1,629 matches
-
punct al lor o densitate masică nenulă. Între punctele materiale ce formează un sistem de puncte materiale acționează forțe care se pot grupa în două categorii, după cum urmează: Rezultanta tuturor forțelor care acționează în și asupra sistemului este egală cu rezultanta forțelor externe, deoarece suma tuturor forțelor interne este nulă. Forțele externe și interne determină evoluția dinamică a sistemului care este riguros determinată prin ansamblul integralelor generale ale sistemului. Într-un sistem de referință inerțial, pentru un sistem de formula 115 puncte
Teoreme generale ale mecanicii () [Corola-website/Science/319681_a_321010]
-
este riguros determinată prin ansamblul integralelor generale ale sistemului. Într-un sistem de referință inerțial, pentru un sistem de formula 115 puncte materiale libere formula 101, de vectori de poziție formula 117 în raport cu originea unui reper cartezian formula 8, având masele formula 119 , folosind expresia rezultantei forțelor externe respectiv interne ce acționează asupra punctului formula 109 de masă formula 121, ecuația fundamentală a mișcării se scrie:formula 122. Prin proiectarea acestor ecuații pe axele de coordonate se găsește un sistem de formula 123 ecuații diferențiale de ordinul doi scalare:formula 124
Teoreme generale ale mecanicii () [Corola-website/Science/319681_a_321010]
-
punctului material, pentru impulsul total al sitemului de puncte materiale se poate enunța teorema care se mai numește și "teorema variației impulsului total". Altfel formulat, teorema impulsului total exprimă faptul că viteza de variație a impulsului total este egală cu rezultanta forțelor externe aplicate sistemului. Dacă derivata impulsului are semn pozitiv, atunci rezultanta forțelor externe este o forță motoare, ea producând creșterea în timp a vectorului impuls total. Pentru cazul în care derivata impulsului total este negativă, variația impulsului total este
Teoreme generale ale mecanicii () [Corola-website/Science/319681_a_321010]
-
enunța teorema care se mai numește și "teorema variației impulsului total". Altfel formulat, teorema impulsului total exprimă faptul că viteza de variație a impulsului total este egală cu rezultanta forțelor externe aplicate sistemului. Dacă derivata impulsului are semn pozitiv, atunci rezultanta forțelor externe este o forță motoare, ea producând creșterea în timp a vectorului impuls total. Pentru cazul în care derivata impulsului total este negativă, variația impulsului total este cauzată de acțiunea unei rezultante a forțelor externe de tip rezistent în
Teoreme generale ale mecanicii () [Corola-website/Science/319681_a_321010]
-
Dacă derivata impulsului are semn pozitiv, atunci rezultanta forțelor externe este o forță motoare, ea producând creșterea în timp a vectorului impuls total. Pentru cazul în care derivata impulsului total este negativă, variația impulsului total este cauzată de acțiunea unei rezultante a forțelor externe de tip rezistent în sensul scăderii în timp a impulsului total. Din teorema impulsului total reiese că la variația impulsui total contribuie numai forțele externe, variațiile impulsurilor punctelor materiale ce se datorează acțiunii forțelor interne se anulează
Teoreme generale ale mecanicii () [Corola-website/Science/319681_a_321010]
-
impulsului total. Din teorema impulsului total reiese că la variația impulsui total contribuie numai forțele externe, variațiile impulsurilor punctelor materiale ce se datorează acțiunii forțelor interne se anulează prin însumarea forțelor interne. În cazul în care forțele externe au ca rezultantă un vector nul formula 143, din teorema impulsului total rezultă "legea conservării impulsului total" care afirmă că impulsul total al unui sistem de puncte materiale se conservă :formula 144 Aceasta este o integrală primă vectorială. Alegând o axă formula 145 într-un reper
