73,404 matches
-
fi trebuit să fie. Aceasta e, cred, una dintre cele mai radicale, dar și mai puțin înțelese schimbări aduse de realism. În acest context trebuie înțeleasă celebra afirmație a lui Stendhal din Roșu și negru, referitoare la vocația românului: Un roman e ca o oglindă purtată de-a lungul unui drum bătut de multă lume. El va răsfrînge în ochi cînd seninul cerului albastru, cînd noroiul mocirlelor din cale. Iar pe cel ce poartă povară oglinzii în spate îl veți învinovăți
Sara Danius - Romanul realist si nasterea imagisticii by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13753_a_15078]
-
avea părul negru; acum îl are complet alb. Înalt, ridat-ars-de-soare - și cu niște mușchi neverosimili. Ne simpatizăm din prima, deși Barry (se vede asta de la o poștă) e o "divă"... În fond, de ce n-ar fi? Lynch i-a ecranizat romanul Wild at Heart: The Story of Sailor & Lula și a luat Palme d’Or la Cannes, în ’90. Tot el a scris scenariul celui mai bun film lynchian - Lost Highway. E un scriitor foarte cunoscut în SUA și Franța (deloc
Noi și Gerry - Jurnalul unui jurat - by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/13803_a_15128]
-
vreau ca poemul - fie el în vers alb ori cu rigoare - să se închege pe baza unui ritm. Uneori mă împotrivesc acestei tentații. Sonoritatea seduce și poate duce poemul la eșec. Și totuși citesc cu vocea în gând. Chiar și romanele. Cred că mi se trage de la anii de școală, când am devorat biblioteca municipală, ghidându-mă doar din auzite în alegerea autorilor. Trebuia să decid singură în privința textelor citite: aveam sentimentul clar că unele cărți erau greu de citit - încâlcite
Fiona Sampson by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/13779_a_15104]
-
cu cât descrie ceva diferit de ceea ce trăiesc. LV. Ai un doctorat în filozofia limbajului. Ți-a schimbat asta cu ceva atitudinea față de cuvânt, te-a ajutat să scrii? Te-a determinat cumva să alegi poezia? Scrii în prezent un roman în versuri. E narațiunea mai atrăgătoare decât lirismul? FS. Mai degrabă poezia e cea care m-a făcut să aleg filozofia. Dar antrenarea pentru gândit - chiar am simțit că-mi antrenez mintea: a fost destul de stresant și foarte diferit de
Fiona Sampson by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/13779_a_15104]
-
țin de limbaj. Sigur că mai există multe altele. Poezia a fost principalul pentru mine de când mă știu: e mai profundă, mai bogată, mai neperisabilă decât proza. Poate proza e subminată de anecdotic. Și mai e ceva: Anglia vede în roman seriozitatea literară, fiindcă, printre altele, proza trece dincolo de autor (narator), se prelungește în eroi imaginari și intrigă. Poezia e adesea considerată marginală, narcisistă. Fenomenul e complementar reacției mai noi a criticii la cultura pop. Mi se pare nesănătos să rămâi
Fiona Sampson by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/13779_a_15104]
-
prelungește în eroi imaginari și intrigă. Poezia e adesea considerată marginală, narcisistă. Fenomenul e complementar reacției mai noi a criticii la cultura pop. Mi se pare nesănătos să rămâi marginal în societate, așa că anul trecut am decis să încep un roman, Night Map. Nu e încă publicat. Mi-a făcut plăcere să-l scriu - a fost mai ușor decât să scriu poezie - și m-am gândit să mă folosesc de această experiență. Îmi plac romanele în versuri. Există o droaie de
Fiona Sampson by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/13779_a_15104]
-
trecut am decis să încep un roman, Night Map. Nu e încă publicat. Mi-a făcut plăcere să-l scriu - a fost mai ușor decât să scriu poezie - și m-am gândit să mă folosesc de această experiență. Îmi plac romanele în versuri. Există o droaie de astfel de situații recente în engleză: Seth, Murray, Walcott, Raine, Carson... Voiam să scriu ceva mai lung. Dacă nu începeam romanul în versuri aș fi scris cu siguranță serii de poeme. Voiam să explorez
Fiona Sampson by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/13779_a_15104]
-
poezie - și m-am gândit să mă folosesc de această experiență. Îmi plac romanele în versuri. Există o droaie de astfel de situații recente în engleză: Seth, Murray, Walcott, Raine, Carson... Voiam să scriu ceva mai lung. Dacă nu începeam romanul în versuri aș fi scris cu siguranță serii de poeme. Voiam să explorez migrarea, depărtarea, comunicarea... S-au amestecat toate la un loc. Dar, spre deosebire de roman, The Distance Between Us e cel mai greu text pe care l-am scris
Fiona Sampson by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/13779_a_15104]
-
Seth, Murray, Walcott, Raine, Carson... Voiam să scriu ceva mai lung. Dacă nu începeam romanul în versuri aș fi scris cu siguranță serii de poeme. Voiam să explorez migrarea, depărtarea, comunicarea... S-au amestecat toate la un loc. Dar, spre deosebire de roman, The Distance Between Us e cel mai greu text pe care l-am scris vreodată. Presupune concentrarea versului liric, accesul mult mai greu la epifanie. Petrec mult timp rescriind, lucru ingrat, și deloc poetic. Dar e important să coordonezi structura
