4,056 matches
-
dement, care panoramează „Submarinele de aur/ Plutind prin creierul unui nebun”. Pentru proza lui I. caracteristic este „romanul” Nemaipomenitele pățanii ale lui Milorad de Bouteille (1970). Se recontextualizează aici, de la o distanță ironică și autoironică, biografiile și genealogiile întâlnite în romantism. Prelucrarea „izvoarelor” e realizată cu o ingenuitate prefăcută, de tip Borges: sursele fanteziste sunt consemnate, colate, luate în serios, corectate în părțile prea de tot incredibile, interpretate detectivistic în funcție de enciclopedia unor cunoștințe inventate. Sunt introduse și pastișate diverse subcoduri literare
IVANCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287647_a_288976]
-
475-493. • N. Iorga, Relații culturale greco-române, în „Revista istorică“, V, nr. 4-5, 1919, p. 80. • Georges Tolias, La Médaille et la Rouille. L’image de la Grèce Moderne dans la Presse Littéraire Parisienne (1794-1815), Paris, 1997, p. 17. • Paul Cornea, Originile romantismului românesc. Spiritul public, mișcarea ideilor și literatura între 1780-1840, București, Editura Minerva, 1972, p. 63. • Cornelia Papacostea-Danielopolu, Le philhellénisme culturel des roumains (1818-1830), în Symposium. L’époque phanariote, Thessaloniki, Institute for Balkan Studies, 1975, p. 41-48. Eufrosin Poteca declara în
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
valorile celuilalt 108. Avem de-a face cu fenomenul autovictimizării, în care subiectul își atribuie voluntar condiția unui damnat: găsește în ea o justificare, o sursă a respectului față de propria persoană, „câștigurile secundare“, micile profituri ale stigmatizatului 109. Simplificând lucrurile, romantismul era o trăire acută a prezentului, dar exprimată artistic 110. Obiectul urii și al batjocurii nu putea fi decât filistinul, ipostază tipică a ipocriziei burgheze 111. Exemplul cel mai bun îl constituia Germania, unde critica mentalității filistine - cu toate îngâmfările
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
eșecul de pe lumea aceasta o garanție negativă dar sigură a unei recunoașteri postume 118. Disprețul afișat față de succes coexista cu efortul de a transforma eșecul în refuz deliberat, convingerea superiorității personale menținându-se împotriva tuturor dezmințirilor de zi cu zi119. Romantismul inaugura astfel epoca în care arta înfrumuseța biografia: narcisismul, plăcerea de a mistifica, gustul scandalului și mai cu seamă voința explicită de a pune orice angajament estetic în slujba ideologiei 120. Estetismul afirma că totul e artă, dar, în realitate
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
deprecia, prin aceasta, tradițiile aristocratice generoase este un loc comun în literatura beletristică, precum și în cugetarea politică și sociologică a secolului al XIX-lea. Burghezia este stigmatizată pentru păcatele ei, atât dinspre dreapta conservatoare, cât și dinspre stânga revoluționară. Iar romantismul a punctat decisiv în această cruciadă, aureolând revolta spiritelor sensibile împotriva societății prozaice și pragmatice până la cinism instaurată de burghezie. Burghezia produce inegalitate, în vreme ce susține discursul fariseic asupra egalității 9. • Ibidem, p. 72. • Ibidem, p. 73. • Ibidem, p. 76. • Fr.