Teoreme generale ale mecanicii () [Corola-website/Science/319681_a_321010]
-
căreia: momentul cinetic total al unui sistem de puncte materiale se conservă dacă momentul rezultant al forțelor externe aplicate sistemului este nulă:formula 170 Aceasta este o integrală primă vectorială echivalentă cu trei integrale prime scalare formula 171. Lucrul mecanic elementar al rezultantei tuturor forțelor (externe și interne) formula 155 care acționează asupra unui punct formula 157 de masă formula 174 din sistemul de puncte materiale se poate da prin relația: formula 175 , prin însumarea acestor cantități se găsește lucrul mecanic elementar total, adică lucrul mecanic efectuat
Teoreme generale ale mecanicii () [Corola-website/Science/319681_a_321010]
-
și Goudsmit, pentru a explica rezultatele experimentului Stern-Gerlach, și dezvoltată teoretic de Pauli. Agregatele de particule (nuclee atomice, atomi, molecule) pot fi tratate ca particule elementare, dacă structura lor internă rămâne nemodificată în timpul interacției cu alte sisteme; spinul lor este rezultanta momentelor cinetice de spin ale componentelor. Trecând de la o distribuție continuă a energiei formula 169 la o energie distribuită pe nivele discrete formula 170 probabilitatea formula 171 în spațiul fazelor este înlocuită prin probabilitatea formula 172 de realizare a stării de energie formula 173 caracterizată
Mecanică statistică () [Corola-website/Science/319326_a_320655]
-
ele interferă. Dificultățile care apar în atribuirea entropiei sunt descrise în câteva articole ale lui Max von Laue, atunci asistent al lui Max Planck. Să considerăm un fascicol de raze, incident asupra unei oglinzi semitransparente: suma intensităților celor două fascicole rezultante este egală cu intensitatea inițială (Fig.1). Cu ajutorul formulei (P) de mai sus se poate vedea că suma entropiilor celor două fascicole este mai mare decât entropia inițială, ceea ce pare să arate că procesul de împărțire a fascicolului este ireversibil
Entropia radiației electromagnetice () [Corola-website/Science/315884_a_317213]
-
pentru a reprezenta noi pattern-uri vizuale, forme noi ale obiectelor, exemplare categoriale, modele mentale și combinații verbale. Aceste structuri au diferite proprietăți emergente (noutate, semnificație implicită, divergență) care sunt exploatate în a doua fază, denumită "faza exploratorie". Cogniția creativă rezultantă poate fi concentrată sau extinsă, conform cu cerințele sarcinii sau necesitățile individuale, prin modificarea structurilor preinventive și apoi repetarea ciclului. Pot fi impuse constrângeri asupra produsului final în orice moment, în timpul fazei generative sau exploratorii (op.cit.,p.18). "Modelul procesului de
Creativitate () [Corola-website/Science/315230_a_316559]
-
acolo unde apar expresii care implică funcții trigonometrice, care trebuie să fie simplificate. O aplicație importantă este aceea a integralelor care nu conțin funcții trigonometrice, dar care implică folosirea acestor funcții prin aplicarea metodei substituției variabilelor, iar apoi simplificând integrala rezultantă prin identitățile trigonometrice. În general, pentru notația unghiurilor se folosesc literele grecești, precum alpha ("α"), beta ("β"), gamma ("γ"), theta ("θ"), etc. Sunt larg răspândite câteva modalități de măsurare a unghiurilor care folosesc unități de măsură precum radiani, grade sexagesimale
Identități trigonometrice () [Corola-website/Science/320154_a_321483]
-
de obicei un întreg sau o fracție rațională mai mare ca unu. Acest factor înmulțește rata de eșantionare sau, echivalent, împarte perioada de eșantionare. De exemplu, dacă discul compact audio este ultraeșantionat la un factor de atunci rata de eșantionare rezultantă ajunge de la 44,100 Hz la 55,125 Hz. Dacă semnalul original satisface teorema eșantionării Nyquist-Shannon atunci o va face și semnalul ultraeșantionat. Pentru o ultraeșantionare agreabilă estetic, este necesar un filtru de interpolare; în ambele eșantionări, ascensivă și descensivă
