3,026 matches
-
fost întreprinsă. Rezultatele au apărut sub forma unui tabel pe ecranul computerului: pigmenți de fiere, stercobilină, urobilină, indole, nitrați, scatol, mercaptanți și sulfat de hidrogen. - Aha. - Aha ce? întrebă nerăbdător Sellitto. - Comandă: microscopul unu, se auzi vocea lui Rhyme. Imaginea reapăru pe ecranul computerului și el continuă: - Totul e foarte clar: materie bacteriană moartă, fibre parțial digerate și iarbă. E rahat. Mă scuzați că am fost nedelicat: este treabă mare de cățel. Tipul nostru a călcat în ce nu trebuia. Verdictul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
ca și cum acestea ar fi fost străbătute de curent electric. - Ai niște mâini cu care poți ajunge mare, șopti astfel încât doar băiatul să audă. Ai instrumentele și știu că ai și cruzimea necesară... Ceea ce nu ai este viziunea. Încă. O lamă reapăru în mâna iluzionsitului, iar acesta o folosi pentru a tăia o foaie de hârtie, care începu instantaneu să sângereze. Mototoli hârtia și apoi o deschise la loc. Sângele dispăruse, la fel și tăietura. I-o dădu băiatului, care observă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Nu. După tot ce s-a întâmplat în această seară, ai nevoie de odihnă. - Doar două telefoane. Apoi mă culc. Promit. Asistentul încercă să negocieze. - Te rog și mulțumesc? spuse Rhyme. Thom încuviință și ieși din cameră. După câteva momente, reapăru cu telefonul, îl conectă la priză și îl puse aproape de Rhyme, pe noptieră. - Zece minute, după care îl voi scoate din priză, spuse asistentul cu îndeajuns de multă hotărâre în glas încât să fie crezut de Rhyme. - De-ajuns. Sellitto
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Așteaptă aici. El a dispărut la baie. Emmy a auzit apa curgând și nu s-a putut abține să nu se simtă puțin dezamăgită că n-o invitase și pe ea. Tocmai ridicase receptorul să comande room service când a reapărut Rafi. Ținea desfăcut în mâini un halat de hotel cu care a înfășurat-o ca într-o uriașă îmbrățișare, după care a condus-o la baie. Pentru dumneavoastră, doamnă, a spus el, făcând un gest reverențios cu mâna. Cada era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
stătea În spatele lor, cu obrajii albi ascunși după gulerul hainei de marinar, atît de șters Încît să pară aproape invizibil. Se retrăsese din mica lume a centrului de detenție, pe care o manipulase timp de cîteva săptămîni și avea să reapară, ca un parazit marin din scoica lui, de Îndată ce va ajunge pe terenul mai fertil al lagărelor de detenție. Apărură nou-veniții: două femei anameze, un grup de englezi și belgieni mai vîrstnici, iar cei bolnavi și mai bătrîni erau duși pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
tancuri fără șenile, autoblindate ce trăgeau fiecare cîte două tunuri de artilerie. Jim se uită fix la fațada parcă ciupită de vărsat a stadionului. Fragmente de bombe dislocaseră bucăți de ipsos alb, iar caracterele chinezești originale, care proclamau puterea Guomindangului reapăruseră ca niște lozinci amenințătoare, care atîrnau ca reclamele deasupra cinematografelor chineze din Shanghai Înainte de război. Intrară Într-un tunel de beton care ducea În arena Întunecată. Cu gradenele curbate, Îi amintea lui Jim de centrul de detenție din Shanghai, toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
urmă aceasta Îi zise că lui Ivan i se făcea un bypass de urgență. Îi sugeră lui Ruby să sune a doua zi dimineață când vor ști mai multe despre situația lui. Imediat ce Ruby puse receptorul În furcă, Chanel a reapărut. După ce toți clienții plecaseră, Chanel plecase și ea ca să le lase pe Stella și pe Ruby să discute În liniște. Acum se Întorsese cu Alfie, care dormea În căruciorul lui. Pentru câteva clipe, Ruby era prea adâncită În problemele proprii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
cu rațiunea la care eu o obligasem primul, pentru că ea fusese, fără îndoială, mai pasională decât mine. Din dragoste, se adaptase frâielor mele. În timp ce eu, odată mort tata, dădeam înapoi. Simțeam că anumite incertitudini, anumite revolte interioare, evitate în timpul adolescenței, reapăreau intacte. Și mă așteptam ca ea, care era întreaga mea familie, să-și dea seama ce se întâmplă cu mine. Dar mamei tale, Angela, nu i-au plăcut niciodată persoanele slabe, iar eu din păcate știam, o alesesem tocmai pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
a ei. Se îndreptă pieziș către dormitor, încercând să se acopere cu tricoul prea scurt. Se întoarse curând îmbrăcată cu o pereche de pantaloni de trening și cu sandalele ei multicolore desfăcute: — Ies o clipă. Am urmărit-o pe fereastră reapărând în spatele casei, unde, mi-am dat seama, era o mică grădină. Cu tocurile înfundate în pământ, cu o lanternă în mână, căuta pe un strat cu țăruși. S-a întors ducând ceva în tricoul făcut pungă și a intrat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
