2,703 matches
-
din sufletul lui bântuit de dorințe, iluzii deziluzii, amintiri, speranțe, totul o luptă continuă a vieții în aceste vremuri tulburi. De multe ori împreună poet - cititor își continuă peregrinările , cercetând și lăsându-se cercetat, trecând din ce în ce mai des de la starea de reverie la plonjarea în real, amplificând un cuvânt, o privire, un gest, rătăcind la nesfârșit în căutarea fericirii. Unul dintre cei mai avizați colegi ai poetului criticul literar Mihai Marinache spunea: „Poetul tulcean Mircea Marcel Petcu condensează în poeziile sale, voit
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
Cărți publicate: Teatrul românesc și francez la începutul secolului al XIXlea. Argument pentru a fi, volum de poezii Eminescu - filozofie a singurătății și a plenitudinii Principii de viață: Pentru mine poezia e o curgere, un fluviu. însetații însuflețesc fiecare picătură.” Reverie Adorm tremurând genele pe rama fotografiei prăfuite abandonată-n visele șoptite. Mă așez pe banca din scânduri zăcute, îmi pun condurii amintirilor să pot păși poteca depărtată și aruncată în calea anotimpului pustiu. Și gol, captiv în ramă îmi scap
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
este pecetluită“, afirmă el. Începe să anuleze audiențele. Retrăgându-se în sine însuși, petrece din ce în ce mai mult timp închipuindu-și că e un împărat din altă vreme. O expresie visătoare, plină de tristețe melancolică, îi îi cuprinde privirea atunci când își descrie reveriile. Devin neliniștită când văd documentele urgente care se strâng în teancuri. Nu pot să mă bucur de atenția lui când știu că miniștrii și generalii săi îi așteaptă instrucțiunile. Mă tem că voi fi făcută răspunzătoare - o concubină care l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Relațiile raționale se vor întemeia pe o morală conștientă care să-i facă pe toți egali. - Mă simt expulzat din această lume, se împotrivi pictorul. Prin tot ce sînt eu, am dreptul la un loc și la o clipă de reverie care să nu fie controlate. Mă neliniștește rolul de papagal ce mi-l rezervi. Cine anihilează un individ este dușmanul omenirii. Să mă mai mire că propovăduiești ura pentru a crea dreptate? - Există o logică a colectivității. Descoperind legile sociale
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
și publicist cu vocație. Coordonează una dintre cele mai cunoscute revis te: „Pagini medicale bârlădene”, cu foarte mulți colaboratori din ța ră și de peste hotare. Enumerăm din opera sa volumele: „La ceas de veghe”, eseuri (2000), „Chemarea depărtărilor”, versuri (2000) , „Reverii în amurg” (2000). ÎNCHINARE MAMEI Mă‐nchin la tine mamă Cu viersul dulcei ciocârlii Dorind să fii printre cei vii Nu doar o poză prinsă‐n ramă Mă‐ nchin la tine mamă, Icoană zămislită‐ n amintiri Chemând acum, de bună
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
amintiri Chemând acum, de bună seamă Iluzia. Primește un braț de trandafiri. Mă‐ nchin la tine, biruit Icoană vrednică de veșnicie Lacrimile grele, plumb topit, Plâng pentru ce a fost să fie. Plâng pentru ce a fost să fie. (Din „Reverii în amurg”) MĂ PRIND ÎN JOC Mă prin în joc, în brațe iar cu tine Să simt tumultul dragostei ce vine În zori de zi, la ceasul de trezire Să mă vezi iar în hainele de mire 68 S‐adorm
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
fost ninse de‐ atâtea ori și părul ei de mult a albit cum îi zăpada. o stea milenară trece pe cer născătoare ‐ toate constelațiile sunt ale mamei. șI TRUP șI SUFLET ÎNTR‐O COLIVIE și‐n vremi de basm și reverie rămași alături trup la trup în suflet prinși în colivie ne aducem aminte flori ‐ lalea precum iubeai atunci iubita mea! sau mai revii sau mai revin sub fluturarea unei treceri de cocori pe banca unde‐ am stat trup lângă trup
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
care Ne căuta mămuca pe‐amândoi, Că minunați de‐ un tril de pițigoi Uitam că și‐nspre casă e‐ o cărare. De legi și‐opreliști n‐auzisem‐ încă Căci între noi nu ridicasem stâncă De ani... credeam că totu‐i reverie... Acum, când gardul dintre noi crescut e, Mă uit doar printre leațurile‐i rupte și te privesc - atât, copilărie! Ianuarie‐august, 1970 Neculai Onel S‐a născut la 28 septembrie 1938 în comuna Fruntișeni, județul Vaslui. Publică versuri în revista
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
