3,311 matches
-
înceapă să se gândească la sine însuși ca la un tigru. Dacă urmează sfatul bătrânului, curând va simți puterea înaintașilor curgându-i prin vine. Sfântul îl conduce și la plecare se oprește să culeagă monedele de aur pe care conducătorul recunoscător le-a risipit în fața lui pe podea. Soarele ajunge la zenit și maiorul Privett-Clampe exclamă „ce amabil și ce frumos!“ pe când desface o fotografie înrămată, cu portretul vopsit în roz al Impăratului-Rege. Un dar bun și sigur. Unul care te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
printre sacii cu corespondență și bagajele marcate cu cretă, caută astfel de nou-veniți, evitându-i pe cei așteptați de prieteni și încercând să-i indetifice pe cei care, năuciți de căldură, privesc ușor nedumeriți și confuzi, care-i vor fi recunoscători tânărului pentru că-i alungă pe șleperi și le recomandă un hotel bun. Important este să le spună ceva. Orice merge, atâta timp cât este englez. Sau se pretinde englez. Bună ziua, numele meu este Walker, Peter Walker, John Johnson. Clive Smith. David Best
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
am bilele ca doi pepeni copți. Am încercat să mă dau la o călugăriță în tren, dar n-a mers. Mi-a spus că trage semnalul de alarmă, cățeaua aia frigidă. În mod normal ar fi trebuit să-mi fie recunoscătoare, dar cu unele nu mai știi cum e bine s-o dai...Acum chiar vreau să găsesc o femeie adevărată. Știi tu una care să aibă ceva proeminent atât în față cât și în spate? Așa-mi plac mie femeile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
pentru a păzi autenticitatea succesorilor împăratului Hsien Feng. Îmi dau seama că se așteaptă ca eu să-i recunosc puterea. Îndrumă-mă, te rog, Shim, încep eu, căci sunt o fată naivă de la țară, din Wuhu, și îți voi fi recunoscătoare pentru sfaturile și protecția ta. Satisfăcut de manierele mele, îmi dezvăluie că se află aici pentru a îndeplini două ordine din partea soacrei mele. Primul este să-mi dăruiască o pisică. — Zilele vă vor fi lungi trăind în Orașul Interzis, zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
albe. Cerceii ei sunt ca două globuri cât nucile, care i se leagănă până la umeri. Când se așază și zâmbește, i se văd gropițele din obraji: — Bebelușul doarme toată noaptea? întreabă ea. Nu încă? Nuharoo mă privește neliniștită. — Aș fi recunoscătoare pentru niște cuvinte de noroc, îi spune ea doamnei Yun. — Ați observat că prunii au înflorit? De parcă nici nu ar fi auzit-o pe Nuharoo, doamna Yun continuă: Azi-dimineață s-a întâmplat un lucru foarte ciudat la mine la palat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
rând. Te rog să încetezi să te mai lauzi că muncești în grădină cu mâinile tale. Te pui într-o situație jenantă nu doar pe tine, ci pentru întreaga familie imperială. Continui să dau din cap, prefăcându-mă că sunt recunoscătoare pentru sfaturile ei. — Evită mandarinele. Se apleacă spre mine atât de mult, că-i simt răsuflarea de iasomie. Prea multe elemente condimentate duc la apariția coșurilor. O să pun un eunuc să-ți aducă un castron cu supă de țestoasă ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Shun te-a salvat? — Da, el a fost cel care a ordonat eliberarea mea. — Te-a recrutat și te-a promovat? — Da, de la locotenent la comandant-șef al Gărzii Imperiale. — În câți ani? — Cinci ani, Majestatea Voastră. — Impresionant. — Sunt foarte recunoscător și întotdeauna îi voi datora loialitatea mea Marelui Consilier. — Așa și trebuie, îi zic. Însă ține minte că împăratul Hsien Feng este cel care i-a permis lui Su Shun să aibă puterea asta. — Da, Majestatea Voastră. Mă gândesc un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
transformat într-o bătălie pentru a-mi salva fiul. Petrec zile în șir gândindu-mă cum să vorbesc cu ea. Vreau să fiu fermă în legătură cu intențiile mele, însă fără a-i răni mândria. Vreau ca ea să înțeleagă că sunt recunoscătoare pentru afecțiunea ei pentru Tung Chih, dar că trebuie să învețe să-l disciplineze. Spre surprinderea mea, Nuharoo vine la mine înainte de a apuca eu să fac pasul acesta. E îmbrăcată obișnuit într-o rochie de culoarea fildeșului, și îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