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
și el atenția asupra acțiunii de înnoire în lirică și a rolului de deschizător de drumuri al L. (Noul curent literar). În primii ani ai revistei, poezia, căreia i se acordă cel mai larg spațiu, are un izbitor aspect tradițional: romantism macabru și byronian, erotică sentimentală, pastel clasic, satiră în linie pașoptistă. Teoretizarea poeziei sociale este susținută de o lirică a durerii proletare. În prima perioadă, în afară de Duiliu Zamfirescu (1880) și de Traian Demetrescu (1885), care debutează aici, ca și Anton
LITERATORUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287826_a_289155]
-
I.C. Săvescu, Al. Obedenaru, C. Cantilli, Cincinat Pavelescu, iar după 1890, la autori ca Șt. Petică, Al. Petroff, D. Karnabatt, G. Donna, G. Orleanu, Al. T. Stamatiad, Oreste. Evoluția unor motive romantice și influențe apusene duce la amestecul specific de romantism, parnasianism și simbolism. Parnasiene sunt poemul Levante și Calavryta al lui Duiliu Zamfirescu, poemul macedonskian Ospățul lui Pentaur, o Fantezie blondă a lui Cincinat Pavelescu, Către lună de I.C. Săvescu. La Al. Petroff (Helina), parnasianismul este tulburat de reminiscențe simboliste
LITERATORUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287826_a_289155]
-
literar și artistic”, ca și în publicații din Rusia, Franța, Italia, Olanda. De la Demon la Luceafăr (1979) este o bună introducere didactică în analiza unui motiv fecund, aria de investigare fiind precizată din subtitlu: Motivul demonic la Lermontov și în romantismul european. Un excurs preliminar definește conceptul „daimon” - caracter vag, nesupus figurativului, aparținând zonei obscure a simțămintelor, spirit înzestrat totodată cu însușiri aparținând naturii umane. Ipostaze veterotestamentare și gnostice sunt convocate pentru a contura îmbinarea celor două aspecte, divin-antidivin și uman-antiuman
LOGHINOVSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287847_a_289176]
-
descrie metamorfozele eului liric, travestirea acestuia în personaj liric, ca fenomen al unei literaturi care își găsește substanța emblematică într-o serie de personaje-pelerini, eroi ai unei spiritualități abisale. SCRIERI: De la Demon la Luceafăr. Motivul demonic la Lermontov și în romantismul european, București, 1979; Eminescu în limba lui Pușkin, Iași, 1987; ed. (Eminescu universal. Spațiul culturii ruse), București, 2000; Pușkin și problemele existenței în memoria literaturii, Chișinău, 2000; Dostoievski și romanul românesc, București, 2003; Pușkin universal, București, 2003. Traduceri: G. Ciprian
LOGHINOVSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287847_a_289176]
-
divorț și avea speranța că a face un copil va rezolva problemele lor maritale. Tristul adevăr era că energiile lor nu mai dansau cu ușurință Împreună și că tensiunile dintre ei Înrăutățiseră incompatibilitățile care existau. În timp ce diferențele energetice formează scînteia romantismului, subiectul unui alto program 10, stresul și incompatibilitățile de personalitate exagerează diferențele energetice la toate nivelurile. Însă, În cazul tuturor celorlalte cupluri pozele cu copii nu erau atît de departe În timp. Vorbim despre sarcină atunci cînd o femeie eliberează
-Medicina energetica pentru femei. In: Medicina energetica pentru femei by Donna Eden, David Feinstein () [Corola-publishinghouse/Science/2365_a_3690]
-
o vreme, «un erou al timpului nostru»”. G. este, de asemenea, autoarea a numeroase studii critice și prefețe, toate dedicate scriitorilor ruși, de la Gogol, Dostoievski și Tolstoi la Maiakovski și Maxim Gorki. De asemenea, a elaborat un studiu comparativ despre „romantismul rus și romantismul românesc” și a participat la redactarea, în limba rusă, a unui manual de istoria literaturii ruse (1968). A tradus din Pușkin, Dostoievski, Tolstoi, Maiakovski ș.a. SCRIERI: Lermontov, București, 1963. Traduceri: D. I. Pisarev, Studii filosofice și politico-sociale, București
GANE-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287163_a_288492]
-
