3,846 matches
-
colegi. Amicii și acum mai fac șotii cu mine: „Meștere, când ajungi în capul satului să dai telefon acasă ca să aibă vecinul timp să sară gardul! Sau vrei să-l găsești spânzurat într-un par?” Iar eu le dau imediat replica: „Nici o problemă, am un consemn cu nevastă-mea care-mi zice: Nu te grăbi, dragul meu, c-ai fi obosit de muncă!” Și atunci mă opresc vreo două ore pe la birt ca să nu lase treburile neterminate! Dar și femeile au
X. FRATE CU DRACUL de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1407 din 07 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369120_a_370449]
-
se lăsă mai greu instalația era veche de modă după care ea se dădea în vânt și praf în ochi căci ea îi aruncă un franc-e-ză(d)-uf uf că de știam franceză aș fi dat-o încolo de cheie replică el și îi aruncă înapoi francul cu franchețe Adela Efrim Referință Bibliografică: PreaFranc(e)ză / Adela Efrim : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1949, Anul VI, 02 mai 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Adela Efrim : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
PREAFRANC(E)ZĂ de ADELA EFRIM în ediţia nr. 1949 din 02 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/369266_a_370595]
-
prietenul meu, Mărțișor, care mi-a dăruit o inimă de foc cu puterea miraculoasă a Iubirii. Iartă-l și lasă-mă cu el! - Iubire? Dar eu ți-am dăruit fericirea veșnică! tună împăratul. - Însă mi-ai ascuns taina Dragostei! îi replică Primăvara. Pentru prima dată chipul luminos al Soarelui s-a întunecat. Întunericul se lăsă în jur și se stârni o furtună devastatoare, care smulse copacii și acoperișul palatului. Toți fugeau ca disperații cât mai departe de mânia împăratului. Norocel luă
MĂRŢIŞOR-9 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1491 din 30 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374265_a_375594]
-
Imperiul otoman". Acceptarea acestui rol de vasal este fără îndoială tactică. Principatele constituie o miză în tocmeala dintre cei Mari. La Salzburg, în 1867, Napoleon III propune lui Julius Andrassy să le schimbe cu Veneția. Ministrul împăratului Austriei ar fi replicat: Ne oferiți ceva ce nu ne aparține și pe care nu-l putem păstra. Împăratul Franz Josef n-ar ști să accepte acest dar". Protecția Porții garantează cuceririle din 1859 și chiar merge mai departe, recunoscînd o instalare dinastică. Ereditatea
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
politică și proiecte care mergeau, după eliminarea mareșalului Antonescu, mult mai departe decît perspectivele partidelor apropiate regelui. Brucan vorbește de "o generație", dar cifrele spun altceva: Partidul Comunist, ilegal din 1924, numără abia o mie de membri; s-ar putea replica, împotriva acestei memorii staliniste amplificatoare, că singurul contact al regelui și al generalului Sănătescu cu comuniștii este Pătrășcanu. Același personaj este citat și de Coposu, un național-țărănist, discipol al lui Maniu, cînd evocă contactele anterioare loviturii de stat din 23
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
ai sionismului internațional și că numai în România nu s-a făcut nimic. Totuși: "... voi aveți în posturi importante oameni care au luptat în Spania și Franța, unde serviciile de spionaj engleze și americane erau extrem de active". Iar Dej a replicat: Avem tovarăși care au luptat în Spania și Franța, dar ei sînt devotați partidului și sînt prieteni ai Uniunii Sovietice". Stalin s-a arătat foarte nemulțumit și l-a întrebat dacă nu cumva i-a slăbit vigilența revoluționară de se
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
în culmea fericirii. Hrușciov băuse multă vodkă și vin alb. Iar Dej 1-ar fi întrebat de ce lasă el 10.000 de soldați sovietici să staționeze în România, ceea ce poate doar să dăuneze imaginii marelui frate... Încîntat, Hrușciov ar fi replicat: Știi că mi-ai dat o idee bună? Voi vorbi despre asta cu tovarășii mei". După cîtva timp continuă Brucan Hrușciov l-a chemat pe Dej la telefon și l-a anunțat că a dat ordinul de retragere a trupelor
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
și Grădișteanu, au voit a reduce cestiunea la proporția unei afaceri de regulament, care n-ar învoi d-lui Epureanu de-a face o interpelare către majoritatea Senatului. Interpelare către majoritatea Senatului! Frumos clenci de formalism advocățesc. D. Epureanu a replicat însă că interesul conștiinței publice și al demnității Senatului e mai presus de o interpretare a regulamentului. în discuție au intervenit d. general Florescu, care, amintind zdruncinarea populațiunii noastre rurale, care pururea a suferit cu trecerea oștirilor, s-a silit
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
