10,861 matches
-
că îți înlesnește depășirea unor limite, dar că, pe deasupra, te face să le îndrăgești. Fără ritual aș urî hîrtia, stiloul, bătătura de la degetul mijlociu, crisparea și transpirația, petele de cerneală, tremurul mîinii ce-mi stîlcește caligrafia, și tot așa. Prin ritual însă, toate piedicile care mi-aminteau cît de mărginit sînt în ființa mea de scrib manual capătă înfătișarea unor aliați, a unor prieteni de care, de-ar fi să mă despart, aș suferi. Și-așa se face că ajung să
Patimile condeiului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Imaginative/13493_a_14818]
-
importante examene date în viață, admiterea la facultate, toate examenele scrise din studenție și, în fine, lucrarea de diplomă. Îl păstra ca pe un talisman, ca pe o podoabă de cult, iar cultul oficiat de ea în fața lui era chiar ritualul scrisului. Pierzîndu-l, simțea cum pierde o parte din ea, acea parte a ființei ei care luase naștere în cursul ritualului scrisului. Stiloul cel mai drag mie a fost cel din liceu, unul burduhănos, negru, chinezesc, pe care nu-l foloseam
Patimile condeiului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Imaginative/13493_a_14818]
-
păstra ca pe un talisman, ca pe o podoabă de cult, iar cultul oficiat de ea în fața lui era chiar ritualul scrisului. Pierzîndu-l, simțea cum pierde o parte din ea, acea parte a ființei ei care luase naștere în cursul ritualului scrisului. Stiloul cel mai drag mie a fost cel din liceu, unul burduhănos, negru, chinezesc, pe care nu-l foloseam decît în ocazii deosebite, bunăoară cînd aveam teză sau cînd, în avîntul meu de bard, scriam poezii de dragoste colegelor
Patimile condeiului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Imaginative/13493_a_14818]
-
bard, scriam poezii de dragoste colegelor. S-a stricat și l-am aruncat. Pot astăzi să-mi cumpăr cel mai scump și mai sofisticat stilou din lume, pentru mine tot acela va fi mai de preț. O ultimă trăsătură a ritualului, pe care am pomenit-o deja în treacăt, e cea a întreținerii tonusului psihic. Nu există tonus fără rezistențe venite din afară. Dacă am niște rezistențe, niște demoni care mi se opun, atunci, în mod obligatotiu, am și un tonus
Patimile condeiului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Imaginative/13493_a_14818]
-
blestemată de hîrtie poroasă și scorțoasă, care m-ai torturat cu petele și rănile tale, adio, tu, caligrafie afurisită ce mi-ai asasinat nopțile tremurul tău hidos, adio, tu, umflătură a tendonului metafalangian, adio, tu, masă de scris, adio, tu, ritual. Da, adio, tu, ritual. Mi-am dat la un moment dat seama că tot ritualul meu, atît de drag, pierise fără de urmă, căci la ce bun ritualul scrisului cînd piedicile menite a le depăși nu mai existau? Ce rost mai
Patimile condeiului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Imaginative/13493_a_14818]
-
și scorțoasă, care m-ai torturat cu petele și rănile tale, adio, tu, caligrafie afurisită ce mi-ai asasinat nopțile tremurul tău hidos, adio, tu, umflătură a tendonului metafalangian, adio, tu, masă de scris, adio, tu, ritual. Da, adio, tu, ritual. Mi-am dat la un moment dat seama că tot ritualul meu, atît de drag, pierise fără de urmă, căci la ce bun ritualul scrisului cînd piedicile menite a le depăși nu mai existau? Ce rost mai poate avea ritualul pentru
Patimile condeiului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Imaginative/13493_a_14818]
-
adio, tu, caligrafie afurisită ce mi-ai asasinat nopțile tremurul tău hidos, adio, tu, umflătură a tendonului metafalangian, adio, tu, masă de scris, adio, tu, ritual. Da, adio, tu, ritual. Mi-am dat la un moment dat seama că tot ritualul meu, atît de drag, pierise fără de urmă, căci la ce bun ritualul scrisului cînd piedicile menite a le depăși nu mai existau? Ce rost mai poate avea ritualul pentru un om rupt de sine și hipnotizat în întregime de strălucirea
