4,067 matches
-
omului, care om în cele din urmă își găsește mântuirea în Isus. Pe parcursul celor 89 de pagini găsești toate nelegiuirile, toate fărădelegile și toate nesăbuințele omului. Găsești însă și răspunsuri pline de humor și înțelepciune și aici începe să mă roadă invidia! Mie mi-a trebuit doi ani de transpirație ca să scriu o carte intitulată “Scopul și Semnificația Vieții”. Fostului meu coleg de la Vocea Americii i-a trebuit doar o zi de inspirație ca să facă același lucru. Eu m-am chinuit
SEMNAL EDITORIAL – MIHAI PRUTEANU: MASCA OMULUI ÎN TRAISTĂ DOMNULUI de NICHOLAS DIMA în ediţia nr. 1698 din 25 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/374989_a_376318]
-
lipiciunea păcatului, iar în urmă usturimea și iuțimea conștiinței. Istoria smochinului a fost așezată aici pentru a ne îndemna la umilință, după cum istoria lui Iosif a fost așezată pentru a ne înfățișa pe Iisus Hristos. Fiecare suflet lipsit de orice roadă duhovnicească este un smochin. Dacă Domnul nu găsește în el odihnă, a doua zi, adică după viața aceasta de acum, îl usucă prin blestem și-l trimite în focul veșnic. Smochinul uscat din Sfânta Evanghelie este ca un stâlp cu
CÂTEVA CUVINTE DUHOVNICEŞTI CU PRIVIRE LA SĂPTĂMÂNA SFINTELOR ŞI MÂNTUITOARELOR PĂTIMIRI ALE DOMNULUI ŞI MÂNTUITORULUI IISUS HRISTOS… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1558 din 07 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373856_a_375185]
-
ieșim în întâmpinarea adevăratului Mire prin fapte bune, dar mai cu seamă prin milostenie, pentru că neștiută este ziua și ceasul sfârșitului vieții. Tot astfel prin istoria vieții lui Iosif să trăim în curăție, iar prin minunea uscării smochinului să aducem rod duhovnicesc. Dacă vom săvârși o singură virtute, cea mai mare chiar, și nu ne vom griji de celelalte și mai cu seamă de milostenie, nu vom intra cu Iisus Hristos în odihna veșnică, ci vom fi întorși, rușinați. Și într-
CÂTEVA CUVINTE DUHOVNICEŞTI CU PRIVIRE LA SĂPTĂMÂNA SFINTELOR ŞI MÂNTUITOARELOR PĂTIMIRI ALE DOMNULUI ŞI MÂNTUITORULUI IISUS HRISTOS… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1558 din 07 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373856_a_375185]
-
inima, nu de auzit cu urechea! Era un prieten al prea multor prieteni, poate și un prieten al neprietenilor, un tip de întristați care omorau supărarea închipuită cu drăgălașa veselie scurtă, fără frâu. Cine, însă, știa că Aurelian Andreescu era ros ca fructul, de la sâmbure, de ultima boală, utima decepție, ultimul secret, ultimul strop... Avea un glas sfânt de cântec, un haz sfânt, o răbdare sfântă și nu se dădea pe față la public de cât era de bolnav. Franc, artistul
AURELIAN ANDREESCU. PRINŢUL UNEI GENERAŢII CU LUCEFERI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1676 din 03 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/374037_a_375366]
-
Pe foi de suflet îți aștern Durerea-mi între patimi. Cu fir de lună-oi croșeta Cuvintele-ntre ele, Iar dragostea am să ți-o țes Cu dor printre zăbrele. Căci dorul pentru tine-mi e O rană sângerie Ce roade-n ființă și în suflet Și-n viața mea târzie. Acum îți scriu cu sânge crud Al ființe-mi, ce nălucă O dâră de lumină cată Spre sufletu-ți s-o ducă. Să mă iubești nu ai putut, De dragostea
SCRISOARE DE DRAGOSTE de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374100_a_375429]
-
pom Lângă cealaltă surată face scurte piruete... Delicată-n jur valsează altă frunză cu paiete, Bruma fuse generoasă a-mbrăcat-o ca pe-un gnom, Ramurile se apleacă într-un dans amețitor... Valsul frunzelor cu brumă, un miraj născut de toamnă, După-atâtea roade strânse azi arată ca o doamnă Ce-a muncit întreaga viață, zi și noapte, la decor, Ce spectacol, ce minune, drama ultimului dans Fără poante, fără aripi, fără rochie de bal... Frunze ce-o să moară mâine sub copitele de cal
ULTIMUL VALS -GRUPAJ DE POEZII CU ANA PODARU de ANA PODARU în ediţia nr. 2181 din 20 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374087_a_375416]
