3,930 matches
-
durerii. Desigur, desigur, se grăbește să încuviințeze femeia, încur cată. — Și de ce tocmai acum? e în continuare nedumerit Piso. — I-o fi fost frică să reîmprospăteze o durere atât de mare, își dă cu părerea bătrâna Calpurnia. În sfârșit, o remarcă de bun-simț. Vipsania îi zâmbește recu nos cătoare și completează: — Oamenii sunt mai curioși să afle lucruri care au fost amânate și peste care s-a așternut în parte uitarea. Cei doi Pisones tac. Vipsania surâde și îi lasă în
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
scursuri până și printre colegii de clasă ai lui Herius și Marcellus Aeserninus, care vin în casa lor? Nu-i năimește și mânuiește ca pe niște unelte? Nu-i folosește în ițele urzite de el pentru a o provoca cu remarci deocheate și comportamente indecente? Este un om bolnav. Bolnav de prostie și de complexe. — Chiar dacă lectura lui de azi obține ceva succes... — E o glorie de o zi sau două. Da’ mai terminați odată! se răstește Labienus. Ce roade temeinice
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Piso își ițește și el capul de după nevastă-sa: — Sunt întru totul de acord... Nimeni din jurul lor nu mai dă atenție la ce se întâmplă pe scenă. Captivați de discuție, din ce în ce mai mulți își apropie scaunele și băncile. Labienus adresează o remarcă generală celor prezenți: — Cine urmărește doar câștiguri mari nu rămâne cu cinstea neștirbită. Fără să vrea, Vipsania se gândește din nou la ea și la Gallus. Ei doi își gestionează banii separat, fiecare cu averea și afacerile sale. Cu tot
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
mai înaltă fără a i păta viața în vreun fel. Agrippina pufnește în palmă către ea: — Parcă Pollio îi zicea Turbatul... Da, Rabienus, chicotește încet Antonia. Fac amândouă eforturi disperate să rămână serioase. Calpurnius Piso este atât de uimit de remarca neașteptată a bătrânului, încât nu-și mai găsește replica. Nimeni nu l-a mai au zit vreodată lăudând pe cineva. Trăiește în sărăcie și proastă reputație, urându-i pe toți și urât de toți. Să fi început să se înmoaie
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
lălăie acesta. Bun curtean, Vinicius se agață de noul subiect. — Are aceeași vervă sarcastică ca tatăl său. Nu e decât spirit de imitație, suspină Vipsania. — Ar trebui să se gândească totuși că vre... vre... vremurile s-au schimbat, murmură Claudius. Remarca lui stârnește o ușoară tensiune, dar, fie că n-o ob servă, fie că n-o bagă în seamă, i se adresează mai departe lui Paterculus: — Tu... ăsta... cu... cum te-o fi chemând, ia ba... bagă-ți de getele
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
remarcă, răutăcios: — Pui și tu mâna pe condei? Vinicius sare imediat în ajutorul protejatului său: — Scrie o istorie a Romei. — O! O! plesnește zgomotos din palme Sallustius. Rânjește și el batjocoritor. — Un confrate, deci? Labienus îi taie elanul cu o remarcă acră: — Nu huli până nu afli despre ce e vorba. Împunge cu degetul spre Titus Livius: — S-ar putea ca unii să-și dea seama într-o bună zi cât de verbos și inexact ești. Istoricul se aprinde la chip
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
rătăcit Ulise. Băiatul se desprinde nehotărât de grup. — Hai, cutează, îl îndeamnă profesorul, dând din cap încu rajator. Către Germanicus: — Viitorul orator trebuie să se obișnuiască încă de tânăr să nu se teamă de oameni. Nero îi ignoră cu dispreț remarca. Începe să peroreze. În liniștea care se lasă, pare că i se adresează lui Homer însuși. Purtat de îndrăzneală, arată tot ce poate. Germanicus îl ascultă cu atenție. Vorbește îngrijit, scandează corect, alege judicios termenii, are ceva cunoștințe de mitologie
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
atunci, cine poate fuge în Valahia, iar pe care-i prind turcii îi duc cu dânșii în țara lor, turmele ni le mănâncă, caselor le dau foc și grădinile ni le pustiesc"82. În 1840, scriitorul danez Hans Christian Andersen remarca, în drumul său de la Constanța la Cernavodă, pe valea Carasu, "păstorii români" și "țăranii români în cojoace de oaie, cu pălării de pâslă neagră"83. În aceeași perioadă a făcut cercetări în Dobrogea și polonezul Mihail Czajkowski care menționa la
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
