10,187 matches
-
cunoștință de cauză. Contribuția dumitale este cu adevărat fundamentală, edificând deosebit de semnificativ, atât prin seriozitatea laborioasă a conspectării materialului luat în cercetare, cât și prin inteligența disociativă a examenului critic. Lectură extrem de instructivă, captivantă într-un înțeles superior, incitând la reflecție într-o măsură pentru care îți rămân recunoscător. Nu pot să spun însă că nu am și obiecții. Și le notific, pentru a fi cu conștiința împăcată. In primul rând, cred că este regretabil că nu ți-ai găsit un
Însemnări despre epistolograful Dinu Pillat by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/6031_a_7356]
-
fost una de compromis. (Maiorescu preluând și el unele dintre rezervele exprimate de restul grupului). Respectul de care s-a bucurat autorul Direcției noi a făcut totuși ca, dincolo de animozitățile de moment, gândirea Junimii să se impună ca una omogenă. Reflecțiile acestea, în parte lipsite de relief, vin să pregătească o ipoteză destul de îndrăzneață: aceea că, în esența lui, un cenaclu nu este altceva decât unitatea minimală (și delimitabilă) a unei „comunități interpretative”. Sintagma a fost lansată de Stanley Fish în
Câte ceva despre cenacluri by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3161_a_4486]
-
lor și - chiar dacă nu împărtășim întotdeauna punctul de vedere al autoarei - să le examinăm critic. Căci, din perspectiva Mioarei Cremene, întrebările sunt mai importante decât răspunsurile, ipotezele - decât certitudinile („Prefer ca tot ceea ce v-am spus până acum să suscite reflecțiile voastre. Cu alte cuvinte: încheind, aceste întrebări să rămână în permanență puse!...”), domnia sa știind prea bine că nu există un „adevăr absolut” al istoriei și că orice demers istoriografic rămâne în cele din urmă „interpretare”. Inutil să mai subliniez modernitatea
Mioara Cremene la aniversară by Octavian Soviany () [Corola-journal/Journalistic/3166_a_4491]
-
desfășura cândva într-un cadru despre care azi mărturisesc numai „curțile interioare“, cele care încă mai există. Regretul pentru dispariția acestora, pentru tot ce a însemnat vechiul oraș, vechea Timișoară, vechiul Lugoj este în carte mereu prezent, un motiv de reflecție asupra căruia mereu se revine, cu accente nu doar nostalgice, dar și polemice. Povestașul nu doar regretă ce a fost, dar și dezaprobă ce se întâmplă. „Din ritmul cotidian al Timișoarei de acu două sute de ani au rămas mărturie curțile
Orașul din cutia de pantofi by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3180_a_4505]
-
fi dezvăluită fără riscuri), scriitorul s-a văzut nevoit să se ascundă de potențialii săi ucigași. Avem, deci, dintr-o dată, o formulă literară cu grad de complexitate sporit: un roman scufundat în corpul altui roman. De aici, o suită de reflecții asupra scrisului: întreaga poveste despre Constantin și Cristina ar fi o încercare epică de a elucida o obsesie auctorială cât se poate de vagă: problema dispariției, a volatilizării, a ieșirii din lume. De aici o pletoră de glose legate de
Ezitările artistului la tinerețe by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3181_a_4506]
-
amoroase dintre protagoniști în afara platoului de filmare, lăsându-l pe regizor să plutească heruvimic, discret și atoateștiutor peste acea dezordine amoroasă, Porumboiu focalizează o singură relație, în care regizorul e direct implicat și care furnizează o serie de interogații, de reflecții și ambiguități. Regizorul din Când se lasă seara peste București sau Metabolism se referă deopotrivă la tehnică, cât și la viziunea artistică, sau dacă vrem, la o poetică a filmului în strânsă relație cu procedeele, „mijloacele” de filmare. Cu o
Lumini și umbre cinematografice by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3188_a_4513]
-
lui Porumboiu au adagiul unui cântec de lume, de inimă albastră, reluarea pe o pantă ușoară, cu accente melo, întro cheie minoră, derizivă a partiturii serioase, grave. Cred că avem cu Metabolism unul dintre cele mai avansate filme românești ca reflecție a unui cineast asupra propriei sale arte.
