3,618 matches
-
îl arată, de altfel, pe redactor familiarizat cu viața culturală din București. O Cronică trece în revistă evenimentele politice, scoțând în evidență ridicolul și demagogia unor politicieni sau lipsa de independență a presei. Sub semnătura Adeodatus Hosidius, se publică două reușite nuvele, în care umorul și satira vizează moravuri contemporane. Se face, de asemenea, o cronică literară și teatrală, care discută, în termeni ironici, pretențiile anumitor gazetari de a-i compara pe poeții români (Gr. H. Grandea, de pildă) cu Schiller
SARIVARI ROMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289500_a_290829]
-
sublimată a agresivității (așa cum se poate desprinde din formele de suicid de mai sus). Alți autori vorbesc despre mai multe forme de suicid, inspirate mai ales din practica medico-psihiatrică (M. Quidu, P. Moron, W. Pöldinger, E. Stengel, E. Ringelr): sinuciderea reușită; tentativa de suicid; apelul la suicid ca pretentativă de suicid; ideile de suicid; șantajul suicidar; echivalențele suicidare sau jocul cu moartea. L. Proal insistă asupra aspectelor morale, culturale, religioase și sociale în legătură cu suicidul. El descrie situații istorice în care suicidul
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
a informațiilor dobândite ca urmare a utilizării diverselor metode de cercetare. D. Portofoliul definit ca „dosar elaborat de către elev” cuprinde un ansamblu de documente elaborate de către elevi, cu alte cuvinte, produse personale: probleme, eseuri, contribuții mai mult sau mai puțin reușite. Dosarul poate să cuprindă și documente care nu sunt produse personale, dar pe care elevul le-a selecționat în funcție de utilitatea lor în activitățile de învățare. Funcțiile portofoliului pot fi abordate astfel: portofoliul ca suport în învățare și portofoliul ca sursă
Evaluarea procesului de învăţare. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Benza Aurel () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1136]
-
identificându-l pe acesta cu „un rezultat prestigios obținut de un sportiv sau de o echipă” și respectiv, cu „o realizare deosebită într-un domeniu de activitate practică”. Transpus în domeniul gestiunii firmei, conceptul de performanță are semnificația unei „bune reușite” sau a unui „succes”, atât în plan general, cât și pe domenii specifice de activitate ale societății comerciale (comercial, tehnic, financiar, social). Poate fi definit și cuantificat cu ajutorul unui ansamblu de indicatori ori criterii de natură calitativă și cantitativă (profit
BILANŢUL CONTABIL şi reuşita economică by Gabriela IGNAT, Doina COJOC () [Corola-publishinghouse/Science/396_a_736]
-
concret prin exemplul Franței, cu o fervoare în care G. Călinescu a văzut „o continuare anacronică a spiritului nostru vasal”, iar Cioran, într-o scrisoare către autor din 1973, „cel mai delirant elogiu făcut vreodată Franței”. Apreciată drept „cea mai reușită personalitate istorică a Europei occidentale”, tărâm al revoluției spirituale permanente, Franța este definită de Ț. prin opoziție cu „Germania militaristă”. Comparația angajează mai toate nivelurile; de pildă, în vreme ce socialismul francez este „umanist, creștin și liberal”, cel german, adică marxismul, se
ŢINCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290186_a_291515]
-
la infinit”) poate înfrânge scleroza unui timp oprit în loc. Cântecele vor să cucerească un vis, așezând forța armoniei (poetice) în calea viscolului (armelor). Eul liric încearcă întoarcerea spre sine („Am putea coborî în noi”), oprindu-se, în poemul cel mai reușit, Oglinzile, la Narcis: „Noi, pretutindeni oglinzi în jur/ întunecăm mocirlele diametral/ și ghemul de mătase din obscur/ desfacem, unduind misterul ancestral/ am creionat pe-abecedar un paradis.../ acum privește-te cât vrei în noi, Narcis”. De la maladiv și coșmaresc T.
