27,753 matches
-
-i uriașă ca întotdeauna, șoptindu-mi parcă: Noapte bună!... Noapte bună!... Noapte bună! Antoneta Romila, clasa a VII-a A Priveliștile mării Într-una din vacanțele mele petrecute la mare, am observat că, cu toate că România este o țară de o rară frumusețe, vrăjmașa priveliște a mării și a țărmului acestuia a impresionat mulți vizitatori nu numai români, cât mai ales străini. În această perioadă, locuind aproape de litoral, am putut observa marea îndeaproape. În timpul zilei, soarele își împrăștia razele-i îmbietoare pe
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
așa că am plecat acasă. Dar nu am vrut să le povestesc prietenilor mei visul acela fermecat. Raluca Mocanu, clasa a IV-a C Podgoria hușeană De pe Dobrina, de la Podgoria de Sus începe să ți se desfășoare un peisaj de o rară frumusețe, mai ales toamna, care te obligă să-l admiri. Imaginile se învârt după cum merge trenul, lent sau în plină viteză prin serpentinele făcute parcă înadins ca oamenii care vin să-l citească ca-n palmă. Prestigiul acestui minunat colț
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
păstreze neînfricat sufletul, adică limba. Ea a devenit stăpâna noastră, floarea cea mai frumoasă din buchetul de limbi romanice. De aceea, noi avem datoria sfântă de a o păstra și îmbogăți mereu, de a adăuga noi nestemate, șiragul de piatră rară revărsat din moși-strămoși pe moșia noastră. Ce fericit este poporul care știe să-și preamărească limba prin cântec și vers, întru veșnicia sa! Mihaela Pascu, clasa a VI-a C Laudă limbii române Sufletul meu cu oglinzi fermecate în lumina
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
cu gândul la ipoteza amară a doamnei Corlan. Cu puțină imaginație, lucrurile pot fi, dacă nu schimbate, cel puțin mai ușor suportate. Imaginația era punctul său slab. Recurgea extrem de rar la ea deoarece de fragilitatea ei se Îndoia doar În rare momente de disperare. Iolanda Începuse să mănânce fără să-l mai aștepte. Un amănunt la fel de curios ca și eleganța ei vestimentară. Pentru a nu mai vorbi de distincția ostentativă cu care mânuia cuțitul și furculița. Își Înfășură mai strâns halatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ele ca de niște defecte... Domnul Moduna nu ripostă. Se Însera și Își pierduse regina, dar nici Grațian nu jubila. Ratase Între timp Încă o admitere la regie. Făcuse armata la Transmisiuni două luni și fuma pipă. Purta o barbă rară de seminarist și parcă se gârbovise. În buzunarul stâng al cămășii sale kaki cu inscripția „Air Force Small” ținea un carnețel Înnegrit de transpirație În care Își scria scenariile. După spusele sale avea cinci „mari” gata. O operă deja constituită la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
de la țară credeau orbește În șefi. Îi și numeau domni. Toți se pricepeau la femei, la politică și la fotbal. Unii dintre ei aveau puști de vânătoare și câini de rasă. Alții aveau undițe cu mulinete și năvoade pentru cazurile rare când foloseau dinamita. În cantități mici Însă, așa că unii pești scăpau cu viață. Mari băutori de vin, bere și țuică de 60°, terminau libațiile cu formulă consacrată: să-mi bag p... Urmau Într-o ordine schimbătoare: statul, partidul, țara, rușii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
și el o buclă odată cu arcuirea scurtă a cefei Însoțită de obișnuita durere ascuțită și crepitantă: trosnetul crengilor subțiri În pădure sub pașii căutătorilor de ciuperci. Aceasta trebuie să fie culbuta Întoarcerii, Își spunea el, mulțumit de imagine. O imagine rară, depășită de lozincile pe care le colportase atâția ani la tot felul de ședințe și mitinguri comunismul, visul de aur, societatea soc. multilateral dezvoltate. În momentele de inspirație precum acesta, Încerca chiar scurte discursuri pentru Judecata de Apoi. Uneori se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
avea puțin timp liber, răsfoia Înduioșată Lexiconul farmaceutic al lui Kazay Endre sau se gândea la farmacii vechi precum Arany Sas, deschisă În 1727 ori Magyar Korona, inaugurată În 1811. O fascina trecutul. Era pasionată de heraldică și de cărți rare, cum era și acest Lexicon În patru volume, și de viața primei femei farmaciste, Thinagel Szerafin, promoția 1903, Cluj. De sărbători venea Întotdeauna acasă cu Márton Árpád, soțul ei, și cu Pityuka Gyuszika și Anikó, trei din cei patru copii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
