1,648 matches
-
a genurilor jazz și blues. De altfel, "site"-ul se dovedește deosebit de întreprinzător și în promovarea altor genuri muzicale. De pildă, în limitele unei disponibilități comerciale decente, muzica independentă (en. "indie music") se bucură de un interes mare din partea echipei redacționale a Allmusic.
Allmusic () [Corola-website/Science/313527_a_314856]
-
martie 1932, alături de Sandu Tudor, Victor Hillard, Alexandru Mironescu, aderă la Partidul Național Agrar condus de Octavian Goga, de unde demisionează în octombrie 1935, după fuziunea cu Liga Apărării Național-Creștine a lui A.C. Cuza. Membru al asociației Criterion (1932), al echipei redacționale de la Floarea de Foc (1936), citește la Radio începând din august 1935 și publică în Revista Fundațiilor Regale o cronică lunară intitulată „Actualități franceze”. Moare prematur, în urma unei septicemii, la 33 de ani. Volumul "Libertate și cultură", publicat postum de
Alexandru Vianu () [Corola-website/Science/313718_a_315047]
-
-o cu creația literară (proză scurtă) "Aventurile celor doi verișori", "Două mere țigance", "Tăcerile casei aceleia". 1962-1964 Urmează Cursurile de Scenaristică de la Moscova. 1965 este Membru al Uniunii Scriitorilor din Moldova. 1965-1969 este redactor la revista "Nistru", membru al Colegiului redacțional la Studioul "Moldova-Film". Riga, 1969 - premiat pentru scenariul documentar "Eu și ceilalti..." Între 1993-1995, a fost redactor-șef al revistei "Columna". Revista Sud-Est - Au și cărțile biografii
Vasile Vasilache (scriitor) () [Corola-website/Science/313733_a_315062]
-
publicat pe lângă cărți de specialitate numeroase articole tehnice, de informare, de formare tehnică și asupra drepturilor și doleanțelor funcționarilor serviciilor poștale, telefonice și de telegrafie în "Jurnalul telegrafic" (1900-1906), în "Revista telegrafică, telefonică și poștală" pe care a condus-o redacțional și administrativ între anii 1907 și 1916, si în „Revista Poștelor, Telegrafelor și Telefoanelor” între anii 1926 și 1930 aflată deasemenea sub conducerea sa redacțională. s-a născut pe 20 aprilie 1868 la Iași ca fiu a lui Nicolae Sava
Vasile Sava () [Corola-website/Science/314470_a_315799]
-
în "Jurnalul telegrafic" (1900-1906), în "Revista telegrafică, telefonică și poștală" pe care a condus-o redacțional și administrativ între anii 1907 și 1916, si în „Revista Poștelor, Telegrafelor și Telefoanelor” între anii 1926 și 1930 aflată deasemenea sub conducerea sa redacțională. s-a născut pe 20 aprilie 1868 la Iași ca fiu a lui Nicolae Sava și Sofia Sofronie. S-a căsătorit pe 2 iulie 1894 cu Ioana Sava (Jeanna) născută Georgescu. Din căsătorie au rezultat trei copii: dr. med. Valentin
Vasile Sava () [Corola-website/Science/314470_a_315799]
-
Revista "Iosif Vulcan este o revistă de cultură și artă, care a apărut în luna martie a anului 1993, la Cringila, o localitate situată la 100 de km de Sydney. Colectivul redacțional, anunțat incă din primul număr al revistei era următorul: Ioan Miclău (redactor-șef), Elena Maling, Tincuța Miclău (în redacție), Otilia Miclău (ilustrații). Publicația avea drept scop definitiv servirea românului emigrant australian, fiind o revistă de caritate, non profit, care viza
Revista quot;Iosif Vulcanquot; (Australia) () [Corola-website/Science/318912_a_320241]
-
Buenos Aires, în perioada 1951-1953; 1955-1958. Profesorul de filologie romanică Dumitru Găzdaru, care locuia Buenos Aires și preda cursuri la Universitatea Catolică din localitate, a avut ideea de a pune bazele acestei reviste (ianuarie 1951 - 1957/1958) ajutat fiind de un grup redacțional constituit dintr-un comitet de intelectuali din exil. Adresa redacției se afla pe strada Mariano Acosta, 81, Buenos Aires, iar administrația, pe strada Araoz 2361-C. Textele incluse în fiecare număr al revistei erau dactilografiate, după posibilitățile tehnice ale anilor '50-'60
