3,066 matches
-
pot să ies cu spatele din cameră? O să creadă oare că nu sunt sănătoasă la cap? Să risc să mă întorc, lăsându-l pe Ben să mă vadă din spate? În timp ce mă aflu în această dilemă, Ben începe să-și recitească scrisoarea de intenție, așa că o iau în față cu un mare suspin de ușurare. Ies din din mica încăpere și mă îndrept spre barul principal. LA NAIBA! CE NAIBA CAUTĂ ELE AICI? Nu-mi vine să cred. Sophie și Lisa nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
le știe, deși crede că nu prea e posibil. Ben e sigur că are foarte mici șanse să găsească vreun aspect fantastic legat de ea, sau ceva care în mod garantat ar ține prima pagină a oricărui tabloid. Ben a recitit aseară tăieturile din ziare, și cu cât le-a citit mai atent, cu atât mai bine a ajuns să citească printre rânduri. Are impresia că Alexia Aldridge urăște să se joace de-a Hollywoodul și că ea este de fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
lor vieață. Dulcea lor zădărnicie Nu mă-ndur s-o pun pe foc, De și-mi stau atât de triste Că nu pot muri pe loc. {EminescuOpI 126} Voiu păstra întreg amarul Și norocul ăstor foi, În durerea vechii pierderi Recitindu-mă-napoi; Numai vestea blînd-a morții, Foaia tristă le-am adaos: Moartea vindec-orice rană Dând la patime repaos. {EminescuOpI 127} DESPĂRȚIRE Să cer un semn, iubito, spre-a nu te mai uita? Te-aș cere doar-pe tine, dar nu mai
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
îți scriu în grabă.” Nu-i plăcea deloc această scrisoare pentru că nu fusese în stare să scrie nici măcar a mia parte din simțămintele ce-l copleșeau. Apoi se gândi la chipul trist al soției sale care, fără îndoială, avea să recitească scrisoarea adresată lui Kanzaburō de nenumărate ori. Solii și Velasco mergeau călare, iar însoțitorii lor duceau de căpăstru de măgarii încărcați cu desagi. Printre negustori, starețul și călugării îi petreceau făcându-le cu mâna. Soarele strălucea. În clipa în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
buzunar. Îmi plac foarte mult cărțile de istoie și asta citesc în fiecare zi. De exemplu, scriitori ca Toyoda Jō, decedat de curând, sau Mizukami Tsutomu... Nu îmi aduc aminte ce carte citeam în ziua cu atacul. Am impresia că reciteam cartea lui Yoshikawa Eiji, Taiko. Am citit-o de mai multe ori, dar aș mai lectura-o încă o dată. E și un fel de dramă. Recitesc multe cărți. Mă interesează și greșelile de tipar. În timp ce le lecturez, le și verific
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
Nu îmi aduc aminte ce carte citeam în ziua cu atacul. Am impresia că reciteam cartea lui Yoshikawa Eiji, Taiko. Am citit-o de mai multe ori, dar aș mai lectura-o încă o dată. E și un fel de dramă. Recitesc multe cărți. Mă interesează și greșelile de tipar. În timp ce le lecturez, le și verific (râde). În ziua aceea metroul s-a oprit între Akihabara și Kodemmachō. Am fost anunțați în difuzoare: «La Tsukiji a avut loc o explozie accidentală. Metroul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
atacul. La început am avut tendința să-i cred pe ei. Însă pe măsură ce investigațiile înaintau, declarațiile celor din Aum deveneau contradictorii, nimic nu-mi mai era clar. Începusem să cred că era posibil - or fi făcut-o ei? Mi-am recitit jurnalul și am descoperit că prin luna august a acelui an (1995) mă simțeam îndepărtat de Aum. După aceea eram convins că secta era făptașa atentatului. Cu toate că am fugit din organizație pentru că nu mai eram e acord cu ideile lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
drăguț la piano!", cu toate că ea nu poate distinge decât un tango de un schimmy. Și-ar da un aer de importanță ca să aibă ce povesti lumea, același aer pe care și l-ar da și dacă s-ar mărita. Mă recitesc: or fi adevărate observațiile mele, sau singurul lucru adevărat o fi numai ura mea împotriva ei, bănuind-o necredincioasă? Cu ce drept trag concluzii pentru viitor când eu nu știu nimic precis despre trecut? Sau pot fi sigur că eu
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
fără ca să pierd admirația pentru ea? Ce scenă de înalt ridicol! În momentul când o femeie se dă cu toată carnea și sufletul, tu să-i vorbești despre Proust, "căci ești intelectuală!" Și ea să trebuiască să spuie: "Desigur!" Mă recitesc. Așa găsesc de identice unele motive cu ale lui Proust, că mi se pare inutilă această povestire, care nu poate fi decât o copie palidă a unui original magistral. De altfel, nici nu știu dacă mirajul lui Proust nu mă