TORYNOPOL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290233_a_291562]
-
dezordonare în formă, obscuritate în fond, imoralitate în duh și carne”, toate cu grave efecte antisociale. Bun cunoscător al limbii și literaturii germane, T. face câteva cercetări de literatură comparată, încercând să prezinte receptarea unor autori în România. Cea mai reușită este Heinrich Heine și heinismul în literatura românească (1930), unde se schițează o biografie a poetului, precum și o scurtă caracterizare a poeziei sale, marcată de contradicțiile omului, oscilând între „cântecele de nesfârșită gingășie, simple, divin de profunde”, cu o limbă
TOROUŢIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290231_a_291560]
-
raporturile între oameni, înțelegerea muncii ca sacrificiu. Radiografia aceluiași mediu social va fi continuată în Cheia de contact (1983), pe când cu Tribunalul fiecărui individ (1982) cadrul fusese schimbat: un institut de cercetare, apoi un muzeu al invențiilor. În ciuda unor portrete reușite, firele epice nu ajung să configureze o arhitectură romanescă viabilă, iar destinele personajelor își pierd conturul înainte de a fi exploatate pe deplin. La fel se întâmplă și în Marele interogatoriu (1984) ori în alt roman, Cărăuși peste vămi (1986), unde
TURTURICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290315_a_291644]
-
de contextul istoric sau de praguri sociale. Tematic precară prin redundanță și banalitate, epica lui Ț. se evidențiază totuși prin construcția de ansamblu, cu ecouri de jocuri textualiste (personaje-călătoare dintr-o carte în alta, autoreferențialitate, autotematizare), dar și cu pasaje reușite, în spiritul alert al romanelor polițiste, dezvăluiri în flashback și dozaj adecvat al suspansului. Dramele, neîmplinirile în dragoste sunt proiectate în contexte asupra cărora naratorul exercită o atitudine critică, strecurând judecăți ori expunând mărturii în care rolul principal îl dețin
ŢURLEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290312_a_291641]
-
adecvată pentru afirmarea unor opinii critice îndrăznețe, des folosită de redactori, este schimbul de replici pline de subînțeles. Șarja este de multe ori rezultatul unor parafrazări după proverbe și maxime. Însoțite, de cele mai multe ori, de texte versificate, caricaturile sunt destul de reușite. Cel mai adesea acestea ilustrează alegerile de deputați pentru Dietă, divergențele politice și moravurile familiale. În 1865 și 1866 Iosif Vulcan a editat „Calendariul «Umoristului»”. Tradiția inaugurată de U. va fi continuată, până în primii ani ai secolului al XX-lea
UMORISTUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290338_a_291667]
-
când revine, după un deceniu și jumătate de tăcere, cu Primăvara victoriei (1980) și cu Drumul eliberării (1981), încercând variațiuni pe aceeași aparent inepuizabilă temă. Totuși, în ciuda valorii literare scăzute, chiar și în aceste proze se pot găsi unele pagini reușite, cum este prima parte, cu iz de roman senzațional, din Flăcăul de pe tanc, amintind de proza lui G.M. Zamfirescu. SCRIERI: O zi frumoasă, București, 1949; Flăcăul de pe tanc, București, 1951; Un moș, o fată și un ostaș, București, 1958; Ora
UBA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290322_a_291651]
-
oferite de cele trei „ucenice” ale defunctei (Lala, Lelia și Teia) și prin confesiunile făcute psihiatrului Valer Cimpoieru. Cu toate acestea, portretul Klarei, închegat din relatările personajelor, este neconvingător prin exagerare, cum este întreaga dimensiune erotică a romanului. Mult mai reușite sunt deambulările prin spațiu și timp pe care Barto și J.T. le întreprind, reanimând un București interbelic în buna tradiție mateină. Căderea în lume (1987) reprezintă însă o revenire remarcabilă. Plasat de critică în imediata apropiere a Galeriei cu viță
ŢOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290210_a_291539]
-
înseamnă că volumele lui U. ar fi teziste sau găunos-filosofarde, doar că uneori efectul de real e spulberat înainte de a lăsa asupra cititorului amprenta unui make-believe. Astfel, între povestirile din volumul de debut, Felia amară, textul titular demarează cu o reușită evocare melancolică a mamei și sfârșește cu o scenetă parodică și parabolică, ușor facilă, în care se întâlnesc Istoria, Poporul Român, Dumnezeu, Președintele, Mătușa Măriuca, Eu și Străinul. Mult mai izbutită e proza Așteptând-o pe Godette, unde o intrigă
UIUIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290325_a_291654]
-
fețele pentru a i se depista mecanismele și resorturile proprii de funcționare, ca în articolul Călcâiul lui Ahile, unde se radiografiază poezia lui Mircea Ivănescu, sau în tripticul dedicat romanelor lui Paul Georgescu. Alteori, din volutele comentariului se conturează portrete reușite: Cornel Regman este „mușchetarul bine temperat”, în Bogza precursorul pare că defilează impetuosul poet avangardist care tocmai publicase versurile ce aveau să îl ducă la un proces de atentat la moravuri. Textele critice se ordonează în funcție de apariția scrierilor selectate (poezia
URIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290376_a_291705]
-
nu urmărește mai departe dialectica celor două categorii, ci se mulțumește să facă un inventar al „galeriei de portrete și [...] de episoade dramatice” din cronici, pentru a încheia cu tradiționalele observații privitoare la limbă și stil. De aceea, comentarii mai reușite sunt cele consacrate, în Analize și interpretări literare (1975), lui Mihai Eminescu, Al. Macedonski, Calistrat Hogaș, Mihail Sadoveanu, G. Bacovia, Liviu Rebreanu ș.a.; cu toate că interpretul se mulțumește prea adesea cu simplul montaj de citate critice, câteva interstiții din acest covor
URSU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290388_a_291717]
-
arătându-se permeabilă la ecouri din G. Bacovia, Tudor Arghezi, Ion Pillat și Lucian Blaga, după cum o dovedește antologia Salcâm uituc (1973), care sintetizează aproape o jumătate de veac de experiențe lirice. Cu toate acestea, nici chiar piesele cele mai reușite nu îl scot pe U. din sfera unui romantism elegiac minor, care i-a atras calificativul de „poet întârziat, chiar vetust, al caducității lucrurilor omenești” (Al. Piru): „Frunzele de aur peste noi, de plouă,/ Vor rodi pământul vechilor dureri./ Cum
URSU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290388_a_291717]
-
de benzină” sau de neon, cu „ceruri de ciment”, în care „dorm pustiurile de beton sub stelele de fum”, iar insul este și el depersonalizat, redus la statutul de arlechin (Portrete de arlechin, Din jurnalul unui arlechin). În cele mai reușite poeme metaforele funcționează ca „o lupă/ Mărind la infinit realitatea”, iar peisajul capătă dimensiuni halucinante. Din următoarea plachetă, Ordinea clipelor (1978), se rețin câteva poezii ale solitudinii, percepută ca menghină temporală: „Ceasul meu s-a oprit./ De aseară până azi
URSU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290390_a_291719]
-
să fie un studiu obiectiv, un instrument de lucru util mai ales datorită secțiunii biografice, oferind date mai puțin cunoscute. În analiza operei V. luminează aspecte îndeobște ignorate, selecționând „nucleele constitutive”: „realismul vizionar”, „grotescul tragic” - tratat în secțiunea cea mai reușită a studiului, unde proza de război este anexată literaturii de tip expresionist - și realismul rural. În altă monografie, Vladimir Streinu, demersul interpretativ vizează tot exhaustivitatea. V. e atent la prezentarea aspectelor activității criticului (comentator de poezie, proză, critică, polemist, istoric
VASILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290456_a_291785]
-
stabilește în Suedia, unde coordonează revista „Új kéve” din Stockholm. A debutat cu versuri la „Utunk” în 1956. V. traduce în limba maghiară, cu pricepere și sensibilitate, din proza și poezia românească. Îl preocupă îndeosebi literatura contemporană, dar semnează tălmăciri reușite și din scriitorii clasici: din teatrul lui Vasile Alecsandri (Fântâna Blanduziei), din lirica lui Mihai Eminescu și a lui George Coșbuc. Dintre poeții contemporani selectează nume ca Marcel Breslașu, Nina Cassian, Vlaicu Bârna, Ion Noja. Preferințele - după cum mărturisește într-un
VERESS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290493_a_291822]
-