din partea dumneavaostră. Pare mai posomorât. Buzele îi sunt uscate și în ochi lui nu întrezăresc nici o sclipire. Sunt hotărâtă să îmi înving emoția, așa că spun: — Mă bucur. — Vă așteptați de la mine să spun că vă înțeleg sacrificiul și că sunt recunoscător? Aș vrea să spun nu, dar buzele mele nu se mișcă. Sunteți crudă, zice el. Știu că dacă m-aș înmuia, chiar și un pic, nu va dura mult înainte să-mi pierd controlul: — E timpul să mergi înapoi la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
depărta genunchii. Trecuseră demult de șase, dar fetele nu protestaseră. Câte unii, când terminau, ziceau „mulțumesc” sau „sărut mâna”. Soarele Începuse să răsară când fetele ieșiră din baracă. Se grăbeau să prindă primul autobuz și să ajungă pe la casele lor. Recunoscători, băieții le umpluseră două sacoșe cu cutii de conserve și cu mărunțișuri ce le-ar fi putut folosi. În spatele barăcii, așezat pe pământ și cu spinarea lipită de perete, soldatul Cătănuță plângea. Nu știa nici el prea bine de ce și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de a vă băga În cap lucruri pe care, altfel, n-ați reuși să le păstrați În memorie. Întemeietorul, mulțumit că izbutise să-și aducă pe cei mai mulți dintre ai săi lângă mormanul de carne Înghețată, s-a gândit să fie recunoscător cuiva - nu se știe cui - și i-a pus pe ceilalți să venereze o bucată din ciolanele colosalului animal. Așa se face că atunci când pământul a luat-o la vale cu tot cu casa rudarului, În rana aia care rămăsese În urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ca dumneavoastră vi se poate părea nelalocul lui nouă ni se pare firesc. Suntem artiști, domnule! Și, vor oamenii sau nu vor, suntem altfel decât ei. Cred că vă putem ajuta. V-ați purtat foarte bine și știm să fim recunoscători. Sunt sigur că soția mea va Încuviința să acorde, așa, niște lecții private, tânărului fără experiență...” „Păi, atunci ne-am Înțeles”, zise șoferul ridicându-se de pe scăunel, „În seara asta dormiți la noi, doamna intră Într-o odaie, mata În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
așa Îi spuneau cei cărora le era Îngăduit să-l vadă - rămăsese, În urma căzăturii, cu o slăbiciune la genunchi și nu putea merge de unul singur. Așa că se ținea de umerii binefăcătorului său și-l Însoțea peste tot, ferindu-l, recunoscător, de rele. Nea Mitu nu se număra printre cei cărora le era dat să-l vadă pe Ied. Însă mulți aproape că Îl convinseseră că el aievea umbla cu un drac atârnat de umeri. Chiar vorbea cu el, Însă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
scăpase de moarte ca prin urechile acului - și, în cele din urmă, pentru cine lucra? În același timp, nu se putea abține să nu verse lacrimi pentru nemăsurata afecțiune a lui Hideyoshi și pentru prietenia lui Hanbei. — Îți sunt foarte recunoscător, dar de ce a trebuit să faci asta pentru fiul meu? Dacă așa e situația, atunci e cazul să mă duc la Azuchi ca să dau explicații. Nu, crima de nesupunere a fost a mea. Singura cerere pe care ți-o fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
luat de lângă mine și e firesc ca eu să mor alături de seniorul meu. Însă, de fapt, nu ești chiar atât de nefericit. Ai avut norocul de a fi cu mine până în seara asta și ar trebui să le fii foarte recunoscător zeilor din cer și de pe pământ pentru acest mare noroc. Ai înțeles? Deci, de-acum încolo, vei sta lângă omul pe care-l vezi aici, Kuroda Kanbei. El va fi stăpânul și părintele care te va crește, așa că slujește-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
hărmălaia nu se potoliră. Atmosfera din apartamentele femeilor era la fel de diferită de aceea din camera lui Mitsuhide, în citadela principală, ca o pajiște primăvara de o mlaștină înzăpezită iarna. — Unchiule, acum când înaintezi în vârstă, spuse Mitsuharu, ți-aș fi recunoscător dacă ai sta aici, să te ocupi de familie, în loc de a veni cu noi în campanie. Cred c-ar trebui să-i spun seniorului nostru acest lucru. Chokansai își privi nepotul și râse: — S-ar putea ca ăsta să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
