12,281 matches
-
harul lui Voicu Enăchescu s-au întrupat atât nestematele renascentiste precum O, primavera de Claudio Monteverdi, Sotto l'ombra de Luca Marenzio, Now is the Month of Maying de Thomas Morley, și Cantate Domino de Hans Leo Hassler ori cele romantice de tipul Ave Maria Stella de Grieg, Humoresque de Dvorak, Abendlied și Am Donaustrande de Brahms, cât și bijuteriile românești semnate de Vasile Spătărelu (Floare albastră), Ștefan Popescu (Fluturele), Dan Buciu (Visare), Felicia Donceanu (Între păsări), Nelu Ionescu (Cuc, cuculeț
La o aniversare by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8172_a_9497]
-
de vîrstă dintre el și colegii săi de grup literar; mai bătrîn cu aproximativ un deceniu decît majoritatea pașoptiștilor, Negruzzi a trăit însă în cercul lor, a scris o literatură în spirit comun și a publicat-o concomitent cu ceilalți romantici de primă generație. A debutat ceva mai tîrziu decît afinii săi, dar s-a simțit solidar cu ei din toate punctele de vedere Deși autor cu multiple fațete (a scris poezie, proză și teatru), Negruzzi rămîne în literatura noastră ca
Nașterea prozei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8189_a_9514]
-
sub semnul unei autoironii neobișnuite, ca și cum, în forul său intim, s-ar fi dezis de propria-i literatură: poeziile se numesc Neghină și pălămidă, iar literatura scrisă, în ansamblu, Păcatele tinerețelor. O modestie prea puțin comună și prea strident afișată! Romanticul de primă generație Costache Ne-gruzzi se dovedește a fi fost cu zece ani mai bătrîn decît ceilalți pașoptiști nu doar prin statura sa de precursor, ci și prin substanța intimă a scrisului. Din multe puncte de vedere a rămas un
Nașterea prozei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8189_a_9514]
-
apoi literatura astfel absorbită în propria sa literatură. Global, Negruzzi a fost un autor mai degrabă cult decît talentat, iar faptul se traduce direct în metoda sa prozastică. Romantismul pașoptist a privilegiat la noi Memoria în defavoarea Imaginației: aproape toate prozele romantice românești notabile poartă semnul Memoriei. Opțiunea pare deja făcută o dată cu cel dintîi prozator român important, cu Costache Negruzzi, iar urma lăsată de el se va dovedi adîncă. Prin Memorie înțelegem nu numai simpla autobiografie ori consemnarea experienței trăite direct, ci
Nașterea prozei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8189_a_9514]
-
în înserare ca un alt Rastignac, toate par extrase din romanele maestrului. Cu excepția replicilor focoase ale Zoei, nimic în această nuvelă nu trimite la un romantism de mîna a treia. O alergare de cai are și ea aparențele unei nuvele romantice propriu-zise, ale unei proze de observație, cu atmosferă specifică (Chișinăul într-o zi de sărbătoare), cu personaje pitorești și distincte (Ippolit, Olga, Dna. B., hangiul caraghios), cu acțiune pe multiple planuri (iubirea tragică dintre Olga și Ippolit în contrast cu iubirea mai
Nașterea prozei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8189_a_9514]
-
compromiterea ansamblului. Prozatorul a avut grijă să nu introducă neologisme în replicile personajelor și să dea astfel cititorului impresia de autenticitate istorică; cele cîteva neologisme care nu-și au locul (mici gafe lexicale) se întîlnesc, aproape exclusiv, în registrul autorului. Romanticul Negruzzi își pune o iscălitură vizibilă pe text, așa cum a făcut-o în Zoe, O alergare de cai, Au mai pățit-o și alții. în final, se detașează spectaculos de drama povestită pînă atunci și restabilește enorma distanță, psihică și
Nașterea prozei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8189_a_9514]
-