Ultraeșantionare () [Corola-website/Science/321654_a_322983]
-
extinsă în mod arbitrar ca o sumă de elemente într-o superpoziție cuantică. Fiecare extindere corespunde unei proiecții a vectorului undei într-o nouă direcție. Direcțiile pot fi alese aleator. Avem deci libertatea să alegem acele extinderi în care elementele rezultante interacționează cu mediul într-o manieră specifică elementului. Asemenea elemente vor fi—cu o probabilitate copleșitoare—rapid separate unele de altele de evoluția lor temporală distinctă. După o foarte scurtă interacțiune, nu mai există practic nici o șansă pentru o interacțiune
Decoerență cuantică () [Corola-website/Science/315489_a_316818]
-
a accelerației gravitaționale (a) exercitate, unde ea depinde invers proporțional de pătratul distanței (r) dintre cele dou corpuri în discuție, și direct proporțional de masa (M) a corpului-sursă de câmp gravitațional. Deci forța de maree terestră ia naștere ca o rezultantă a interacțiunii celor două relații gravitaționale separate, pe care Pământul le are cu Soarele și Luna. În acest context, dacă se consideră doar sistemul de două corpuri Pământ - Lună, practic toate părțile (punctele) Pământului sunt supuse unei atracții lunare, dar
Forță mareică () [Corola-website/Science/322409_a_323738]
-
pentru care aceste puncte sunt în echilibru este că în L și L distanța față de cele două mase sunt egale. Astfel, forțele gravitaționale ale celor două corpuri masive sunt în același raport ca și masele celor două corpuri, astfel forța rezultantă actionant ca baricentru al sistemului; mai mult, geomtria de triunghi asigură că rezultanta accelerației este la o distanța de baricentru în același raport ca cele două corpuri masive. Baricentrul fiind atât centrul de masă cât și centrul de rotație al
Punct Lagrange () [Corola-website/Science/316969_a_318298]
-
distanța față de cele două mase sunt egale. Astfel, forțele gravitaționale ale celor două corpuri masive sunt în același raport ca și masele celor două corpuri, astfel forța rezultantă actionant ca baricentru al sistemului; mai mult, geomtria de triunghi asigură că rezultanta accelerației este la o distanța de baricentru în același raport ca cele două corpuri masive. Baricentrul fiind atât centrul de masă cât și centrul de rotație al sistemului, forța rezultantă este exact aceea necesară pentru a ține un corp în
Punct Lagrange () [Corola-website/Science/316969_a_318298]
-
baricentru al sistemului; mai mult, geomtria de triunghi asigură că rezultanta accelerației este la o distanța de baricentru în același raport ca cele două corpuri masive. Baricentrul fiind atât centrul de masă cât și centrul de rotație al sistemului, forța rezultantă este exact aceea necesară pentru a ține un corp în punctul Lagrange în echilibru orbital cu restul sistemului. Punctele L și L sunt uneori numite "puncte Lagrange triangulare" sau "puncte troiene". Numele de puncte troiene vine de la asteroizii troieni de la
Punct Lagrange () [Corola-website/Science/316969_a_318298]
-
în anul 1992: "“Este o piesă ce iese cu dezinvoltură din tiparele clasice cu care urechile noastre sunt obișnuite, anunțând o lărgire mult așteptată a orizonturilor creației muzicale românești și nu numai. Ești purtat de la muzica simfonică la acea metalizată, rezultanta fiind o melodie cosmică, creatoare a imaginii infinitului”." Ciprian Tănăsescu menționa într-o recenzie din 1992 a discului Secretul Piramidelor din revista Săptămâna referitor la aceeași piesă Ochii Planetei: ""Sonoritățile oarecum exotice ale piesei ne pregătesc pentru ce va urma
Octave Octavian Teodorescu () [Corola-website/Science/325904_a_327233]
-
