1,869 matches
-
care nu izbuteau să-l sondeze. Toată noaptea, ochii istoviți ai marinarilor, uniți Într-un formidabil elan de solidaritate, scotociseră bezna unei mări ca de ulei, pe care nimic nu o tulbura. Toată noaptea, la bordul vedetei jandarmeriei, ale cărei reflectoare puternice fixate pe punte măturau cea mai mică urmă de cavitate În stînci, Marie urmărise, cu o speranță care se micșora cu trecerea orelor, cel mai infim semn de viață. Toată noaptea, În portul unde se adunaseră treptat, uniți Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
din puternicele proiectoare explodă Într-un adevărat foc de artificii. Oprindu-se brutal, sări din vehicul, desfăcu mașinal butonul care Închidea tocul holsterului și o luă Înspre menhirii al căror granit părea mai palid sub lumina vie a celor trei reflectoare rămase Încă active. Un spectacol de sunet și lumină. Numai că aici domnea tăcerea. O tăcere minerală. Aproape apăsătoare. Tocmai se Îndrepta spre dolmen cînd celelalte proiectoare explodară unul după altul, Într-o jerbă de scîntei și o ploaie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
peste dîrele de sînge. Pe punte era și mai cumplit, sîngele păta bastingajul, iar pe jos, În mijlocul unei băltoace Întunecate la culoare, zăcea un cuțit. PM Îl ridică mașinal. Deodată o voce puternică răsună venind dintr-un megafon, În timp ce enorme reflectoare ațintite asupra lui Îl orbiră. - Poliția! MÎinile sus! Nu mișca! PM, complet rătăcit, se execută. Aceeași expresie de rătăcire plutea peste chipul lui În vreme ce Marie și Lucas făceau cu schimbul la post pentru a-l interoga. - PM, reluă Lucas, tatăl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
zona cărților. Niciodată n-o urâsem pe Vivian mai tare decât o uram în clipa aia. În seara cea mare a lui Luke, începuse prin a-și asuma toate meritele pentru succesul lui, pentru ca apoi să-l scoată din lumina reflectoarelor. și separarea de Mather-Hollinger? Era o perspectivă îngrozitoare. Compania aia făcuse cât de puțin putuse ca să-i protejeze pe angajații lui Vivian de abuzurile ei - dar și așa, tot era mai bine decât deloc. Nici nu voiam să mă gândesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
pe Diavol mergînd alături de mine, călăuzindu-mi pașii, la ce altceva să te gîndești cînd te trezești singur în mijlocul unui codru neștiind încotro s-o iei? Te faci frate cu el Gulie, și brusc calea îți este luminată de un reflector imens și rotund care bate pînă la cea mai apropiată șosea sau așezare omenească. Așa ajung să fac autostopul, mă ia un individ numai piele și os, care și el, aceeași porcărie, de ce trage Armata dom’le în populație? Doar
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
face mulți purici pe-aici. Nu merită riscul, adăugă pregătindu-se să iasă. — Atunci afară odată, jigodie trădătoare, scrîșni Roja din dinți, simțind un frison de gheață străbătîndu-l din creștet pînă în tălpi. Te împiedici în stative, ești orbit de reflectoarele din tavan, ți se încîlcesc picioarele printre cabluri, cordoane, fire de microfon, inspiri adînc aerul îmbîcsit, putoarea de nădușeală, dacă te-ai descurcat și-ai reușit să ajungi pînă aici, n-ar fi cea mai mare prostie să te lași
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
și să te duci până la Stalingrad. Apoi În Tatra. Pe jos... Nu e puțin lucru. Când ajunge la Nistru Îi dau lacrimile. Cad ca o ploaie peste Basarabia. Noroc cu luptele din Tatra. Aici ochii i se aprind ca două reflectoare puse să lumineze șoselele cehilor și vacile lor care mugeau de urât În grajduri cu adăpători automate. Flavius-Tiberius se așeză la masă atent să nu-și trezească tatăl. Aparent, totul era ca Înainte. Vinul, sifonul și siropul de coacăze se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
paharele cu votcă. Petru avea un singur motiv de a rămâne singur: presimțea apariției ei. Și ea apăru. Așa cum o știa: aceeași și totuși... O lumină nemaivăzută până atunci Îi lumina făptura. Ca și cum cineva ar fi cărat În urma ei un reflector pentru fotografii de interior. Privi mai atent și nu văzu În urma ei decât un bărbat Înalt, cu părul lung și creț. Purta la gât un fular roșu și o pereche de ochelari rotunzi prin sticlele cărora treceau impetuoase două fascicule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