o iscălitură vizibilă pe text, așa cum a făcut-o în Zoe, O alergare de cai, Au mai pățit-o și alții. în final, se detașează spectaculos de drama povestită pînă atunci și restabilește enorma distanță, psihică și estetică, dintre ficțiunea romantică și autorul romantic - acesta din urmă luînd un aer inevitabil blazat ("Acest fel fu sfîrșitul lui Alexandru Lăpușneanul, care lăsă o pată de sînge în istoria Moldaviei. La monastirea Slatina, zidită de el, unde e îngropat, se vede și astăzi
Nașterea prozei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8189_a_9514]
-
pe text, așa cum a făcut-o în Zoe, O alergare de cai, Au mai pățit-o și alții. în final, se detașează spectaculos de drama povestită pînă atunci și restabilește enorma distanță, psihică și estetică, dintre ficțiunea romantică și autorul romantic - acesta din urmă luînd un aer inevitabil blazat ("Acest fel fu sfîrșitul lui Alexandru Lăpușneanul, care lăsă o pată de sînge în istoria Moldaviei. La monastirea Slatina, zidită de el, unde e îngropat, se vede și astăzi portretul lui și
Nașterea prozei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8189_a_9514]
-
de Cotnar, și la spatele fieștecăruia boier dvorea cîte o slugă care dregea". Armonia perfectă dintre documentul utilizat și glosele autorului face valoarea celor mai reușite bucăți ale lui Negruzzi. O asemenea tehnică stilistică, destul de rară în ansamblul prozei noastre romantice, ne pune și în fața unei probleme relativ dificile: ce e preluat de la alții și ce-i aparține exclusiv autorului în proza lui Negruzzi? El pleacă atît de natural de la scriitori străini pentru a-și compune propria-i narațiune și mai
Nașterea prozei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8189_a_9514]
-
acordată muzicii românești. Sperăm ca o asemenea ocazie să existe în viitor. Lucrări enesciene relativ modeste, de tinerețe, muzica de atmosferă impresionistă, cele două Intermezzi pentru corzi op. 12, au fost susținute în baza unei tensiuni potrivite mai mult climatului romantic. Este un punct de vedere promovat de șeful de orchestră, o viziune ce înflorește literalmente în paginile Serenadei lui Elgar. în schimb, realizarea Divertisment -ului pentru corzi de Bartok, lucrare de o dificultate instrumentală de ansamblu cu totul specială, ar
Publicul și muzicienii by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/8196_a_9521]
-
genurile acreditate ca majore, în speță sculptura și pictura, el a redefinit deopotrivă ideea de creație și pe aceea de meșteșug. Raportîndu-se la material și la tehnică într-un fel unic, mai exact, cu rigoarea unui cercetător și cu exaltarea romantică a unui creator de sisteme utopice și de universuri ficționale, Nemțoi a înfrînt în aceeași măsură rezistența materiei, limitele tehnicii, suficiența genului și prejudecățile receptării. Abordînd cu o inocență specifică marilor creatori lumea atît de fragilă și de gingașă a
Portrete și schițe by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9666_a_10991]
-
neapărat după valoare, fie trece neobservat, în mediile școlare, fie-i aduce, nemotivat, adeseori, junelui autor o faimă județeană - i-ar fi mișcat pe zbirii de la "Spiru". Adolescenta lor victimă așa crede. Ar vrea să-i înfrunte, ca un demon romantic, însă mai la-ndemînă îi este să-i tragă pe foaie, recuperînd în scris incredibilul talent oral pe care-l are orice elev cînd e vorba de încondeiat defectele dușmanului cu catalog. Dar astea sînt fapte, lucruri care vin și trec
Ochelarii altcuiva by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9668_a_10993]
-
Operei Naționale București, Corsarul, balet în trei acte pe muzica lui Adolf Charles Adam, pus prima oară în scenă cu 151 de ani în urmă, la Paris, are toate datele mai sus menționate, făcând parte dintr-o suită de balete romantice reluate din când în când de marile companii de balet. După perioada pariziană, spectacolul a căpătat forma lui cea mai complexă, prin adăugarea unor partituri muzicale de Riccardo Drigo (spectaculosul pas de deux), de Alois Louis Mincus și de Cezare
