2,211 matches
-
viitor, un scriitor „cu adevărat” maghiar, de reproșurile că atenția acordată Holocaustului ar jigni martirii anticomuniști ai revoluției din 1956, de insinuările că autorul trăiește multă vreme din an la Berlin pentru că „urăște ungurii” etc. Îmi sunau familiare asemenea vechi-noi resentimente... Drept pentru care am cumpărat, la librăria Barnes & Noble de lângă casă celălalt volum de Imre Kertész, tradus În engleză, după romanul Fără destin, pe care Îl predasem studenților de la Bard acum vreo cinci ani. Kaddish pentru un copil nenăscut este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
față de eroul său, iar acesta apare ca o versiune „maturizată” tenebros a lui George Koves, personajul central În romanul Fără destin. George Koves supraviețuise și el, doar aparent, viața „pură și simplă” de la Auschwitz, inițiat În „fericirea”, ca și În „resentimentul afectuos” al existenței captive. La o altă vârstă a retroși introspecției, B. reformulează concluziile lui George Koves: „Principiul vieții este principiul răului”. Nu exclude, nici el, cu totul, posibilitatea binelui, dar contemporaneitatea Îi apare, și lui, drept catastrofa de după catastrofă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
tematici. Chiar În timpul călătoriei În România, de unde Îi adusesem o amplă colecție de ilustrate ale anilor ’30-’40, mi s-a Întâmplat să-l am, uneori, În fața ochilor: exilatul, ajutat În dificila sa adaptare la noile locuri și coduri de resentimentele pe care țara sa natală i le Întreținuse, dar tulburat, totuși, continuu de memoria magicei Inițieri În existența care debutase, cândva, În vechiul tărâm. Tărâmul fără Întoarcere al timpului? Îl vedeam aplecat peste harta Bucureștiului și peste Dicționarul Limbii Române
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
niciodată.” Am fost surprins de această cvasimărturisire. Era de peste jumătate de veac În America, fericit că ajunsese aici, unde Își găsise rostul și renumele. Rana românească nu se vindecase, Însă, se pare. Nu conținea, aveam să descopăr ulterior, doar oroare, resentiment și dispreț, cum lăsa să se bănuiască grosolana interpelare din acea seară de confruntări. Antisemitismul era un subiect despre care nu uita să vorbească. Îl trata cu silă, ca pe o boală urâtă și nevindecabilă, penetrând toți porii vieții sociale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
plăti cu viața. Doamna Mao are convingerea că fiecare trebuie să-și încaseze datoriile. Îl pun la punct pe Dan cu răceală. Îi pretind seriozitate. Deși la suprafață nimic nu pare a fi în neregulă, există curentul ăsta subteran, un resentiment nerostit. Într-o zi, a doua zi după ce l-am îndepărtat de la pieptul meu, amintește de o fată. Sunt îndrăgostit, zice el. O cheamă Lucy. Lucy Ye. Ea este cea cu care am de gând să mă însor. Și ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
ca parteneră de scenă, el zice: Fără comentarii, sincer. Le zice asta tuturor jurnaliștilor, criticilor și prietenilor. O ridicare din umeri. Sincer, fără comentarii. Asta o rănește pe Lan Ping fără putință de vindecare. Și totuși, dincolo de toate astea, în mijlocul resentimentului și tensiunii ei, nu există deloc sentimentul unei afaceri încheiate - nu există niciodată un sfârșit la dorința pentru Dan. În săptămânile de dinaintea premierei, îmi pun sufletul în rol. Simt personajul, simt că povestea e bună pentru vremurile noastre. Deși Dan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
nu numai că e de neclintit, dar e și dezgustat. Dacă nu era vorba de Tang Nah, nici nu s-ar uita la Lan Ping. Ea ia asta atât de personal, că o simte ca pe o stare de dizgrație. Resentimentul ei e atât de mare, că peste treizeci de ani, în timpul Revoluției Culturale, le ordonă Gărzilor Roșii să-l distrugă pe Junli. Să-l pună la o parte, ca să nu răspândească zvonuri despre ea. Junli e omorât în bătaie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
a încercat să-l înlăture pe Mao de la putere. Puteți să aduceți dovezi, nu-i așa? Să zic că ați încercat, de fapt, să-l apărați pe tovarășul președinte? Ar fi o exagerare să zic că ați suferit multe de pe urma resentimentelor lui Wang Ming?... Sunt sigură că pot să obțin o vorbă bună de la președinte pentru dumneavoastră. Kang Sheng e mulțumit. Culoarea îi revine în obraji. Tovarășă Lan Ping, îți promit că acestă telegramă nu va merge mai departe nici măcar un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
