1,649 matches
-
care se articulează mitul (ca narațiune exemplară), și anume: 1. viața scurtă, thanatofilia; 2. finalul vieții întunecat de nebunie, adică de "pierderea facultății primordiale a creatorului inteligența"; 3. "imaginea fizică angelică"; 4. "universalitatea și proteismul preocupărilor", în acord cu idealul renascentist al lui uomo universale; 5. fascinația pentru ocultism și ezoterism, adică pentru "construcțiile universale totalizante"; 6. lipsa de succes în timpul vieții, compensată de idolatria postumă; și, în fine, 7. "o iubire extraordinară leagă pe tânărul geniu de o femeie ce
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
Victor Ion Popa părăsește Bârladul pentru totdeauna și se stabilește la București. Pentru el începe de acum încolo o intensă și neobosită activitate publicistică, literară și teatrală. Acum va avea prilejul să-și exercite aptitudinile sale multilaterale. Creator de tip renascentist, el își va încerca talentul în diferitele domenii ale artei și va reuși uimitor. Criticul Eugen Lovinescu surprinde inegalabil această particularitate a spiritului multilateral înzestrat al lui Victor Ion Popa, în „Memorii II”: „Prin ce întâmplare, din materialul uman, din
Victor Ion Popa și comuna Dodești by MIHAI APOSTU () [Corola-publishinghouse/Science/91678_a_93467]
-
San Pedro de la Roca, înscrisă în lista Patrimoniului mondial UNESCO în anul 1997, a fost construită într-un mic golf, bine apărat natural. Este considerată cel mai complet și bine păstrat exemplu de arhitectură militară spaniolo americană, proiectat în stilul renascentist italian); Parcul Baconao (inclus în lista UNESCO a rezervațiilor biosferei din 1987). Camagüey este unul din orașele mari ale Cubei, cu o populație de cca.325.000 locuitori. Orașul își are originile într-o așezare de pe coasta de nord, Santa
CENTRE ȘI REGIUNI TURISTICE, PARTEA I AMERICA ȘI EUROPA by Daniela Larion () [Corola-publishinghouse/Science/552_a_1086]
-
au venit aici a fost de 50.000. Partea istorică a Veneției și Laguna Veneția sunt incluse în lista Patrimoniului mondial UNESCO din anul 1987. Edificiile venețiene sunt adevărate comori arhitecturale, fiind reprezentate aici stilurile arhitecturale bizantin venețian, gotic venețian, renascentist, baroc venețian, neoclasic etc. Cele mai renumite obiective ce atrag turiștii de pretutindeni sunt: Piazza San Marco, zona cea mai joasă a Veneției, a fost construită începând din secolul IX, când ocupa doar un spațiu mic în fața Bazilicii San Marco
CENTRE ȘI REGIUNI TURISTICE, PARTEA I AMERICA ȘI EUROPA by Daniela Larion () [Corola-publishinghouse/Science/552_a_1086]
-
și un mare centru al diamantelor. Orașul se extinde în secolele XIX și XX, iar azi este capitala financiară și culturală a Olandei. Orașul este legat de Marea Nordului prin Canalul Marea Nordului. Arhitectura clădirilor din Amsterdam include mai multe stiluri: gotic, renascentist, baroc, neogotic, Art-Deco etc. Cele mai importante atracții turistice din oraș sunt: Canalele istorice au început să fie construite în anul 1613 și sunt rezultatul unei planificări urbane riguroase. Rijksmuseum (Muzeul Național al Olandei) expune îndeosebi picturi din Perioada de
CENTRE ȘI REGIUNI TURISTICE, PARTEA I AMERICA ȘI EUROPA by Daniela Larion () [Corola-publishinghouse/Science/552_a_1086]
-
de-al doilea Război Mondial, păstrânduși astfel mare parte din edificiile arhitecturale istorice. Și trecerea spre un regim democratic a fost făcută la Praga întro manieră mult mai elegantă (Revoluția de catifea). Arhitectura orașului îmbină mai multe stiluri: Art-Nouveau, Baroc, Renascentist, Cubist, Gotic, Neoclasic, Ultramodern. Orașul vechi (Staré Město) este inclus în lista Patrimoniului mondial UNESCO din anul 1992. Renumita Piață Centrală din Orașul Vechi este principalul loc de concentrare a turiștilor în timpul verii. În partea centrală a Pieței se află
CENTRE ȘI REGIUNI TURISTICE, PARTEA I AMERICA ȘI EUROPA by Daniela Larion () [Corola-publishinghouse/Science/552_a_1086]