Secolul al XIX-lea resuscitat by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/9664_a_10989]
-
de dans clasic sau neoclasic epurate de încărcătura greoaie a pantomimei, excesul de pantomimă din baletul Corsarul devine obositor și, în același timp, nu limpezește cursul acțiunii, ci, din contră, îl încâlcește. Prin comparație, ce "curate" sunt alte două balete romantice, Lacul lebedelor și Giselle, în care dansul este rege, pantomima abia strecurându-se ici-colo în spectacol. După baletul Don Quijote sau, cronologic, înaintea lui, Corsarul este un alt exemplu de inabilă, neinspirată transpunere a unei opere literare într-un spectacol de
Secolul al XIX-lea resuscitat by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/9664_a_10989]
-
Fudul, cu zîmbet de sărbătoare pe buze, cu aere de Ťarbiter elegantiarumť, d-l H. Viftimiu se plimba majestuos printre plebe, care, umilă, i-a adus laurii celor 50 de reprezentații ale ŤMeșterului de la Argeșť. Pălăria gris, tip vechi, genre romantic, nu decadent, cît și jacheta și pantalonii cadrilați, tot atît de banali ca și ai eroului său Slivsky din ŤTragedia unui tragedianť dădeau acestui poet al marelui public un aer pitoresc. Farmecul eleganței, originalitatea și știința de a se înfrumuseța
Un roman necunoscut al lui Petru Comarnescu by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/9649_a_10974]
-
extrem distanțate. Din același moment însă, dezechilibrînd și mai mult compoziția, fasciculul de lumină se va opri cu precădere asupra Vaniei Sokanian, ceea ce, dată fiind și o anume căldură a prezentării, ar putea să însemne că eroina e și o romantică proiecție a dorințelor erotice ce-l animă pe autorul abia ieșit din vîrsta adolescenței. Explicația este totuși parțială. În fapt, Vania Sokanian capătă importanță epică întru atingerea celui de-al treilea proiect (ascuns) al autorului, al propriei lui implicări în
Un roman necunoscut al lui Petru Comarnescu by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/9649_a_10974]
-
Doar la cîteva decenii bune după ce slugerul Tudor își manifesta europenismul prin admirația mărturisită pentru drumurile austriece, după ce odraslele boierilor se întorc de la Paris cu lecția modernității bine însușită, cu legături ferme prin diverse loje și cu proiecte pe jumătate romantice, pe jumătate politice, de transformare a țării în sensul experiențeor europene, încep să se manifeste și aici personaje noi, actori ai unei istorii dinamice, tocmai buni pentru a mobila cu înfățișarea lor, turnată în bronz sau cioplită în piatră, marile
Sculptura românească între Apus și Răsărit by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9690_a_11015]
-
meșteșug, dar configurează profund fenomenul însuși, integrînd, cumva, tînăra sculptură românească în circuitul estetic și ideologic al bătrînei Europe: primul transmite un semnal clasicizant, iar celălalt rezolvă, prin traseele compoziționale și prin cîteva accente puternice de modelaj, tensiunea și neliniștea romantică. Dacă prin Georgescu și prin Valbudea spațiul artistic românesc s-a integrat în cel european sugerînd chiar o anumită istoricitate prin experiențe stilistice diferite, prin mai tînărul Paciurea lucrurile se complică brusc. După ce-și însușește fără ezitare orizontul, reflexele
Sculptura românească între Apus și Răsărit by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9690_a_11015]
-
oracolului, că își va ucide tatăl și se va căsători cu mama sa. Oracolul s-a împlinit, iar când adevărul iese la iveală, Iocasta se sinucide, iar Oedip, apăsat de vină, își scoate ochii și pleacă în pribegie. De aici romanticii și apoi psihiatrii au extras schema rivalității fiului față de tată și o aplecare incestuoasă față de mamă. Astăzi asistăm la o lărgire a sensului peste limită. Or, îndepărtarea de sensul primar riscă o falsificare a însăși denumirii complexului care duce la
