1,643 matches
-
-lea clădirea a servit ca sediu venețian al companiei Poste Italiane. În 2008, clădirea a fost vândută grupului Benetton, care i-a cerut arhitectului olandez Rem Koolhaas să realizeze planurile unui nou centru comercial care să fie încorporat în clădirea renascentistă. Benetton a promis să transfere 6 milioane de euro la bugetul orașului în schimbul predării autorizațiilor de construcție până la sfârșitul anului 2012. Aceasta a cauzat proteste în rândul grupurilor care militează pentru conservarea patrimoniului istoric al Italiei. "Fondaco" (un cuvânt de
Fondaco dei Tedeschi () [Corola-website/Science/333442_a_334771]
-
vechi biserici din oraș și a suferit numeroase modificări de la ctitorirea să. Clădirea actuala este rezultatul unui proiect de reconstrucție majoră care a fost realizat în 1575. Biserică este notabilă mai ales pentru Capelă Cornaro, un exemplu important de arhitectură renascentista timpurie, adăugată de Mauro Codussi pe la 1490. Capelă este locul de înmormântare al mai multor membri ai influenței familii Cornaro, inclusiv Caterina Cornaro, regina Ciprului. Biserică adăpostește mai multe opere de artă, inclusiv picturi de Giambattista Tiepolo și Paolo Veronese
Biserica Sfinții Apostoli din Veneția () [Corola-website/Science/333448_a_334777]
-
Nuova" (Stradă nouă). Clădirea a suferit o reconstrucție completă în 1021. Pe la 1490 a fost adăugată bisericii "Capelă Cornaro", construită că un loc de înmormântare pentru membrii bogatei familii venețiene Cornaro. Ea este considerată una dintre cele mai importante capele renascentiste timpurii din Veneția. Nu se cunoaște cine a proiectat capelă, deși ea este cel mai adesea atribuită arhitectului Mauro Codussi. În același timp, a fost adăugat un portic pe fațada laterală a bisericii și s-a construit o sacristie. Aceste
Biserica Sfinții Apostoli din Veneția () [Corola-website/Science/333448_a_334777]
-
dinspre Canal Grande este împărțită clar în două sectoare: cel din stânga, mai simplu, este o rămășită a clădirii originale, în timp ce cel din dreapta, marcat de două serliane masive și de un portal grandios la canal, este un exemplu tipic de arhitectură renascentista. Fațadă dinspre Rio de San Moisè este mult mai largă: extraordinar de dezvoltată, atât în înălțime, cât și în lungime, pare disproporționată față de marimea spațiului. Ea apare că emblemă a unui baroc timpuriu, inca marcat de elemente renascentiste importante cum
Palatul Treves de Bonfili () [Corola-website/Science/333460_a_334789]
-
de arhitectură renascentista. Fațadă dinspre Rio de San Moisè este mult mai largă: extraordinar de dezvoltată, atât în înălțime, cât și în lungime, pare disproporționată față de marimea spațiului. Ea apare că emblemă a unui baroc timpuriu, inca marcat de elemente renascentiste importante cum ar fi utilizarea serlianei. Fiecare etaj are cincisprezece ferestre: dispuse de multe ori în perechi, își găsesc axa de simetrie în portalul monumental. Unele dintre numeroasele deșchideri sunt oarbe. Palatul are un punct de belvedere amplasat pe acoperiș
Palatul Treves de Bonfili () [Corola-website/Science/333460_a_334789]
-
pe malul nordic al Canal Grande în porțiunea dintre Ponte dell'Accademia și Piața San Marco, vizavi de Bazilica Santa Maria della Salute construită în secolul al XVII-lea de către arhitectul Baldassarre Longhena. Clădirea combină două clădiri adiacente în stil renascentist. Ea are aspectul clasic venețian, cu un atrium care se întinde pe întreaga clădire de la malul apei până la partea dinspre uscat și o grădină sau curte interioară. Interiorul a fost renovat de mai multe ori, dar exteriorul este neschimbat. Mai
Palatul Ferro Fini () [Corola-website/Science/333467_a_334796]
-
