2,724 matches
-
Dacă o citim astfel, descoperim repede o comedie a existenței plină de culoare și având un ritm îndrăcit. Grid Modorcea nu ezită să apară el însuși ca personaj (ridicol) în această comedie. Iată-l, de exemplu, în gazdă la o româncă din America, Vera, croitoreasă de lux, bolnavă, la venirea autorului, de variolă: " Am dormit destul de chinuit. Mai ales că Vera n-avea somn, o durea fața și se tot plimba prin casă ca o stafie, fără dinți în gură, pentru că
O CARTE DE SCANDAL by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17120_a_18445]
-
împotriva clișeelor literare, comodității de gîndire, obișnuințelor de lectură e un lucru bun. Numai că "arma" lui Caius Dobrescu e un pistol de jucărie care păcăne în gol. * Pe altă punte a revistei Arca, istoricul Eugen Glück evocă personalitatea unei românce, Victoria Personn-Mirea (1887-1958), de a cărei urmă a dat cercetînd arhiva Selma Lagerlöf de la Biblioteca Regală din Stockholm. Născută la București, unde și-a obținut și Licența în Litere, Maria Mirea s-a măritat în 1913 cu istoricul și arheologul
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17152_a_18477]
-
Și nu doar celor îndrăgostiți de imagine. * În regim de publicitate, revista 22 publică în suplimentul numărului 28 o prezentare a Casei Vernescu din București. Construită în 1821 ("cea mai frumoasă casă bucureșteană a vremii") de către Filip Lenș, fiul unei românce și al lui Jean-Baptiste Linche, secretar al domnitorului Constantin Racoviță, Casa Vernescu este refăcută între 1887 și 1889 de Ion Mincu, la solicitarea noului proprietar al cărei nume îl poartă pînă azi, Guță Vernescu, unul din fondatorii Partidului Liberal. În timpul
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14988_a_16313]
-
evocă o lume idilică, în tușe groase, pasionate. Trecerea fetei prin Zürich, vacanța prelungită dinaintea confirmării diagnosticului (corespunzînd vacanței prelungite pe care a trăit-o mama ei în timpul bombardamentelor, cînd și-a pierdut ambii părinți) este o inițiere simbolică a româncei izolate de restul lumii și de propriile rădăcini în spiritul cosmopolit și permisiv al Europei. întîlnirile sînt, oricît de atent mascate, inițieri: mediul predominant e cel german (deși germana locului e "ciudată"), Sybil Craig e un personaj coborît din reprezentările
Vis cu magnolii în iarnă by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14996_a_16321]
-
străine, sosite de la Nord, de la Sud ori de la Răsărit - care nasc soților lor fii ce vor domni și fiice măritate apoi cu alți voievozi și mor îngropându-se în biserici zidite de Domnii lor - întrerup din vreme în vreme șirul româncelor coborâtoare mai ales din neamuri boierești (o „piață” matrimonială precumpănitor ortodoxă, cu câteva „enclave” - având evidente nuanțe hipergamice - catolice și cu un „ungher” exotic, dacă este adevărat că Petru Cercel [care, în 1578, făgăduise - la Roma - să treacă la catolicism
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
359, extaziindu-se, în fine, în fața bucureștencelor, care umblau cu capul descoperit și cu pletele în vânt: privitorului „la drept vorbind, i se împrăștie mintea ca părul răvășit. Dar majoritatea acestora sunt niște sărmane cu moravuri ușoare”360. Călătorilor străini româncele nu le-au făcut o impresie prea bună. Opinia englezului Robert Bargrave despre moldovence („libertatea extraordinară pe care o au femeile în toată țara, atât căsătorite, cât și cele necăsătorite, căci ne-au îngăduit să dormim în aceeași odaie cu
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
fetele lor, ele sunt lipsite cu totul de sfială și de cinste ...” 362). Arhidiaconul sirian le prețuiește, însă, pe femeile din țara Românească („Să se știe că femeile și fetele din țara Românească sunt caste, neprihănite și virtuoase”363), reparând cumva imaginea româncei. Oricât am dori să amendăm exagerările (sau ceea ce noi numim „exagerare”) „cantitative” ale vizitatorilor străini, trebuie să convenim că numărul femeilor cu moravuri lejere, al prostituatelor chiar, era, la noi, însemnat. Ele reprezentau un „rău” ce nu putea fi eradicat