-
avînd în frunte ofițeri ai regelui, însărcinați mai ales cu repartizarea birului. În secolul al XVII-lea, generalitatea devine circumscripție administrativă în care își are reședința intendentul de justiție, poliție și finanțe. Gotic. Termen peiorativ, echivalent cu "barbar", aplicat de către renascentiști artei Evului Mediu, în special artei care, născută în Ile-de-France, succede artei romane în sec. al XII-lea. Hală. Construcție tipică funcției economice a orașului medieval: hală de pînză, hală de grîu... Acolo își impunea orașul marca, garantînd astfel că
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
în? este m�ntuirea rom�nilor �neliberi�. Unitatea cultural? ? i solidaritatea na? ional? create de politică na? ionalist? erau pentru Iorga mai importante dec�ț grani? ele politice. Prin vastitatea ? i anvergură culturii ? i preocup? rilor sale, Iorga a fost un renascentist universal. ?i? a croit �ns? calea c? tre acest fel de universalitate gra? ie na? ionalismului s? u cultural. Lumea lui era o lume a na? iunilor vie? uind �n armonie. Na? iunea era pentru el o icoan? reprezent�nd adev? rul
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
de teatru și film.Așa poate fi numit. Radu Beligan este un Om de teatru și film. Lucian Pintilie este un Om de teatru și film. La fel și Liviu Ciulei. Există o familie rară, cu asemenea oameni de tip renascentist. Cariera lui Alexa Visarion este impresionantă. Dacă pui cap la cap realizările din CV-ul domniei sale, ele, însumate, fac cât monologul Ninei din Pescărușul la care adăugăm vorbele lui Woyzeck și nu în ultimul rând, tot ce spune Sizwe Bansi
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Eugen Ionescu l-a avut. Era, de-acum, nemuritor. 6 decembrie Sub un titlu inspirat ("Un hiperborean: Corneliu Baba"), Pavel Șușară schițează, în "România literară", un portret în tentă nocturnă, tonic-nocturnă, nonagenarului unic. Iată o frază între celelalte: "Asemenea unui renascentist, Corneliu Baba are vocația antropomorfismului, el privește omul ca pe o paradigmă a creației și ca pe un model al Universului însuși, dar asemenea unui moralist însingurat, meditativ și revoltat în același timp, el dezvăluie patetismele și fragilitățile umane, stările
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
și am decis definitiv. Veți observa că nu Rafael, Rembrandt, Van Gogh, Dali, giganți oricum, dar neconsonînd cu entuziasmele/ umorile personale, au fost convocate să decidă pe loc, ci: 1. Da Vinci, unicul, neconcurat în rafinament coloristic de congenerii săi renascentiști. 2. El Greco, pentru incredibila (în acea vreme) pensulație alegră, prefigurînd gestica... modernă; dar Velasquez, cu perfecțiunea compoziției? 3. Hals, din același motiv, al spontaneității fără cusur, determinînd captarea miraculoasă a solarității; dar din alt motiv, cel al nobleței cromatice și
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
imaginarul european al secolelor XVI-XVII (discutat de Claude-Gilbert Dubois), în care transformările acestuia sunt puse pe seama ritmului faptelor; ele intervin ca un motor principal în proiectarea reprezentărilor în mentalul colectiv ("Les transformations de l'imaginaire XVIe-XVIIe siècles". Thomas 72). Imaginarul renascentist, "fototropic", conferă miturilor pe care le dezvoltă câteva noi aspecte, esențiale pentru schimbarea radicală din orizontul mentalităților și al proiecțiilor creative. Structurile mitice novatoare reies din temele inaugurate de civilizația perioadei (în mod particular în cultura italiană): varietas - denumind conștiința
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