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
și nu asta mă interesează acum. Cine este ea, numai asta vreau să știu. Din faptul că o îmbrac mereu cu altă haină, după cum o urăsc sau mi-e milă, nu pot trage o concluzie. Mărturisesc, cu multă neplăcere am recitit notele mele. Îmi displăcea și naivitatea unor reflexii, și mai ales aspectul meu foarte dezagreabil. E aproape o scuză pentru ce va fi făcut ea mai târziu. Dar intenția mea este să reconstruiesc oameni întregi, și nu figuri convenționale. Întotdeauna
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
trebui să izbucnească. Mereu aceeași concluzie, că tot ce s-a întîmplat n-a schimbat nimic, că suntem în aceeași luptă ca și odinioară, egali în drepturi. Am un teanc de scrisori de la Ioana; am încercat, în lipsa ei, să le recitesc, dar am renunțat îndată, căci nu mi-au folosit la nimic, nici rău, nici bun. Poate scrisorile, după multă vreme, la bătrânețe, să aibă o valoare mai mult pentru aducere-aminte, dar deocamdată a le păstra înseamnă pură vanitate. Credeam că
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
dar am renunțat îndată, căci nu mi-au folosit la nimic, nici rău, nici bun. Poate scrisorile, după multă vreme, la bătrânețe, să aibă o valoare mai mult pentru aducere-aminte, dar deocamdată a le păstra înseamnă pură vanitate. Credeam că, recitindu-le, o să am prilej de melancolie, dar faptele transcrise acolo mi-erau indiferente și de alt ordin ca preocupările torturante de acum. Apăreau ca o suferință veche, în momentul când te invadează o suferință nouă. O scrisoare n-are decât
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
ca să-mi placă mie! Prima carte citită de Ioana de la mine a fost La femme et le pantin a lui Pierre Louys. Aveam pentru ea multă admirație, parcă se suprapunea celor mai intime vibrații, și mi-e frică să o recitesc ca să nu fiu dezamăgit. Și acum, când mi se pare că sunt victima tuturor capriciilor Ioanei și când văd că, oricât de vinovată ar fi, tot eu îi cer iertare, incapabil să prelungesc o supărare prea multă vreme, cred că
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Povestesc numai ceea ce tu ai înfăptuit! - Poți face unele lucruri, dar nu poți vorbi despre ele! - Asta e bun pentru mediocri. - Cu o zi înainte, mi-aduc aminte, eram singură în toată casa. Ți-am luat scrisorile și le-am recitit încet pe toate. N-am găsit un rând care să-mi arate că mă iubești și să mă oprească din drumul meu. Numai grabă, preocupări străine de mine sau câte o declarație convențională, pusă acolo din jenă de a trimite
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
și precipitarea notației sale psihologice. Diferența de volum poate că atrage după sine și gradul de așezare al corpusculelor dizolvate. Filiația proustiană a dlui Anton Holban este, dealtminteri, cu mult mai categoric și mai lucid exprimată chiar de către autor: "Mă recitesc. Așa găsesc de identice unele motive cu ale lui Proust, că mi se pare inutilă această povestire care nu poate fi decât o copie palidă a unui original magistral. Dealtfel, nici nu știu dacă mirajul lui Proust nu mă face
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
străină nonsen sului, am face iarăși din ceea ce socotim realitate un reper 116 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE 104. exclusiv. Wittgenstein adaugă într-o paranteză: „Nici o poezienonsens nu este nonsens în felul în care este, să zicem, gânguritul unui copil.“ Recitind această spusă, înțelegi că termenul „nonsens“ este acum eliberat de o veche accepțiune, for mală sau indiferentă. În același timp, destule propoziții pe care le socotim cu sens se pot dovedi lipsite de sens. Cel care spune: „Știu la ce
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
în vis, de vlagă seci Doar pasiuni tardive - Par mărăcini într-un ghiveci Ori umbre maladive. 10 octombrie 2003 Vulpea când n-ajunge spune: „Strugurii sunt acri tare”; Omul prinde-n sac, depune, Face chiar o devastare. 12 octombrie 2003 Recitesc ce-am scris în vreme... Și să cred îmi vine greu Că atâtea mici probleme Au trecut prin tocul meu. 21 octombrie 2003 Nici timpul nu mai are timp Să vadă câte-s rele Când însăși soarta e sub ghimp
