18,636 matches
-
dimensiune în înțelegere... O neînduplecată nedumerire odată țesută se face de țipă din adâncurile greu de pătruns. E ca și cum timpul ți-a fost dat pentru a-i fi pilot de încercare precum pe o formulă greu de transpus pe de rostul căutării care să aducă după sine (re)găsirea. „Cum să fac”: „În ochi/ fulgerele/ în față/ albastru de cer// Din cartea veche/ scoate/ lanțul de cuvinte// În mașina asupritoare/ istorie de scrum// În venele mela/ nici sânge nici apă// Ce
DANIEL MARIAN DESPRE DRITA N. BINAJ de BAKI YMERI în ediţia nr. 2228 din 05 februarie 2017 by http://confluente.ro/baki_ymeri_1486280667.html [Corola-blog/BlogPost/380675_a_382004]
-
Eheu, fugaces tempore...!”), se înscrie, cu notele ei particulare, în “segmentul” de istorie literară contemporană ce mărturisește vitregiile unei epoci. Este epoca blestematului deceniu șaizecist (1950-1960) care și-a zbenguit ticăloșiile și nefericirea asupra unui popor blajin, deturnându-l de la rosturile sale. Chiar dacă viforul cumplit al acelei vremelnice urgii s-a stins în amurgul veacului trecut, “jurnalul” lui Grigore Gociu avertizează, ca o anamneză, că sechelele acelei nefericiri de import n-au dispărut definitiv. Ele zac încă, latent, pe ici, pe
JURNALUL „DEVENIRII PRIN SUFERINŢĂ” (GRIG GOCIU – “CĂMINUL RACOVIŢĂ”. CARTEA A III-A) de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 by http://confluente.ro/gabriela_mimi_boroianu_1474414228.html [Corola-blog/BlogPost/379579_a_380908]
-
optimismul cu minime șanse (pag. 55). Obsedantele repetiții ale unor fapte și întâmplări sunt niște expectorații ale amărăciunii și obidei unei generații, niște rejecții, motivate de resentimentele unor vinovați fără vină, frustrați împotriva voinței lor și a oricărei logici umanitare; rostul lor este dublu: să reamintească tuturor celor în cauză, peste timp, toate necazurile pe care a trebuit să le înfrunte (“Să nu uiți, Darie!” zicea tot cam pe-atunci și Zaharia Stancu), și să pregătească fundalul senin pe care se
JURNALUL „DEVENIRII PRIN SUFERINŢĂ” (GRIG GOCIU – “CĂMINUL RACOVIŢĂ”. CARTEA A III-A) de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 by http://confluente.ro/gabriela_mimi_boroianu_1474414228.html [Corola-blog/BlogPost/379579_a_380908]
-
comun!) a omului cu natura s-a născut frăția românului de baștină cu codrul, în expresia ei precisă, proverbială. Această simbioză determina moduri de viață, și regla munca omului după ceasul (uneori, capricios!) al vremii. Munca omului de la țară avea rosturi clare, și o filosofie a ei, un fel de naturism, de panteism echilibrat, vizând armonia existențială, trăirea în conformitate cu Firea, dar și prudența asigurării (modeste!) a traiului. Aducându-și aminte de copilăria sa muncită, cu toate treburile de peste an, profesorul („de
JURNALUL „DEVENIRII PRIN SUFERINŢĂ” (GRIG GOCIU – “CĂMINUL RACOVIŢĂ”. CARTEA A III-A) de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 by http://confluente.ro/gabriela_mimi_boroianu_1474414228.html [Corola-blog/BlogPost/379579_a_380908]
-
și strălucitoarea întemeiere a limbii, erodate de intemperiile neguroase ale noului ev. Rămâne în cartea lui Grigore Gociu și în cărțile altora, frumos așezate în frunzarul liniștit al bibliotecilor închise, imaginea tot mai estompată a acestui paradis terestru (cândva) tămăduitor. Rostul însuși al țăranului român tradițional a fost clintit până la demolare de experimente delirante ale unor demenți căutători de fericire aiurea, fantasmagorice și ruinătoare. Găsim, în cartea vie a profesorului (el însuși devenit arhetipal, cum spuneam!) multe pagini, cumplite prin tragismul