Lumini și umbre cinematografice by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3188_a_4513]
-
adevărat e că, înainte de 1989, Dumitru Popescu s-a ilustrat ca un interesant autor de romane politice, pe atât de eronată se dovedește o astfel de etichetă în cazul recentului Artemis sau uzurparea sentimentului. Fără a-și fi pierdut morbul reflecției ideologice (însă nemaipracticând- o „la vârf”, ca înainte), Dumitru Popescu scrie, de fapt, o întreagă șaradă având ca pretext (dar numai ca pretext) culisele jocurilor de putere. O simplă paralelă cu Gorila (dau un exemplu standard) ne poate lămuri. Și
Zăpezile de-acum by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3110_a_4435]
-
comicitatea structurală», asigurată de aluziile intertextuale și de calambururi, dar nu au lipsit cititori (Giancarlo Mazzacurati, de exemplu) care au perceput firele fine, tragice, subîntinse relatării aventurilor frumoasei sarazine. Or, direcția tragică, tocmai ea, este cea care ne împinge spre reflecțiile lui Panfilo din lungul preambul: o analiză realmente minuțioasă a teoriei despre căutarea fericirii, elaborată de Boccaccio pe urmele meditațiilor lui Juvenal despre binele și dorințele oamenilor din cea de-a zecea satiră. Tot urmîndu-și dorința neostoită de fericire, oamenii
Lucia Battaglia Ricci Pentru o nouă abordare a Decameronului by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/3125_a_4450]
-
ce este vorba? În toamna lui 1976, cum reiese din biletul însoțitor, Sașa Pană îmi trimitea pentru „România literară“ un grupaj de texte dintre care unul, intitulat Se caută un autor, îl explica pe celălalt: un mănunchi de maxime și reflecții („doxe și paradoxe”) ce ar merita să fie cunoscute pentru „autenticul lor carat“ și poate că atunci, după publicare, autorul anonim își va dezvălui identitatea. Nu poate fi totuși exclus, mă gândesc, ca textul trimis sub această formă să- l
Un text necunoscut de la Sașa Pană by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3134_a_4459]
-
e de reținut părerea conform căreia neașteptata alianță se stabilește în virtutea evreității comune). Desigur, Poe e o referință obligatorie. Iar Eliot (cu care Fondane polemizează fără complexe) deține, la rândul lui, o poziție privilegiată. Lăsând însă la o parte aceste reflecții „de indice”, mi se pare mai sugestiv să urmărim algoritmul (și, totodată, etica) raționamentului lui Fondane. Simplificând și, inerent, sacrificând mult eleganța scenariului, luat în întregul său. A afirma că principalul „cal de bătaie” este, în Baudelaire și experiența abisului
Linia Fondane? by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3135_a_4460]
-
ce punctează marile poeme. După instaurarea comunismului la noi, cariera lui Philippide a suferit o alterare semnificativă. Poezia cu mesaj filozofic n-a mai putut fi publicată și ne întrebăm dacă autorul nu și-a luat intenționat o pauză de reflecție. A refuzat însă înregimentarea sub zodia realismului socialist și n-a scris nici măcar un singur vers în ordinea noilor exigențe politice. S-a refugiat la început în traduceri, acoperind o arie culturală imensă, de la autori de secol XVIII (Choderlos de
Alexandru Philippide – pentru totdeauna by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/3140_a_4465]
-
mai bine decât lipsa de griji. Nu suntem toți la fel. Schopenhauer face filozofie pesimistă din felul lui de a fi. De unde și frumusețea, și „discutabilitatea” filozofiei lui. „...poate că un om aflat la sfârșitul vieții, dacă este capabil de reflecție și totodată de sinceritate, nu va dori niciodată să refacă această experiență, ci ar alege mai degrabă totala neființă.” Întrebat dacă aș vrea să-mi retrăiesc viața, aș răspunde diplomatic: ultimii douăzeci de ani, da. Și, capabil de sinceritate: pe