sat și încearcă să se distreze. E de neiertat ca niște luptători să aibă mințile atât de răvășite. Sufletele de oțel și piatră ale adevăraților războinici nu sunt așa de slabe! În timp ce vorbea, toți oamenii își reveneau, pe rând, din reverie. — În loc de a asculta aiureli din-astea, fiecare om să-și păzească postul. Aceste castele sunt întocmai ca un stăruitor care ține pe loc un potop de apă murdară. Stăvilarul e lung și întortocheat, dar, dacă o părticică din el se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
prăpastiei, dacă nu cumva și mai rău, fără ca noi s-o știm încă. Am văzut la televizor imagini cu Băsescu, cum dormea ca un copilaș, foarte puțin protocolar, în scaunul său la conferința ceea din Kazahstan. Într-un moment de reverie, a tresărit și din patriotism, a trimis chiar o telegramă în țara sa dar cum era somnoros și lejer chehui, după coniacul de aseară, nu a mai stat să mai conceapă o telegramă nouă, ci a preluat una din clasici
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
semipreparate gătite în cuptorul cu microunde, iar vinul era, de fapt, bere. Luke se ocupa de toate detaliile romantice importante - lumânărele, prezervative și prăjitură cu ciocolată. Care era toată numai pentru mine. Chiar atunci a sunat telefonul, trezindu-mă din reveria în care mă aruncase amintirea lui Luke. Brigit a ajuns în mijlocul camerei dintr-un singur salt, după care a plonjat după telefon. Era Josie. în timp ce ea discuta extrem de animată cu Josie, mi-am dat seama care era principala problemă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
groapă. Somniferele păreau un preambul rezonabil, numai că Eva dormea foarte bine și nu credea în nici un fel de pilule. „Nu pot să-mi dau seama de ce“, gândi Wilt înverșunat. „Păi e gata să creadă în cam absolut orice altceva.“ Reveria i-a fost întreruptă de domnul Morris, care se pregătea să pună capăt întrunirii. — înainte să plecăm cu toții, începu el, mai există un subiect pe care vreau să-l amintesc. Șeful Catedrei de Inginerie ne-a cerut să organizăm o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
impasibilă a profesorului, tabloul de bord cu cheile camerelor de păcătuire spre care acesta se întorcea, din când în când, ca și cum n-ar fi văzut spectaculosul obiect de pe masă. Tare ar mai fi vrut să ghicească dacă pezevenghiul pierdut în reverie meditează, de fapt, la mesajul din importantul plic decorat cu atâtea mărci și ștampile sau nici nu are habar de ceea ce, imprudent, a lăsat la vedere, în calea oricui. Reverie, strategie, somnolență, cine sa mai știe. Confuzia unei dimineți reumatice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ar mai fi vrut să ghicească dacă pezevenghiul pierdut în reverie meditează, de fapt, la mesajul din importantul plic decorat cu atâtea mărci și ștampile sau nici nu are habar de ceea ce, imprudent, a lăsat la vedere, în calea oricui. Reverie, strategie, somnolență, cine sa mai știe. Confuzia unei dimineți reumatice. Cotoiul înșurubat în burlan, mormăind avertismente confuse. Cheia răsucind cuvinte ruginite în broasca ruginită... Ceasul de mână ticăi scurt, zgârietură de ac. Unsprezece, unsprezece fix, patru cinci șase secunde, secundele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
convertibile, valori de schimb și de supraviețuire. Veturia asistase nu o dată în copilărie la exercițiul filantropic al înaltelor doamne din lumea bună. Doamna așa-zis doctor, ajunsă la pensie pe un traseu de accidente umilitoare, nu era deloc imună la reveriile altei lumi, pe care memoria încă vie le stimula și care la rândul lor activizau amintirile acum, când toate se inversaseră și se pociseră, răsturnând criteriile și brutalizând simțirea. Să ți se ofere, filantropic, dintr-un buzunar jegos, o țigară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
admirabil coatele și sacoșele ca să răzbească prin mulțimea isterică, să pătrundă primul în arcasalvatoare. Recepționistul Anatol Dominic Vancea Voinov rămase singur, din nou, vinovat de deprimare și vinovat de neîncrederea față de interlocutorii zilelor și nopților sale. Femeia reapăru, însă, în reveriile sale nocturne. Râdea, plângea, necheza, reabilita terapia bunului-plac, parodia plăcerea, grimasa libertății. Se lăsase ademenit. Somnambulul! Noaptea rece, lucidă, morții absenți, ca și vii, situarea în eternitate, de unde totul se vedea perfect, parcă nu se vedea nimic. Femeia reapărea, conștiincioasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