să merg pe jos câteva străzi, după ce am ieșit de la închisoare, zice Dan după ce este eliberat în 1977, la căderea Doamnei Mao. Cea de-a doua soție a mea a încercat să divorțeze de mine. Copii mei și-au arătat resentimentele față de mine înrolându-se în Gărzile Roșii. La o demonstrație publică, fiul meu a luat un bici și m-a lovit. Cum să deosebesc viața de un film? Montajul lasă de dorit. Regia este rigidă și jocul actoricesc e superficial
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
toate astea, e ținut minte ca premier al poporului. Spre dezamăgirea Doamnei Mao, națiunea nesocotește ordinul lui Mao de a restrânge ceremonia și îl jelește pe Zhou. Coroane albe acoperă Piața Tiananmen. Lui Mao cel bolnav asta îi demonstrează un resentiment evident. Îl bănuiește pe prietenul lui Zhou, recent avansatul premier Deng Xiaoping, că pune la cale o trădare. Cu vorbe bălmăjite și pe jumătate înghițite, Mao ordonă înlăturarea lui Deng Xiaoping. Ordinul este imediat îndeplinit. Națiunea e nedumerită. Doamna Mao
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
care o citea întotdeauna până-n străfunduri. Îi auzea vocea, pe jumătate de predicator, pe jumătate de pornograf, trezind-o deja la realitate, la doar trei cifre de degetele ei iscoditoare. Un deceniu de poftă chimică - furie și dor, vină și resentimente, nostalgie și epuizare - o umplea pe dinăuntru în timp ce forma numărul reflex. Dar întotdeauna se oprea înainte de a ajunge la capăt. De fapt, nu-l voia - voia doar o dovadă că fratele ei n-o va târî și pe ea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ați spus că mintea e atât de surprinzătoare...? Își flutură degetele în fața ochilor. Știu. Nu spun că... Puteți să-mi spuneți ceva? Nu mă menajați. Weber se pregăti. Probabil că mă urăște rău, nu-i așa? Trebuie să fie un resentiment foarte profund ca să producă așa ceva. Ca să-i cășuneze pe mine. În fiecare noapte stau în pat, încercând să-mi închipui ce i-am făcut de simte nevoia să mă uite. Nu-mi aduc aminte de nimic pentru care să merit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Trăim vremuri ciudate în America. Căutăm ceva care să poată fi atacat. Cartea se vinde bine. Și știi că te susținem cu următorul contract, indiferent ce se întâmplă cu ăsta. La sosirea în Roma, Weber era pregătit să se expatrieze. Resentimentele lăsaseră locul îndoielii: poate că recenzia din Times nu era un plagiat, ci doar rezultatul coroborării independente. Ideea îi strică dispoziția turistică. În cea de-a doua noapte, în Siena, se certase cu Sylvie. Nu se certase; se luptase. Sylvie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
puricat. Mark, prieten cu ea? Legături cu pacienții ăștia, captivi în propriile trupuri terminate, oameni care nu puteau ține lingura sau n-o puteau ridica de jos când le cădea? Un gând aspru lăsă locul altuia, iar ea alunecă în resentiment. Resentiment pentru că femeia asta nu voia să-i ofere nici o zecime din ceea ce oferea bucuroasă unui bărbat cu creierul bolnav, cu cincisprezece ani mai tânăr decât ea. Resentiment pentru că Barbara îl avea pe Mark și ea nu. Gândul îi închise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Mark, prieten cu ea? Legături cu pacienții ăștia, captivi în propriile trupuri terminate, oameni care nu puteau ține lingura sau n-o puteau ridica de jos când le cădea? Un gând aspru lăsă locul altuia, iar ea alunecă în resentiment. Resentiment pentru că femeia asta nu voia să-i ofere nici o zecime din ceea ce oferea bucuroasă unui bărbat cu creierul bolnav, cu cincisprezece ani mai tânăr decât ea. Resentiment pentru că Barbara îl avea pe Mark și ea nu. Gândul îi închise strâns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
le cădea? Un gând aspru lăsă locul altuia, iar ea alunecă în resentiment. Resentiment pentru că femeia asta nu voia să-i ofere nici o zecime din ceea ce oferea bucuroasă unui bărbat cu creierul bolnav, cu cincisprezece ani mai tânăr decât ea. Resentiment pentru că Barbara îl avea pe Mark și ea nu. Gândul îi închise strâns ochii și-i strâmbă fața. Resentiment - numele pe care familia ei îl dădea nevoii. Oare femeia asta nu vedea cât de apropiate erau ele două? —Barbara... Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