JURNALUL „DEVENIRII PRIN SUFERINŢĂ” (GRIG GOCIU – “CĂMINUL RACOVIŢĂ”. CARTEA A III-A) de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 by http://confluente.ro/gabriela_mimi_boroianu_1474414228.html [Corola-blog/BlogPost/379579_a_380908]
-
-mpiedic și de umbra mea, Deși eu știu că mă iubește; Cu mine, ea, alăturea, Și zi, și noapte, mă-nsoțește. Îmi ceri să fiu ce n-am mai fost: Nebun și nărăvaș din fire; E prea târziu, și n-are rost, Căci ața este prea subțire... Sunt realist și recunosc, Că viața bun-a fost cu mine; Mi-a pus pe tavă câte-au fost, Dar una nu a fost ca tine... E prea târziu să te iubesc, Mult prea târziu
E PREA TÂRZIU SĂ TE IUBESC de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 458 din 02 aprilie 2012 by http://confluente.ro/E_prea_tarziu_sa_te_iubesc_george_safir_1333348072.html [Corola-blog/BlogPost/346322_a_347651]
-
moarte: „ A fost tăiat un brad bătrân,/Fiindcă făcea prea multă umbră./ Și-atuncea din pădurea sumbră/ S-a auzit un glas păgân.// O, voi, ce-n soare cald trăiți/ Și-ați răpus strămoșul vostru/Să nu vă strice vouă rostul/De ce sunteți așa grăbiți?// În anii mulți cât el a fost/De-a lungul ceasurilor rebele/ Mulți au aflat un adăpost.// Moșneagul, stând pe culme drept,/A fost la drum o călăuză/Și-n vremea aspră și ursuză/ El cu
OAMENI CARE AU FOST – NICOLAE IORGA de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 2165 din 04 decembrie 2016 by http://confluente.ro/elena_trifan_1480845273.html [Corola-blog/BlogPost/381024_a_382353]
-
celui dintâi. Fiindcă și astăzi e îngustime de suflet pentru ca să fie necesar să ne apărăm în propria noastră casă, până ce Dumnezeu va voi să fim iarăși o turmă și un Păstor. Așadar, internatul acesta are ca și cel dintâi un rost defensiv, spre deosebire de acela însă, are și un rol ofensiv. Ce-am urmărit prin zidirea acestui internat? Întâi am vrut să scot pe fiicele neamului și Bisericii mele de unde nu era potrivit și să le creez atmosfera unei netulburate și nesiluite
DESPRE EPISCOPUL NICOLAE POPOVICIU AL ORADIEI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 by http://confluente.ro/Despre_episcopul_nicolae_popoviciu_al_oradiei_.html [Corola-blog/BlogPost/360812_a_362141]
-
Acasa > Eveniment > Comemorari > SĂ... Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 305 din 01 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului Să... Să mergem pe aici...Dar am mai fost: Hățișuri, flori șisomnoroase ape... Să mergem iar nu mai are rost, Imagini vechi îmi tremură sub pleoape. Acum hai să vorbim...Am mai vorbit, Și n-aputut ajunge la concluzoio În convorbire fără de sfârșit, Generatoare însă de confuzii. Atuncea să tăcem...Am mai tăcut În cufundări atone și profunde, Dar iar ne
SĂ... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 305 din 01 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Sa_.html [Corola-blog/BlogPost/357271_a_358600]
-
mai durează. Stau așa, deocamdată, în stand-by! Te rog să respecți sfatul meu! - Bine maică, o să te ascult! Tanti Florica nu știa ce a vrut să spună cu statul ăla în „stand-by”, dar era mândră de fiul ei că știa rostul pe aici și nu era dat afară, să fie șomer ca alți copii din sat ale căror mame se văitau pe la biserică și dădeau acatiste să-și găsească copiii lor de lucru. Că ea auzise la radio într-o zi
CRIZA (SCHIŢĂ) de VASILICA ILIE în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 by http://confluente.ro/Criza_schita_.html [Corola-blog/BlogPost/360898_a_362227]
-