din aceste locuri plătim aceleași dări către stat, județ și comună, ca și alți cetățeni din restul țării (...) dar nu putem pricepe de ce suntem egali numai în datorii, și grozav depărtați (...) de drepturi"1714. În cadrul aceluiași articol se făcea o remarcă privitoare la faptul că "sub raportul politic n-avem nici un amestec și suntem sistematic privați de cele mai elementare drepturi de cetățenie", în timp ce, "elementele străine de tulpina și de adevăratele sentimente patriotice, se bucură de drepturi ce nouă ni se
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
interesant printre ele. Arătați mult mai bine, Îi spuse ea. O să ne părăsiți În curând. — Da. Pari foarte veselă În dimineața asta. — A, păi sunt. Mă simt de parcă aș putea fi o sfântă. Domnul Frazer fu ușor derutat de această remarcă. — Da, continuă sora Cecilia. Asta aș vrea să fiu. O sfântă. De când eram mică voiam să fiu sfântă. Atunci mă gândeam că dacă mă lepăd de lume și intru Într-o mânăstire o să devin sfântă. Asta voiam să fiu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
efectuată de om. În cărțile de specialitate sunt indicate rații alimentare zilnice și componența lor procentuală. Fiecare om poate să aleagă și să experimenteze diverse rețete, până ce va găsi ceea ce îi priește și cu ce se simte bine. Fac o remarcă în legătură cu boala diabet zaharat. Ca urmare a regimului alimentar bogat în proteine, și a tratamentului medicamentos, recomandat de medicina oficială, în prezent, unii bolnavi de diabet zaharat suferă cumplit și sfârșesc în chinuri groaznice: orbi, cu picioarele amputate, în căruciorul
APOCALIPSA ESTE ÎN DERULARE. In: Apocalipsa este în derulare by Narih Ivone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/317_a_605]
-
să-mi servească drept coșciug, iar În timpul Înmormântării capacul să fie ținut desfăcut pentru a putea fi admirată și opera măiestrită de pe interior...“. După moartea mea, mai mulți dintre cei prezenți la acea degustare de ceai și-au amintit de remarca mea bizară. Ceea ce eu spusesem ca să fac o remarcă spirituală a fost luat drept „preștiință“, echivalent al unei „ultime dorințe care trebuie Îndeplinită“ etcetera, ad nauseam. Și astfel am ajuns să mă „odihnesc“ În acel sicriu bătut de soartă, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
să fie ținut desfăcut pentru a putea fi admirată și opera măiestrită de pe interior...“. După moartea mea, mai mulți dintre cei prezenți la acea degustare de ceai și-au amintit de remarca mea bizară. Ceea ce eu spusesem ca să fac o remarcă spirituală a fost luat drept „preștiință“, echivalent al unei „ultime dorințe care trebuie Îndeplinită“ etcetera, ad nauseam. Și astfel am ajuns să mă „odihnesc“ În acel sicriu bătut de soartă, dar, din fericire, fără părțile stafidite ale eunucului. Cutia cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
sugestii de modificări la planurile pe care eu le alcătuisem cu atâta grijă. Și acum, uite, habar n-aveau că strecurasem aceste „comentarii“ În itinerar și cu scop distractiv, pe lângă acela de a elucida etapele excursiei În sine. De exemplu, remarca despre Shangri-La: aveam de gând să pornesc de la ea o discuție În legătură cu diferitele transformări suferite de noțiunea de „Shangri-La“. Desigur, există clișeul făcut să atragă turiștii către orice loc, de la Tibet la Titicaca, Shangri-La - avanpostul cocoțat În vârf de munte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
pune În pericol siguranța celorlalți. Dacă Îți faci griji, aș putea să-mi reorganizez programul și să vin cu tine. Ai spus că ai două bilete, nu?“. Conversația lor a trecut pe nesimțite de la prânz la cină. Phil tot făcea remarci sugestive, legându-se de micul flirt de pe vremea când erau colegi de apartament, flirt pe care Wendy nu-l concretizase niciodată. I se părea că are un corp buretos, ca o figurină din plastilină cu membre flexibile, dar fără mușchi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Mai mulți dintre călătorii cu buzunare pline de pe iaht i-au oferit o slujbă cu masă și casă, „jobulețe“, le spunea el. Una peste alta, era un seducător adaptabil, a cărui replică repetitivă „În fine, cum o fi“, la orice remarcă sau Întrebare, era sinonimă cu lipsa lui de direcție sau a greutăților În viață. Oricât ar părea de superficială descrierea mea, Wyatt Îmi era mai degrabă simpatic. Avea o atitudine pozitivă față de tot, fie că era vorba de foști profesori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
slabă și gâtuită. — Și i-am spus să nu iasă din cameră, am avertizat-o să nu deschidă ușa... O, Doamne. Ce ne facem? Din partea mea, nimic, răspunse Harry. Și Înainte ca Marlena să-i sară la gât pentru această remarcă lipsită de suflet, arătă cu degetul spre capătul celălalt al holului. Acolo era Esmé, lăudându-se cu cățelul În fața personalului de la room-service; doi dintre ei trecuseră mai devreme să-i aducă un termos cu apă fierbinte În cameră. În timp ce Marlena