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
e străină nonsen sului, am face iarăși din ceea ce socotim realitate un reper 116 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE 104. exclusiv. Wittgenstein adaugă întro paranteză: „Nici o poezienonsens nu este nonsens în felul în care este, să zicem, gânguritul unui copil.“ Recitind această spusă, înțelegi că termenul „nonsens“ este acum eliberat de o veche accepțiune, for mală sau indiferentă. În același timp, destule propoziții pe care le socotim cu sens se pot dovedi lipsite de sens. Cel care spune: „Știu la ce
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
care să poată trezi interesul unor cititori mai puțin familiarizați cu problemele fenomenologiei și ale istoriei religiilor. Tocmai pentru a preveni criticile de acest fel, am notat în josul paginii lucrările în cuprinsul cărora diferitele probleme tratate sânt discutate pe larg. Recitind acest text după opt ani, am înțeles și mai bine că o astfel de întreprindere naște nelămuriri. Încercarea de a înfățișa, pe două sute de pagini, cu înțelegere și simpatie, comportamentul lui homo religiosus, și mai ales situația omului societăților tradiționale
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
ea. Întreaga bandă! Rămase foarte calmă. Ei, actriță scumpă cu față perfidă, stai acolo și pretinzi că ești atât de deprimată încât nu mai contează nimic decât ca el să fie salvat. Dar de ce ne-a spus? De ce... Se opri, reciti mesajul și șopti în cele din urmă: - Vedeți? Nouăzeci de avioane au participat la evadare. Ce organizație trebuie să aibă! Înseamnă că ar fi putut reuși oricând. Și totuși, au așteptat până acum. Domnule, este foarte grav. Jefferson Dayles se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
diva care a debutat la Neapole și a fost pe rând (sau aproape) metresa unui duce, a unui conte, a unui tenor și apoi nevasta unui bancher. Nu mai e dicționar. E un roman în notații sugestive. Dar azi am recitit paginile lui Diogen Laerțiul despre Epicur. Ataraxie. "Apatie"... Frica de acțiune a omului lipsit de energie impulsivă... Teroarea de răspundere a intelectualului prea lucid și prea mult preocupat de urmările faptelor lui. Decadența Greciei. Antipodul "bestiei blonde". "L'homme, ivre
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
un mare poet epic?) Iertați-mă; aproape am terminat cu toate astea. La un vizionar, care parte a anatomiei umane e cea mai solicitată? Ochii, firește. Te rog, dragul meu cititor obișnuit, ca o ultimă favoare (oare ești încă prezent?), recitește cele două scurte pasaje din Kafka și din Kierkegaard pe care le-am plasat la început. Nu e limpede? Strigătele acelea nu pornesc direct din ochi? Oricât de contradictoriu ar fi raportul medicului legist - fie că ar considera drept cauză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
a lungul anilor, îmi creasem propriile tradiții pentru zilele importante și de sărbătoare. De acest An Nou, ca de fiacre An Nou în ultimii zece ani, am cumpărat o sticlă de sherry și mi-am petrecut seara ușor amețită și recitind a nu știu câta oare Persuasiune de Jane Austen. Am vorbit cu Sheba de câteva ori la telefon în prima săptămână a anului. De fiecare dată mi s-a părut a fi în pragul unei crize de isterie. Connolly în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
au început un joc de hockey pe care, ca de obicei, Mike l-a pierdut cu bunăvoință. La ora șapte, Jina s-a făcut că nu aude soneria de la intrare. A băut din al doilea pahar cu Chardonnay și a recitit un articol de ziar despre o cabană de schi pe care nu avea nici cea mai vagă dorință s-o viziteze. Iubito ? i-a strigat Mike, lăsând telecomanda din mână. Bărbatul era deja în hol, cu mâna pe clanță, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
ochii tăi ca un râuleț grăbit de primăvară să te uiți prin părți și să asculți de unde vine freamătul de frunze ah da și el picură dintre rânduri a toamnă mereu a toamnă uitată să plece din inimă apoi să recitești în căutarea ochilor mei și a cuvintelor ascunse în tăcerile dintre propoziții îți cauți grăbită în buzunar batista ai văzut un licăr printre gene și ți-e frică să nu picure până la pietrele de care mi-am legat diminețile cu
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]