să-i ofere nici o zecime din ceea ce oferea bucuroasă unui bărbat cu creierul bolnav, cu cincisprezece ani mai tânăr decât ea. Resentiment pentru că Barbara îl avea pe Mark și ea nu. Gândul îi închise strâns ochii și-i strâmbă fața. Resentiment - numele pe care familia ei îl dădea nevoii. Oare femeia asta nu vedea cât de apropiate erau ele două? —Barbara... Cum de reușești? Cum de rămâi așa loială când toată lumea e așa...? Avea să-și piardă controlul, s-o scârbească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
învinovăți pe Jenny pentru că a fost sinceră. Kieran se simți obligat să mă apere la rândul său. —Trebuie să plec, am strigat eu însuflețită. Mulțumesc pentru vin. La revedere. Anunțul meu abrupt a scuturat-o pe Lisa de norul de resentimente față de mine. Dar doar ce-ai sosit și nici nu ne-ai spus de ce ai venit. Am făcut un gest vag cu mâna. Nu era nimic. Zău. Pa. Lisa se postă în fața ușii blocându-mi ieșirea. Îmi pare rău, Jen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
au întâmplat de atunci. Se gândea cu siguranță la petrecerea lui Phil. Nu se poate să se fi întâmplat altceva într-o seară. Apa începu să fiarbă și eu am făcut ceaiul, rugându-mă ca fiecare secundă să-i dizolve resentimentele lui Mark, dar, dintr-un motiv necunoscut, el părea să fiarbă de furie. Apoi mi-am amintit de ce venise pe la mine cu o zi înainte. Probabil că era încă supărat pe mine că m-am eschivat de la împărțirea banilor noștri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
au dat fără rețineri. —Trei? Maria îi numără. —Ed, desigur, apoi Danny și să nu-l uităm pe Kieran, care ți-a păstrat icoana în suflet toți acești ani. În vocea ei era puțin mai mult decât o urmă de resentiment și-mi părea rău că-i spusesem de mărturisirea lui Kieran din dimineața aceea. —Nici eu nu înțeleg, am spus intimidată. Și chiar nu înțelegeam. Nu mă considerasem niciodată drăguță și nu atrăsesem niciodată atenția altuia în afara lui Mark. Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
o să ne revedem. Probabil că o să continuăm plăcuta conversație despre cunoștințele noastre comune. Acum bruiată. Și-a îndreptat privirea asupra mea, singura chestie din tot corpul care i se mișca. Avea niște ochi extraordinari: plini de o ură furioasă, un resentiment teribil, pe care, ca mai toată treaba asta murdară, nu îl pricepeam. Ochii ei gri contrastau cu pielea măslinie, părând două raze de ură. în momentul ăla m-ar fi omorât dacă ar fi putut. Clifford Hammond s-a dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
consideră că vulnerabilitatea de fiecare zi a lui taică-său e întrucâtva sporită de faptul că soția bărbatului (din câte zic ei) a fost la un pas de moarte și, astfel, Alex puță-mică profită de prilej ca să-și împlânte pumnalul resentimentelor acumulate-n timp cu câțiva centimetri mai adânc în ceea ce e deja o inimă sângerândă. Alexandru cel Mare! Nu! Aici nu e vorba numai de resentimente adolescentine și de furie oedipiană - e vorba de integritatea mea! Nu vreau să fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
pas de moarte și, astfel, Alex puță-mică profită de prilej ca să-și împlânte pumnalul resentimentelor acumulate-n timp cu câțiva centimetri mai adânc în ceea ce e deja o inimă sângerândă. Alexandru cel Mare! Nu! Aici nu e vorba numai de resentimente adolescentine și de furie oedipiană - e vorba de integritatea mea! Nu vreau să fac ce a făcut Heshie! Fiindcă în toți anii copilăriei rămân cu convingerea fermă că, dacă și-ar fi pus mintea, puternicul meu văr Heshie, al treilea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
fi să fie, conștiința mea dorește să facă public, înainte de a-și relua văicăreala, faptul că, la vremea aceea, copilăria mea n-a fost treaba asta de care în prezent mă simt atât de înstrăinat și față de care am atâtea resentimente. Oricât de uriașă ar fi fost confuzia mea, oricât de profundă ar părea neliniștea din sufletul meu privită retrospectiv, nu-mi amintesc să fi fost un copil din aceia care-și doreau să locuiască într-o altă casă, înconjurați de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Dar când am fost la Howard Johnson’s am simțit că mi se aprinde... — Mătărânga! Păi, bine-nțeles! — Ba nu! — Ba da! E singurul lucru pe care l-ai simțit și tu vreodată aprinzându-ți-se! Smiorcăitule! Boccea plină de resentimente! Dintr-a-ntâia primară nu ți-a mai păsat decât de tine însuți, ce Dumnezeu. — Ba nu. Ba da! Ba da! Ăsta-i adevărul gol-goluț, prietene! Te doare-n cur de suferințele omenirii! Recurgi la subterfugii, amice, așa că nu-ncerca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]