era un om greu de mulțumit și nu-i fusese ușor să-l slujească de la distanță, astfel încât să nu se neliniștească. Și, desigur, generalii care-l înconjurau pe Nobunaga nu erau tocmai încântați de ascensiunea lui Hideyoshi. Totuși, Hideyoshi era recunoscător și, dimineața când se ruga la zeița soarelui, mulțumea, cu sinceritate pentru toate încercările prin care trecuse în acei cinci ani. Nimeni nu ar fi pornit de bună voie în căutarea unor asemenea cazne. El însuși considera că, indiferent care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ani. Nimeni nu ar fi pornit de bună voie în căutarea unor asemenea cazne. El însuși considera că, indiferent care erau actualele intenții ale cerului în ceea ce-l privea, continuase să-i trimită dificultăți după dificultăți. Existau zile când era recunoscător pentru greutățile și răsturnările din tinerețe, fiindcă acelea îi dezvolaseră voința de a supraviețui propriilor lui slăbiciuni fizice. De astă dată, însă, strategia atacului cu apă asupra Castelului Takamatsu fusese dusă la îndeplinire, iar Hideyoshi nu mai aștepta decât venirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Într-un târziu, eliberă mâna pe care o ținuse atât de strâns, îngenunchind, în același timp, la pământ. — Mă bucur atât de mult că ați venit. Nu avem timp să ne spunem mai multe, iar asta e tot. Sunt doar recunoscător că mă aflu acum cu Domnia Voastră și cred, cu toată tăria, că sufletul tatălui dumneavoastră, în cer, e mulțumit de această faptă. Am sentimentul că, în sfârșit, v-am putut aduce omagiile mele și că mi-am îndeplinit îndatorirea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ce ar fi mai bine să fac. — Sper că nu veți merge. În nici un caz! — Este o celebrare pentru consacrarea tânărului senior și trebuie să fie de față toată lumea. Vă mulțumesc pentru bunele dumneavoastră intenții, Reverența Voastră. Vă sunt foarte recunoscător. Dincolo de plasa pentru țânțari, Hideyoshi își lipi palmele în rugăciune, spre marele preot ai cărui pași se retrăgeau. Hideyoshi avea un somn foarte sănătos. A adormi imediat, ori de câte ori vrei, poate părea un lucru facil, dar, de fapt, este foarte dificil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
mers prea departe. Și, în acest sens, am greșit. Inuchiyo, las totul în seama ta. Negocierile se încheiară pe loc. Hideyoshi vorbise atât de franc, încât mesagerii erau cam nedumeriți, dar Inuchiyo îl cunoștea bine pe Hideyoshi. — Îți sunt foarte recunoscător. Simplul fapt de a auzi acest lucru face să fi meritat tot drumul din miazănoapte până aici, spuse el, cu mare satisfacție. Fuwa și Kanamori, însă, nu-și manifestau bucuria fără rețineri. Înțelegând motivul reticenței lor, Inuchiyo mai făcu încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
nou, în Uji pentru a se întâlni cu Genba, care era încarcerat singur. — Seniorul Hideyoshi a poruncit să fii purtat prin Kyoto, apoi decapitat pe un câmp din Uji, așa cum ai dorit, spuse el. Genba nu păru deloc nefericit. — Sunt recunoscător, spuse el politicos. — De asemenea, Seniorul Hideyoshi ți-a mai trimis și aceste haine. Privind kimonourile, spuse: — Îi sunt foarte recunoscător Seniorului Hideyoshi pentru generozitate. Dar nu cred că blazonul și croiala mi se vor potrivi. Te rog să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Kyoto, apoi decapitat pe un câmp din Uji, așa cum ai dorit, spuse el. Genba nu păru deloc nefericit. — Sunt recunoscător, spuse el politicos. — De asemenea, Seniorul Hideyoshi ți-a mai trimis și aceste haine. Privind kimonourile, spuse: — Îi sunt foarte recunoscător Seniorului Hideyoshi pentru generozitate. Dar nu cred că blazonul și croiala mi se vor potrivi. Te rog să le înapoiezi. Nu ți se potrivesc? — Sunt haine pe care le-ar purta un pedestraș. Faptul ca eu, nepotul Seniorului Katsuie, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
era momentul când se puteau dobândi avantaje importante pentru prosperitatea clanului. Ce avea să facă? Pe măsură ce dilema îl măcina tot mai mult, fiul său cel mare fu expediat, pe neașteptate, acasă de la Nagashima. Nobuo credea că Shonyu, fiindu-i astfel recunoscător, n-avea să-l trădeze niciodată. Un vicleșug atât de transparent ar fi putut avea efectul dorit asupra altcuiva, dar Shonyu era un om cu intuiție. Înțelese că fapta nu era decât o tactică puerilă de a forța cumpărarea bunăvoinței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
fiecare trunchi de copac și în fiecare fir de iarbă. — Uite și Muntele Bodai, murmură Hideyoshi. Ridicând privirea spre munte, și-l aminti pe stăpânul acestuia, Takenaka Hanbei, călugărul de pe Muntele Kurihara. Când își amintea acum la acele vremuri, era recunoscător că nu petrecuse nici o zi lenevind, în acea scurtă primăvară a vieții. Răsturnările din tinerețe și luptele acelor vremuri făcuseră din el ceea ce era acum și simțea că fusese, într-adevăr, binecuvântat de acea lume întunecată și de curentele tulburi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]