Sturza, în privința atitudinei sale vis-a-vi de Rusia. "Romînul", în numărul de alaltăieri, combate pe d. Sturza cu argumente asupra cărora d-se nu va mai pute replica. Ceea ce ne miară pe noi este... Nici noi nu mai putem replica, nici nu ne vom mira de nimic pe fața pământului. Dar "Bacăul" nostru mai adineaori se plânse că n-are loc spre a fi mai explicit și cu toate acestea pe a doua pagină începe, cu un neastâmpăr nesuferit, să
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
domn este alfa și omega regenerării naționale, atunci adepții n-au decât să proclame Republica și pe d. C. A. Rosetti prezident al ei. La aceste cuvinte adepții d-lui Rosetti au protestat cu mare zgomot. D. Epureanu le-a replicat: când raportul acesta se va citi în Moldova și se va vedea că Unirea s-atribuie d-lui C. A. Rosetti va izbucni un hohot general. Discursul d-lui Epureanu îl vom reproduce in extenso. Au răspuns apoi la acest
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
hieroglifele ne reintegrăm în acel timp, semnificativ și exemplar, și, prin urmare, devenim, într-un fel, "contemporanii" evenimentelor evocate, ne împărtășim din tr-un timp calitativ diferit, un timp "sacru", "deopotrivă primordial și recuperabil la infinit"40. De aceea Arbore îi replică lui Ștefaniță: Numai pentru un suflet stricat și pustiit" (a se citi: decăzut din timpul "tare al originilor") ruina "e o problemă tristă și fără înțeles". Eroul însuși se vede aparținând acelei lumi mitice, una cu piatra ruinelor, contopit în
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
preajmă un cal, să-l bată pe grumaz, să-i facă schițe. Cîinele-i și el prezent. E o fotografie de familie, reprodusă în excepționala monografie, din 1988, a regretatului Mihai Ispir, fotografie care, cu vegetația sălbatică a Buciumului, e parcă replica ironic agrestă la una din scenele burghez-pariziene ale lui Monet. În jurul mesei cu de toate, cei dragi și apropiați, femei și bărbați cu aer prosper, tutelați de un Pallady întors cu fața spre fotograf și mimînd benigne histrionisme. Tot cu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
pe Iisus însuși, cu oarecare partizanat misogin, femeile toate, doar pe una din laturile mesei, sînt pictate în griuri calde, rumenite ușor spre decolteurile ațîțătoare. În care se înfig și ochii totuși concupiscentului pictor. Sub cele trei arcade ale fundalului replica roșului: cerul. De un albastru dumnezeiesc. Emoție covîrșitoare. Ca să scap, o clipă, de tensiunea ei, mă-ntorc "acasă", la Santa Fosca, distrat, cu barca. De-abia cînd intru în cameră, îmi dau seama că panglicile de la pălăria gondolierului erau colorate
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
pentru totdeauna, de... binefacerile colectivismului în care și-a consumat, în cea mai mare parte a existenței, energia. Ce dezamăgire! Cîtă vinovată autoamăgire în perceperea mentalității tinerilor care atît de antrenant ne înconjoară, ne depășesc în buestru pe trotuar, ne replică trufaș-biologic în foaiere, ne privesc nostim-persiflant printre tablouri. Nu am în vedere ușurătatea (de ce nu și motivată cu care, susținuți de părinți, cei mai dotați dintre juni caută rosturi în alte îndepărtate zări, cît momentul consumat recent, la primul tur
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
trecut, pentru a reconstitui, cronologic, sindromul. Dadaiștii, suprematiștii, cu osebire suprarealiștii începutului de secol au excelat în înscenări care frizau grotescul. De Chirico își amintește, în Memorii, cum provocării sale șocante cu ocazia propriului vernisaj, ceilalți confrați suprarealiști i-au replicat printr-o scabroasă scenografie în chiar vitrina sălii de expunere. Stilul era generalizat. Și obligatoriu în perioadele ofensive ale modernismelor europene. Treptat însă, după război, se stinsese. Lumea se schimbase, dispăruseră clasele suprapuse, dar și emblematicul "mic burghez", țintă predilectă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
reala mea indispoziție (totuși, superfotbalul brazilian, nu?) ar trebui să fie și-a vecinilor de la mese. Aș: fac toți explozie de bucurie ca-n spotul ăla cu Bergenbier. De parcă ar fi marcat românii. Uite că dau turcii, pare să-mi replice unul din hliziți. (Semănînd perfect cu Hagi, sau cu Lucescu, sau cu Popescu, sau cu...) Mă ridic și, trecînd prin fața lor, îi întreb: mă, voi sînteți turci? Îmi fac cu ochiul. Ochioasele noastre sondaje: dacă e vorba de intrarea în
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
romancier) este că cei doi puștani (și, se-nțelege, mai toți cei de teapa lor) nu prea știu pe ce lume sînt. Și dacă ar fi să ne implicăm în scenariul romanesc, ar trebui să le oferim celor doi și replica: Ei, și ce?! Da. Ei, și ce dacă habar n-au de ce se-ntîmplă, dramatic, în jurul lor! Nu mai pot ei! E treaba babacilor lor să se gîndească la toate astea. Dar, culmea!, nici babacii n-au habar. Și, iarăși culmea