un atrium care se întinde pe întreaga clădire de la malul apei până la partea dinspre uscat și o grădină sau curte interioară. Interiorul a fost renovat de mai multe ori, dar exteriorul este neschimbat. Mai marele Palazzo Fini are o fațadă renascentist tipică, în timp ce fațada mai micului Palazzo Ferro este în stil gotic. Ambele au pereți cu ipsos, recent restaurați. Cele două clădiri au avut istorii separate până când au fost combinate într-un hotel la sfârșitul secolului al XIX-lea. După renovări
Palatul Ferro Fini () [Corola-website/Science/333467_a_334796]
-
fi împărțită în patru secțiuni cu două tipuri structurale alternante, dar la o privire mai atentă se observă că prima secțiune de pe stânga a fost legată de clădirea existența la un moment ulterior. Palatul a fost construit inițial în stil renascentist în forme care sunt comune pentru multe alte palate ale orașului lagunar. Parterul din piatră are un portal central către apă și o înălțime de tip mezanin cu mult mai mare decât normă. Clădirea dispune de un etaj principal cu
Palatul D'Anna Viaro Martinengo Volpi di Misurata () [Corola-website/Science/333496_a_334825]
-
fostul primar al Romei. Palatul Farsetti este o clădire dispusă pe trei nivele, plus un mezanin: primele două sunt cele originale, cu loggia în stil venețian-bizantin de la nivelul canalului; etajul al doilea și mezaninul sunt rezultatul unor lucrări în stil renascentist. Parterul are un pridvor central închis, cu cinci arcade, sprijinite de patru coloane corintice, care sunt structural similare cu cea a adiacentei Ca' Loredan, de care Ca' Farsetti este legată pe partea stângă printr-un "pasaj". Fațada etajului principal se
Ca' Farsetti () [Corola-website/Science/333495_a_334824]
-
este un impunător palat renascentist din Veneția (Italia), situat în sestiere Sân Marco, nu departe de Podul Rialto. El se află la vărsarea canalului rio di Sân Luca în Canal Grande. A fost reședința familiei nobiliare Grimani până în 1806. Astăzi este sediul Curții de Apel
Palatul Grimani di San Luca () [Corola-website/Science/333494_a_334823]
-
din fosta capitală a Moldovei, expoziția cu caracter memorialistic reface ambientul unor încăperi specifice locuinței boierești de la jumătatea secolului al XIX-lea: holul, camera de primire, dormitorul, salonul doamnei, sufrageria și biroul. Mobilierul din lemn sculptat, realizat în stilurile oriental, renascentist, Biedermeier, Ludovic al XV-lea, Ludovic al XVI-lea, Napoleon al III-lea, mobilierul din lemn dorat și cu împletitură din pai, două „grands buffets” din stejar, oglinda dorată, vasele din porțelan de Sèvres, tablouri, candelabre, sfeșnice, covoare, precum și farfuriile
Muzeul Memorial „Mihail Kogălniceanu” () [Corola-website/Science/331349_a_332678]
-
de Cracovia, la 5 km sud-vest de Krzeszowice. Construcția se afla pe un vulcan stins. Castelul a fost construit în secolul al paisprezecelea în stil gotic și a fost sediul familiei Tęczyńscy. In 1570 a fost reconstruita într-un mod renascentist. În 1655 a fost distrus în timpul Potopului - fiind jefuit și ars de soldații brandemburghezi și suedezi, care l-au atacat conduși de zvonuri precum că în incinta sa se aflau Bijuteriile Coroanei Poloneze și ale familiei Tęczyński. Ulterior a fost
Castelul Tenczyn () [Corola-website/Science/334334_a_335663]
-
Reményik, Szemlér Ferenc, Tamási Áron, László Tompa, Albert Wass și mulți alții. Castelul are un plan plan pătrat cu curte interioară și turnuri pe colț, dintre care două de dimensiuni mai mari și două mai mici. Clădirea a căpătat forma renascentistă în cadrul lucrărilor din 1537, respectiv 1555. Ancadramentele ferestrelor actuale fac parte dintre elementele renascentiste rămase. Restaurarea castelului din 1816 condus de István Möller din inițiativa grofului Miklós Kemény a condus la modificări ireversibile, deoarece au fost construite noi structuri, cum
Castelul Kemény din Brâncovenești () [Corola-website/Science/334426_a_335755]
-