amic, nu e musafir, răspunde din bucătărie gazda, aranjând florile într-o vază. — O, nici eu nu mă consider musafir, deși nu îndrăznesc să revendic chiar titlul de prieten. Prietenultău... — Nu, e vorba de altcineva... se grăbește Irina să întrerupă reveriile. Revine în cameră cu o vază înaltăși cilindrică, de aramă. Am chemat un vechi amic, sămai stăm de vorbă. Nu știe că e ziua mea. Numai așa,sănu fiu singură. Mă calmează. Tăcerea, discreția, oboseala lui... Și înverșunarea ascunsă, zavorâtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
mai frumos decât cel din California, deși știu din întâmplare că nici unul din ei n‑a pus în viața lui piciorul în nici într‑o parte, nici într‑alta. — Becky, trebuie să mă întorc la treabă, zice Luke, întrerupându‑mi reveria și formând un număr la telefon. Ne vedem diseară, da? — Da, zic, și nu‑mi vine să mă dezlipesc de fereastră. Apoi, aducându‑mi brusc aminte, mă întorc spre el. Hei, ai auzit de Alicia? — Ce‑i cu ea? Luke
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
era viața, recunoștea cu tristețe nevoia de a fi singură și, din momentul acestei revelații, începu să petreacă ore întregi sub copacul lui Sampath, închisă într-un cocon intim, în care să lăsa în voia propriilor gânduri, se înfășura în reverii nesfârșite, medita îndelung, rățoindu-se în mod nefiresc dacă era întreruptă. Și, jos, în bazar, mai era și băiatul de la Hungry Hop, care n-avea habar de chinul prin care trecea ea. — Baap re! conchise ea, ar trebui să afle
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
cu drăgălașul Mercedes SLK care stătea acum parcat pe aleea cu pietriș din fața casei cu șase camere de pe Bishop’s Avenue, una dintre cele mai prestigioase străzi din Londra. O bătaie ușoară pe umăr a trezit-o pe Julia din reverie. —Gata! Te las să te relaxezi câteva minute și să te îmbraci. Maseorul a ieșit din cameră. Julia s-a ridicat imediat, coborându-și picioarele de pe pat. Când au atins marmura rece a podelei, degetele proaspăt manichiurate i s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
și Fiona au clătinat toate din cap în semn că nu. —Pește? a repetat fata mai tare, țintindu-și cuvintele către tâmpla Juliei. —Ai comandat pește? a întrebat-o și Alison, bătând-o pe umăr. Julia s-a trezit din reverie și s-a focalizat asupra ofrandei care-i era prezentată. Am comandat calcan Dover. —Cum am zis, a rostit chelnerița cu aroganță. Pește. Apoi fata a așezat farfuria în fața Juliei și s-a întors pe călcăie îndreptându-se înapoi, către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
Fiona nu se mișcase de pe canapea. Femeia a auzit ușa deschizându-se și vocile lui David și Jake care discutau pe un ton scăzut. Apoi Jessica a început să țipe încântată. —Mami! Vocea fetiței a trezit-o pe Fiona din reveria care o subjugase. —Draga mea! Femeia s-a ridicat, cu brațele deschise. Fetița a dat buzna în cameră și s-a repezit către ea. Fiona a ridicat-o în brațe, a strâns-o la sân și-a tras în piept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
cumpere una și alta. Dar avea de gând să mai aștepte un pic, astfel încât să poată merge la cumpărături de hăinuțe pentru bebeluș împreună cu Milly. Atunci a început să sune telefonul, iar sunetul ăla a trezit-o pe Susan din reverie. De obicei, Nick se repezea ca vântul și ca gândul ca să ridice receptorul, dar, după câteva secunde, Susan și-a dat seama că bărbatul nu avea de gând să răspundă, așa că s-a întins ea după receptor. —Alo, Susan la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
În tunica mea persană și purtând pe cap o kulah din blană de oaie, m-am dus să mă preumblu pe plaja din Annapolis, Într-un colț pe care-l credeam pustiu. Așa și era, dar, la Întoarcere, absorbit de reveriile mele, uitând de felul În care mă Împopoțonasem, am făcut un ocol prin Compromise Road care, În ce-o privea, nu era deloc pustie. „Bună seara, domnule Lesage”, „Plimbare plăcută, domnule Lesage”, „Bună seara, doamnă Baymaster, domnișoară Highchurch”, țâșneau saluturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
drumul acesta care mă îndepărta de amenințare și mă conducea spre miraculoasa vindecare l-am pierdut pe el, însă cel mai rău a fost faptul că și ea l-a pierdut. Am ajuns, zice el, iar eu mă trezesc din reverie, sunt surprinsă pentru o clipă să văd pe pat trupul lui, nu pe al ei, ambulanța oprește la Camera de Gardă, exact ca atunci, dar de data aceasta nu mai aleargă nimeni către noi cu tot felul de aparate și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]