-
vestale, și, umbra lor, era muiată-n fum. Galop de pietre își struneau zăbala pândind cu ciob de aripi drumul strâmt, sub pașii amorțiți strângând rafala ațâțător de rece, dintr-un vânt. Icoane, dezvelite pe sub plete scotea din tolba-i roasă de amurg, roșea, a umbră, vara-n chip de fete, când pași-i se opreau în colb de murg. Priveau la el, cu ochi mirați, domnițe, dar el atinse una, din văpăi, pe buzele-i de maci și garofițe oprise
TRECEA UN OM PE DRUM... de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1996 din 18 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375379_a_376708]
-
dat dispărut de astă noapte. Îți mulțumesc că m-ai însoțit!... Deși nu i-a convenit deloc, la insistențele mele băiatul a plecat către casă, promițând să se întoarcă repede înapoi. L-am înțeles, era și el, ca și mine, ros de curiozitate cu ceea ce văzuse și ce ar fi putut însemna. Eu am început să mă plimb încolo și încoace, prin fața poștei și a primăriei din comună, să aștept să se facă ora 11. Și, pe când pierdeam astfel timpul, mă
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (5C) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1999 din 21 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375376_a_376705]
-
bal ca să se poată vedea prea clar ceea ce făcea Cora. Fata prinse tulpina pomului între palme și rosti în șoaptă un descântec. Pentru ea, trunchiul se lumină astfel încât putu vedea în miezul Mărului de Aur un vierme uriaș care îl rodea pe dinăuntru. Cora căută prin grădină un timp până găsi un braț de urzici negre care creșteau la umbra zidului. Smulse doi pumni de frunze, le pisă mărunt, după care le descântă în pumni și le îngropă la rădăcina Mărului
PRINŢESA VRĂJITOARE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375400_a_376729]
-
un loc plin de verdeață, îmi promiți că nu mai ataci pomii? - Ba-ha, bi-hi-ne-he că-hă nu-hu! - Uite, mai trebuie să stau două zile aici, dar apoi promit să te duc într-o pădure plină de ierburi pe care le poți roade liniștit! Am să îți dau un ceai care să-ți taie foamea până atunci și poți dormi liniștit între urzicile de la marginea grădinii. Înțelegându-se cu viermele uriaș, Cora se întoarse la Mărul de Aur. Picură peste rădăcinile lui două
PRINŢESA VRĂJITOARE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375400_a_376729]
-
noi și mândra țară se jucau de-a ,, scapă turma,, făcând totul să dispară. Țipau codrii-n fierăstraie înflorind prin țări străine iarba firu-n două-și taie să nu-i intre doru-n vine. Se căzneau pe brânci bunicii pe la piață rod să-și vândă plăteau totu-n fața fricii chiar și-amenda cu dobândă. Cine-i hoț? și cine-i rege? se-ntrebau strângând toiagul, al meu drept e de-a alege cât să-i mai trec vieții pragul?! -N-ai și
SCRISOARE CĂTRE ROMÂNIA de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375505_a_376834]
-
e de soare, de lună, în timp de noapte, și stele strălucitoare. Luceafărul dimineții îi trimite a lui rază să-i trezească muritorii ce încă profund visează. Deșteptat din nou la viață Pământul ne ocrotește, ne hrănește cu-a lui roade, cu apă ne răcorește. Îi înălțăm în slavă - imn de mulțumire, din răsărit de soare și până la apus. El ne susține viața prin roada lui bogată, ne odihnește noaptea când luna este sus. Pământu-i nemurirea, suflarea-i trecătoare, contactul cu
PĂMÂNTUL de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 1939 din 22 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375622_a_376951]
-
Acasa > Stihuri > Semne > SPERANȚĂ ȘI URĂ Autor: Llelu Nicolae Vălăreanu Publicat în: Ediția nr. 1425 din 25 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului Întemnițat până îți pierzi identitatea numelui cu sufletul și trupul, capeți o altă înfățișare după cum te roade nevinovăția. În inimă totu-ți curge invers ca un râu spre munte și-n tine e un pustiu de ură dar moarte nu e. Referință Bibliografică: Speranță și ură / Llelu Nicolae Vălăreanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1425, Anul