peserica lui piere, formulă pe un ton sumbru domnul Húsvágó Tamás Húnór Încă o sentință tulburătoare. Îi plăcu atât de mult propria cugetare, Încât cafeaua pe care tocmai o sorbea cât mai elegant cu putință, căpătă ca prin minune aroma rară de barack pálinka adevărată. Aroma aceasta Îl făcu să cadă pe gânduri și să-și spună cu o undă de tristețe: parcă poți se știi ce este in sufletul ei? Era un bărbat În vârstă, trăise și văzuse destule, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
să-și spună cu o undă de tristețe: parcă poți se știi ce este in sufletul ei? Era un bărbat În vârstă, trăise și văzuse destule, și iată-l simțind Încă În obraz răsuflarea caldă a Eleonorei și un parfum rar, amărui, ieșindu-i furișat la lumină prin lobul delicat al urechii În care era Încrustat un mic cercel de argint. În adâncul ei era o rană și din ea curgea ceva ca o rășină rară, cum vezi și pe brazi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
a Eleonorei și un parfum rar, amărui, ieșindu-i furișat la lumină prin lobul delicat al urechii În care era Încrustat un mic cercel de argint. În adâncul ei era o rană și din ea curgea ceva ca o rășină rară, cum vezi și pe brazi, și care avea acest miros. Un miros peste care se așezase, pentru o vreme, unul de brânză puturoasă ori de oaie plouată de care el uitase, cum uitase și de sania care se Îndepărta de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
trăgea din Nagy Bánya. Fata-celor-cinci-hoteluri Își ținea capul pe umărul lui și asculta distrată povestea asta cu ochelarii fermecați pe care o mai auzise de atâtea ori Încât nici nu se mai mira de harul lor. Asemenea ochelari erau mai rari chiar decât viorile Stradivarius, dacă nu cumva unici a zis ea intrând În joc la fel ca și Márton Marghit. Chiar dacă Îi purtaseră și alți membri ai familiei lui, doar el știa developa la secundă imaginile stocate de-a lungul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
dispăru din privire. Când se uită din noula mine, fruntea i se încreți. — N-ai simți nici o pornire să-și faci bagajele și să pleci, nu? — Să plec? am zis. Și unde să mă duc? — Oriunde. Există o stare foarte rară pe care noi o numim „fugă“... — Cum? — „Fugă.“ Oamenii care suferă de ea exact asta fac; își iau tălpășița, fug. De viețile lor, de identitățile lor, de toți și toate. Făcu un gest care voia să spună „dispărut din senin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
nici chiar după ce starea lui începuse să se agraveze, păstrându-și convingerea că, dacă era să înfrunte vreodată întâmplarea din Grecia, trebuia să facă tabula rasa. Aveam impresia că asta o uimise pe Randle. Mai vorbi o vreme despre afecțiuni rare și despre fuga disociativă, spunând că hotărârea lui Eric de-a rupe toate legăturile cu vechea sa viață fusese o foarte interesantă prevestire. Am întrebat-o dacă nu crezuse de cuviință că familia trebuia contactată atunci când starea lui Eric începuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
plantă abundentă de plantă plantă plantă. plantă plantă plantă foarte mult plantă; plantă plantă plantă plantă plantă. Pe plantă plantă plantă, plantă plantă plantă plantă acestui plantă plantă în mod absolut plantă plantă plantă florile, dacă plantă plantă plantă plantă rari în plantă plantă plantă plantă plantă plantă avantaj pentru plantă să plantă o corolă plantă plantă sau plantă plantă plantă, astfel plantă albinele plantă plantă plantă plantă. plantă se poate plantă plantă plantă plantă plantă plantă plantă plantă plantă modifica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
nostru de lumină. Încuviință cu o înclinare meditativă din cap. — Ludovicianul e cel mai mare și cel mai agresiv dintre toți rechinii conceptuali, zise el. E un prădător de seamă, se află în vârful lanțului trofic. Sunt niște animale foarte rare și, cel mai adesea, străbat fluxurile hrănindu-se de ici, de colo. Dacă trec pe lângă o minte neliniștită pe lumea asta, se opresc și înșfacă o halcă din ea. Mai ales când e vorba de mintea bătrânilor. — Credeam că-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
fi atins de-o căldură. Am ridicat ochii. Raze de soare, lumină răzbătând prin ceață și decupând mici petice călătoare de albastru pe oceanul rece. Mi-am schimbat poziția pe epava lui Orpheus, încercând să văd prin ceața tot mai rară bărcuța lui Ian. M-am întors din nou, încercând să văd mai bine și-n clipa aceea am observat ce se întâmpla cu vederea din mâna mea. Imaginea în alb-negru a casei mele se estompa, negrul bătând în alb. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