pot răbda! Ce avui mai scump, să mă părăsească!... Fiindcă-n țara asta locuri nu mai sunt Ca și fii noștri... glia să-o muncească... Nu aici li-i locul... unde s-au născut? De ce ni-i alungă, și ce rost mai are Să ne tot promită... că bine-o să fie? Of, țara mea iubită! azi, peste hotare,, Tinerii-ți plecară, MAMĂ Românie!” - Măicuță, nu plânge, mult nu va dura, Am să vin la tine... mai rabdă puțin!... O, Dumnezeu cel
OMAGIU MĂICUȚEI ELISABETA ZAMFIR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1444 din 14 decembrie 2014 by http://confluente.ro/marin_voican_ghioroiu_1418545459.html [Corola-blog/BlogPost/376708_a_378037]
-
eu. Știam că mă aflam în locul potrivit dar nu găsisem încă persoana pe care o căutam, cu disperare, de câteva zile. Am aflat că în această comună, se află un azil de bătrâni. Toată căutarea mea își găsise acum un rost care mă atrăgea într-un joc ai cărui pași începusem să doresc să-i cunosc. Asistentele m-au întâmpinat cu multă bunăvoință , dar ceva parcă le oprea să-mi spună despre suferința bătrânilor care locuiau acolo. Acea suferință care se
CERCETARE REALIZATĂ ÎN ANUL 1996, LA AZILUL DE BĂTRÂNI DIN COMUNA SMEENI, JUDEŢUL BUZĂU de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 by http://confluente.ro/Plugusorul_cercetare_realizata_in_anul_1996_la_azilul_de_batrani_din_comuna_smeeni_judetul_buzau_.html [Corola-blog/BlogPost/372735_a_374064]
-
MV.: Ooo!, exclamase bătrânul: ce frumos îi împodobeam. Erau țesălați cu o zi două înainte de colind, străluceau, nu alta ... și le puneam beteală, le împleteam coamele cu șnururi colorate: roșu, verde, galben, alabastru, multe culori, pe care le făceam fiecare rost de pe la casele noastre. Noi îi împodobeam și plugul. Nimeni nu avea voie să intervină în pregătirile noastre, decât noi. Nu am știut niciodată ce murmura, în timpul pregătirilor șeful nostru, vătaful. Era ceva de care numai doi-trei știau. Cailor li se
CERCETARE REALIZATĂ ÎN ANUL 1996, LA AZILUL DE BĂTRÂNI DIN COMUNA SMEENI, JUDEŢUL BUZĂU de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 by http://confluente.ro/Plugusorul_cercetare_realizata_in_anul_1996_la_azilul_de_batrani_din_comuna_smeeni_judetul_buzau_.html [Corola-blog/BlogPost/372735_a_374064]
-
știm, observăm doar că acesta se află într-o continuă schimbare, păstrându-și totuși specificul lui. Din informațiile primite, am aflat că înainte exista o manifestare curioasă a datinii, aceea de spargere a plugului, care și-a pierdut în timp rostul său tainic, poate și datorită faptului că s-a renunțat la purtarea lui în timpul uratului. În realitate, acest obicei de sărbătoare se mai păstrează doar în mediul rural, acolo unde mișcarea urbanistă nu a pătruns, minimalizând rostul datinilor. Încă acolo
CERCETARE REALIZATĂ ÎN ANUL 1996, LA AZILUL DE BĂTRÂNI DIN COMUNA SMEENI, JUDEŢUL BUZĂU de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 by http://confluente.ro/Plugusorul_cercetare_realizata_in_anul_1996_la_azilul_de_batrani_din_comuna_smeeni_judetul_buzau_.html [Corola-blog/BlogPost/372735_a_374064]
-
pierdut în timp rostul său tainic, poate și datorită faptului că s-a renunțat la purtarea lui în timpul uratului. În realitate, acest obicei de sărbătoare se mai păstrează doar în mediul rural, acolo unde mișcarea urbanistă nu a pătruns, minimalizând rostul datinilor. Încă acolo, în acele puține regiuni ale țarii, oamenii care au colindat se adună, la fel ca în trecut, în casa vătafului, împărțind tot ce au strâns, în timp ce fata gazdei le pune pe masă: friptura și vinul după care