SPERANŢĂ ŞI URĂ de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1425 din 25 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371866_a_373195]
-
TE-ASCUNZI ? Atâtea nopți m-ai căutat Cu telefonul prin eter... Eu boleam de mult la pat, N-aveam sprijin cui să-i cer. * Surorile veneau pe rând, Să-mi injecteze vitamine... De multe ori plecau râzând De boala ce rodea în mine. * Ieșeam pe bancă sub castani, Era o vreme-apăsătoare; Bolnavii suferinzi de ani Doreau un mâine c-un alt soare. * Te-ai așezat ca un balsam Pe rana sufletelor lor. Eu prea puțin te cunoșteam, Dar m-am îndrăgostit
DE CE TE-ASCUNZI ? de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1674 din 01 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/371889_a_373218]
-
scenariu îi auzi cu un tupeu incredibil: - Ți-am spus eu! Fiți optimiști, dragii mei! Și așa, viața e foarte scurtă. Ce rost are să vă încărcați negativ. Singuri! Invidia și bârfa sunt două din cele mai șapte mari păcate. Ele rod și usucă ființa! Luați exemplu românilor din Diaspora, care au verificat eficacitatea gloanțele din dotare - voturile, în condiții extrem de vitrege! Capul sus! Vedeți că viața e plină de lucruri frumoase! Bucurați-vă! În curând, mă voi întorce la cele lumești
TABLETA PLUS (92): VINE IGNATUL CORUPŢILOR! de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 1435 din 05 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371922_a_373251]
-
auzi chițcăit de joacă în jurul său. „Nu, nu voi deschide ochii nici dacă se prăbușește podul!” Se ghemui mai bine. „Nu, nu se poate!” Cineva i se urca pe cap. Ba, uite că unul îl trăgea de coadă! Altul îi rodea o unghie. „Aoleu!” Șușurel sări ca ars. Văzu niște vietăți mici, negre, cu ochii ca mărgelele și cozile ca niște șnurulețe. „Doamne, astea vor să mă mănânce!” Într-o clipă se aruncă pe gura podului, sări în ogradă, se năpusti
MOTANUL ȘUȘUREL de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1431 din 01 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371966_a_373295]
-
30 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului recuperăm trecutul prin câte-o întâmplare când dintre veacuri prinse și din adânc de mare ne dăruie norocul purtate-n valuri large fragmente de istorii - pierdutele catarge din câmpuri sau grădină ne dă pământul roade cu trudă îngrijite pe hat sau lângă case se-ndestulează glia din sânge de noroade ne creștem bunăstarea pe neștiute oase găsim câte-o comoară în mod aleatoriu de-ngălbenit papirus lăsat de vre-un străbun nu-i prețuim valoarea căzând
RESTITUIRI de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371975_a_373304]
-
scenariul 1 îi auzi cu tupeu incredibil: - Ți-am spus eu!... Fiți optimiști, dragii mei! Și așa, viața e foarte scurtă. Ce rost are să vă încărcați negativ. Singuri! Invidia și bârfa sunt două din cele mai șapte mari păcate. Ele rod și usucă ființa! Luați exemplu românilor noștri din Diaspora, care au verificat eficacitatea gloanțele din dotare - voturile, în condiții extrem de vitrege! Capul sus! Vedeți că viața e plină de lucruri frumoase! Bucurați-vă! În curând, mă voi întorce la cele
TABLETA DE WEEKEND (90): VINE IGNATUL CORUPŢILOR ! de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 1423 din 23 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372032_a_373361]
-
-o, istovita de-apusuri sângerii, Pe crestele rănite de nopți decolorate, Isi flutură vesmântul pe-aleile din vii, Să-și etaleze formă sub ramuri despuiate. Sub ceruri decojite se zbate-n umbre-adânci, Trasând lumini pătate de negura mioapa, Iar timpu-și roade unghii în lanul dintre stânci Și matură iluzii sub boabele de apă. Ce toamnă inutilă! Nu vezi că n-are rost? Degeaba frânge arșiți prin goluri de furtună, Mutând culori în sfere că într-un joc anost. E-atât de
