1,601 matches
-
săvârșit în 1812. Județele respective din sudul Basarabiei au cunoscut, mai ales după unirea Principatelor, o semnificativă prosperitate, bucurându-se de binefacerile administrației române vreme de 22 de ani, până au căzut din nou sub dominația țaristă. Rusia nu se resemna cu situația creată prin prevederile Tratatului de la Paris, incompatibile cu aspirațiile sale de mare imperiu, cu tendințele sale de expansiune. În revendicările formulate de diplomații ruși cu fiecare ocazie, problema frontierei ruso-române era mereu ridicată, în același timp cu cea
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
al doilea rând, dansul ploii poate fi interpretat ca o modalitate de „descărcare acțională”, de afirmare a atitudinii colective active. Cheia succesului societății omenești sunt nu numai inventivitatea, dar și tenacitatea, voința de a căuta soluții, de a nu se resemna, de a acționa dincolo de limitele posibilităților efective de acțiune umană. Recurgând la ea, nu se obține un rezultat efectiv. În condiții ridicate de înaltă incertitudine însă, colectivitatea și/sau individul dobândesc sentimentul că au acționat și în cazul acestei situații
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
de anumite grupuri, clase sociale, colectivități, pentru a-și promova interesele: justifică un mod de organizare socială, integrează indivizii în societatea existentă, sprijină identitatea etnică. În fine, ea este un instrument al vieții individuale, un mijloc de compensație și împăcare resemnată cu dificultățile vieții, de reducere a incertitudinii și anxietății. Principiul pluralității perspectivelor implică o distincție extrem de utilă între analiza funcțională parțială, care scoate în evidență consecințele pentru un fenomen social ale apartenenței acestuia la un anumit sistem, și analiza funcțională
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
simbolic, deși cu o lungă istorie, nu a ajuns niciodată o orientare dominantă, având mereu un rol secundar. Nicolas Mullins (1973) caracteriza excelent această pozițieainteracționismului simbolic în sociologia americană prin formula „opoziția maiestății sale”: o opoziție față de orientările dominante, disciplinată, resemnată la starea de opoziție, nefiind în stare să ofere ea însăși o explicație mai puternică. Mai pe larg asupra acestui curent, se pot consulta lucrările lui Lazăr Vlăsceanu (1982), Ion Ungureanu și Ștefan Costea (1983). În ceea ce privește relevanța punctului de vedere
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
lui a unor arbori veșnic verzi. Ritualul construirii unei case face apel la aceleași elemente comune precreștine și premusulmane. La elementele ,,păgâne” se adaugă cele ale noii religii, ambele se amestecă mai totdeauna În practicile populare. Preoți sau imami se resemnează să accepte, Într-o formă sau alta, practici care n-au nimic de-a face cu religia scrisă, cum ar fi sacrificiul păgân al unor animale. Preotul sau imamul Își citește rugăciunile, În același timp În care credinciosul sacrifică lângă
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
o piesă de teatru, spectatorii nu sunt Îndepărtați, dimpotrivă, ei au rolul de a legaliza și consolida poziții și relații. Dacă acceptă ritualurile și simbolismul vânătorii, dacă empatizează cu protagoniștii acestor ritualuri discriminatorii, reprezentanții claselor populare - gonacii, publicul naiv - se resemnează În poziții de dominați, recunosc inegalitatea de șanse ca pe un fapt imuabil, sunt complici ai acestei perverse puneri În scenă. Este motivul pentru care aceste practici sunt contestate de către militanții ecologiști și de către reprezentanții organizațiilor pentru protecția animalelor. Poziția
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
fiecăruia să înțeleagă diferența dintre a accepta lucrurile așa cum sunt - unică soluție pe care omul o are la dispoziție pentru a duce la bun sfârșit o analiză coerentă și a identifica strategii eficiente de rezolvare a problemelor - și a se resemna. La sfârșitul discuției, Doamna B. compară acest proces cu terapia: pentru ca tratamentul să aibă efect, trebuie acceptată patologia așa cum se prezentă ea, fără a renunța la schimbările care pot să-i amelioreze starea de sănătate. Sunt prezentate patru tipuri de
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
care pretinde să le combată. Pe est-europeni o astfel de atitudine tinde să-i ancoreze fie în iluzie, fie în simulacru. Iluzie pentru cehi și pentru unguri care au devenit indiferenți față de propria condiție, sau pentru polonezi ce s-au resemnat să nu-și mai confunde credința cu naționalitatea în cazul unei intrări în familia vechilor de-mocrații europene care le-ar oferi ca pe un dar ceresc pactul apartenenței politice pe care l-au pierdut. Simulacru pentru bulgari și pentru români