textelor din Orașele dragostei (1967), volumul lui reprezentativ, sunt predominant lirice - Pe portativele anotimpurilor, Focuri în nopțile Parângului, Cuibul de rață sălbatecă -, mesajul este subminat de un tezism accentuat. Câteva notații referitoare la tainele copilăriei ies de sub tirania ideologiei, fiind reușite (o mamă explică unui băiat că munții cresc pentru că sunt aidoma copiilor etc.), ca și descripția unor peisaje de natură. Elogiul realizărilor socialiste se regăsește în Triunghiul apelor (1978), carte dedicată satelor oltenești. S-a observat că uneori umbra lui
ZATTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290717_a_292046]
-
Z.; se consemnează apreciativ activitatea editorului S. Ciornei, se combate literatura de salon și se comentează cu ironie critica promovată de G. Ibrăileanu. Rubrica „Medalion”, susținută de Lucian Boz, renunță la registrul detașat-ironic, predominant în atitudinea publicației, pentru a contura reușite portrete Hortensiei Papadat-Bengescu, lui Ion Vinea, Camil Baltazar și pentru Filip Corsa ori ca să omagieze centenarul bimensualului „Revue des deux mondes”. Versuri publică Cicerone Theodorescu, Eugen Ionescu, F. Aderca, Barbu Brezianu, Camil Petrescu, Eugen Titeanu, Virgil Gheorghiu, Horia Roman, Virgil
ZODIAC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290746_a_292075]
-
cu traume psihanalizabile, ca în Dragul meu Sherlock Holmes (1977). Alteori încearcă o transformare a perspectivei asupra tramei epice și atunci apelează la autoreferențialitate, propunându-se atât ca personaj, cât și ca narator. Dispărut fără urmă (1973) este cea mai reușită scriere dintr-o serie în care se încadrează și O invitație după miezul nopții (1967), Mapa cenușie G.R. (1977), Toamnă cu frunze negre (1978). Un imperativ al genului, și anume continuitatea serială, este obținut prin inventarea unui personaj-detectiv ce revine
ZINCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290740_a_292069]
-
alimentației pe cale artificială, poate face manevre terapeutice pentru evitarea escarelor, mobilizează pacientul, îngrijește pacienții în faza terminală. Prin cele arătate mai sus am enumerat doar o parte din serviciile acoperite de îngrijirile medicale la domiciliu. Există astfel de modele, experimente reușite, care fac fericiți în special pacienții, bătrânii, fără un sprijin socio - financiaro - familial, care nu se văd astfel părăsiți la mijlocul sau chiar la începutul drumului spre un final bun post-tratamentul din spital. Dar și cadrele medicale, medicii, încep să aibă
II. ÎNGRIJIRILE MEDICALE LA DOMICILIU. In: ASPECTE METODICO - PRACTICE ALE KINETOTERAPIEI LA DOMICILIU by Denisa Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/300_a_628]
-
se desfășurau, potrivit tradiției, În urma unor recomandări venite „de sus” sau din inițiativa dascălilor . De pildă, Într-una dintre cele mai remarcabile instituții ale României moderne, Academia Română, cu prilejul sărbătorii naționale, erau ținute cuvântări pe seama subiectului, unele dintre cele mai reușite aparținându-i secretarului Academiei: D. A. Sturdza . Fiind inițiatorul și, totodată, sufletul mișcării pentru redeșteptarea conștiinței naționale, Spiru Haret considera că numai printr-o continuă și Însuflețitoare activitate patriotică se putea conserva spiritul prețuirii și recunoștinței pentru Înaintași. În acest sens
SĂRBĂTORIREA ZILEI DE 10 MAI ÎN ŞCOALA ROMÂNEASCĂ HARETISTĂ. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by ALINA ŞTEFANIA BRUJA () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1284]
-
găsi răspuns la sarcini, cum ar fi: „Exprimă-ți atitudinea față de alegerea unui domnitor de origine străină În calitate de principe ereditar al României” sau „Compară statutul juridic al domnitorilor Al. I. Cuza și Carol I” . Din cele trei manuale considerăm mai reușită abordarea perioadei domniei lui Carol I În varianta elaborată de editura Prut Internațională care oferă posibilități diverse de cunoaștere și analiză critică. Demersul istoric și didactic poate fi calificat ca unul echilibrat, susținut de imagini, documente, tabele și sarcini didactice
CAROL I ÎN MANUALELE DE ISTORIE DIN REPUBLICA MOLDOVA Studiu de caz: manualele pentru clasa a VIII-a. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SERGIU MUSTEAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1287]