TOAMNĂ INUTILĂ de LAURA HUBATI în ediţia nr. 1730 din 26 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372084_a_373413]
-
dezordine, fapt ce o deranjă foarte mult, mai mult decât faptul că aceasta venise pentru dragoste în casa ei, cu soțul ei, rămas singur. „Ei, asta-i viața! Fiecare cu ale lui”... își zise spre consolare, deși gelozia încă o rodea. În halatul de baie, confecționat din mătase naturală, cu flori mari, merse în dormitor și se așeză în fața oglinzii de cristal de la toaletă. Desfăcu șnurul care ținea halatul strâns pe ea, se dezbrăcă de el și rămase goală în fața oglinzii
PARTEA A CINCIA de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2326 din 14 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372062_a_373391]
-
căror motivație, foamea năprasnică, se dovedea suficientă pentru entuziasmul lor aproape contagios. Desigur, nu-i băga nimeni în seamă. Într-o garsonieră de la etajul opt al unui bloc, fost muncitoresc, acum sediu de birouri, stătea calm, indiferent la poezia exterioară, rozându-i pătimaș unghiile, Costel. Pe birou licărea ecranul computerului care juca singur table. Era un calculator vechi, cu pedale, care scârțâia din toate încheie- turile, însă de când Costel îi băgase jocul acesta în memorie juca de nebun, fără încetare. Pe
PUNGA DE PLASTIC-EXTREMĂ URGENŢĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1057 din 22 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/372331_a_373660]
-
creativ? Creația stopează vanitatea, așa cum metempsihoticul ingurgitează d éjà vu -ul. O să zici că , la cuprinsul tău, capitolul unei absurde, "sictirismul meditativ" , nu ar fi avut prea mulți lectori, așa că, te-ai gândit să-l elimini. Minunat, baby! Stau și rod narațiunile păsărilor cu aripile în interior , în tăcere. Mă uit în tren, în busuri de tinichea, la reptiloasele tabieturi de marțipan . Mă uit cu sete seven-upistă la mâinile hominizilor ce gesticulează ca niște doze de Pepsi , mizeriile de ienibahar ale
SEDU-MĂ DEPRESIV, BABY! de MIHAELA DOINA DIMITRIU în ediţia nr. 2224 din 01 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372383_a_373712]
-
Dumnezeu). Profesorul Andrés Sánchez Robayna de la Universitatea din La Laguna, Tenerife, a definit foarte limpede specificul creației mele, într-un studiu-prefață la volumul Poemas del Viejo (Poemele Bătrânului), apărut în 2012, în Spania, la Editura Igitur, Montblanc (Tarragona), în traducerea Rosei Lentini. Spre un plus de informare: acest eseu al lui Andrés Sánchez Robayna a fost preluat, curând, de revista „Analecta Literaria”, din Argentina, precum și, în traducere, de numeroase și prestigioase publicații românești, din țară și din străinătate, ceea ce probează, în
POEZIE ŞI METAFIZICĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1042 din 07 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/372342_a_373671]
-
legi viața de unul dintre ei, trebuie să îți placă înfățișarea, vorba și felul în care se poartă cu cei din jurul lui. Acestea sunt lucruri pe care nu le poți cumpăra. Dar Mărgărita nu mai asculta. Era pur și simplu roasă de curiozitatea de a afla ce se ascundea în lada uriașă purtată pe umeri de cei șase oșteni care veneau în urma calului pe care călărea prințul acoperit din cap până în picioare în podoabe negre. Prințesa nu mai avea ochi nici
PRINŢESA MĂRGĂRITA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372317_a_373646]
-
pe care îi mânau cu sulițele oștenii Prințului Negru. Fioroși, cu ochii roșii și dinții ascuțiți crescuți înafara botului, șobolanii se repeziră la gratiile care îi țineau la distanță de prizonieri. Prințul Negru râse în hohote: - Când vor termina de ros gratiile, veți urma voi! Se întoarse și înainte de a părăsi pivnița, mai spuse doar atât: mă voi întoarce mâine dimineață să vă văd oasele. Mărgărita plânse atât de mult, încât de la picioarele ei, un pârâiaș porni să curgă către șobolanii
PRINŢESA MĂRGĂRITA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372317_a_373646]