CERCETARE REALIZATĂ ÎN ANUL 1996, LA AZILUL DE BĂTRÂNI DIN COMUNA SMEENI, JUDEŢUL BUZĂU de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 by http://confluente.ro/Plugusorul_cercetare_realizata_in_anul_1996_la_azilul_de_batrani_din_comuna_smeeni_judetul_buzau_.html [Corola-blog/BlogPost/372735_a_374064]
-
Acasa > Stihuri > Prietenie > NIRVANĂ Autor: Radu Liviu Dan Publicat în: Ediția nr. 1021 din 17 octombrie 2013 Toate Articolele Autorului ne trec stoluri rogvaiv de simbioze tăcute în cuvinte încolonate în rosturi de nori strălucitori ce se cocoață până la constelația Ariadnei micul prinț al visării în oaza meditației unui deșert își repară în echinoxul iluminării frânturile zborului un inorog al refluxului aduce patriotard la țărmul mării brățara iubitei și aripile avionului cedrii
NIRVANĂ de RADU LIVIU DAN în ediţia nr. 1021 din 17 octombrie 2013 by http://confluente.ro/Nirvana_radu_liviu_dan_1382011773.html [Corola-blog/BlogPost/352465_a_353794]
-
Autorului Când eram copil,odată... Când eram copil, odată, Luăm oul din poiata Și-l dădeam la o dugheana Pe-un ciubuc și o bomboană. Am sustras, a câtă oară? Zahăr cubic din cutie, De pe raftul din cămara; Ce mai rost de bucurie! După ce posteam tot postul, Chiar în sâmbătă cea mare, Gustam cozonac și pasca, Parcă n-aveam de mâncare. Ce l-am imitat pe Nica, Coropcarul de la țară, Ce-a făcut atâtea lucruri, Și de ras, si de ocara
CĂND ERAM COPIL,ODATĂ... GRUPAJ DE POEZII PENTRU COPII de MIHAI LUPU în ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017 by http://confluente.ro/mihai_lupu_1492942181.html [Corola-blog/BlogPost/368617_a_369946]
-
mâncare. Ce l-am imitat pe Nica, Coropcarul de la țară, Ce-a făcut atâtea lucruri, Și de ras, si de ocara! Doamne, ce-aș mai fi o dată Un copil micuț și prost, Să colind natură toată, Fără griji și fără rost! Tot am adunat în viață, Să trăiesc în bogăție. Astăzi am de toate cele; Nu mai am copilărie! În tabăra pentru copii... În tabăra pentru copii, Mă duc și eu, și tu să vii! Să ne jucăm și să cântăm
CĂND ERAM COPIL,ODATĂ... GRUPAJ DE POEZII PENTRU COPII de MIHAI LUPU în ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017 by http://confluente.ro/mihai_lupu_1492942181.html [Corola-blog/BlogPost/368617_a_369946]
-
ca într-o piesă genială, preludiul nu ne face să ghicim desnodământul, ci îl luminează doar ulterior. Marin Preda în Cel mai iubit dintre pământeni (1980) E plăcut și îndrăzneț să gândești, dar dacă gândirea nu duce la acțiune, ce rost mai are? Marin Preda în Delirul cultură Cultura e o formă de viață prin care o colectivitate umană își exprimă forța creatoare. definiție de Marin Preda în Cel mai iubit dintre pământeni (1980) Nicio femeie nu e frumoasă sau urâtă
MARIN PREDA-ULTIMUL MORALIST AL LITERATURII ROMÂNE CONTEMPORANE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2044 din 05 august 2016 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1470381305.html [Corola-blog/BlogPost/379188_a_380517]
-
definiție de Marin Preda experiență Experiența este sursa cunoașterii. definiție de Marin Preda în Viața ca o pradă Nu ne-am sinchisi de nefericirea noastră dacă nu ar exista fericirea celorlalți. Marin Preda în Cel mai iubit dintre pământeni (1980) Rostul vieții e să te bucuri că trăiești. Marin Preda în Cel mai iubit dintre pământeni (1980) Nu întotdeauna victoria imediată este scopul final unei lupte. citat din Marin Preda Tatăl lui Petrini: Sunt oameni pe care învățătura îi face oameni