Fiona Sampson by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/13779_a_15104]
-
carieră paralelă de cercetare. Și acum scriu, public țin prelegeri în diverse locuri despre scrisul ca terapie. Dar nu acolo e esența identității mele. Am acum o bursă de trei ani de cercetare la Oxford Brookes University ca să-mi scriu romanul în versuri, deși cartea va fi gata mai repede. Locuiesc cu partenereul meu de viață la țară, la jumătate de oră de Oxford cu mașina. LV. Mulți poeți contemporani citesc din versurile lor în public iar unul dintre ei chiar
Fiona Sampson by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/13779_a_15104]
-
privirea nu-i lucru chiar atât de ușor." Că o muncă pe cît de grea, pe atît de importantă în plan cultural e subevaluată și bănește, că nu există retribuții diferențiate în funcție de dificultatea textului (una e să traduci polițiste sau romane sentimentale de duzină și alta Pessoa sau Milorad Paviæ, de exemplu), că există mari literaturi pentru care traducătorii valoroși s-au împuținat îngrijorător (germană, rusă, polonă, cehă ș.a.) - e încă un subiect ce rămîne de discutat. În orice caz, inițiativa
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13785_a_15110]
-
mai abil, poate, Roland Barthes, califică operele proaspătului curent în modul cel mai surprinzător și le conferă o aură la care autorii lor nu se gîndiseră neapărat. Într-un narticol din 1954, autorul lui S/Z vorbește augural despre trei romane "noi", printre care și despre Gumele lui Robbe-Grillet, anunțînd cît se poate de nietzscheean că "psihologia, psihanaliza, metafizica sau afectivitatea sînt absente din aceste opere", iar apoi, într-un studiu care va intra în volumul Eseuri critice face o analiză
Literatura de apartament by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13780_a_15105]
-
analiză a Gumelor care se erijează în proces al literaturii. Cu toate acestea, Robbe-Grillet va mărturisi ceva mai tîrziu că nimeni nu observase pînă atunci cum Gumele este un roman-palimpsest, scris pe ruinele mitului lui Oedip. În orice caz, Noul Roman va discredita atît ideea literaturii agorafile cu zumzăiala ei factice, cît și pe aceea a literaturii claustrofile cu eroii săi nu mai puțin artificiali. Nu știm, desigur, cît scria Barthes într-un soi de post-literatură și cît în plin apogeu
Literatura de apartament by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13780_a_15105]
-
știm, desigur, cît scria Barthes într-un soi de post-literatură și cît în plin apogeu al Literaturii și al Autorului, el, care și-a publicat primul articol, intitulat Cultură și tragedie, despre Nietzsche la 27 de ani, în 1942. Noul Roman devine așadar realitate abia după ce primește botezul unui critic genial ( în accepțiunea culturală a termenului), dar nu e mai puțin adevărat că descrierea mecanicistă, dezafectată, practicată în urma retragerii creditului pneumatologic acordat personajului, alături de predilecția pentru montajul cinematografic al decupajelor diegetice
Literatura de apartament by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13780_a_15105]
-
cu totul alt orizont de așteptare, deschis unui cititor nou, eminamente urban, alienat de un mult mai rapid ritm existențial, pentru care experiențele nu mai pot surveni decît de sub crusta celui mai banal traseu existențial. Era limpede, apoi, că Noul Roman devenea tot mai mult un fel de mașină de război care voia să impună un nou regim estetic una care continua să risipească armament cînd dușmanul zăcea de mult răpus sau plecase pe alte meleaguri văzîndu-și liniștit de treabă ( vezi
Literatura de apartament by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13780_a_15105]
-
continua să risipească armament cînd dușmanul zăcea de mult răpus sau plecase pe alte meleaguri văzîndu-și liniștit de treabă ( vezi, de pildă, Julien Gracq). Numai că, tocmai de aici, din experiența n-aș putea spune cît de autentică a Noului Roman s-a născut o direcție a literaturii franceze contemporane care consonează cu un Zeitgeist dezabuzat, nu acela al individului postmodern, cum s-ar crede, ci al europeanului postmodern, și nu al oricăruia, ci numai al aceluia care, dacă tot s-
Literatura de apartament by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13780_a_15105]
-
au terminat metapovestirile, vrînd-nevrînd, se vede obligat să se întoarcă acasă. s-a născut la sat Cred că succesul literaturii de apartament un produs nou, cu performanțe medii, dar nu mai puțin autentic a fost impus de valul postbelic al romanului francez, dar originea ei trebuie căutată la un francez din secolul XIX. În 1857 apare Madame Bovary. Una dintre genialele scene din prima parte a cărții este aceea în care Charles, văduv, face o vizită fostului său pacient, Rouault, tatăl