de flotir și suspină mulțumită. — Pun pastele la fiert. Se întoarse în bucătărie. Când trecu pe lângă mine, îmi lăsă în nări un miros de talc, dulce ca vanilia, mirosul unei păpuși. — Vrei o bere? Îmi aduse berea, apoi dispăru și reapăru cu ceea ce trebuia pentru pus masa. M-am sculat să o ajut. — Nu te mișca, spuse, te rog. Vocea ei era grijulie, ca și mâinile. M-am oprit să o privesc în timp ce aranja masa. Intra și ieșea din bucătărie cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
avea nici poșetă, nici pantofi. Gara, în spatele ei, era pustie și ea era goală, „ca într-un tablou“, zicea. Mi-a povestit că visul acesta o terorizase multă vreme, încă de când era foarte tânără, apoi nu îl mai avusese, dar reapăruse o dată cu mine. Eu cred că în vise ne pedepsim, Angela, foarte rar ne premiem. — Dă-mi mâna, spuse, stânga. O deschise, își trecu palma peste a mea ca și cum ar fi vrut să o curețe, să o elibereze de praful altor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
și, sub ochii mei neîncrezători, obțineau. Acum, Angela, tu ești în fața acelui mister despre care se spune că este lumină. Te rog, cere-i lui Dumnezeu să te lase acestui mic întuneric terestru în care locuim eu și mama ta. — Reapare... a reapărut. E vocea Adei. A reapărut bătaia inimii pe nenorocitul ăla de monitor. Acum acul injecției intracardiace îți străpunge pieptul. Ada împinge pistonul. Mâinile îmi tremură, nu reușesc să se oprească. Sunt leoarcă de transpirație, respir, înghit, în timp ce în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
ochii mei neîncrezători, obțineau. Acum, Angela, tu ești în fața acelui mister despre care se spune că este lumină. Te rog, cere-i lui Dumnezeu să te lase acestui mic întuneric terestru în care locuim eu și mama ta. — Reapare... a reapărut. E vocea Adei. A reapărut bătaia inimii pe nenorocitul ăla de monitor. Acum acul injecției intracardiace îți străpunge pieptul. Ada împinge pistonul. Mâinile îmi tremură, nu reușesc să se oprească. Sunt leoarcă de transpirație, respir, înghit, în timp ce în jur se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Angela, tu ești în fața acelui mister despre care se spune că este lumină. Te rog, cere-i lui Dumnezeu să te lase acestui mic întuneric terestru în care locuim eu și mama ta. — Reapare... a reapărut. E vocea Adei. A reapărut bătaia inimii pe nenorocitul ăla de monitor. Acum acul injecției intracardiace îți străpunge pieptul. Ada împinge pistonul. Mâinile îmi tremură, nu reușesc să se oprească. Sunt leoarcă de transpirație, respir, înghit, în timp ce în jur se aude din nou respirația celorlalți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
albastră, nemișcată. Trecu un tren atât de aproape am simțit că mă calcă și instinctiv m-am îndepărtat de geam. Strada mergea paralel cu calea ferată și nu-mi dădusem seama că șinele erau foarte aproape. Apoi trenul dispăru și reapăru marea. Grupuri de cuburi de ciment erau risipite în apa de lângă malul prea îngust, devorat de valuri, nu rămânea decât o porțiune de plajă nisipoasă și, imediat lângă ea, calea ferată. Și o mizerabilă înșiruire de blocuri de diferite forme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
care consideră că viața nu există decât pentru a fi introdusă în tipare științifice preconcepute: Universul pare a ființa doar pentru a putea fi cercetat de savanți, remarca ironic Unamuno. Iar personajul principal al romanului, don Avito Carrascal, avea să reapară, episodic, total schimbat și înțelepțit de forța irezistibilă a vieții, și în Ceață. Între timp, în anii exilului francez, la Paris și la Hendaye (Hendaya, în spaniolă), marele creștin agonic dă una din cele mai curioase și mai dătătoare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
cravata în neorânduială. - Duminică dimineața să nu vii niciodată, că sunt la biserică, adăugă ea. Vorbea, încheindu-și unul după altul, butonii rochiței, ca și cum și-ar fi strivit păduchii ce-i mișunau pe suflet. Surâsul ei profesional, absurd și rece, reapăruse de astă dată, proaspăt zugrăvit cu roș și negru, să-mi ucidă gândurile și să-mi spargă fraza sentimentală, ticluită de piticul caraghios, din mine, convalescent în urma nenumăratelor mele atentate împotriva lui, săvârșite dar până azi neizbutite. - „Mult stimate domn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
și febra nu scade. Parcă a băut uraniu. Aduceți pungi cu ghiață! Mă mir că nu-i fierbe creierul, cît i-a mai rămas!“. Se uită la mine, apoi studiază totul în jur: colțurile camerei, tavanul, vitraliul. Pasărea dispare și reapare în altă poziție sau chiar, pentru o fracțiune de 39 secundă, se dedublează, se suprapune peste ea însăși de parcă o mișcare vibratorie ar despărți-o. Privirea concentrată fuge o clipă de pe monitoare apoi se întoarce la pasărea violet. „-Nu V.
