3,608 matches
-
de perspectiva sumbră a civilizației, se simte agresat de politicianism. Stilul este cel al unui virtuoz. Aluzii subtile, avalanșe de calambururi, artificii verbale, care sugerează conotații de o insinuantă ambiguitate, îi dezvăluie în egală măsură măiestria, dar și temperamentul nestăpânit. Renumele literar al lui B. este legat în primul rând de schițele cu subiecte din viața militară, cuprinse în volumele Vine doamna și domnul gheneral (1918), Maiorul Boțan (1921), Cum sunt ei... (1923), Doi vulpoi (1923), Schițe vesele (1924), ultimele două
BRAESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285853_a_287182]
-
-se și pe o prozodie zbuciumată și stranie în manierismul ei. O tentativă de înnoire, de abandonare a tonurilor întunecate și a imaginilor sumbre, se remarcă în volumul Pe drumuri însorite (1944), însă în versuri descriptive și grăbite. Un oarecare renume și-a dobândit B. în epocă prin romanul Periferie (1935), dedicat luptei dintre „două clase” sociale, adică dintre „săraci” și „bogați”, categorii care generează și un maniheism, inevitabil, al personajelor. Autorul confundă în mod curent principiile creștinismului primitiv cu acelea
BARCAROIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285637_a_286966]
-
din Italia. Avea gradul de secund de divizie. Cum urma să se căsătorească, el a socotit avansarea ca pe un prețios dar de nuntă. O întâmplare a făcut ca Napoleon să o cunoască pe văduva Rose Beauharnais, o femeie cu renume în anturajul militarilor francezi cu grade superioare. Femeie plină de inițiativă, Rose - devenită Josephine - a reușit să atragă atenția proaspătului general și să-l socoată prieten apropiat chiar mai înainte ca acesta să simtă un astfel de sentiment. I-a
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92339]
-
-i alcătuiască un regim riguros... Antonius Musa își dezvelește caninii într-un rânjet batjocoritor. Lasă, stăpână, bazaconiile scornite de grecoteiul ăsta care pretinde că schimbă regimul alimentar în funcție de mișcările astrelor. Principele surâde. Amândoi sunt greci, însă Musa e conștient de renumele său mondial. Se interesează totuși, mai mult ca să-l ațâțe: — Crezi că minte? — Păi nu-și câștigă în felul ăsta o notorietate mai mare? răspunde celălalt exasperat. Deci asta îl roade, se amuză împăratul: că mai e cineva care s-
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
câștig electoral personal. — Nu sunt decât niște funcționari, cum ești și tu, reia Augustus. Punctează cu degetul în aer. — Iar ca funcționari sunt obligați să se supună unor reguli stricte, aceleași pentru toți. Ca să nu mai vorbim că bunul lor renume este direct legat de suma cu care sunt răsplătiți. Așa că, de fiecare dată când ai ocazia, am să te rog să le amintești acest lucru din partea mea. Tot în capul meu se sparg toate, suspină cu amărăciune libertul. Eu trebuie
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ac ceptat de toți. Augustus nu răspunde. Își pungește în schimb buzele, perplex. Începe să înțeleagă planul Liviei. Vrea să-l silească, pentru a se arăta imparțial, să-și pedepsească într-un fel sau altul fiul vitreg. Speră, ca de dragul renumelui și al ordinii publice, să-i aplice măcar sancțiuni semijuridice. Își amintește cu sigu ranță cum a fost nevoit să-l condamne la galere pe bastardul Octaviei, propriul lui nepot, fructul unei iubiri nepermise. Mai rău chiar, al unei greșeli
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
transformări sociale inevitabile. Dar câți își mai dau seama astăzi că ingenuitatea a reprezentat de fapt condiția de eligibilitate a plebeilor când au început să ob țină funcții în stat? Pentru că nu aveau în spatele lor o familie patriciană al cărei renume să garanteze pentru ei. O ustură pielea pe braț. De ce? Aha! Contactul cu Asinia. Parcă ar arde-o. Îi desface degetele și o împinge ușurel. Fata se bă lăbăne greoaie. O apucă strâns din nou ca s-o echilibreze. Tare
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
cu un zâmbet rezervat la salut. Sosiii sunt librari și editori din tată-n fiu, o profesie lansată de bunicul ei și ajunsă la modă astăzi, când s-au înființat atâtea biblioteci publice și private. Sunt oameni cu stare și renume. Au magazin în spatele Tem plului lui Castor, pe strada Tusculi, chiar la intrarea în for, lângă statuia zeului Vertumnus. — Nobilă Vipsania, îi șușotește librarul, voi cu cât mai vindeți un exemplar? Întrebarea o lasă fără cuvinte. Bădăranul! Își ascunde cu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