MARIN PREDA-ULTIMUL MORALIST AL LITERATURII ROMÂNE CONTEMPORANE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2044 din 05 august 2016 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1470381305.html [Corola-blog/BlogPost/379188_a_380517]
-
a trăi, bucurie care până atunci crezuseși că e autonomă și nu poate fi alungată de nimic. Nu e o suferință, ci o cădere într-un abis insondabil. Cuvintele des rostite de oameni: „viața nu mai avea pentru mine nici un rost”, și care până atunci ți se paruseră incredibile (cum să nu mai aibă viața nici un rost? e suficient să privești cerul! îți spui fără să bănuiești în clipa aceeas că cerul e invadat de speranțele tale secrete, de visurile tale
MARIN PREDA-ULTIMUL MORALIST AL LITERATURII ROMÂNE CONTEMPORANE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2044 din 05 august 2016 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1470381305.html [Corola-blog/BlogPost/379188_a_380517]
-
nimic. Nu e o suferință, ci o cădere într-un abis insondabil. Cuvintele des rostite de oameni: „viața nu mai avea pentru mine nici un rost”, și care până atunci ți se paruseră incredibile (cum să nu mai aibă viața nici un rost? e suficient să privești cerul! îți spui fără să bănuiești în clipa aceeas că cerul e invadat de speranțele tale secrete, de visurile tale fără nume) devin pentru tine o realitate brutală, în care ai vrea, ca și înainte, să
MARIN PREDA-ULTIMUL MORALIST AL LITERATURII ROMÂNE CONTEMPORANE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2044 din 05 august 2016 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1470381305.html [Corola-blog/BlogPost/379188_a_380517]
-
spirituale, este suficient să parcurgem pentru început doar cuprinsul acestui volum și să ne dăm seama că poetul a folosit o multitudine de simboluri sacre care să ne trimită cu gândul ori să stârnească dorința unei cunoașteri mai profunde a rostului nostru pe pământ, a desprinderii de traiul exclusiv pentru a supraviețui, ci a viețui pentru devenire și înălțare. Astfel, în afara altor semne geometrice ca: cercul, punctul, elipsa (Oul) sfera, vom citi pledoariile: Despre suflet, Epifania Oului, Bazilica, La temnița lui
POESIA SENSULUI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 734 din 03 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/Poesia_sensului_elena_armenescu_1357240147.html [Corola-blog/BlogPost/348772_a_350101]
-
împreună palmele în dreptul inimii și începu să se roage: - Te rog, nu, prea-bunule rege, este o moștenire și se va distruge. - Altfel nu am cum să judec această pricină. Sau... dacă recunoști că nu îți aparține, atunci nu mai are rost să îl desfacem. Stela amuți și își aplecă privirile. Pe trena rochiei sale verzi, urcau câteva steluțe de mare, fixând-o cu ochișorii lor umezi. Ezita între a lăsa inelul nașei să fie distrus și a renunța la libertatea ei
POVESTEA STELEI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1728 din 24 septembrie 2015 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1443094875.html [Corola-blog/BlogPost/381857_a_383186]
-
nu a fost. O fi făcut poze la revoluție dar după. Nici nu era Sandu omul să meargă. El a fost un fotoreporter foarte viteaz. Acum era diabetic și obsesia lui era cum să se ducă la Alexandria să facă rost de carne de vită. Nu au fost șapte ci șase. Noi ne-am format la etajul trei și am dat să plecăm. Am ieșit pe palier și ne-am întâlnit cu Alexandru Pintea, șef de secție pe acolo, șeful lui
Tinerii eroi și năpârcile. Iluzii seculare și glorii de o zi by http://uzp.org.ro/tinerii-eroi-si-naparcile-iluzii-seculare-si-glorii-de-o-zi/ [Corola-blog/BlogPost/93185_a_94477]