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
care au izbucnit „ca o bombă”, marcînd Întoarcerea spre stalinism, și iulie 1972, interval În care se constată apariția unui „tip de scriitor pînă atunci inedit În România. Acela care, ca În Rusia, văzîndu-se interzis la el acasă, nu se resemnează și-și trimite cărțile spre publicare În Occident. E vorba de Paul Goma” (p. 516). De asemenea, epilogul Îi menționează și pe Dumitru Țepeneag, „nelipsit de la nici o manifestare de neconformism” și pe criticul literar Ion Negoițescu, căruia cenzura i-a
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
cel mai bun exemplu de asumare a suferinței. A fi creștini înseamnă a ne îmbrăca în Hristos nu doar în viața, ci Și în moartea Sa, în ascultare pe Cruce (Rom. 6). Acceptarea nu este sinonimă cu resemnarea. A se resemna înseamnă a se apleca în fața unei fatalități, a unei lovituri a sorții, a circumstanțelor adverse. Acceptarea este îndeplinirea unui act de libertate, prin care ne asumăm suferința și o folosim în scopul creșterii credinței noastre, a iubirii și a ascultării
Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_169]
-
urmuzian, deși cauza revoltei prin autoizolare și abandon este întotdeauna mundană, banală și nu de natura confruntării cu iraționalul, Stamate gonind furibund spre "infinitul mic", Ismail vegetând "până astăzi, într-o stare de decrepitudine", sau eroul din Plecarea în străinătate resemnându-se cu înscrierea în barou, pot fi văzuți ca imagini particularizate ale miticului Sisif împingându-și piatra "fericit"155, pentru că "își cunoaște condiția mizerabilă în toată amploarea ei"156. Un alt aspect care pledează pentru prezența unui sentiment al absurdului
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Villermé, un filantrop specialist în starea fizică și morală a muncitorilor, "cei rău intenționați exercită în mod constant o influență nefastă asupra celor buni"3. Aceste concentrări ar fi creat un mediu propice revoluțiilor. În ceea ce-i privește, muncitorii părea resemnați cu insalubritatea locuințelor lor. Desigur, s-a exagerat adesea în privința indiferenței proletarilor față de regulile elementare de igienă. Este adevărat remarcă Alain Faure că poporul nu deschide prea bucuros ferestrele, dar nu din cauză că a devenit insensibil la mirosurile animaliere ce bântuie
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
sărăcia devine un mod normal de viață fiindcă este obișnuită. Se dezvoltă aici o "cultură a dorului de ducă"529, care face ca numeroși tineri adulți să dezerteze din acele locuri dacă au posibilitatea să o facă, sau să se resemneze aparent și să se "adapteze" condiției lor. Mai mult decât o constatare sociodemografică, tema secesiunii urbane este un model de interpretare menit să explice cercul vicios ce se instalează între tendința "ei între ei" și înmulțirea "incivilităților". Acestea, ca și
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
agit și nimeni nu observă că sunt altfel. Nu vorbesc în numele unui anume grup ori trib, deci nu sunt NECESAR, cum mi-a spus odată un prieten de la BBC. Sunt o clădire pe jumătate părăginită, pe după cotul râului. M-am resemnat cu acest statut. Cred că problema cu noi, autorii Desperado, cum le zici, e că suntem prea diverși pentru acest moment în timp. Trăiesc cu speranța că peisajul pe care-l alcătuim noi o să pară mai substanțial în ciudățenia lui
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
descopere ascunzișurile voluptății. Este confidentul lor, le cunoaște dramele, le compătimește pentru că ele nu iubiseră nici din calcul, nici din pasiune, ci doar în repetate rânduri... la treizeci de ani și peste... renunțaseră la visurile lor din tinerețe și se resemnaseră la ce le mai oferea viața. În 1890, Henri cunoaște o starletă de stradă, Marie Charlet, fără condicuță, fapt ce era o infracțiune după legile vremii, în condițiile în care, polițistul Patou, agent de moravuri, a vrut s-o aresteze
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
spuse vag, În final (XI, 197-198): Cât despre tine, cine te va lăsa să intri În adunarea șlorț, astfel Încât, să găsești viața șfără de moarteț pe care o cauți? Astfel, lui Ghilgameșxe " Ghilgameș" nu-i mai rămâne decât să se resemneze În fața imposibilității de a evita moartea prin propriile forțe. Dezamăgit, se Întoarce la Uruk, glorioasa sa cetate, hotărât să se mulțumească cu faima care Îl va face nemuritor În memoria urmașilor. 2) Adapaxe "Adapa" - Imposibilitatea omului de a dobândi nemurirea
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