Complexele lui Panait Istrati by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/9678_a_11003]
-
o caligrafie ce nu anulează tensiunile ci le asimilează, le convertește în propriile sale semne. Astfel cum unii pictori moderni au reinterpretat modelele clasice, Val Gheorghiu trece prin prisma persiflării - e una din satisfacțiile d-sale curente - cîteva din clișeele romantice ale ambianței noastre, e drept, compromise de evoluția lucrurilor în real: "Mersul masculinizat al fetelor, atît de departe de cel glorificat pînă și-n Eneida; băieții efeminați; gesturile lor, însă, scenariul lor erotic, pe stradă, e-atît de parșiv-ambiguu, încît nu
Un observator solitar Un observator solitar by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9680_a_11005]
-
să vorbim despre stilul lui Alexandru Paleologu ca despre ceva precumpănitor, irecuzabil și net. Iată cum se încheie cel dintâi dintre cele douăzeci și cinci de studii: "Celor doi corifei, Millo și Pascally, ale căror stiluri de joc, realist la unul și romantic la celălalt, definesc respectiv, pentru epocă, actorul de comedie și actorul de dramă, le va urma o pleiadă de mari artiști, toți într-o măsură sau alta elevii lor și care vor însemna atingerea maturității artistice de către teatrul românesc și
Spiritul sau litera ? by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9700_a_11025]
-
neneacă, Chirița în provinție, Cucoana Chirița în voiaj, Chirița în balon. Toate stîrnesc, cum nota, nu fără maliție, Călinescu, emoții arheologice. Și constatarea că tocmai această "clasă de mijloc" a unei literaturi ca a noastră, lipsită de eroi, în sensul romantic, și cu atît mai mult de eroine, e cea care a supraviețuit cel mai bine schimbărilor de societate și de gust. Doar că, accentul în literatură mutîndu-se de pe sancționarea diferenței pe mărturisirea identității, personajele și-au pierdut autorii (ce scriu
Școala femeilor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9694_a_11019]
-
și asociindu-l cu deformările umanității din anturaj. Ioanide este un spirit clasic încastrat în spiritul baroc al romanului. Nicolae Balotă sesizează chiar o intersecție culturală mai complexă între clasicism, romantism și baroc în spiritul călinescian: Perfect conștient de sorgintea romantică a ideii de geniu, așa cum el însuși și-o formulează, Călinescu poate fi definit în această ipostază a sa drept o natură barocă (...) care râvnește spre o ordine clasică, dar având un daimon, mult mai puțin bine temperat decât acela
Sfidările unui inactual by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9706_a_11031]
-
sa drept o natură barocă (...) care râvnește spre o ordine clasică, dar având un daimon, mult mai puțin bine temperat decât acela al lui Goethe, un duh singular, intemperant și excesiv, care-l posedă și-l face receptiv la sugestiile romantice privind excepția excepțiilor umane, Geniul" (în De la Ion la Ioanide, Ed. Eminescu, 1974, p. 450). În ceea ce mă privește, aș scoate din triadă termenul de romantism, pentru că am impresia că în Bietul Ioanide nu se pune cu adevărat problema genialității
Sfidările unui inactual by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9706_a_11031]
-
teren, întîlnire față către față cu obiectul de cunoscut, cercetare in vivo de-a lungul mai multor ani de observații. În privința aceasta, un singur creier nu mai poate aproape nimic, decît cel mult să reia căi deja bătătorite. Spulberarea aurei romantice ce a înconjurat atîta timp actul cunoașterii se regăsește în luciditatea pragmatică cu care americanii știu astăzi să privească realitatea. O descriu fără candori preconcepute și fără ambiția de a dovedi că au avut dreptate mai înainte chiar de a
Oceanul de emoții by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9709_a_11034]