erou al timpului nostru»”. G. este, de asemenea, autoarea a numeroase studii critice și prefețe, toate dedicate scriitorilor ruși, de la Gogol, Dostoievski și Tolstoi la Maiakovski și Maxim Gorki. De asemenea, a elaborat un studiu comparativ despre „romantismul rus și romantismul românesc” și a participat la redactarea, în limba rusă, a unui manual de istoria literaturii ruse (1968). A tradus din Pușkin, Dostoievski, Tolstoi, Maiakovski ș.a. SCRIERI: Lermontov, București, 1963. Traduceri: D. I. Pisarev, Studii filosofice și politico-sociale, București, 1950 (în colaborare
GANE-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287163_a_288492]
-
operei. Rămânând în aceeași arie de interes, va realiza în contribuția sa din culegerea colectivă Studii despre Pușkin (1974) o analiză detaliată a poemelor scrise în Basarabia de romanticul rus, considerate a marca „momente decisive în evoluția lui Pușkin”. În Romantismul rus (Poezia) (1975), cel mai important studiu critic al său, G. va încerca să cuprindă, „într-o viziune sintetică”, întreaga mișcare romantică rusă, scoțând în evidență rolul definitoriu pe care poezia l-a avut în stabilirea caracteristicilor de bază ale
GHIJIŢCHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287261_a_288590]
-
au îndeplinit „o funcție agitatorică declarată”. G. se va ocupa aici și de momentul constituirii „școlii iubitorilor înțelepciunii” (Odoevski, Venevitinov, Pogodin), dar și de Pușkin, scriitor singular, care reprezintă un „apogeu al mișcării romantice ruse”. Ultima parte a monografiei, Declinul romantismului, fixează caracteristicile generației lui Herzen, Belinski și Lermontov, marcând momentul de după surghiunirea decembriștilor, când „poezia rusă traversează una dintre cele mai grele perioade”. Criticul aduce în prim-plan figura lui Lermontov, cel mai important poet „postdecembrist” și, în același timp
GHIJIŢCHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287261_a_288590]
-
în prim-plan figura lui Lermontov, cel mai important poet „postdecembrist” și, în același timp, ultimul mare romantic al liricii ruse. SCRIERI: Râleev, București, 1966; Studii despre Pușkin (în colaborare cu Tatiana Nicolescu, Mihai Novicov și Leonida Teodorescu), București, 1974; Romantismul rus (Poezia), Cluj-Napoca, 1975; Istoria literaturii ruse (Prima jumătate a secolului al XIX-lea), Cluj-Napoca, 1977. Repere bibliografice: Ramona Boca Bordei, „Romantisnul rus”, O, 1975, 45; Horia Pop, „Romantisnul rus”, ECH, 1976, 5-6. L.Cr.
GHIJIŢCHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287261_a_288590]
-
disprețuitoare și condescendentă față de imaginație, considerată adeseori, În raport cu rațiunea și cu intelectul, ca fiind un fel de „nebună a casei”, o sursă de erori și falsuri. E adevărat, au existat În istorie curente și filosofii - precum neoplatonismul, hermetismul Renașterii sau Romantismul - care au acordat fanteziei un rol important, de „regină a balului”, dar În general ea a fost desconsiderată ca o funcție inferioară și imprecisă a sufletului. Astăzi Însă, știm că gândirea prin imagini este mai genuină, mai largă, mai nuanțată
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
vedere al stilului, Într-adevăr, ambele proze țin, după mine, de un demers anarhetipic, chiar dacă autorii textelor nu au avut În minte conceptul pe care noi Îl discutăm acum. Marius Jucan: M-aș Întoarce, vorbind despre nașterea esteticii, la ideologia romantismului. Romantismul a produs un model de interpretare organicistă care a fost părăsit de mult, desigur. Nu la acest lucru doream să mă refer, ci la numeroasele interpretări (nu doar la cele legate de imaginar, imaginație, imagine) care au fost motorul
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
al stilului, Într-adevăr, ambele proze țin, după mine, de un demers anarhetipic, chiar dacă autorii textelor nu au avut În minte conceptul pe care noi Îl discutăm acum. Marius Jucan: M-aș Întoarce, vorbind despre nașterea esteticii, la ideologia romantismului. Romantismul a produs un model de interpretare organicistă care a fost părăsit de mult, desigur. Nu la acest lucru doream să mă refer, ci la numeroasele interpretări (nu doar la cele legate de imaginar, imaginație, imagine) care au fost motorul multor
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
pe studenți În imaginarul momentului În care s-a dezvoltat mitul, să zicem grec În acest caz. De acolo există alte mecanisme care Îl pun În mișcare, nu poți să Îl duci mai departe dacă nu Îl pui În contextul romantismului, unde el a căpătat noi forme, și apoi să vezi ce se Întâmplă cu androginul În propriul lor univers imaginar. Corin Braga: Demersul acesta istoric se aplică de altfel atât arhetipurilor, cât și anarhetipurilor. Și ca să continuu ideea de amplificare