audibilă) tendință spre grandios."" Același autor făcea referință la sound-ul Octave într-un alt articol din aceeași revistă definindu-l ca pe o "“adaptare a fluidității melodice a rock-ului din începuturile anilor '70 la sonoritățile moderne ale anilor '80 rezultanta ducând la apariția unui gen de muzică rock care se evidențiază în rock-ul autohton precum o perlă naturală între cele de cultură”." Într-o mențiune a lansării discului Secretul Piramidelor din 1992 stilul lui Octave era definit astfel: ""Un
Octave Octavian Teodorescu () [Corola-website/Science/325904_a_327233]
-
Prin adăugarea unei inductanțe în serie cu antena verticală (o așa-numită bobină de încărcare) reactanța capacitativă a acestei antene poate fi anulată, lăsând o rezistență pură, care poate fi apoi adaptată la linia de transmisie. Uneori, frecvența de rezonanță rezultantă a unui astfel de sistem (antena plus de rețea de adaptare) este descrisă folosind construcția "lungime electrică" și utilizarea unei antene mai scurte la o frecvență mai mică decât frecvența de rezonanță este numită "alungire electrică". De exemplu, la 30
Antenă (radio) () [Corola-website/Science/323165_a_324494]
-
Atunci se poate spune că bobina a "lungit" antena pentru a obține o "lungime electrică" de 2,5 metri, adică un sfert de lungime de undă la 30 MHz, la care sistemul combinat rezonează acum. Cu toate acestea, impedanța rezistivă rezultantă obținută va fi un pic mai mică decât impedanța unui monopol rezonant, necesitând probabil o adaptare de impedanță ulterioară. De obicei antenele nu sunt construite pentru o singură frecvență, ci pentru o gamă de frecvențe, numită "bandă de lucru". O
Antenă (radio) () [Corola-website/Science/323165_a_324494]
-
o travee boltită-n cruce. Un tabernacul, încoronat cu un baldachin, deasupra căruia se află un bazorelief înfățișând Răstignirea, se regăsește pe peretele nordic. Acest element arhitectonic este prezent și în bisericile de la Bazna, Ighișu Nou, Dupuș, el fiind o rezultantă directă a operelor goticului popular transilvănean. Peste altar poate fi observat blazonul familiei Apafi de pe cheia de boltă, blazon înconjurat de inscripția "GENTILE SCUTUM APPAE". Spre nord se vede intrarea către sacristie prin intermediul unui arc frânt, după care urmează intrarea
Biserica fortificată din Mălâncrav () [Corola-website/Science/326806_a_328135]
-
ocupă cu elemente de grafică web Rectificarea interpolare și Gamma În cele mai multe sisteme din lumea reală, corecție gamma este obligată să liniariza curbei de raspuns a senzorului și a sistemelor de afișare. Dacă acest lucru nu este luată în considerare, rezultanta non-linear denaturare va învinge, în scopul de anti-aliasing calcule bazate pe ipoteza unui răspuns al sistemului liniar.
Anti-aliasing () [Corola-website/Science/325004_a_326333]
-
rotește în sens invers curgerii fluidului. Dacă sfera are dimensiuni mici (pentru a neglija eefctul presiunii de poziție), conform legii lui Bernoulli, presiunea statică laterală asupra cilindrului va fi mai mare în B decât în A astfel încât apare o "forță rezultantă transversală spre partea unde viteza fluidului este mai mare". Acesta este efectul Magnus. Această forță are modulul: S fiind suprafața laterală pe care se manifestă diferența de presiune îndreptată perpendicular pe direcția fluidului, spre A. Ca urmare, cilindrul în loc să cadă
Efectul Magnus () [Corola-website/Science/326398_a_327727]
-
uniform, de exemplu pentru corpurile aflate la suprafața Pământului, deoarece Pământul este mult mai mare în raport cu corpurile, iar forțele gravitaționale pot fi considerate paralele. Într-un câmp gravitațional neuniform, centrul de greutate se referă la punctul în care se aplică rezultanta tuturor forțelor gravitaționale aplicate asupra corpului, iar cele două centre nu se mai suprapun. Diferența este mică dar măsurabilă în ceea ce privește, de exemplu, cuplul gravitațional care acționează asupra sateliților artificiali. În general, centrul maselor unui corp nu corespunde cu centrul geometric
Centru de masă () [Corola-website/Science/322646_a_323975]