dispărut a fost găsit Cadavrul recuperat noaptea trecută de pe șantierul deschis în zona Deansgate, din districtul Greater Manchester, a fost identificat în persoana bărbatului din Derby dat dispărut, Eric Sanderson. Sanderson, care se crede că suferea de-o boală mentală rară, a dispărut din locuința sa în toamna trecută, devenind subiectul unei ample căutări din partea poliției. Poliția a fost alertată inițial de un raport de dispariție depus de profesorul. Helen Randle, psiholog și universitar ieșit la pensie. Se presupune că Randle
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
susținut din nou că acțiunile sale au fost întotdeauna „întru totul cuvenite“. În lumina morții lui Sanderson, se așteaptă ca poliția să-i solicite lui Randle un nou interogatoriu. Se crede că domnul Sanderson a suferit de-o afecțiune mentală rară, cunoscută sub numele de fugă psihotropă. Fuga psihotropă se spune că deformează, încurcă, elimină și remodelează amintirile și faptele în mintea suferindului. „E greu de imaginat prin ce-a putut trece“, a declarat psihologul poliției, doctorul Ryan Mitchell, în timpul conferinței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
ei erau Înéuntrul vieții că Într-o cutie puternicé și nevézuté care nu se deschide niciodaté. Soarele și cerul Încépuse În aceasté cutie și-un vînt ușor, care nu Înceta sé baté, agitînd poalele subțiri ale rochiței și pérul lui rar, cafeniu, În care minutele ei Își fécuseré cuib. CÎmpul care se Întindea pretutindeni péstra aceleași culori galbene și portocalii, Încît era de Înțeles cé nici pe el timpul nu-l atingea În nici un fel și florile lui rémîneau proaspete de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
repetat și repetat, profitul fiecăruia valora cît un abonament de tramvai. Mai acompania (în felul lui subtil, plus harul de-a citi alla prima vista) tenori sau violoniști străini, trecînzi prin dulcele tîrg. Mai dădea concerte de cameră, în din ce în ce mai rarele saloane de melomani. Dar ce triumf, în 3 noiembrie '39, cînd Andrei Oțetea, director al Teatrului, a dat sala Naționalului pentru concertul inaugural. Dirijor: Mișu Jora. Afișul a stat atîta timp înrămat cu grijă (o mai fi prin mansardă?), că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
unghie subțire. Atunci o lăsam o vreme să crească la loc, în timp ce oamenii se orientau după ciclurile lunii și recoltele lor erau bogate. Până într-una din zile... luna era plină și ținea în globul ei o fată de o rară frumusețe. Atunci urcam până la ea sub înfățișarea mea fioroasă și priveam la fata din lună până mă săturam, fără să mai îndrăznesc să mai mușc din ea, de teamă să n-o rănesc pe fată. Și colții mei deveneau tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
fugit până la urmă de-acasă de gura ei afurisită, drept care a rămas în cele din urmă singură să necăjească copiii altora. Cea mai pitorească rămâne baba Pâca, ea ține mereu o lulea mare în colțul gurii înfiptă între dinții ei rari și negri, pufăind tutun pe toate orificiile. Baba are nasul lung și încârligat, gura cavernoasă ca o peșteră, urechile cornoase și ochii bulbucați. Pipa sau "cădelnița dracului" e nelipsită din gura Pâcăi, fie că mănâncă, ori că bea, ori că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
ținut vreodată măsurătoarea timpului cu atâta precizie, iar dacă am ținut-o, a fost întotdeauna o numărătoare inversă, când vroiam să grăbesc timpul sau să îl dilat, așa cum se întâmpla în preajma examenelor. Vizitele mele, aici, au început să fie din ce în ce mai rare. Continui să vin, mânat de speranța de-a o revedea. Încă de la intrare, poziția și mai apoi privirea Licornului îmi spun că ea nu s-a arătat în absența mea. Rătăcesc iarăși pe ulițe, fără nicio noimă, mă mai opresc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
spun contrariul. Doar tu și cu mine înțelegem cum stau, de fapt, lucrurile. A, nu! Nu sunt sigur. Nu-mi dau seama. Ești foarte bolnav și totuși nu ești. Spiritul tău nu e pervertit încă de boală, sunt cazuri foarte rare. De obicei, se întâmplă invers, fizicul e ultimul care se contaminează. Mărturisesc că ești un caz neobișnuit. Am știut că este ceva greșit. Nu trebuia să mi se întâmple tocmai mie. Nu există nicio justificare. Eu nu mă simt bolnav
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]