Patimile condeiului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Imaginative/13493_a_14818]
-
adio, tu, umflătură a tendonului metafalangian, adio, tu, masă de scris, adio, tu, ritual. Da, adio, tu, ritual. Mi-am dat la un moment dat seama că tot ritualul meu, atît de drag, pierise fără de urmă, căci la ce bun ritualul scrisului cînd piedicile menite a le depăși nu mai existau? Ce rost mai poate avea ritualul pentru un om rupt de sine și hipnotizat în întregime de strălucirea ecranului? Dar nu numai că piedicile dispăruseră, dar, în chip neașteptat și
Patimile condeiului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Imaginative/13493_a_14818]
-
tu, ritual. Mi-am dat la un moment dat seama că tot ritualul meu, atît de drag, pierise fără de urmă, căci la ce bun ritualul scrisului cînd piedicile menite a le depăși nu mai existau? Ce rost mai poate avea ritualul pentru un om rupt de sine și hipnotizat în întregime de strălucirea ecranului? Dar nu numai că piedicile dispăruseră, dar, în chip neașteptat și încîntător, se iviseră niște înlesniri la care nu visasem nici în zilele cele mai optimiste ale
Patimile condeiului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Imaginative/13493_a_14818]
-
puteam face cu tine tot ce voiam, pentru că erai numai un obiect al meu, și totuși eu mă închinam ție și cu toate că știam că puterea mea e nemărginită, eram sclavul unei sclave.” (60) Lucia de vis devine zeița căreia, în cadrul ritualului unor nupții paradisiace, demiurgul oniric îi pune la picioare creația sa. Percepția onirică a devenit la Leonid Dimov un fel de a doua (sau poate primă) natură. Știm că poetul avea “mișcări foarte elegante și lente”4, parcă pentru a
Profil Leonid Dimov by Corin Braga () [Corola-journal/Imaginative/13351_a_14676]
-
la răsăritul lunii, / să mă cheme și blesteme / cu ocări de crizanteme / și să mă boscorodească / cu frunze de îngerească.” Proaspătă și delicioasă fantasmă erotică, viziunea fostelor (sau posibilelor) iubite venite la mormânt ne seduce. Poate fi vorba de un ritual de vrăjitorie, sugerează precizarea de ordin temporal : „ca la răsăritul lunii” - oră propice pentru astfel de ceremonii... Chemându-l pe dispărut ca să-l blesteme „cu ocări de crizanteme”, femeile își exprimă ciuda drăgăstoasă de a fi fost părăsite. Această reacție
Profil Cezar Baltag by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13366_a_14691]
-
probleme mai ales omului de litere Dar poate cel mai grăitor, în această problematică a definirii de sine, este surprins paradoxul emigrării. Odată stabilit la Paris, autorul se vede mereu proiectat înapoi, spre locul de origine, prin ceea ce el numește ritualul obligatoriu al declinării identității: "Stabilirea într-o țară străină - nu intră aici în discuție motivele - este o opțiune clară pentru o situare în prezent, cu o concentrare ieșită din comun pentru a întrezări și construi zi cu zi viitorul. Or
LECTURI LA ZI by Irina Marin () [Corola-journal/Imaginative/13708_a_15033]
-
asamblarea cronologiei lor. Dintr-o perspesctivă subiectivă, tandră, ironică, mînuită cu inspirație și devotament de Matilda Caragiu Marioțeanu, eminent profesor și cărturar. Cartea se constituie, impresionant, și în istoria unei familii vechi de aromâni, cu tradiții păstrate și respectate, cu ritualuri, cu dezrădăcinări și cumplite umilințe. Mai presus de tot și de toate, de timp și de timpuri, a rămas spiritul de FAMILIE, conservat și recuperat tulburător de Matilda Caragiu Marioțeanu în cartea sa. Toma Caragiu s-a născut în 1925
Ochii lui Toma () [Corola-journal/Imaginative/13626_a_14951]
-