nici una. Tu ce vrei? M-am uitat prin sală. În jurul ringului erau vreo treizeci-patruzeci de spectatori așezați pe scaune pliante, majoritatea polițiști ieșiți din tură și reporteri, mai toți cu țigara în gură. O ceață subțire plutea deasupra ringului, iar reflectoarele din tavan îi dădeau o strălucire sulfuroasă. Toate privirile erau ațintite asupra lui Blanchard și asupra loviturilor lui și toate strigătele și huiduielile lui îi erau adresate - dar fără mine, gata să răzbun niște treburi mai vechi, nimic nu avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
împânzit cu radare și polițiști pe motocicletă, ala că mi-am înfrânat impulsul de a-i da blană spre plajă. În cele din urmă m-am săturat să conduc ca un cetățean corect și am tras pe dreapta lângă dig. Reflectoarele cinematografelor din Westwood Village măturau cerul chiar deasupra mea. Le-am privit cum pivotau și luminau formațiunile noroase joase. Dacă le urmăreai mai mult timp, te amețeau, iar eu m-am lăsat copleșit de spectacol. Mașinile care vâjâiau în sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
pivotau și luminau formațiunile noroase joase. Dacă le urmăreai mai mult timp, te amețeau, iar eu m-am lăsat copleșit de spectacol. Mașinile care vâjâiau în sus și în jos pe Mulholland nu reușeau să-mi distragă atenția, iar când reflectoarele s-au stins, m-am uitat la ceas și am văzut că trecuse de miezul nopții. M-am întins și am privit în jos, spre cele câteva case încă luminate, iar gândul mi-a zburat la Kay Lake. Citind printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
de stâlpul din colț, cu brațele petrecute pe după coarda de sus. Blanchard adoptă aceeași poziție. Privirile ni se întâlniră. Jimmy Lennon îi făcu semn arbitrului să treacă într-un colț neutru, iar microfonul de ring coborât de pe o grindă de lângă reflectoarele din tavan. Lennon îl apucă și strigă peste vuietul mulțimii: — Doamnelor și domnilor, polițiști și suporteri ai elitei L.A.-ului, a sosit momentul tangoului cu Foc și Gheață! Mulțimea era în delir: ovaționa și tropăia. Lennon așteptă până când vuietul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
coaste. Dansam în jurul lui în cerc și lansam câte o serie prelungă de lovituri. Blanchard mă încolțea și căuta o breșă în apărarea mea, ca să-mi dea lovitura de grație. Runda era pe terminate și mi-am dat seama că reflectoarele strălucitoare din tavan și fumul ce se înălța din mulțime mă făceau să nu disting clar suprafața ringului. Pur și simplu nu mai vedeam corzile. Cu un gest reflex, m-am uitat peste umăr. Asta m-a făcut să încasez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
și le-am arătat fotografia de la Cazier. M-am ales cu o laie. La ora șapte m-am îndreptat spre mașină, dezgustat de rahatul în care mă băgasem. Mașina lui Lee nu mai era acolo, iar băieții de la Criminalistică instalau reflectoare la intersecția dintre 39th și Norton. M-am dus la Olympic sperând să asist la un meci pe cinste, care să-mi șteargă gustul amar pe care mi-l lăsase acea zi. H.J. Caruso ne lăsase biletele la intrare, împreună cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
spartă, m-au făcut să mă gândesc la fata măcelărită. M-am sculat și am plecat, știind exact unde să-l caut pe Lee. M-am întors la intersecția dintre 39th și Norton. Tot terenul viran era scăldat în lumina reflectoarelor. Lee era dincolo de banda care înconjura locul crimei. Se făcuse frig, așa că stătea zgribulit în geacă și se uita cum băieții de la Criminalistică scormonesc prin buruieni. M-am apropiat. Lee mă văzu, se dădu rapid un pas înapoi și mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
se dădu rapid un pas înapoi și mă împușcă cu degetele arătătoare, cu degetele mari pe post de percutor - gestul obișnuit pe care-l făcea când se droga cu benzedrină. — Trebuia să ne întâlnim. Îți amintești? La lumina fosforescentă a reflectoarelor fața lui surescitată avea reflexe alb-albăstrui. — Iar eu am spus că asta-i prioritatea noastră. Îți amintești? Am privit în zare și am văzut că și alte terenuri virane erau luminate. — Este prioritatea Biroului, poate. Așa cum Junior Nash este prioritatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
dat în urmărire generală, hogeacul e sub supraveghere și fiecare polițist din zona de sud este gata să-i facă felul nenorocitului. În noaptea asta o să stau eu însumi la pândă în șandramaua aia. O să-mi iau binoclul și, cu ajutorul reflectoarelor, o să văd numerele de înmatriculare ale mașinilor care trec pe Norton. Poate că ucigașul o să vină să arunce o privire la fața locului. O să-mi notez toate numerele de înmatriculare și o să le compar cu cele din baza de date