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
-mi pot reclama dreptul la fericire. —Ei, ne Înțelegi, zise Bennie. Asta te face măcar american onorific. — Și de ce ar fi așa o onoare? spuse Wendy pe un ton insinuant. Nu toată lumea Își dorește să fie american. Deși Îl irita remarca, Bennie râse. Walter, diplomat ca Întotdeauna, Îi spuse lui Bennie: Ei bine, sunt flatat că mă considerați unul de-al vostru. Pe drumul spre ieșire, trecură pe lângă o grămadă de crapi lucioși, cu gurile Încă mișcându-se. — Credeam că e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
primești o răsplată, un pic de karma pozitivă. Ei, haide, nu faceți pe surprinșii. Se practică În toate țările, inclusiv la voi. Îl bătu pe Moff pe umăr. —Nu-i așa, prietene? Ja? Începu să râdă În hohote la propriile remarci. Apoi adăugă: — De fapt, da, toată lumea s-a Împrietenit, o, da, și Încă cum. Când afacerile merg bine, relațiile sunt bune. Trecutul e o poveste veche - ffffttt! - uitată, e timpul să privim spre viitor. Se opri și se gândi mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
erau piloții bărcilor, Pată Neagră și Limbă, cei care-i plimbaseră pe lacul puțin adânc. Pentru cei mai mulți turiști, birmanezii arătau la fel, În afară de distincția bărbat - femeie, bătrân - tânăr, atrăgător - neatrăgător. Și nu e o critică la adresa lor. E o simplă remarcă. Și eu sunt așa cu cei mai mulți oameni, indiferent de naționalitate. Dar Începând de a doua zi, prietenii mei urmau să fie În stare să-i recunoască prea bine pe acești bărbați. 9tc "9" Fără următc " Fără urmă" E ra Ajunul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
ombilic. Știți, eu sunt medic veterinar, deci mă pricep la chestiile astea. Apropo, mi-ați văzut emisiunea, Dosarele Fido? Nu? Da, de fapt suntem În negocieri pentru a fi transmisă și În UK. Ups, mai bine scoateți la montaj ultima remarcă, pentru că nu e Încă ceva sigur. Dar câinii sunt pasiunea mea, pe lângă Marlena, și dacă aș putea, aș face aranjamentele necesare să-mi fie trimisă o echipă de câini salvatori, cu următorul avion... În a noua zi de ședere prelungită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
multiple abordări pentru a satura programele de știri cu imagini pozitive. La sosirea consultantului, miniștrii au fost la Început sceptici. Era un bărbat destul de tânăr care zâmbea tot timpul, deci cum să-l ia În serios? A făcut și câteva remarci ofensatoare la adresa poziției țării lor În lume. Și apoi veni cu o sugestie surprinzătoare: introduceți cuvintele „noua Birmanie“ și asociați-le cu „Myanmar“. — Situația, cum o știm noi la acest moment, a spus tânărul, adică În urma discuțiilor cu conducători de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
se făcuse propunerea, la fel de direct și de simplu cum mi se mulțumise pentru acceptarea ei. Poate ridurile de pe fruntea ei, care întunecau prematur un chip de femeie tânără, care vroia să trăiască și să se bucure de viață. Poate ultima remarcă, din ajun, a doamnei K și felul natural în care fusese rostită, nu ca un argument grăbit și inutil, ca ultimele muniții consumate în van de o armată care se știe învinsă. Aveam de ales între a accepta propunerea femeii
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
anarhic al tovarășului Bălineanu! Deși eram în „boxa acuzaților”, nu mi-am putut înnăbuși râsul. - Poftim comportament! Ce-ai găsit de râs tovarășe Bălineanu? - Păi mă gândeam câți din colegii mei vor fi de acord cu comportamentul meu anarhic ... La remarca mea s-au mai făcut auzite câteva râsete înfundate. - Tovarăși, nu văd ce ați găsit de râs. Vă rog să fiți cu capul pe pământ și cu picioarele pe umeri! Discutăm o problemă de maximă seriozitate! De data aceasta râsetele
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
două ore și ceva pînă la sosirea trenului, ca să nu ne plictisim, ne-am hotărât s-o luăm pe jos până la gară, în șir indian, printre liniile de cale ferată. Mergeam încet pentru că n-aveam nici o grabă, ne amuzam cu remarci hazlii pe care ni le aruncam unul altuia ca la pimpong. Doi muncitori lucrau de zor, fumând și astâmpărându-și din când în când setea cu o dușcă dintrun lichid maroniu, destul de neplăcut presupun, de vreme ce se strâmbau după fiecare înghițitură
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]