Tânguirii (aici se spune că fusese înfipt în trecut un stâlp al infamiei), Obcina Mică și Obcina Mare, sau Piscanul Prisăcarului, încât Ștefan, uneori, se gândea la câmpia acoperită de colnice ca la o geografie mitică, o geografie unde mari ritualuri din an adunau popoare cu slavă sacră, pentru un șotron cosmic. Nu-și cunoștea vârsta Ștefan, dar doica ținuse oarece socoteală și îi spusese că are cam șaptesprezece ani. Privi iar călăreții. Stolnicul și flăcăii înaintau pe drumul plin de
Dan Perșa - Ștefan () [Corola-journal/Imaginative/13307_a_14632]
-
tematic și momentele textului folcloric, ceea ce nu se va întâmpla în proza de concepție modernă a scriitorului albanez, mult complicată cu alte motive psihanalizabile și de altă natură, cu semnificații ramificate. Tabloul care deschide pantomima e de coloratură bucolică, potrivit ritualului străvechi al pețitului, nu fără note de umor, contrar finalului tragic. Nuvela lui Kadare debutează in medias res, cu tulburarea produsă în comunitate de știrea că Doruntina a fost adusă acasă de fratele mort, Kostandin, iar mama și fiica, paralizate
Blaga și Kadare by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Imaginative/13511_a_14836]
-
fratele mort, Kostandin, iar mama și fiica, paralizate de întâmplare, sunt în pragul morții. În piesa lui Blaga atmosfera de miracol și mister se instalează abia în tabloul al doilea. Peste sat trecuse ciuma, „bătrânele bocesc cu gesturi dintr-un ritual ancestral”. Poate că, în concepția regizorală a lui Dan Puric, tabloul ar fi însoțit sonor de bocetul pe nai al lui Zamfir. Acesta e momentul de ruptură, de trecere spre macabru. Rămasă singură, fără fii, mama „își trăiește tragedia lăuntrică
Blaga și Kadare by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Imaginative/13511_a_14836]
-
regizoral. Fratele își aduce sora, pe un cal fantastic, în noaptea când la biserica satului se prăznuia învierea lui Isus. Aici Blaga iese din scenariul baladesc, cu intenția de a-și insinua concepția ce subminează dogma. Simultaneitatea unor gesturi din ritualul creștin, simbolic și irepetabil, cum spuneam mai sus, cu scenariul păgân al învierii lui Kostandin putea să pară o blasfemie. Moartea mamei, ucisă de emoție, confirmă învierea lui Kostandin, între miezul nopții și cântatul cocoșului. Și în ficțiunea imaginată de
Blaga și Kadare by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Imaginative/13511_a_14836]
-
negru. Da, ați înțeles bine. Un psihopat psihopățel a decis să mențină vie memoria moartei, fiind foarte activ pe Facebook, în numele ei. Mi s-a mai povestit că s-au văzut pe Facebook și poze cu răposați, extrase din chiar ritualul de plecare în lumea celor drepți. Voi ce alte bolnăviciuni ați mai văzut? (Poza e luată de pe Google și sigur e fake )
Facebook, colivă și morți care dau like by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19078_a_20403]
-
damblaua prietenului lor, se apropiară și, conform unui adevărat protocol, îl rugară să-i dea Didinei o cheie, să mai vadă și ei o dată cum funcționează un Ford din anii treizeci, de pe vremea lui Al Capone. Știau că acesta este ritualul cu care începea distracția de sâmbătă seara, urmat de jocul de cărți, cu cărți obligatoriu ungurești, table (așa ceva ungurii nu au și nici nemții), mici povești, glume, ceva berițe, câte o cafea, ștrudele de la madam Verner, kurtoș colaci de la madam
AFACEREA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1287 din 10 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349195_a_350524]
-