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
-mi un mesaj. Gheață“. Odată rezolvată chestiunea asta, m-am dus în singurul loc de unde puteam să-i trimit un mesaj în eter. În acest moment 39th, colț cu Norton, nu era decât un cvartal de terenuri virane. Nu tu reflectoare, nu tu mașini de poliție, nu tu gură-cască nocturni. Cât am stat acolo, începu să bată Santa Ana. Cu cât mă rugam mai mult ca Lee să se-ntoarcă, cu atât mai clar îmi era că viața mea de polițist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
o stradă paralelă cu plaja și iată-mă în fața secției de poliție. Cândva fusese biserică. Ferestrele aveau gratii, iar pe fațada albă din chirpici, împodobită cu scene religioase, scria cu vopsea neagră POLICÍA. Pe gazonul din față era instalat un reflector. Când am coborât din mașină, cu insigna la vedere și un zâmbet american pe față, cineva îndreptă reflectorul spre mine. Am pășit în conul de lumină, cu mâna streașină la ochi, și un val de căldură m-a izbit în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
iar pe fațada albă din chirpici, împodobită cu scene religioase, scria cu vopsea neagră POLICÍA. Pe gazonul din față era instalat un reflector. Când am coborât din mașină, cu insigna la vedere și un zâmbet american pe față, cineva îndreptă reflectorul spre mine. Am pășit în conul de lumină, cu mâna streașină la ochi, și un val de căldură m-a izbit în față. Un individ cârâi: — Polițai yankeu, J. Edgar, Texas Rangers. Mi-a întins mâna și când am trecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
din fund erau fixate în piuneze fotografii color, parcă smulse din cărți de anatomie: prim-planuri cu organe bolnave, mustind de sânge și puroi. Podeaua era plină de urme de pete de sânge împroșcat. Lângă saltea se găsea un mic reflector prins de un trepied și fixat în așa fel încât lumina să cadă în centrul saltelei. M-am întrebat de unde era alimentat, apoi am remarcat la baza trepiedului o legătură pentru baterii. Într-un colț zăcea un teanc de cărți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
doar nu s-au găsit toate! Totuși adevărul nu se reconstituie numai din ipoteze și mituri. - Atunci n-avem decât să așteptăm numai descoperirea documentelor palpabile și să nu îndrăznim să străpungem nici un fel de beznă cu nici un fel de reflector. Bine zici: Homer, un mit, Schlieman, o ipoteză. Ești mulțumit? Oaspetele oftă: - M-ai sucit în toate felurile, dar ești înfierbîntat și uiți mereu că eu de fapt nu combat ipoteza ca mijloc de cercetare, ci numai îți atrag atenția
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Îi dădea de acum fiori incontestabili de plăcere. Și apoi, emoția la vederea piesei jucate În fața publicului, râsul și aplauzele... Ajuns În punctul acesta cu gândurile, de cele mai multe ori Începea să viseze cu ochii deschiși, scăldat În lumina aurie a reflectoarelor, În care el, impecabil În ținuta de seară, era smuls pe jumătate Împotriva voinței sale din culise și dus pe scenă, printre strigătele răsunătoare ale sălii: Autorul la rampă! Autorul la rampă! Și acolo făcea, roșind, plecăciune după plecăciune. Știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
cu care George Du Maurier se adaptase la orbirea parțială. Ea Întrupa „romantismul teatrului“, care Îl fascinase Încă din copilărie, care Îl atrăsese seară de seară spre stal și care Îl Împinsese, În cele din urmă, de partea cealaltă a reflectoarelor. Dar viața de zi cu zi a unei trupe de turneu avea În ea prea puțin romantism, după cum avea să observe, Împărtășind-o tot mai mult, după Începerea repetițiilor, În toamna lui 1890. Era o viață dură, cu repetiții ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
se vede În fundal, cu o ușă, o verandă și câteva trepte.“ Era un decor plăcut. Nu avea nimic de reproșat prezentării fizice a textului. Decorurile și costumele erau de calitate și i se păruseră impresionante la repetițiile generale, sub reflectoarele electrice de la St James. Cu posibila excepție a lui W.G. Elliott În rolul lordului Devenish, jocul actorilor era ireproșabil și, uneori, chiar mai mult decât atât. Marion Terry, chiar dacă nu se ridica la nivelul surorii sale, Ellen, interpreta subtil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]