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
și Turgheniev („Generația nouă” de Turgheniev, 1891), a tradus el însuși din A.N. Ostrovski (Furtuna, 1911), iar lui Taras Șevcenko i-a dedicat o evocare poematică. Interesat de marile curente literare, a scris, în 1888, Ceva despre clasicism și romantism, o încercare de definire a celor două curente și temperamente artistice, pornind de la sintezele lui H. Taine și H. Heine. Realismul romancierilor din secolul al XIX-lea, numit spre sfârșitul secolului „naturalism”, rămâne cel mai apropiat de gustul și preferințele
DOBROGEANU-GHEREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286804_a_288133]
-
țara cu bobi de aur, Drumuri cu lună (1936), Carte din pustă (1942) grupează versuri ce acoperă o arie simbolică largă (noaptea, câmpia, luna, grâul, iubita, revolta față de asupritori, singurătatea), integrate în contexte artistice eterogene, variind de la idilism pastoral și romantism până la simbolism, poezie socială și religioasă. În tot acest amalgam se observă atât naivitatea exprimării, cât și incapacitatea de a scăpa de clișeizarea imaginilor, mai cu seamă în versurile despre natură și dragoste. De cealaltă parte, în poeziile care exprimă
FABIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286927_a_288256]
-
răsfrânte în operă. Expunerea, abundând în fapte și idei, surprinde devenirea intelectuală, exemplul etic și estetic al vieții și activității eminesciene. De altfel, „problema” Eminescu va da naștere unui veritabil complex de monografii: Eminescu. Cultură și creație (1976), Eminescu și romantismul german (1986), Eminescu. Viață, creație, cultură (1989), autoarea ambiționând să deslușească resorturile arhetipale și impulsurile catalitice ale genialității. Comentariul, folosind instrumentarul cercetării moderne, construiește o amplă rețea de conotații care angajează relația individ-cosmos în imagini primordiale, integrându-l organic pe
DUMITRESCU-BUSULENGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286912_a_288241]
-
în sens invers. Salvarea lui s-a produs prin mijlocirea visului învestit cu funcții cognitive, singura posibilitate de comunicare între lumea luceafărului, veșnicia astrelor, și aceea pământeană a muritoarei Cătălina (visul). Universul motivelor, ipostazierea imagistică și filosofică ori corespondențele cu romantismul european și îmbogățirea acestuia cu noi reliefuri plastice și ideatice sunt analizate pentru a configura o operă grandioasă, ce scoate din străfunduri inițiatice motivele grave, fundamentale, legate de soarta cosmosului, dându-le o turnură romantică. Intuind în arheul exprimat la
DUMITRESCU-BUSULENGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286912_a_288241]
-
1971; ed. București, 1975; Valori și echivalențe umanistice, București, 1973; Sofocle și condiția umană, București, 1974; Eminescu. Cultură și creație, București, 1976; ed. (Eminescu. Creație și cultură) București, 2000; Periplu umanistic, București, 1980; Itinerarii prin cultură, București, 1982; Eminescu și romantismul german, București, 1986; Muzica și literatura (în colaborare cu Iosif Sava), I-III, București, 1986-1994; Eminescu. Viață, creație, cultură, București, 1989; Eminescu și muzica (în colaborare cu Iosif Sava), București, 1989; Itinerar cultural european, București, 2001; Alte „Pagini engleze”, București
DUMITRESCU-BUSULENGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286912_a_288241]
-
de elocința orală, afirmând domeniul creației estetice independente. Aceeași perseverentă definire a mentalităților face și obiectul volumului Eseu în istoria modelelor umane (1972). Cu ilustrări tipologice italiene, franceze și engleze din preajma Renașterii sau de la finele ei, din clasicism, iluminism și romantism, personajele propuse ca modele, în epoci și din colectivități diferite, întrupează vrerile și gândirea oamenilor din anumite momente în raport cu tipul perfect, ideal, al umanității. Concentrând mari aspirații sociale - binele, adevărul și demnitatea -, ele pot reapărea de multe ori, învestite cu
DUŢU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286924_a_288253]