acum. Se descurca din ce în ce mai bine atât cu treburile gospodărești ale casei, cât și cu serviciul. Și totuși era greu să facă față. Grădina se umplea cu buruieni, nu mai era nimeni să le smulgă. Păsările se împuținaseră, fiind sacrificate pentru ritualurile de înmormântare. Nu știa încotro să o ia. Aștepta ca Mircea să ia vacanță și să vină lângă ea, pentru a se sfătui cum să procedeze. Fetița a fătat o vițică foarte frumoasă. Sugea toată ziua și creștea văzând cu
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1287 din 10 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349194_a_350523]
-
înțelegere deplină - totul pentru prima dată în lume. Se plimbau împreună, mâncau din poamele și fructele care le erau la discreție, nu trebuiau să facă nimic și erau aproape ca și azi mereu, obosiți! Fiecare zi se depăna după același ritual, spre a reîncepe a doua zi într-o înțelegere divină pe următoarea. Nimeni nu le impunea vreun program, nimeni nu-i deranja, unde putea fi mai bine ca-n rai? Înțelegerea era deplină, ambii aveau aceleași preocupări; numai că Eva
ADAM ŞI EVA LUI de BERTHOLD ABERMAN în ediţia nr. 1285 din 08 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349181_a_350510]
-
Domnului, de Bunul Dumnezeu, de Ion-Sânt-Ion în Mănăstirea cu Nouă Altare, iar pe de altă parte, în restul tradițiilor populare, el este înfățișat ca fiind regele sau împăratul românilor. Față de toate aceste date, putem presupune că atât colindele, cu tot ritualul interpretării lor, cât și personajul „Crăciun”, sunt elemente care, ca origine, au aparținut tradiției pe care a avut-o poporul nostru înainte de a primi și a-și însuși tradiția creștină, și care au fost păstrate și adaptate la noua tradiție
POVESTEA SFINTEI SĂRBĂTORI A CRĂCIUNULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 354 din 20 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361251_a_362580]
-
patrafirul din mers, pătrunse de poarta larg deschisă și rosti rugăciunile de dezlegări de farmece și alungarea necuratului. Tămâie curtea, grajdurile animalelor, cotețele păsărilor, încăperile locuinței. După alte rugăciuni stropi cu apă sfințită în aceeași ordine întreaga gospodărie. După terminarea ritualului, Popa Ștefan se așeză pe un scăunel pe prispă și grăi cu blândețe: - Dragi credincioși, ispitele necuratului sunt nenumărate, dar noi muritorii să nu-i dăm satisfacție și să nu ne pierdem speranța în mântuirea Domnului. Îngerii întunericului abia așteaptă
VIII. CALEA SPRE TALPA IADULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1400 din 31 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360205_a_361534]
-
arăta ora douăsprezece. Elena, grijulie, puse câțiva tăciuni pe vătrai și câteva bobițe de tămâie și-i zise soțului: - E momentul să afumi cu tămâie fiindcă ești bărbat, apoi cu buchetul de busuioc și agheasmă să stropești camerele. Pătru îndeplini ritualul rostind în permanență Tatăl nostru, apoi unul lângă altul în genunchi în fața icoanei și cu cruciulițele de argint în palme, citiră din carte rugăciunile indicate de preot. Era o liniște desăvârșită. Dar cam pe la ora unu răzbătu de afară un tropot
VIII. CALEA SPRE TALPA IADULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1400 din 31 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360205_a_361534]
-
-i caută pe jos. Câteva zvâcnituri și rămășițele trupești împrăștiate prin ogradă rămân țepene. Moartea scoate cu calm o cârpă neagră de sub pelerină și șterge tăișul coasei de puținul sânge ce-l mânjise. După ce-și duce la bun sfârșit ritualul își trage gluga pe cap, își pune coasa pe umăr și se pierde în negura nopții. Odată cu dispariția executoarei, dracii izbucnesc în chiote de bucurie ca la o mare victorie. După câteva clipe, din trupul împrăștiat al vrăjitoarei se desprinde
VIII. CALEA SPRE TALPA IADULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1400 din 31 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360205_a_361534]