KorAP: Find »[drukola/base=resentiment & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...63 64 65 ...86 >

2,142 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666

mă voiai, îți lipseam, și-ți era teamă să te gândești la mine? Asta nu dovedește că mă iubești? — Cred, totuși, că mă urăști, că-mi porți pică. În momentul de față, vrei să spui? Ești țicnită. — O faci din resentiment, altfel n-ai putea fi atât de rău cu mine. — Hartley, nu mă tortura. Judeci ca o persoană care nu-i în toate mințile. Sau o faci numai din curiozitate, ca un turist, mă vizitezi, îmi vizitezi viața și încerci

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
radia de tainica satisfacție a omului care a scăpat nevătămat dintr-o fascinantă aventură, și care de-abia așteaptă să trăncănească despre ea, într-un alt context. James părea ușor distrat, poate că melancolic. Titus părea rușinat și plin de resentimente. I-am întrebat pe ceilalți trei când au de gând să plece și mi-am exprimat dorința ca acest lucru să se întâmple cât mai curând, întrucât spectacolul luase sfârșit. Asentiment general că a doua zi urma să fie ziua

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
lui Hartley. Și totuși, am venerat întruna această icoană? Tinerii sunt necruțători și trebuie să supraviețuiască. După ce-am pierdut orice speranță a reîntoarcerii ei, orice speranță de a o regăsi, am trăit un timp alimentându-mă cu propriile-mi resentimente, gândind ușurat: „Atunci, n-are decât să dispară!“. Și-mi venea acum în minte, răscolită din cavernele adânci ale mării memoriei, o discuție pe care o avusesem cu Clement, despre Hartley. Da, lui Clement îi povestisem despre Hartley, și îmi

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
ca un anumit fel de adevăr, aproape ca o piatră de încercare a adevărului; ca și cum un simplu gând al meu s-ar fi putut întrupa într-un obiect material, rămânând în același timp un adevăr. Iar minciuna era acel eliberator resentiment: „Atunci, n-are decât să dispară!“. Fidelitatea mea bizară, aproape dementă, își dobândise în cele din urmă răsplata. O dată cu trecerea anilor, am netezit fruntea lui Hartley și i-am limpezit ochii frumoși, iar imaginea ei ambiguă și chinuitoare a redevenit

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
am adus din nou aminte de cuvintele ei: „Uneori simțeam că ne urăște... uneori aș vrea să-l știu mort“. Povara vinovăției era prea grea pentru a fi putut să o îndure fără să se fi strecurat în ea un resentiment lent, adânc. Titus, această cruce fatală pe care și-o căutase singură dintr-un capriciu, și și-o adusese în casă, îi surpase căsnicia, îi surpase viața. Dar acum, Titus însuși părea să o fi izbăvit, căzuse răpus, luând cu

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
ei. Mă rog, ce e în mintea ei? Poate că o lega de tine doar un sentiment de vinovăție. Și acum că ai dezlegat-o de vinovăție, ți-e recunoscătoare, dar, pe de altă parte, și-a dat frâu liber resentimentelor pe care ți le purta, pentru că te găsea obositor și, după această eliberare, s-ar putea întoarce la o stare de totală indiferență. Ai puțină brânză? — James, tu nu înțelegi absolut nimic din toată povestea asta. {i eu nu am

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
va volatiliza ca într-un basm, când ceasornicul bate ora douăsprezece. Să-mi fi fost necesară o asemenea șaradă și, pe de altă parte, o astfel de dragoste reeditată nu înseamnă decât un mecanism menit să te elibereze de vechi resentimente? N-am dorit oare decât să i-o smulg lui Ben, așa cum am vrut să i-o răpesc lui Perry pe Rosina? De bună seamă, moartea lui Titus a creat imposibilitatea de a o mai avea pe Hartley; cel puțin

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
o iert. Dar faptul de a o ierta n-ar fi înfrânt scopul acelui joc psihologic pe care-l jucasem cu mine însumi? Oare îmi reînviasem dragostea numai ca să-mi dovedesc mie însumi că era o iubire falsă, plămădită din resentimentele stratificate de multă vreme și din impulsurile prezente ale unei gelozii posesive, demențiale? I-am purtat oare resentimente în trecut? Nu-mi mai pot aduce aminte. Hartley pretinsese, în mod curios, că pentru a reduce puterea de atracție exercitată de

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-l jucasem cu mine însumi? Oare îmi reînviasem dragostea numai ca să-mi dovedesc mie însumi că era o iubire falsă, plămădită din resentimentele stratificate de multă vreme și din impulsurile prezente ale unei gelozii posesive, demențiale? I-am purtat oare resentimente în trecut? Nu-mi mai pot aduce aminte. Hartley pretinsese, în mod curios, că pentru a reduce puterea de atracție exercitată de imaginea mea simțise nevoia să-și spună că o urăsc. Acum, când mă gândesc la acestea toate, încercând