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
bîrfească nederanjați, sistematic,.... mortal. • cum să nu guști inocența (jucată) a recent debutantului june căruia, după ce-i recunoscusem insolitul talent literar, îi reproșam, întrucîtva, melanjul supraabundent din prima sa carte tipărită!: Am vrut să debutez cu... opere complete, mi-a replicat, senin, vikingul de Tătărași. • nu numai la Eternitate sînt locuri de veci: fotoliul meu 1 din rîndul 28 de la Filarmonică îl concurează, sublim-euforic, pe cel care m-așteaptă dincolo... • termin chiar în clipa asta marea pînză (o voi numi Lacul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
mama servitoare. De unde să aibă contact cu mediul muncitoresc? A fost respins”. Astfel de obiecții nu rămâneau fără replică din partea responsabililor de la Centru, însărcinați cu menținerea „ortodoxiei” politice. În cazul citat, maiorul Dumitru Popescu, șeful Direcției Cadre din D.G.S.P., a replicat: „Unii tovarăși cred că poate fi încadrat un om care s-a înscris în Partid, n-a fost legionar și atâta tot. În această categorie au intrat o serie întreagă. La Vâlcea, un tovarăș bun, tânăr, care vindea pe stradă
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
-
cu drepturi speciale devenise atât de puternic în rândul ofițerilor de securitate încât au apărut tendințe de nesocotire a ordinelor venite pe linie de partid și de sfidare a activiștilor de partid. Astfel, directorul regionalei M.A.I. Arad i-a replicat deschis șefului Secției Administrative a P.M.R., care îl convocase la o ședință: „mie, primul secretar nu poate să-mi dea ordine!”. În altă împrejurare, ofițerii de securitate, vorbind despre conducerea de partid, au afirmat „astăzi sunt, mâine nu sunt!”. Problema
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
-
oblăduitori (subl. ns. L. B.)”. În notele sale critice la studiul lui G. Severeanu, Bucureștii sub răzmerița din 1769, și referindu-se la afirmația autorului că boierii „cer Rusiei nu mai puțin decât încorporarea Munteniei la Imperiul rusesc”, I. C. Filitti replica în ziarul „Epoca” din 28 martie și 3 mai 1934: „încorporarea Munteniei la Rusia, cerută în acea vreme de unii boieri, n-avea înțelesul ce atât de ușuratec îi atribuie d. Severeanu. Avea același scop ca și în tratatul de
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Thugut îi scria din Focșani lui Kaunitz despre o convorbire cu Alexei Orlov, căruia i-a spus că ar fi liniștitoare o angajare a țarinei de renunțare la intențiile sale anterioare față de Moldova și Muntenia, la care plenipotențiarul rus a replicat că Ecaterina a II-a i-a promis aceasta și nu-și schimbă cuvântul dat, dar că noi victorii împotriva turcilor vor atrage după sine noi condiții de pace. Apoi, plenipotențiarul prusian, von Zegelin, i-a împărtășit colegului austriac părerea
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
de voiesc, serviciul în corpul său de armată ! Aceștia au răspuns, se zice, că datoria de om nu le poate permite a se bate în contra fraților lor, care se luptă pentru cele mai sacre interesuri, pentru naționalitate ! La aceasta a replicat Bem că li se cuvine onoare acelora care se luptă pentru naționalitate; că și dânsul când a luat parte la resbelul acesta a fost numai sub condiție de a se bate pentru triumful naționalităților”. „Triumful naționalităților” era, neîndoielnic, un crez
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
aflând despre aceasta, trimisul Franței la Petersburg, Bourgoing, i-a cerut o audiență, cu care prilej, bătându-i cu pumnul în masă, țarul a strigat: „niciodată, niciodată nu voi putea recunoaște ceea ce s-a întâmplat în Franța”. Bourgoing i-a replicat că Franța, în 1830, nu mai este cea din 1814 și că o coaliție militară împotriva ei nu este un lucru așa de ușor și simplu. Nicolae I știa și el foarte bine aceasta, ceea ce explică precizarea plasată în marginile
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
șansa expulzării, căci eu voi fi acolo înaintea uneia sau alteia din acele forțe. Odată în Constantinopol, eu nu voi mai ieși !” Metternich l-a întrebat pe țar ce a răspuns la aceste cuvinte Aberdeen, la care Nicolae I a replicat: „nimic, el a făcut ochii mari”. Țarul a încheiat discuția prin constatări puțin măgulitoare relative la Austria: „mergeți rău și foarte rău, dacă nu aduceți remediu, avansați către o disoluție în interiorul vostru ... Orice țară are nevoie, înainte de toate, să fie
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]