un plan plan pătrat cu curte interioară și turnuri pe colț, dintre care două de dimensiuni mai mari și două mai mici. Clădirea a căpătat forma renascentistă în cadrul lucrărilor din 1537, respectiv 1555. Ancadramentele ferestrelor actuale fac parte dintre elementele renascentiste rămase. Restaurarea castelului din 1816 condus de István Möller din inițiativa grofului Miklós Kemény a condus la modificări ireversibile, deoarece au fost construite noi structuri, cum ar fi bastionul mare. Deasupra intrării în castel se află un balcon pe console
Castelul Kemény din Brâncovenești () [Corola-website/Science/334426_a_335755]
-
cu subdiviziunea Hildburghausen, Römhild, Eisfeld, Schalkau, Sonneberg, Neustadt, Neuhaus, Mönchröden și Sonnefeld. Sub Johann Casimir, orașul reședinței sale, Coburg, a cunoscut o viață culturală intensă și au început o serie de construcții moderne. Schloss Ehrenburg a fost reconstruit în stil renascentist. Fostul Schloss Callenberg a fost extins într-o magnifică cabană de vânătoare; capela sa a fost sfințită în 1618 ca primul sanctuar protestant din Coburg. Veste Coburg a fost transformat în Cetatea Ducală și arsenalul precum și clădirile guvernamentale au fost
Johann Casimir, Duce de Saxa-Coburg () [Corola-website/Science/335328_a_336657]
-
din Coburg. Veste Coburg a fost transformat în Cetatea Ducală și arsenalul precum și clădirile guvernamentale au fost reconstruite. Corul Bisericii Sf. Moriz fost înzestrat de către Johann Casimir în 1598, în onoarea părinții săi, cu una dintre cele mai frumoase epitafurile renascentiste din Germania - un monument alabastru înalt de 12 metri bogat sculptat. În plus, el a fondat Gimnaziul Casimirianum, a extins castelul familiei pentru a include moștenirea lui de colecții de cărți și l-a angajat în 1603 pe compozitor Melchior
Johann Casimir, Duce de Saxa-Coburg () [Corola-website/Science/335328_a_336657]
-
el să fie tradus în Germania, Spania, Portugalia, Italia și Rusia, țări a caror moștenire i-au furnizat materiale pentru articole și cărți pe care chiar el le consideră călătorii inițiatice . El a realizat o serie de opere dedicate artei renascentiste italiene : "Giotto" (1928), "Botticelli" (1932), "Michelangelo" (1939), sau "Leonardo da Vinci" (1954). Ca istoric, el abordează în biografiile sale personaje extrem de diverse, ca Frederic al II-lea al Sfanțului Imperiu Român (1948), "Lorenzo de' Medici" (1937), "Niccolò Machiavelli" (1948), "Las
Marcel Brion () [Corola-website/Science/331797_a_333126]
-
începutul secolului al XIX-lea, coronițele în formă de diademă au devenit o parte din veșmintele oficiale purtate de membrii familiei imperiale ruse și de femeile nobile de la curtea imperială. Aceste „cocoșnicuri” au fost inspirate în aceeași măsură de moda renascentistă italiană și de arcelet-urile franțuzești, în timp ce cocoșnicurile rusești autentice erau încă purtate de femeile din clasa de mijloc și de țărăncile bogate ale vremii. În această perioadă atât femeile necăsătorite, cât și cele căsătorite purtau modelul folosit în mod tradițional
Cocoșnic () [Corola-website/Science/335831_a_337160]
-
loggii" de dimensiuni mari sau în stilul gotic-venețian (secolul XV) cu fațade din ipsos colorate strălucitor, cu arce ascuțite și coloane înguste, precum "Ca d’Oro" (Casa Aurului). Casele și construcțiile din secolul al XVI-lea sunt realizate în stil renascentist și clasic, acestea fiind caracterizate de fațade albe și ferestre înalte precum Palazzo Dario și Palazzo Grimani. La sfârșitul secolului al XVI-lea și începutul secolului al XVII-lea, au fost adăugate edificii construite în stil baroc pe Canal Grande
Canal Grande () [Corola-website/Science/332533_a_333862]
-
și se termină în anul 1865, an în care biserica este pictată de pictorul Petre Alexandrescu (absolvent al Academiei de Pictura din Roma, care realizase deja la acea dată pictura bisericii mănăstirii Antim din București) într-un stil de inspirație renascentistă italiană.