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
era vorba de șoc, de vinovăție, de iubire? Și după aceea am reapărut și, dintr-o dată, am făcut-o să înțeleagă limpede că n-o uram și n-o condamnam, ba, dimpotrivă, continuasem s-o iubesc fără nici un fel de resentiment. Prima ei reacție a fost gratitudinea și, o dată cu ușurarea, a încolțit și senzația unei iubiri reînviate. Poate că așa ceva a simțit în seara când a venit la mine să-mi povestească despre Titus. Dar, așa cum am învățat din experiența mea

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
îndeajuns la mine, pentru că eram prea egoist, prea exigent sau, cum spusese ea, „prea dominator“. Și eu m-am amăgit cu ideea de a reînvia o dragoste care nici măcar nu existase! După ce s-a eliberat din cătușele vinovăției, vechile-i resentimente împotriva mea s-au redeșteptat, și s-a reîntrupat fundamentala ei indiferență față de mine, indiferența care, în trecut, a determinat-o să plece, luându-și cu ea, pe alte meleaguri, speranțele de viață. Și poate că pe aceste alte meleaguri

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
mă pierduse. Venise la mine, alergase la mine, ăsta n-a fost un vis. În acea noapte nu îmbrățișasem o fantomă. Și în acea noapte mi-a mărturisit că mă iubește. Nu, ideea mea de a reduce simțămintele ei la „resentimente originare“ e fantezistă. Poți deveni fantezist atunci când încerci să scormonești adevărul. Uneori, trebuie să-i respecți fața voalată. Fără îndoială, aceasta e o poveste de dragoste. Hartley nu a fost în stare să fie pentru mine o Beatrice și nici

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297

fost așa. Faptul că am ajuns la închisoare mi-a trezit mintea, mi-a oțelit puțin sufletul, și m-a pus pe un drum bun. Nu știu ce s-ar fi întâmplat dacă nu se întâmpla lucrul acesta... Nu am regrete. Dar resentimente aveți? Nu, nu. Eu sunt și cantor la biserica greco-catolică. Eu de mic, de la vârsta de 12 ani am fost trimis la seminarul greco-catolic la Oradea... și nu urăsc pe nimeni, și nu doresc rău nimănui. Mă revoltă nedreptatea, furturile

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
eu cu nevastă-mea mă descurc, stăm aproape unii de alții, am un nepoțel de toată splendoarea, bun de carte, drăgălaș. Ce să-i mai cer altceva lui Dumnezeu? Sănătate-i mai cerem lui Dumnezeu amândoi. Sunt foarte-foarte fericit. Dar resentimente aveți? Nuuu! Nu! Păi așa m-am născut... Eu nu urăsc pe nimenea... Nuuu! Eu nu pot urî pe nimeni. Pentru fosta mea soție mă rog în fiecare seară, s-o ierte Dumnezeu, pentru c-a fost păcătoasă și știu

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
pe urmele ei și gata a fost. A făcut facultate la americani și acuma lucrează ca persoană civilă în cadrul NATO. Fiul meu o rămas așa, fără facultate numa’ cu liceul, și-acuma e căsătorit, se descurcă și el binișor... Dar resentimente aveți? Câteodată m-apucă furia și mai zic câte una... Cum s-o putut face așa ceva? E inuman. Eu înțeleg să fiu persecutat când îmi indici o dovadă că: Uite, ești vinovat! Ai făcut cutare și cutare... Da’ când vine

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
dau la medicină veterinară la Iași. Acolo „am supraviețuit”, până la terminarea examenelor, și când am zis că am reușit... m-a’ dat afară, și mi-a’ făcut și morală. Pe urmă n-am mai încercat, m-am lecuit... Acum aveți resentimente față de anumite persoane? Nu față de anumite persoane... față de întregul sistem. Nu persoane, că ăstea sunt produsele sistemului... că dacă nu era sistemul, nu erau persoanele... După ’90 ați încercat să va angajați politic? Am fost membru al Partidului Național Țărănesc

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
o cerere și să vin după două zile. Și m-am dus după două zile și m-a angajat. Așa am lucrat tot la întreprinderea forestieră... Dacă ar fi să priviți în urmă acuma, la vârsta aceasta, aveți regrete sau resentimente? Nu, nu, absolut deloc. Mai ales că am reușit să duc o viață bună. Pe mine ceea ce m-a dus la închisoare, educația care am primit-o până atunci și apoi în închisoare, m-a ajutat tot restul vieții să

