Sibiu 100.ro.
Andreea Marin, cuprinsă de amintiri: "Nu este ușor!" by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/71317_a_72642]
-
fost, desigur, că fusesem trădat amar, usturător, exact într-un moment critic - momentul în care aproape că pusesem lucrurile "pe făgaș" pentru lungul galop înapoi către țarc - momentul când lucrurile cunosc o ușoară ameliorare, când toate păcatele sunt uitate, toate rănile vindecate. - Te căsătorești?, am urlat practic, în timp ce inima mea făcea un poc detectabil, poate chiar audibil, în fundul cavității ei. Cu cine te căsătorești? - Cu Charley O'Dell, a spus Ann imperturbabilă în fața veștilor dezastruoase. - Te măriți cu zidarul! am spus
Richard Ford - Ziua Independenței by Iulia Gorzo () [Corola-journal/Journalistic/7326_a_8651]
-
icneli de sudoare ale muncilor facerii,/ De la mama mea grea rămasă?// Cum să scrii cu oameni în alți oameni? Cu elitre în alte elitre?/ Cu ochi de orbi peste alți ochi de orbi? Cu meteahne peste/ meteahne? Beteșuguri peste beteșuguri, răni peste răni? Sângele/ nostru curge în cruguri. Ca stelele"; "Peste morți trec, șăgalnic,/ nepăsătoare tăvăluguri.// Și, în primul rând, tăvălugul istoriei noastre. Peste carnea noastră/ tânără, îndârjită, tare, frumoasă. Lasă urme adânci. Și privind la/ toate acestea, tu, nenăscutul, îți
Naștere ușoară by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7336_a_8661]