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/2922_a_4247]
-
relevantă nici urmărirea firului narativ, ci fiecare scenă care se deschide ca un tablou spre ceva care amestecă splendoarea și oroarea. Prima scenă a filmului: un Faust care intră cu mâinile într-un cadavru din care scoate organe, prilej de reflecție asupra condiției umane. Însă mai e ceva acolo, mizeria științei, derizoriul cunoașterii care nu servește cu nimic înțeleptului; savantul trage de un dumicat pe care-l păzește cu severitate tatăl său. Visceralitatea apare peste tot, atât la propriu ca viscere
Faust: lumini și umbre (I) by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2924_a_4249]
-
Secretul eclipsei de soare” de Slavco Almăjan (care a condus și el această revistă, între anii 1976 - 1981). Am mai reținut articolele Marginalii la Congresul eminescologilor de Tudor Nedelcea, Ioan Flora - din nou acasă de Brândușa Juică și Opinii și reflecții asupra poeziei românești din Voivodina de Virginia Popovic. Noica la Monaco „Care a fost prima ușă la care a bătut Noica atunci când - adus cu mașina milițienilor până în Armenească - i s-a dat drumul din pușcărie? Vă întreb eu: care a
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2929_a_4254]
-
senzoriale, dobândesc largi dezvoltări, încât un singur gest sau o singură reacție sufletească este intens urmărită, aprofundată în toate laturile ei, printr-o metodă de istovire a amănuntului psihologic, prin bogatele asociații în jurul unui punct infinitezimal, care, multiplicând senzația prin reflecție, amintește de aproape tehnica ingenioaselor și abundentelor analize ale lui Proust”. Cel mai aproape de adevăr se află E. Lovinescu când vorbește de o influență mediată de climat, de o atmosferă spirituală care întreține cultul lui Proust. Și la Sburătorul acest
Glose pentru Hortensia Papadat-Bengescu by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/2941_a_4266]
-
dinamic, e adevărat - în destule romane ale tradiției moderniste. Deși vocile sunt diferite, „tehnic” vorbind, capitolele acestui roman „coral” - ce poarta numele naratorului personaj - sunt croite pe același calapod: un monolog în care se îngrămădesc sintetic dialoguri (redate cursiv), fapte, reflecții, menite a schița un portret. Trei dintre personaje au dreptul să intre de două ori în scenă pentru a-și rotunji poveștile (e vorba, în primul rând, de Odile și Robert Toscano, un fel de „arhetip” al cuplului, în cheie
Monoloagele nefericirii by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/2944_a_4269]
-
mai bine decât lipsa de griji. Nu suntem toți la fel. Schopenhauer face filozofie pesimistă din felul lui de a fi. De unde și frumusețea, și „discutabilitatea” filozofiei lui. „...poate că un om aflat la sfârșitul vieții, dacă este capabil de reflecție și totodată de sinceritate, nu va dori niciodată să refacă această experiență, ci ar alege mai degrabă totala neființă.” Întrebat dacă aș vrea să-mi retrăiesc viața, aș răspunde diplomatic: ultimii douăzeci de ani, da. Și, capabil de sinceritate: pe
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/2880_a_4205]
-
tot la douăzeci și cinci de ani, cei din familia Dabin se nasc în zodia Gemenilor, pe 4, 6, 9 iunie, un tir grupat. Mai să crezi că aceeași nerăbdare le frământa vintrele la fiecare sfert de secol, dar era genul de reflecție care n-avea nici o valoare. În ceea ce îl privea, el o „făcuse” pe Christine într-o seară de septembrie, brutal, în camera lui de student întârziat, la câteva ore după ce se-nghiontise cu moartea pe un culoar al clinicii universitare
Michel Lambert Fisura by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Journalistic/2883_a_4208]
-