a literaților și a savanților e patro najul celor cu bani. — Și a cezarului... Urechea ei fină sesizează o neregulă. Țeapănă, își crispează degetele pe marginile catedrei. — Ei, aș! răspunde prima voce. Tu nu vezi câți poeți, altădată cărturari cu renume, au ajuns franzelari sau patroni de băi? Nu-i adevărat! se indignează Vipsania. Împăratul îi privește cu ochi plini de bunătate pe cei ce așteaptă ca iedera să le încununeze bustul. — Numai bogații pot face risipă de cuvinte găunoase... Femeia
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
vremuri depărtate, vechiul Tomi abia era cunoscut și numai prin esilul lui Ovid, a cărui statue împodobește astă-di orașul, acest loc a păstrat un nume în istorie. Sunt însă convins că noua Constanța va câștiga într-un viitor apropiat un renume european, și că prin construirea podului peste Dunăre și lărgirea portului, lucrări care vor fi în curând începute, șchelea sa va deveni una dintre cele mai însemnate ale Orientului și un izvor de bogăție pentru țara întreagă. Salut astă-di cu
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
spoielii, Nu se nasc glorii pe stradă și la ușa cafenelii? N-avem oameni ce se luptă cu retoricele suliți În aplauzele grele a canaliei de uliți, Panglicari în ale țării, care joacă ca pe funii, Măști cu toate de renume din comedia minciunii? Au de patrie, virtute nu vorbește liberalul, De ai crede că vieața-i e curată ca cristalul? Nici visezi că înainte-ți stă un stâlp de cafenele, Ce își râde de-aste vorbe îngînîndu-le pe ele. Vezi colo
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
persoane, dar singurii care existau cu adevărat pentru Paco, cel mai tânăr dintre cei trei chelneri care serveau la mese, erau toreadorii. În acea pensiune locuiau matadori de mâna a doua, casa din Calle San Jeronimo bucurându-se de un renume bun, se mânca excelent și camerele nu costau prea mult. Toreadorul trebuie să lase impresia dacă nu de prosperitate, măcar de respectabilitate, asta pentru că În setul de valori spaniol aparențele și demnitatea sunt mai importante decât curajul, așa că toreadorii rămâneu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
scutit de suferințe și nu i-au făcut fericiți. 3.2.1.6. CE TREBUIE FĂCUT PENTRU ADAPTAREA PLANTELOR LA NOILE CONDIȚII DE CLIMĂ În prezent există resurse umane cu înalte titluri științifice: academicieni, profesori, doctori, ingineri, etc., mulți cu renume mondial. Unii sunt prezentați la T.V., dar în loc să-și prezinte creația lor personală și contribuția lor personală la progresul umanității, aceștia se laudă unii pe alții. Unii își povestesc oportunitățile care i-au propulsat în vârful piramidei, în care se
APOCALIPSA ESTE ÎN DERULARE. In: Apocalipsa este în derulare by Narih Ivone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/317_a_605]
-
să preleveze din mine câte o bucățică din toate - foliculi de la rădăcina părului, sânge și suc gastric. Apoi au mai trecut Încă două zile pentru că autopsierul-șef plecase În vacanță În Maui și, cum eram o persoană celebră, cu mare renume În lumea artelor - și nu doar În comunitatea comercianților cu amănuntul, cum sugerase ziarul San Francisco Chronicle - dorise să mă examineze el Însuși, la fel ca și alte persoane cu renume din domeniul criminalisticii și al medicinei legale. Treceau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Maui și, cum eram o persoană celebră, cu mare renume În lumea artelor - și nu doar În comunitatea comercianților cu amănuntul, cum sugerase ziarul San Francisco Chronicle - dorise să mă examineze el Însuși, la fel ca și alte persoane cu renume din domeniul criminalisticii și al medicinei legale. Treceau să mă vadă În pauza de prânz și Își dădeau cu presupusul la modul cel mai macabru despre cauzele decesului meu prematur. Zile la rând m-au scos și m-au băgat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
În chineză și Începură să filmeze, cu femeia vorbind repede Într-o mandarină de Beijing perfectă: — După cum puteți vedea, Templul Clopotul de Piatră, cu bogata sa cultură, cu peșterile Încărcate de istorie și peisajele fascinante Își merită pe bună dreptate renumele internațional. Turiștii din numeroase țări vin aici atrași de decorul plăcut și de posibilitățile educative. Aceiași turiști ar putea foarte bine alege să viziteze Parisul, Roma, Londra sau cascada Niagara, dar ei aleg minunatul Munte Clopotul de Piatră. Să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