prin jocul echilibrat al proporțiilor sale: matematica și armoniile muzicale sunt cele care ajută în noua înțelegere și măsurare a lumii (în cazul exemplar al lui Leonardo da Vinci). Întreagul univers poate fi cunoscut așadar prin analogie. Pentru că acest univers renascentist reface raporturile dintre obiecte și le (re)așează într-o relație de contiguitate, în regimul plenar al afirmării individului, se naște o adevărată fascinație a luminii, exprimată în artă, în discursul teologic și în filosofie. Renașterea ajunge la formularea unui
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
ale opticii (deformarea obținută prin modificarea unghiurilor, a legilor perspectivei, anamorfozele, efectele de trompe l'oeil etc.). Prin această mărire nenaturală a caracteristicilor formale se pierd din vedere ansamblurile în favoarea detaliului; în consecință, dispare "regula de aur" a armoniei naturale renascentiste. Noua viziune este sceptică și dubitativă în legătură cu identitatea - contradictorie, conflictuală, melancolică și halucinatorie. Temele literare predominante sunt legate de iluzie, de inconstanță și de miraj, ce contribuie, prin estetismul exagerat, la artificializarea imaginii. În imaginar, fracturile psihismului colectiv și individual
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
imagine, către sinele penitent, și care propune în schimb o filosofie propedeutică a aceleiași imagini, prin care ființa tinde, fără mediant, către adevărul și valoarea absolute. Derivată din ea, poetica europeană a privirii, fie că e însoțită de cunoașterea fototropică renascentistă, fie că e invadată de simbolistica puterii (laice și divine) a soarelui (în baroc), desparte definitiv imaginarul medieval de tip ortodox de formele multiple corelative din culturile occidentale, înscrise mai repede pe drumul spre secularizare. Dacă în estul european puterea
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
dat naștere numeroaselor locuri comune și mentalităților ce se regăsesc în oglinda textului sau a imaginii vizuale într-o lungă perioadă de timp (până spre secolul XIX) - în mod diferit față de culturile catolice occidentale. Trecerea de la imaginarul medieval la cel renascentist, odată cu secolele XIII-XIV (instituțiile puterii au fost implicate și ele în schimbarea de cod), s-a realizat în centrul și vestul european pe fundalul schimbărilor socio-economice ale comunelor italiane (un model de guvernare eficientă), dar și al redescoperirii gândirii aristotelice
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
băile publice erau răspândite În majoritatea Europei Centrale, de Vest și de Nord. Scriitorul florentin din secolul al XV-lea, Bracciolini, a rămas surprins În timpul primei sale vizite la o baie publică În Baden, În Elveția. În acel timp, Italia renascentistă lăsase deja În urmă viața comunală. Iată cum descrie acest eveniment: Deasupra bazinelor sunt galerii unde bărbații stau și privesc sau conversează. Toată lumea are voie să observe, să vorbească, să se veselească și să se relaxeze, În timp ce femeile, nude În
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
antico cu acompaniament de bas continuu. Mai amintim misele lui Francesco Cavalli (+ 1676) și compozițiile religioase, îndeosebi oratoriile, ale lui Giacomo Carissimi (+ 1674), ale lui Girolamo Frescobaldi (+ 1643), Alessandro Scarlatti (+ 1725), Angelo Corelli (+ 1713) și mulți alții. Deja în perioada renascentistă, orga era unul dintre protagoniștii principali ai muzicii liturgice. Practica de a acompania melodiile cu acest instrument in alternatim a devenit o obișnuință tot mai acceptată și reglementată. Aproape fiecare biserică era mândră de a poseda o orgă, ajunsă acum
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
acestui gen este Misa în Si minor pentru soliști, cor și orchestră (BWV 232) de J.S. Bach (1685-1750). Este împărțită în 26 de numere (17 corul, 6 arii, 3 duete). Practic, în această misă se găsește tot universul muzical: procedee renascentiste și arhaice, evocări luterane, pagini de adevărată provocare barocă romano-catolică. Datorită dimensiunii sale ieșite din comun, nu poate fi deloc utilizată într-o liturgie euharistică; rămâne, totuși, un monument incontestabil al civilizației muzicale. Și Misa în Do minor pentru soliști