Cuget românesc () [Corola-website/Science/318916_a_320245]
-
Servicii de divertisment prestate de coruri 92312130-1 Servicii de divertisment prestate de ansambluri muzicale 92312140-4 Servicii de divertisment prestate de orchestre 92312200-3 Servicii prestate de autori, compozitori, sculptori și artiști independenți 92312210-6 Servicii prestate de autori 92312211-3 Servicii de agenții redacționale 92312212-0 Servicii privind pregătirea manualelor de formare 92312213-7 Servicii prestate de autori în domeniul tehnicii 92312220-9 Servicii prestate de compozitori 92312230-2 Servicii prestate de sculptori 92312240-5 Servicii prestate de artiști 92312250-8 Servicii prestate de artiști independenți 92320000-0 Servicii de gestionare
jrc5871as2002 by Guvernul României () [Corola-website/Law/91043_a_91830]
-
coruri 96191 92312130 Servicii de divertisment prestate de ansambluri muzicale 96191 92312140 Servicii de divertisment prestate de orchestre 96192 92312200 Servicii prestate de autori, compozitori, sculptori și artiști independenți 96192 92312210 Servicii prestate de autori 96192 92312211 Servicii de agenții redacționale 96192 92312212 Servicii privind pregătirea manualelor de formare 96192 92312213 Servicii prestate de autori în domeniul tehnicii 96192 92312220 Servicii prestate de compozitori 96192 92312230 Servicii prestate de sculptori 96192 92312240 Servicii prestate de artiști 96192 92312250 Servicii prestate de
jrc5871as2002 by Guvernul României () [Corola-website/Law/91043_a_91830]
-
Jiu nu a avut reprezentant la Adunarea Generală. În 1991, împreună cu Dobrescu Nicolae, a lansat cotidianul sportiv „Sportul Românesc”, care îl avea în funcția de redactor-șef pe Ovidiu Ioanițoaia. În 1997 ziarul a dispărut după ce fusese părăsit de echipa redacțională care a fondat un alt cotidian sportiv, Pro Sport. În 1998 Dragomir a lansat ziarul de scandal „Atac la persoană”, administrat de Nicolae Dobrescu. Retorica antisemită și xenofobă a acestui ziar l-a adus pe Dragomir în atenția Ligii Antidefăimare
Dumitru Dragomir () [Corola-website/Science/297318_a_298647]
-
mai multe rânduri „Luceafărul” pe care Mite Kremnitz l-a tradus în germană, în ședințele "Junimii" de la Titu Maiorescu. Este semnalat adeseori în casă la Maiorescu. În 1 ianuarie, la gazetă, Eminescu este flancat de un director și un comitet redacțional care urmau să-i tempereze avântul său polemic. Reorganizarea redacției este însă inoperantă, fiindcă poetul continuă să scrie în stilul său propriu. În 13 septembrie, în absența poetului, probabil, se citesc „iarăși vecinic frumoasele poezii de Eminescu” în casa lui
Mihai Eminescu () [Corola-website/Science/296567_a_297896]
-
a fost desființat de tot la sfârșitul anilor 1940. Astfel, amintitul "Sportul Popular", devenit în anii 1960 "Sportul", a rămas vreme îndelungată singurul cotidian de sport din acea țară. Pe 23 decembrie 1989, pe când regimul Ceaușescu se prăbușea, colectivul său redacțional a hotărât să boteze publicația "Gazeta Sporturilor" cotidianului de sport înființat în anii 1920, păstrându-și până în prezent acest nume. A fost printre primele ziare privatizate în România după 1990. Ulterior, în timp, a trecut prin mânile mai multor societăți
Gazeta Sporturilor () [Corola-website/Science/296868_a_298197]
-
în toate provinciile califatului, și a ordonat ca toate celelalte variante să fie distruse, fiind considerate de atunci ca inexacte. Istoricii Coranului vorbesc însă de un proces mai gradual chiar decât cel prezentat de tradiție, Coranul fiind rodul unei munci redacționale ale cărturarilor islamici aflați în slujba puterii califale contemporane lor, o muncă întinsă pe o perioadă de mai bine de un secol. Versiunea lui Uthman (cunoscută sub numele "Mushaf 'Uthmăn" "Vulgata lui Osman") organizează revelațiile în ordinea lungimii, cu cele