a aflat care este cauza. Focoșii militari români, nu reușeau în nici un chip, să-și țină închise prohaburile, când le pica în mână câte o unguroaică „binevoitoare” și încercau și ei să afle direct de la sursă, dacă sunt demne de renumele mondial de care se bucură acestea în materie de sex. Și atunci ungurii le-au dat ce doreau. Au recrutat sute de femei maghiare bolnave de sifilis și le-au trimis printre militarii români. Efectul s-a văzut nu după
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
rândul lor i-a infectat pe alți bărbați și uite așa maghiarii, au scos din luptă regimente întregi fără un foc de pușcă. O ocazie grozavă, pentru a mai distruge nu numai fizic, ci și din punct de vedere al renumelui în lume a poporului acesta încă infantil, care este poporul român, s-a ivit după 1989. Vă amintiți probabil, cum veneau atunci de peste hotare tot felul de camioane cu „ajutoare”. Fiecare țară a trimis ceea ce credea de cuviință, de la ciocolată
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
care le-am luat peste nas, am observat că adevărații proști, de fapt sunt cei cu carte și uneori cu carte destul de multă. Mulți tipi inteligenți, uneori termină cu greu o facultate, pe când prostul care, parcă pentru a-și merita renumele, că „numai prostul este perseverent”, nu se mulțumește decât absolvind cu licență în regulă, de la două facultăți în sus. Vă rog să mă credeți, că asemenea indivizi, sunt pacostea noastră, dacă avem cumva ghinionul să vă apară în cale și
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
bănoase. Bineînțeles că ați ghicit, este vorba de scena politică, o scenă, care mai ales în ultima vreme, s-a umplut din ce în ce mai mult de blonde. Se întâmplă asta deoarece Traian Băsescu, marele maestru și sforar de renume cel puțin național, a acestei scene, apreciază cum se cuvine persoanele delicate, fragile și care mai ales, cele care gândesc în orice problemă ca o blondă tipică. Ehei, ce au fremătat și freamătă pe scena aceasta nume de blonde ca
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
departe de lumea unor simple 178 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE 184. concepte. Singura sa călăuză rămâne tocmai viața celui care a făcut experiența repetării, dreptul Iov. „[Din] fericire, prietenul meu nu încerca să afle lămurire la vreun filozof de renume mondial, sau la vreun professor publicus ordinarius, ci recursese la un gânditor particular care deținuse odată gloria mondială, ca apoi să se retragă din viață; el se refugiază, cu alte cuvinte, la Iov, care nuți face figuri de la oarece catedră
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
prefăcut Și-s ferice prin toți porii - N-am dorit premii și glorii, Nici o clipă n-am țintit, Deși visul m-a ghiontit. 4 septembrie 2004 REFLECȚII (CLXI) Bun venit astăzi pe lume, Înger cu trăiri umane, Va rămâne în renume Când ispita-i în sumane? Plâng în inimă când văd Câte curg către prăpăd; La noi nu se iau măsuri Câte vin ca mari scursuri. Orice-am face, orice-am drege, Viața către fine trece; Doar de-am face ceva
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
departe de lumea unor simple 178 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE 184. concepte. Singura sa călăuză rămâne tocmai viața celui care a făcut experiența repetării, dreptul Iov. „[Din] fericire, prietenul meu nu încerca să afle lămurire la vreun filozof de renume mondial, sau la vreun professor publicus ordinarius, ci recursese la un gânditor particular care deținuse odată gloria mondială, ca apoi să se retragă din viață; el se refugiază, cu alte cuvinte, la Iov, care nuți face figuri de la oarece catedră
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
sosește chipul lui frumos Îmi pare-o nebunie, viața nu e soare, Nu ține-o veșnicie e frunză ... căzătoare. SINGUR LA APUS Bogați cu haine scumpe îmbrăcați Gândesc că pot să schimbe pasul sorții Și strâng averi imense de-mpărați, Renume-și fac și-ades își uită morții. Doamnele și ele se gătesc și ies Pompoase și cu rochii în culori Și cred că-i de la sine înțeles Că drumul lor e aur, parfumuri și flori. Iar alții, de unde-s scăpătați
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
m-a încredințat unei rude a sa, deși în acel oraș stătea mătușa mea. Cauza - poate o răcire cu familia mamei mele, de care se cam îndepărtase, probabil prin însurătoarea lui a doua; dar mai degrabă pentru că ruda lui avea renumele de bună educatoare. Era o femeie uscată, urâtă teribil, cu un nas mare, aspră, rece probabil, nu proastă, care, la bătrânețe, se gătea cu haine colorate și pălării cu flori roșii și albastre. N-am iubit-o niciodată și din cauza
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]