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
mine și m-am dus înapoi la întreprindere; n-am vrut să plec de la lucru. Ați avut activitate politică după ’89? Păi, după ’89 tot țărănist am rămas. Și-acuma am prieteni la sediu... Privind în urmă aveți regrete sau resentimente față de tot ceea ce ați trăit? Soarta omului n-o poate schimba nimeni, asta-i părerea mea, așa că n-am ce să regret... Ați face la fel acuma? Păi tot la fel, pentru că ăsta al nostru o fost un crez atunci

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
au făcut pușcărie. Eu am făcut pușcărie, sunt sănătos, zdravăn... M-am călit. De ce? Că nu mi-a părut rău și n-am urât oamenii... Și am crezut în Biblie, și-am crezut în Iisus Hristos, și-n Dumnezeu. Dar resentimente aveți? Resentimente? Nuuu. Am fost bătut la tălpi, domnu’... Bătaia la tălpi știți cum este? Simți ceva în talpă, și simți ca o furcă-n creier. Nu poți merge 3 săptămâni pe picioare... Te duc alții sau mergi târâș. Gruia

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
pușcărie. Eu am făcut pușcărie, sunt sănătos, zdravăn... M-am călit. De ce? Că nu mi-a părut rău și n-am urât oamenii... Și am crezut în Biblie, și-am crezut în Iisus Hristos, și-n Dumnezeu. Dar resentimente aveți? Resentimente? Nuuu. Am fost bătut la tălpi, domnu’... Bătaia la tălpi știți cum este? Simți ceva în talpă, și simți ca o furcă-n creier. Nu poți merge 3 săptămâni pe picioare... Te duc alții sau mergi târâș. Gruia Manea m-

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
dacă aș fi avut posibilitatea să aleg din toate facultățile, tot Teologia aș fi ales. Am terminat în ’56, și am fost capelan, ajutor de preot la Cluj. Privind în urmă, la această vârstă, puteți spune că aveți regrete sau resentimente în ceea ce privește închisoarea și tot ce-ați trăit acolo? Regrete, da. Resentimente... Acuma mă gândesc că altfel privesc astăzi, altfel le-am privit după 20 de ani și tot așa... Jumătate secol e mare timp. In general eu simt o ură

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
Teologia aș fi ales. Am terminat în ’56, și am fost capelan, ajutor de preot la Cluj. Privind în urmă, la această vârstă, puteți spune că aveți regrete sau resentimente în ceea ce privește închisoarea și tot ce-ați trăit acolo? Regrete, da. Resentimente... Acuma mă gândesc că altfel privesc astăzi, altfel le-am privit după 20 de ani și tot așa... Jumătate secol e mare timp. In general eu simt o ură sau, in orice caz, sentimente neplăcute față de comunism. Însă comunismul este

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
de putere... De-aia e greu de făcut reforme, că mai sunt și-acuma generali și colonei care au conștiința... sau ar trebui să aibă conștiința... încărcată cu câte crime-o’ făcut. Și sunt bine mersi, cu pensii mari... Dar resentimente aveți? Nu am, chiar dacă m-aș întâlni cu vreunul... Eu sunt creștin și zic așa: una din învățăturile Mântuitorului e iertarea (plânge - n.n.). Vă mulțumesc. SATU MARE AURELIA COSMA S-a născut în 18.09.1924, în comuna Potău, județul

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
Corola-website/Law/131966_a_133295

acreditat de instanțele californiene, a arătat, în urma unei convorbiri cu fetele, ca acestea nu doreau să locuiască din nou împreună cu mama lor, ci erau fericite alături de tatăl lor și de nouă soție a acestuia. În timp ce Maud nu părea să aibă resentimente față de mama ei, Adele i-a declarat lui L.S. că mama ei este "urâtă și rea" și că nu le iubește, ci vrea numai să le arate celorlalți și să le cumpere jucării. 26. Printr-o hotărâre din 1 februarie

HOTĂRÂRE din 25 ianuarie 2000 în cauza Ignaccolo-Zenide împotriva României. In: EUR-Lex (2000) [Corola-website/Law/131966_a_133295]
Corola-website/Law/132629_a_133958

Ele vor combate efectele propagandei fasciste și ale spiritului imperialist șovin și de subjugare națională sau rasială, inlaturand din manifestările lor culturale, științifice și educative tot ce este susceptibil să atingă demnitatea celuilalt popor al părții contractante și să trezească resentimente în el. Articolul 2 Fiecare parte contractanta va avea cea mai mare solicitudine față de tot felul de instituții culturale, științifice, de învățămînt în limba maternă, artistice și de educație fizică ale naționalităților celeilalte părți din țară să, în baza perfectei

CONVENŢIE din 25 noiembrie 1947 de Colaborare Culturală între România şi Republica Ungariei. In: EUR-Lex (1947) [Corola-website/Law/132629_a_133958]