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
impozit ar fi însemnat, însă, legalizarea, oficializarea instituției. Or, în lumea românească veche și premodernă (unde înființarea unor prostibulum publicum, ca în Vest, nu era de imaginat), prostituția a fost una de tip clandestin, evident temporară 369, dincolo de lege. Prostituatele - românce, țigănci, evreice, dar și reprezentante ale altor neamuri balcanice -, fete nemăritate (care își pierduseră fecioria, în urma unor abuzuri, uneori la vârste fragede), femei despărțite ori văduve, persoane ce practicau profesii - slujnice prin hanuri, cârciumărese - ce le puteau împinge către o
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
pune lacăte, și cuțite și sorți să-și vadă norocul lor, nu împrumutează la-nceputurile lunelor pe nimene, nici foc nu dau câteva zile; cred în glasurile cocoșilor și altele asemenea vrăji fac...”. Vrăjitoarele legau și dezlegau, „făceau” de dragoste (româncele erau cele mai abilitate, se pare, în această direcție [cronicile săsești le amintesc]; când au vrut să-l atragă în mrejele lor pe principele Gabriel Bethlen, soția cancelarului Ioan Imreffi și văduva Ecaterina Dengelegi au apelat la vrăjitoare românce; ultima
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
dragoste (româncele erau cele mai abilitate, se pare, în această direcție [cronicile săsești le amintesc]; când au vrut să-l atragă în mrejele lor pe principele Gabriel Bethlen, soția cancelarului Ioan Imreffi și văduva Ecaterina Dengelegi au apelat la vrăjitoare românce; ultima avea la reședința ei din Vințul de Jos o româncă pricepută în facerea farmecelor 429), stimulau recoltele sau le compromiteau, sporeau fertilitatea femeilor (de aici învinuirile privind îndemnul la destrăbălare; chiar vrăjitoarele erau socotite exponente ale imoralității) sau, dimpotrivă
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
cronicile săsești le amintesc]; când au vrut să-l atragă în mrejele lor pe principele Gabriel Bethlen, soția cancelarului Ioan Imreffi și văduva Ecaterina Dengelegi au apelat la vrăjitoare românce; ultima avea la reședința ei din Vințul de Jos o româncă pricepută în facerea farmecelor 429), stimulau recoltele sau le compromiteau, sporeau fertilitatea femeilor (de aici învinuirile privind îndemnul la destrăbălare; chiar vrăjitoarele erau socotite exponente ale imoralității) sau, dimpotrivă, o stârpeau, știau să manevreze ierburi și poțiuni miraculoase, interveneau distructiv
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
în culegeri de folclor, scrieri literare, precum și în câteva articole de atitudine împotriva războiului, propune soluții pentru îmbunătățirea soartei țăranilor, pledează pentru emanciparea femeii. Colaborează la „Convorbiri literare”, „Familia”, „Tribuna”, „Universul”, „Lumea ilustrată”, „Vatra”, „Viața literară”, „Dochia”, „Gazeta săteanului”, „Viitorul româncelor” ș.a., semnând uneori numai cu prenumele Odorica. În 1893 scoate, la Iași, revista de literatură și folclor „Rândunica”, suportând, timp de un an, aproape toate cheltuielile. Căsătoria cu poetul Jean Boniface Hétrat nu i-a adus prea multe bucurii. O
SEVASTOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289651_a_290980]
-
Românească, în care S. zugrăvește oameni și locuri, consemnează obiceiuri și credințe, legende, proverbe și zicători, explică o serie de termeni dialectali și se referă la câteva meșteșuguri populare. A tradus din scrierile lui Heine (Don Ramiro, în revista „Viitorul româncelor” din 1912). SCRIERI: Călătorii prin Țara Românească, Iași, 1888; Nunta la români, București, 1889; Limba română și autorii evrei, vol. I: Critică literară asupra poeziilor populare de M. Canianu, Iași, 1898; Ștefan cel Mare în Munții Vrancei, Galați, 1904; Mijloace
SEVASTOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289651_a_290980]
-
la Roma, în Forumul Roman, când o delegație de români a depus aici o coroană de bronz. Interesante, scrise cu nerv, sunt impresiile dintr-o călătorie în Danemarca, Suedia și Finlanda, când S. l-a cunoscut pe Henrik Ibsen - O româncă spre Polul Nord (1932). Alte volume de memorii („Pasiunea mea de scriitoare a fost călătoria”, mărturisea ea) sunt Schițe și amintiri din Italia (1900), Schițe și amintiri din Cehoslovacia (1925), Simfonii din trecut (1927). A tradus povești de Fenimore Cooper (Ciorap-de-piele
SMARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289730_a_291059]
-
Ploiești, 1905; Stâlpi de pază, București, 1906; Fata tatii, București, 1912; Spade strămoșești, București, [1915]; Băiatul mamei, București, 1917; Schițe și amintiri din Cehoslovacia, București, 1925; Simfonii din trecut, București, 1927; Mătușica Dița, București, [1928]; Domnul Bădină, București, [1931]; O româncă spre Polul Nord, București, 1932; Dumitrițe brumate, București, 1937; Cântă Dorna, București, 1939. Traduceri: Fenimore Cooper, Ciorap-de-piele, București, 1889. Repere bibliografice: B. Delavrancea, Raport, AAR, partea administrativă și dezbaterile, t. XXXVI, 1913-1914; Miller-Săndulescu, Evoluția, 197-205; Jubileul de 75 de ani al
SMARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289730_a_291059]
-
dezbaterile, t. XXXVI, 1913-1914; Miller-Săndulescu, Evoluția, 197-205; Jubileul de 75 de ani al scriitoarei Smara, București, 1932; Maria Tătulescu, Smara Gheorghiu, animatoare a învățământului românesc, „Studii și articole de istorie”, 1978, 195-205; Dicț. lit. 1900, 793-794; Petre Gheorghe Bârlea, O româncă spre Polul Nord. Pe urmele Smarandei Gheorghiu, București, 1988; Dicț. scriit. rom., IV, 283-285. S.C.
SMARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289730_a_291059]
-
Poveștile Peleșului”, volum care apare la Bonn în 1882 și 1883 în limba germană. Din volumul “Poveștile Peleșului” răzbate dragostea Carmen Sylvei pentru natură în general și pentru munte și pădure în mod special. Dar și taria de caracter a româncelor este evidențiată în acest volum. Principalele personaje din proza Carmen Sylvei sunt femei. Este și cazul nuvelelor intitulate “Vârful cu dor”, “Furnica” și “Piatra arsă”, cuprinse în volumul “Poveștile Peleșului”. Aceste nuvele sunt inspirate din vechi legende românești și surprind
CASTELUL REGAL PELEŞ (1875-1916) by POPA GABRIELA KARLA () [Corola-publishinghouse/Science/497_a_730]
-
acest volum. Principalele personaje din proza Carmen Sylvei sunt femei. Este și cazul nuvelelor intitulate “Vârful cu dor”, “Furnica” și “Piatra arsă”, cuprinse în volumul “Poveștile Peleșului”. Aceste nuvele sunt inspirate din vechi legende românești și surprind calitățile pe care româncele le aveau: loialitatea, curajul, dăruirea, spiritul de sacrificiu, harnicia. Carmen Sylva trăia într o perioadă în care femeia avea un rol limitat în societatea românească și un loc bine stabilit. Femeia în România era stăpână pe spațiul casnic, iar în
CASTELUL REGAL PELEŞ (1875-1916) by POPA GABRIELA KARLA () [Corola-publishinghouse/Science/497_a_730]
-
prefațează antologii de poezie românească, ceea ce îi aduce un important capital de admirație printre conaționali. Astfel, în 1928 „Universul literar” îi consacră mai multe pagini, iar în articolul care deschide numărul Camil Petrescu spune: „Avem, acolo, în capitala Franței, o româncă din cel mai adevărat sânge românesc, care [...] își afirmă cu orgoliu și originea, și sufletul românesc [...]. O asemenea personalitate onorează două literaturi”. Recunoașterea venise și din partea Academiei Române, care în 1925 a primit-o între membrii de onoare în aceeași ședință
VACARESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290397_a_291726]
-
a interesului arătat străduințelor pornite din partea bună a țării vechi, datorită și farmecului personal, tactului, cumințeniei și activității depuse de Elena Văcărescu. Franța a devenit pentru ea o a doua patrie, primitoare, binevoitoare, dar în mijlocul Franței Elena Văcărescu a rămas româncă. TUDOR VIANU SCRIERI: Chants d’Aurore, Paris, 1886; L’Âme sereine, Paris, 1896; Lueurs et flammes, Paris, 1903; Kings and Queens I Have Known, Londra-New York, 1904; ed. (Rois et Reines que j’ai connus), tr. Gastone Jeffry, Paris, 1908
VACARESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290397_a_291726]
-
G. I. Ionnescu-Gion, „Chants d’Aurore”, „Românul”, 1886, 31 august; B. P. Hasdeu, Der Rapsode der Dimbowitza, „Revista nouă”, 1889, 5; C. Mille, O fală românească, ADV, 1901, 4 275; Iorga, O luptă, I, 35-38, II, 71-72; Ștefan Fălcoianu, O româncă celebră (interviu cu Elena Văcărescu), ADV, 1904, 27 ianuarie; A. D. Xenopol, Elena Văcărescu, „Românul literar”, 1905, 40; Chendi, Scrieri, IV, 282-283; Elena Văcărescu și literatura română, ADV, 1908, 6 708; Marguerite Berthet, La Poésie feminine française à l’étranger, vol
VACARESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290397_a_291726]
-
rubricilor „Fragmente literare”, „Schițe și nuvele” sunt prezenți G. Mărgărit, Radu Boureanu, Al. Lascarov-Moldovanu, Septimiu Popa. Aici Al. Șerban (Constantin Banu) publică un studiu despre teatrul antic la greci (la rubrica „Convorbiri despre artă”), iar Octavian Dobrin articolul Rolul femeii românce în război. Poezii semnează Vasile Costopol, Dimitrie Vasilescu ș.a. Apar, în traducere, texte de Andreas Karkavitsas, Elise Despréaux, Otto Marschalek. Alți colaboratori: Demostene Botez, N. Zaharia, Eugen Boureanul, Adrian Pascu. L.Cr.
REALITATEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289158_a_290487]
-
adept al celeilalte religii să accepte să fie nașul primei tăieri a părului. Cazul este tipic pentru rolul pe care Îl poate avea o credință arhaică pentru apropierea fidelilor celor două religii. Am Întâlnit două cazuri În care o ,,nașă” româncă asista la circumcizia unui copil evreu; după ceremonie nașa numea copilul ,,fin” și copilul răspundea ,,nașă”. Se poate adăuga, tot ca un domeniu care apropie fidelii celor două religii opuse, domeniul numelui personal și credințele străvechi care Îl Întovărășesc, aceleași
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
aceea, se impune familiarizarea maselor largi cu problemele poluării nucleare și cu aplicațiile pașnice ale energiei nucleare. ȘTEFANIA MĂRĂCINEANU (1882-1944), “inventatoarea” ploii artificiale CRISTINA PINTILIE, clasa a XII-a E Puțini știu, ca radioactivitatea artificială a fost decoperită de o româncă, pe nume Ștefania Mărăcineanu, nu de Irene și Frédéric Joliot Curie, care au luat Premiul Nobel pentru chimie cu această descoperire, în 1935. Ștefania Mărăcineanu lucrase în laboratorul soților Mărie și Pierre Curie (părinții lui Irene Curie, căsătorită cu Frederic
AVENTURA ATOMULUI. In: AVENTURA ATOMULUI by ELENA APOPEI, IULIAN APOPEI, () [Corola-publishinghouse/Science/287_a_599]
-
Apelul Uniunii Femeilor Antifasciste din România către toate femeile din țara noastră”, Scânteia, nr. 197, din 13 aprilie 1945 381 78. Pasana Giosanu, „Congresul Mondial Feminin și Pacea”, Drumul femeii, nr. 7, ianuarie 1946 383 79. Ella Negruzzi, „șApel electoralț Românce!”, Dreptatea, nr. 1, din 5 februarie 1946 386 80. Pșasanaț Gșiosanuț, „Congresul Femeilor Democrate Române”, Drumul femeii, nr. 10, aprilie 1946 387 81. Articol redacțional, „Un an de activitate a U.F.A.R.-ului”, Drumul femeii, anul II, nr. 10, aprilie
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]