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
-n fiecare drum în noi înșine ne clădim etaje și ziduri de labirint. Ne obturăm ferestre. Și renunțăm la orice fir roșu ca să uităm că forța noastră-i infinit de mică, deoarece de moarte ne-nspăimîntă sălbăticia mării. Iată, V. tînăr reapare. Și el pare că s-a aruncat în fluviu, să înoate acolo. Prinț trist. Fuiorul fluviului te poartă ca pe un nimic, furtuna cerului înlocuiește puținul aer respirabil cu o ploaie rece și tu te zbați punîndu-ți toată nădejdea în
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
de mine, căci orice gest aș face, nedreptățile lăsate în urmă mi-o vor reproșa. Nu-mi rămîne decît să mă rog ca lumea, amestec de bine și rău, să mă scuipe... ca un fel de iertare. Chipurile greșiților mei reapar din întuneric. „-Ai fost mîndru!”-îmi strigă. „-Și-ai dorit să ne-nchinăm cu toții minții tale care va despica lumea și-i va alege sămînța ca unui pepene, sîmburii. Să te rugăm să ne mai lași măcar o fărîmă. Și ai
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
auzit. Adam a schițat un zâmbet, numai că atmosfera continua să fie tensionată și inconfortabilă. Am ajuns la sală, iar Adam m-a înscris folosind doar un minimum de cuvinte. M-am dus la vestiarul femeilor. Într-un final, am reapărut. Îmbrăcată în body și cu pantalonii aia strânși pe picior eram la fel de rușinată ca o virgină. Îmi venea să mă târăsc cu spatele la zid de teamă ca vreo persoană să nu-mi vadă fundul în toată splendoarea lui. Dar n-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
n-o întrebi direct pe ea? i-am spus. — A, ăăă, bine atunci, mi-a răspuns. Am mers în sufragerie, unde era și Kate. James a gâdilat-o destul de ezitant. Eu m-am dus în bucătărie să fac cafeaua. Am reapărut cu cafeaua și m-am întors zâmbitoare spre James. —Așa, am zis cu amabilitate. Începem? I-am indicat cu mâna documentele care erau întinse pe masă. Amândoi ne-am așezat pe scaune. M-am gândit că ar fi cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
revine pentru o ultimă dată, pentru a Întipări fraza În urechea publicului meloman: „Iată cum bastonada trasă bișnițarilor, proxeneților, cocotelor, incendiatorilor, gunoiului social, provocatorilor, agresorilor din piața rușinii, devine pentru A. C. prilej de a insulta poporul care-l hrănește”. Și reapare, fulgerător, tema principală, la baston. Pe spinarea poporului care te hrănește. Aceasta-i cauza pentru care mă duc din nou la filmul pe care abia l-am văzut. 13 iunie. „Metroul nu oprește În stația Universității.” Vocea metalică din tavanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
sticlos scoate dintre picioare un trandafir. A-nceput campania electorală. O altă revistă tot pentru erosul nostru Înghețat pe calorifer este Pisici. Cu lesbiene. Gospodinele noastre emblematice vor Învăța În sfîrșit ce se poate face cu un simplu castravete. A reapărut Scînteia. Unde se face „gazetărie culturală”. Cităm din gazetăria culturală: „Logaritmăm: lg k+x, lg (1,0r) = 0. Rezultă „x-ul cumplit care dezvăluie mizeria noastră viitoare”, declară un ziarist după cum se vede excepțional de dotat cultural. Iar comitetul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
nu dădea chiar oricui un televizor din căruță, În editorialul său are timp să formuleze o interesantă teorie. „Cea mai veche meserie cred că este hoția. Pentru că o Întîlnim și la animale.” La papagali, de exemplu. Adevărul anunță că a reapărut Partidul Național-Progresist. Cu Iosipescu-Zambra președinte, maică-sa, vice, și bunica, secretară. S-a scris mult despre infama fișă medicală a președintelui. Are ceva la psihologie. Nu-i cazul să ne neliniștim, se pare că bunica va face puci. Pun deoparte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]