Coran () [Corola-website/Science/296906_a_298235]
-
cuvântul rusesc (больше) care înseamnă "mai mult", "mai mare", cu toate că ei au pierdut votul și erau de fapt facțiunea mai puțin numeroasă. S-ar putea explica prin faptul că ei au câștigat un vot la congres în problema compoziției comitetului redacțional al ziarului "Iskra" ("Scânteia"). Prin cuvântul "bolșevic", care își avea originea în procedura votului, a început să se înțeleagă mai apoi cei care voiau "mai mult", care erau mai radicali decât "menșevicii", care voiau "mai puțin". Acestea erau înțelesurile termenilor
Bolșevic () [Corola-website/Science/298228_a_299557]
-
veselă și fericită perioadă din viața Magdei". În același an are un succes răsunător în avocatură. În septembrie se aprobă apariția la Iași a ziarului "Avântul", unde, alături de George Ivașcu, Alexandru Pini, Eusebiu Cămilar, Magda Isanos face parte din "personalul redacțional". Suspectată de cenzură, gazeta nu mai apare. În octombrie, soții Cămilar se mută pe strada Săulescu, unde au locuit până în primăvara anului 1944, când vor pleca în refugiu. Se naște Elisabeta, fiica poetei. În același an, boala Magdei se agravează
Magda Isanos () [Corola-website/Science/298328_a_299657]
-
și verva de bună calitate. Numele întreg îi apare la publicarea de la 1 octombrie 1874 a poemului "" în "Revista contemporană". În numărul din luna decembrie 1874 al revistei, numele lui Caragiale a apărut trecut printre numele scriitorilor care formau "„comitetul redacțional”". Un moment esențial l-a constituit colaborarea la "Revista contemporană", la 4 octombrie 1874, cu trei pagini de poezie semnate "I. L. Caragiale". Gazetăria propriu-zisă și l-a revendicat însă de la apariția bisăptămânalului "Alegătorul liber", al cărui girant responsabil a fost
Ion Luca Caragiale () [Corola-website/Science/297104_a_298433]
-
activității evreilor din teritoriile cucerite, îndeosebi „comisarilor iudeo-bolșevici” din Armata Roșie. Aceasta reiese și dintr-o directivă adresată de Antonescu la 5 septembrie 1941 de pe frontul din fața Odesei vicepreședintelui consiliului de miniștri, Mihai Antonescu: La sfârșitul lui octombrie 1941, articole redacționale din presa română - care exprimau linia oficială - au anunțat că „problema evreiască a intrat în faza "soluției finale" și că niciun om din lume și nicio minune nu pot împiedica soluționarea ei”. Guvernul a anunțat că România „s'a înscris
Ion Antonescu () [Corola-website/Science/297423_a_298752]
-
literară spre tradițiile comune ale vetrei strămoșești: Revista va promova literatura originală, izvorâtă direct din viața poporului năzuind a imprima literaturii un profund specific național, fără a exclude total traducerile de opere valoroase. Poetul a depus aici o intensă activitate redacțională, fiind principalul îndrumător al revistei. Aici i-au apărut cele mai reprezentative poezii, reunite apoi în volumul "Fire de tort" (1896): "Mama", "Ștefăniță Vodă", "Lupta vieții", "Pașa Hassan", "Doina", "Scara", "Iarna pe uliță", "Dragoste învrăjbită", "Fata mamei", "Noi vrem pământ
George Coșbuc () [Corola-website/Science/297547_a_298876]
-
ale studiilor sale sunt Istoria medievală a Transilvaniei, istoria germanilor din România în perioada interbelică (1919-1945), în special procesul de nazificare, care a culminat cu înființarea Grupului Etnic German din România. Alături de William Totok, Dieter Schlesak, îl sprijiină în munca redacțională pe Dr. Johann Böhm, care editează din 1989 revista de specialitate bianuală, ""Halbjahresschrift für südosteuropäische Geschichte, Literatur und Politik"" (Publicație semestrială de istorie, literatură și politică sud-esteuropeană). De ediția electronică a acestei reviste răspunde William Totok.