proces de fecunditate și fertilitate. Mai mult, victoria lui Mot implică faptul că moartea va putea acționa fără discriminare atât asupra oamenilor cât și asupra zeilor, condamnați și ei, așadar, la o viață trecătoare. Dar zeița Anatxe "Anat" nu se resemnează. La capătul unei căutări istovitoare, coboară În infern, Îl Înfruntă pe Mot Într-o luptă dramatică ce face ca acesta din urmă să fie anihilat de furia zeiței, care reușește Într-un final să găsească corpul lipsit de viață al
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
chiar să-l detroneze pe Mihail Gorbaciov (prin analogie cu căderea În dizgrație a lui Hrușciov după umilința din Cuba). Dar, cu toate temerile lor, britanicii nu aveau ce să ofere ca alternativă la evenimentele din Germania și s-au resemnat. Mitterrand a fost mai greu de Împăcat. Mai mult decât oricine, francezii erau sincer tulburați de colapsul aranjamentelor familiare și stabile din Germania și din Întregul bloc comunist 4. Prima reacție a Parisului a fost Încercarea de a bloca unificarea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
când era vorbită de alții - nu putea avea decât un singur efect: să-i gonească din Franța. La Începutul noului secol, cele mai multe personalități publice din Franța (dar nu toate) erau deja conștiente de acest lucru, iar factorii de decizie se resemnaseră În fața tristei realități din Europa secolului XXI. Noile elite europene, indiferent care erau ele, nu vorbeau franceza și nici nu aveau de gând să Încerce: „Europa” nu mai era un proiect francez. Ca să Înțelegem cum era Europa la sfârșitul mileniului
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
diferența medie era de 300 ore/an), cu vacanțe mai rare și mai scurte. Dacă britanicii aveau dreptul prin lege la 23 zile de concediu pe an, francezii la 25, iar suedezii la minimum 30, mulți americani trebuiau să se resemneze cu un concediu de două ori mai scurt. Europenii au ales deliberat să muncească mai puțin, să câștige mai puțin - și să trăiască mai bine. În schimbul impozitelor foarte ridicate (alt impediment În calea creșterii și inovației, după criticii anglo-americani), europenii
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
voievozi înaintea bătăliilor și să luptăm. Mircea cel Bătrân, Ștefan cel Mare și Sfânt, Mihai Viteazul, Horea, Cloșca și Crișan, moții lui Avram Iancu nu au vrut să mai îndure asupririle și cruzimea dușmanilor (turci, tătari sau maghiari). Astăzi ne resemnăm și așteptăm degeaba... Istoria noastră nu mai are continuitate. Ignorăm tot ce au îndurat și clădit înaintașii noștri și rătăcim cu mintea ca și Avram Iancu. Acesta, izbit de răspunsul împăratului, vede ca la lumina unui fulger fatalitatea luptei sale
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
a rostit Dumnezeu, să nu ucidem, dar, în noi, acest sâmbure care plămădește veșnicia. Omul e o valoare care se perfectează continuu. Să răspundem cu fapte mărețe și vom fi ceea ce trebuie să fim, fiii lui Dumnezeu. Să nu ne resemnăm. Să nu ne îndoaie nici o grijă. Din lacrimi să plămădim bucurii eterne. Încrezători în brațul nostru, cu fruntea la cer, cu ochii aprinși de doruri să zidim altare. Neînfricați în lupte, să nu subscriem capitulării greului lor. Să amuțească în
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
nonconformistă și cu o imagine publică alterată datorită crizei rachetelor cubaneze, Hrușciov nu putea forța România să-și modifice poziția. Dat fiind că era nevoie de unanimitate pentru a întocmi un singur plan economic unificator pentru CAER, Hrușciov s-a resemnat și a acceptat să amîne integrarea în bloc pînă în 1966. Pe 28 iunie, "Scînteia" a publicat un articol despre întrunirea la nivel înalt a CMEA, indicînd o victorie pentru România 1034. Perseverența lui Gheorghiu-Dej a deschis României cale liberă
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
de reacția președintelui Thieu, dar Nixon era hotărît să-și atingă scopul. El îi spunea lui Kissinger: "brutalitatea e o nimica toată. Ai s-o cunoști cu adevărat doar dacă ticălosul ăsta nu acceptă, crede-mă"1533. Thieu s-a resemnat, totuși, să accepte acordul și, pe 27 ianuarie, Nixon a semnat un tratat de pace care punea capăt războiului din Vietnam. Pe 29 martie, Vietnamul de Nord a eliberat prizonierii de război americani, iar Statele Unite au început să-și retragă
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
așezat lângă ea. În scurt timp, a început să-mi povestească despre necazurile ei. Doamna M. mi-a spus că fusese diagnosticată cu distrofie musculară, că doctorii nu mai puteau face nimic pentru ea și că acum trebuia să se resemneze la gândul că va deveni o persoană invalidă și că, încet-încet, boala avea să-i cuprindă întreg corpul. Era, evident, deprimată și foarte nefericită. Am întrebat-o dacă auzise vreodată de reflexologie și mi-a spus că nu. I-am
[Corola-publishinghouse/Science/2147_a_3472]