Biserica „Sf. Nicolae” din Brăila () [Corola-website/Science/332668_a_333997]
-
primul protector al orașului, reprezentat în marmură în timp ce ucidea un balaur. Sculptură este o copie a originalului expus la intrarea în Palatul Ducal. La baza ambelor coloane se află reprezentări ale meseriilor. Sub coloane, în Evul Mediu și în perioada renascentista, au fost plasate atelierele de lucru a lemnăriei, iar de la mijlocul secolului al XVIII-lea spațiul dintre cele două coloane a fost destinat să devină locul execuțiilor capitale, astfel încât persistă încă în rândul populației locale superstiția de a nu trece
Coloanele sfinților Marcu și Teodor () [Corola-website/Science/333564_a_334893]
-
Biblioteca Nazionale Marciana (în română: Biblioteca Națională a Sf. Marcu) este o bibliotecă publică găzduită de o clădire renascentistă din Veneția, nordul Italiei; ea este una dintre cele mai vechi depozite publice de manuscrise din țară, deținând una dintre cele mai mari colecții de texte clasice din lume. Biblioteca este numită după Sfântul Marcu, patronul spiritual al Veneției. Nu
Biblioteca Marciana () [Corola-website/Science/333558_a_334887]
-
sunt cunoscuți drept Girardides. Familia Matfriding din secolului al X-lea se crede ca a fost o ramură a familiei; la începutul secolul al X-lea ei au devenit Conți de Metz și au condus în Alsacia și Lorena. Ducii renascentiști de Lorena au avut tendința de a aroga strămoși carolingieni, așa cum este ilustrat de Alexandre Dumas, în romanul "Doamna de Monsoreau" (1846);, de fapt, puținele surse existente în legătură cu primele generații care să reconstruiască un arbore genealogic pentru strămoșii Casei de
Casa de Lorena () [Corola-website/Science/333620_a_334949]
-
are ideea de a utiliza planul înclinat, remarcând că rostogolirea unei bile pe acesta este similară căderii, dar cu o reducere a efectului gravitației și o încetinire a mișcării, care astfel poate fi studiată mai ușor. Astfel, omul de știință renascentist a arătat că dacă accelerația de-a lungul planului înclinat este constantă, accelerația datorată gravitației trebuie să fie de asemenea constantă. Se va considera un corp care cade pe Pământ și se va neglija frecarea cu aerul. Alegându-se un
Cădere liberă (fizică) () [Corola-website/Science/333240_a_334569]
-
Bazilica Sfanțul Iacob al Spaniolilor (în ) este o bazilica minoră aflată în Piazza Municipio din centrul orașului Napoli (Italia). Biserică renascentista a fost ascunsă în 1812 de către Palatul Sân Giacomo construit de regele Ferdinand I de Bourbon vizavi de fortăreața Castel Nuovo pentru a servi că un bloc central de birouri pentru ministerele guvernului său. Palatul Sân Giacomo este acum clădirea
Bazilica Sfântul Iacob din Napoli () [Corola-website/Science/333331_a_334660]