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
universitar, la Tyrnavia (Trnava) (1566), inițiativele sale abordând și studiile clasice, și educația estetică (muzica, declamația). Reformele profunde pe care le face se vor extinde în centrul Europei, ajungând până în Transilvania. După el au rămas și edificii culturale în stil renascentist baroc la Viena și Tyrnavia, unde a și fost înmormântat. Opera lui O. pare să fi fost mai cunoscută contemporanilor, prin vehiculul universal al limbii latine, decât posterității, care o primește în ediții bilingve incomplete și traduceri lacunare. Două lucrări
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288517_a_289846]
-
plantelor aromatice, cum ar fi măghiranul, ceapa, cimbrul, pătrunjelul, rozmarinul (alături însă de o covârșitoare „armada“ de mirodenii orientale, dintr-acelea prețuite și în Evul Mediu - piper, scorțișoară, nucșoară, cuișoare). Apa de trandafiri, foarte des folosită, este o altă invenție renascentistă (tot sub influență arabă). Parfumurile florale, mai deloc întâlnite în bucătăria medievală, apar în Italia secolului al XV-lea și, două secole mai târziu, inundă toate preparatele culinare. Pe de altă parte, absența din manuscris a oricărei rețete de ciuperci
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
o intervalică mai bogată, mai liberă. În exemplul extras din tratatul lui Victor Giuleanu - op. cit., pagina 212, observăm un cantus planus conceput pe o hexacordie de tip major, pe fa, fără salturi intervalice mari și o ritmică plană, pregătind polifonia renascentistă. Exemplul cuprins în colecția lui Titus Moisescu - Florilegiu, București: Editura Muzicală, 2002, pagina 41, ilustrează intonația bizantină în glasul 8, cu o linie melodică sinoasă, desfășurată treptat ascendent și descendent. Arta muzicală cultă va evolua prin cântecul laic, practicat în
IMPLICAȚIILE MATEMATICII ÎN CREAȚIA MUZICALĂ CONTEMPORANĂ ROMÂNEASCĂ by Gabriel Pașca. Eugenia Maria Pașca () [Corola-publishinghouse/Science/1214_a_2100]
-
filosofia dialectică hegeliană. De aici și principiul, ce încă ne guvernează, că progresul societății nu se poate realiza decât printr-o serie de contradicții, de lupte și de confruntări care, în final, ne conferă o viață... mai bună, conform dogmei renascentiste. Din acest principiu (nefast), Foucault ne îndemna să ieșim, să ne eliberăm și să eliberăm lumea de conflictualitatea istoricistă modernă: dialectica. O "știință" a legilor generale care guvernează societatea și cunoașterea, dar și știință a clișeelor și mitologiilor discursive. O
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
noastre. Individul consumerist devine incapabil de a mai crea ceva autentic dincolo de "mode" și "etichete". Trusturile sunt expresia unui sistem al lui "mai mult"; un sistem al lăcomiei, dar și al insatisfacției (publice) față de ceva anume. El stă în "elanul" renascentist: deloc mulțumit cu ce are și în permanentă căutare de altceva. Cu cât profitul este "mai mare", cu atât dezumanizarea este mai profundă. Pe linie corporatistă, individualitatea omului și a lucrurilor a devenit un "produs", un efect al puterii-cunoaștere într-
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
În toate epocile, vrăjitoria diabolică, specifică Europei de la sfârșitul Evului Mediu și Începutul modernității, și Renașterea păgână a vrăjitoriei din secolul XX. În aceeași direcție de gândire se plasează și I.P. Culianu (2003, pp. 92-100), care, trecând În revistă concepțiile renascentiste asupra magiei, propune două tipologii, Întemeiate pe diferite axe de clasificare: magia populară și magia intelectuală (după complexitatea sistemului de reprezentări care legitimează actul magic) și magia spirituală și magia cu ajutorul demonilor (după agentul actului magic). Mult mai frecvent evocată
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]