Literatura de apartament by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13780_a_15105]
-
nu uităm că musca este cel mai neînsemnat "animal de casă", iar denumirea științifică a insectei este musca domestica. O atenție mai mare va fi acordată muștelor abia cu 132 de ani mai tîrziu, în 1989, de Jean Echenoz, în romanul său Lac. În următorii ani, musca devine o prezență familiară în ficțiunile franceze, simptomatică în același timp: pentru moartea "subiectelor mari", pentru mizeria contemporaneității, pentru penuria de autentic. Pe de altă parte, musca redeschide un spațiu vital evacuat din literatură
Literatura de apartament by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13780_a_15105]
-
s-ar vrea, personajul are nevoie de un loc pe care să-l poată locui fără consecințe notabile, interșanjabil și, pentru că îl vrea confortabil, ticsit de lucruri. Dat afară din istorie, acest personaj aflat în pragul execuției de către călăii Noului Roman a început să semene cu noi cu europenii trecuți, în război, printr-o mult mai reală primejdie a exterminării fizice. Nu știu dacă o experiență o explică pe cealaltă. Cert e că, după ce Beckett a încercat să rupă personajul de
Literatura de apartament by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13780_a_15105]
-
înțeles: sînt convins că pentru mulți dintre noi spațiile autenticității s-au redus considerabil, dar nu pentru toți. Sentimentul francez al agoniei este confirmat de scăderea continuă a prestigiului culturii franceze și, mai mult, a modelului francez de civilizație. Colapsul "romanului național" francez este unul aparent și dureros pentru galul obișnuit să se considere membru al celui mai celebru club artistic național din lume. Din punctul meu de vedere, cred că victoria culturală anglo-saxonă nu trebuie socotită o înfrîngere a marii
Literatura de apartament by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13780_a_15105]
-
noastră, ne-a încredințat un interviu spre publicare. Vreme îndelungată, Aglaia Veteranyi a fost, într-un fel, un membru al redacției. Un personaj care isca discuții turbionare, întreținute prin fragmentele pe care le citeam, în traducerea extraordinară a Norei, din romanul De ce fierbe copilul în mămăligă, prin ecouri din presa străină, prin detaliile pe care Adriana Bittel le primea de la Rodica Binder. Germania, Elveția, România. Vestea sinuciderii acestei autoare, acestui personaj puternic și atît de fragil ne-a marcat ca și
Dumnezeu e trist by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13826_a_15151]
-
cu numere periculoase de acrobație, parteneri la teribila aventură a existenței asumată fierbinte, contra cronometru. Un salt mortal și... Aglaia Veteranyi a dispărut de sub cupola vieții. O vreme n-am mai avut poftă de aventuri. Scriitura ei, ca și structura romanului De ce fierbe copilul în mămăligă, este pusă sub semnul vieții și al morții, al pericolelor din noi și dinafara noastră, al grotescului și kitschului, al experimentelor pe care Aglaia le-a cunoscut și le-a parcurs în mod direct. Aceste
Dumnezeu e trist by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13826_a_15151]
-
kitschului, al experimentelor pe care Aglaia le-a cunoscut și le-a parcurs în mod direct. Aceste imagini subsumate eului narator construiesc unele dintre cele mai extraordinare poeme în proză pe care le-am citit în ultimul timp. Desenul acestui roman pare o pictură naivă, cu proporții caraghioase, cu detalii și linii inocente, cu metamorfoze ciudate care se pot produce, la o adică, la vedere, cu zvîcniri de bîlci, cu chipuri contorsionate. Ca și trupurile, ca și sufletele. Pictura naivă îi
Dumnezeu e trist by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13826_a_15151]
-
care se vorbea în jur. Se vorbea despre continente... eu am călătorit în mai multe țări, pe mai multe continente, am fost și în Africa, dar nu știam de fapt ce înseamnă un continent." De curînd, Editura Polirom a reeditat romanul De ce fierbe copilul în mămăligă, în traducerea amintită a Norei Iuga, apărut în 2002, iar Radu Afrim semnează regia spectacolului cu același titlu, de la Teatrul Odeon, după o dramatizare proprie a cărții Aglajei Veteranyi. O premieră despre care s-a
Dumnezeu e trist by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13826_a_15151]
-
Val Gheorghiu O frază precum "Casele frumoase au o geometrie simplă: te orientezi numaidecît" întîlnită în recentul roman al lui Antonio Tabucchi îți resuscită brusc uitate vizite (aranjate, întîmplătoare), îți ațîță noi curiozități exploratorii. Totul e ca prima impresie să rămînă și cea determinantă, pentru că, de cele mai multe ori, repetarea vizitei în aceeași încăpere tocește cumva acuitatea percepției, iar
Artistul și boieroaica by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/13849_a_15174]