ci plăcerea descoperirii unui caleidoscop de viziuni, asemănător cu lanterna magică, mașină de vise, moștenită de eroul-scenarist de la bunciul său optician. Makine stăpînește admirabil această strategie narativă, pe care o complică tematic și temporal pînă cînd o adaptează la o reflecție mai cuprinzătoare asupra istoriei și a identității, dar în termeni la îndemîna oricui. Povestea scrierii scenariului și a realizării filmului despre Ecaterina a II-a începe în Rusia sovietică brejnevistă a anilor 1980, în Leningradul fost Sankt- Petersburg, și continuă
De la Sankt-Petersburg prin Leningrad și retur by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/2885_a_4210]
-
Hospital, o reflectare fidelă, prin componența corpului medical, a melting-potului american, și în mod sigur un furnicar, frate bun cu neprevăzutul și cu suspansul, în care cei nerezistenți nu au ce căuta. Cel mai „instructiv“ palier al acestor amintiri și reflecții mi se pare clădirea de sine, nescutită deloc de ezitări, oboseală sau gând al abandonului. Tinerii actuali, cu idealisme cosmopolite, ar repera un vademecum precum un duș rece, incomod de felul lui, dar necesar și sigur furnizat de un personaj-martor
Eternul feminin - o ipoteză „tehnică“ by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/2897_a_4222]
-
se limitează la acestea (Freud, Jung și ceilalți sunt citați antifrastic într-un rând). Dimpotrivă, evoluează pe o paletă atât de întinsă încât acoperă aproape complet gama posibilităților. Relațiile de forță aproape că exclud femeile (cu vaga excepție a unor reflecții privitoare la mama protagonistului). Privilegiază în schimb elementul masculin, care se manifestă nu numai erotic, dar și fratern, și filial. O notă gravă aduce aici conflictul fizic. Întreaga relatare imaginată de Dora Pavel are loc pe fondul unei sechestrări destul de
Jocuri de putere by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3345_a_4670]
-
de vedere incitante, aprecieri solid argumentate sunt dedicate prozei lui Vasile Voiculescu, Ștefan Bănulescu, Marin Preda, D. R. Popescu, Al. Ivasiuc, sau M. H. Simionescu. În Contextul operei (1978), textul critic relevă, dincolo de precizia interpretărilor, un contur mai articulat al reflecției programatice asupra demersului critic. Discursul critic nu mai este, acum, „impresionist”, saturat de volute stilistice, cu exces de metafore, ci mai degrabă neutru, sobru, consistent, cu substrat informativ și bibliografic solid. Fără să fetișizeze anecdotica sau biografismul, Cornel Ungureanu situează
Cornel Ungureanu – 70 Seducția istoriei literare by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3348_a_4673]
-
-și căuta, acolo, o salvare morală. Evghenie (așa îl cheamă) încearcă să pună pe foaie un roman (nici el nu știe despre ce, vrea numai să-l vadă publicat) și, neizbutind, naufragiază, în cele din urmă, în fotografie (sunt chiar reflecțiile lui: aparatul de fotografiat dă multor nefericiți iluzia împlinirii artistice). Gazda lui, ciudata bătrânică Valeria Stoican, reprezintă, în context, pandantul. Lovită de un Alzheimer galopant, ea „împlinește” medical crizele inexplicabile ale lui Evghenie. La început, ea uită lucruri mărunte (numere
Stângăcii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3370_a_4695]
-
viitoare să treacă prin Parlament noul Guvern se va întâmpla pentru ca România să aibă un Guvern legitim și cu majoritate parlamentară consolidată. - În perioada asta de când se chinuie să arate cine este vinovatul pentru ruperea USL am avut timp de reflecție și mă întrebam ce s-ar fi întâmplat dacă în timpul crizei din 2009-2011 la Guvern s-ar fi aflat astfel de oameni și nu Emil Boc, un lider responsabil. Ce s-ar fi întâmplat dacă oameni de teapa lui Ponta
Băsescu, despre USL: Asta ar fi cauza pentru care se despart. Este o minciună () [Corola-journal/Journalistic/32027_a_33352]