Klaus Popa () [Corola-website/Science/319394_a_320723]
-
specialitate, în domeniul turismului, serviciilor, managementului și marketingului; în special în publicațiile: România Pitorească, Tribuna Economică, Revista de Comerț, CACTUS, Revista de Turism, Amfiteatru Economic. Prof.univ.dr. Puiu Nistoreanu a fost ales recenzorul publicației "Revista de Turism". Face parte din colectivele redacționale ale publicațiilor: "International Journal of Economic Practices and Theories (IJEPT)", "Revista de Turism" și CACTUS și "Amfiteatru Economic" . Este membru al Centrului Academic de Cercetări în Turism Servicii(CACTUS), din cadrul Departamentului de Turism și Geografie, din Facultatea Business și Turism
Puiu Nistoreanu () [Corola-website/Science/316512_a_317841]
-
buletin de știri, iar în vara lui 1941 numărul orelor de emisie în limba română ajunge la 4 ore și 40 de minute pe săptămână și mai târziu, în perioada războiului, la 9 ore și 20 de minute. Însăși echipa redacțională se îmbogățește având zece redactori și colaboratori permanenți la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial. BBC rămâne printre puținele surse de informare, ținând ascultătorii la curent cu tot ce se întâmplă în lume. În anii ´60, reluarea relațiilor cu
BBC România () [Corola-website/Science/315061_a_316390]
-
cu așa-numita “convergență ideologică” cu Occidentul. A trebuit să-și caute un alt loc de muncă. Așa a ajuns Vidrașcu la revista “Novîi mir”, la care a lucrat din 1971 pînă în 1993, mai întîi în calitate de membru al colegiului redacțional, apoi - de redactor-șef adjunct. A debutat editorial în 1948, a scris eseuri și povestiri. Printre traducerile pe care le-a făcut din rusă în “moldovenească” se numără “Cei vii luptă” de Jean Lafitte, “Steagurile de pe turnuri” de Anton Makarenko
Feodosie Vidrașcu () [Corola-website/Science/318574_a_319903]
-
publicate de Editura Militară au dobândit o binemeritată recunoaștere pe plan național, unele fiind răsplătite cu Premiul Academiei Române. În martie 1990, Ioan Talpeș, redactor șef al Editurii Militare, cu gradul de locotenent-colonel, a fost ales, prin votul secret al echipei redacționale, directorul Editurii Militare, prima și singura "alegere" într-o instituție militară. După Revoluția din decembrie 1989, Editura Militară s-a aliniat eforturilor de modernizare și de reformă ale Armatei României, desfășurate în vederea integrării în Organizația Tratatului Atlanticului de Nord și
Editura Militară () [Corola-website/Science/321250_a_322579]
-
de fapt o continuare a celei antebelice cu denumirea "Revista telegrafică, telefonică și poștală" editată între 1907 și 1916. Între cele două perioade a mai apărut pentru o perioadă scurtă și "Revista Societăței Corpului". Revista a fost condusă administrativ și redacțional în perioada 1926-1930 de către Vasile Sava pînă la decesul acestuia. În cadrul revistei se publica și Buletinul Telegrafo-Poștal ce cuprindea rezumatul circularelor și instrucțiunilor Direcției Generale a Poștelor, Telegrafelor și Telefoanelor. Revista a fost tipărită la Bucureștii de Tipografia "Reforma Socială
Revista Poștelor, Telegrafelor și Telefoanelor () [Corola-website/Science/321605_a_322934]
-
Vasile Sava pînă la decesul acestuia. În cadrul revistei se publica și Buletinul Telegrafo-Poștal ce cuprindea rezumatul circularelor și instrucțiunilor Direcției Generale a Poștelor, Telegrafelor și Telefoanelor. Revista a fost tipărită la Bucureștii de Tipografia "Reforma Socială". Din punct de vedere redacțional, revista apărea periodic cu frecvență lunară, conținînd prima parte profesională și o a doua parte neprofesională, plus eventuale suplimente. Revista își propunea conform citatului directorului Vasile Sava: Astfel, începând cu nr. 3, s-a publicat în fascicole lunare. „Cursul de
Revista Poștelor, Telegrafelor și Telefoanelor () [Corola-website/Science/321605_a_322934]