17,708 matches
-
ritual post-ceremonial prin care integrarea copilului este întărită în întreaga comunitate, capătă girul moral al acesteia și, în același timp, înseamnă și un sprijin material (bani și cadouri oferite) pentru creșterea nounăscutului. Exista, de asemenea, un bogat repertoriu de strigături rostite la ospățul de la cumătrie care au menirea să sporească veselia. Aceste versuri cuprind aluzii erotice, uneori obscene, la adresa moașei și, în special, a nașilor care în acest moment devin ținta glumelor picante. Exemplu: „Lelea albă ca omătul Se iubește cu
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
mari, o sticlă cu rachiu, un batic pentru nașă, o cămașă pentru naș, orez, zahăr, sare, săpun, colonie (parfum). Toate erau aduse într-o covată nouă sau într-un lighean și acoperite cu un ștergar nou. Cu această ocazie se rostesc versurile: „... în dosul colacilor Stă ocolul vacilor Coșarul oilor Poiata păsărilor La cina d-voastră Ce vă lasă inima să dați : O vacă cu clopoței, O oaie cu miei, O scroafă cu purcei, O cloșcă cu pui Și vreo trei sute
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
fost la nunta lui Yanai, fratele mai mare al unui prieten din școală! Nătărăul s-a îmbrăcat în smoching. Să admitem că așa trebuia să se îmbrace... dar ce greață mi s-a făcut când l-am auzit pe idiot rostindu-și toastul cu îngâmfare. Cuvinte alese dar goale de orice simțământ. Fandoseala lui nu poate fi considerată decât impertinență și asta n-are nici o legătură cu rafinamentul. Nici mulți dintre cei care-și închiriază case elegante în plin centru nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
sau stânjenitor. — Oare nu mai există și alte slujbe? — El spune că oricare alta ar fi impracticabilă pentru tine. — De ce impracticabilă? Mama zâmbi trist, însă nu răspunse. — Gata! Ajunge! M-am săturat! Am izbucnit ca o isterică, știind chiar în timp ce rosteam vorbele că o să-mi pară rău. Însă nu mă mai puteam stăpâni. — Uită-te cum arăt în papucii ăștia! Uită-te! spuneam printre suspine. Mi-am șters lacrimile cu dosul palmei și am privit-o pe mama drept în față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
gând să-ți reproșez nimic. A fost atunci ceva care m-a determinat să spun că m-ai tras și pe mine pe sfoară. Îți amintești? Ai izbucnit în plâns și mi-am dat seama că am greșit când am rostit acele cuvinte îngrozitoare. Însă eu îmi amintesc că i-am fost recunoscătoare mamei pentru că mi-a vorbit astfel și lacrimile mele fuseseră lacrimi de fericire. — Când am spus că m-ai înșelat, am spus așa nu pentru că ți-ai părăsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
luase drept o prietenă de-a soției lui. Când i-am spus că sunt sora lui Naoji, domnul Uehara a pufnit în râs. M-a trecut un fior rece. Nu știu de ce. — Vrei să ieșim în oraș? Nici n-a rostit bine cuvintele, că și-a aruncat o haină pe umeri, a luat alte încălțări și a țâșnit, înaintea mea, pe hol. O seară de început de iarnă. Vântul era rece. Aveam senzația că suflă dinspre râul Sumida. Domnul Uehara pășea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
copil. Sunt ceea ce Nietzsche numea „femeie care vrea să nască“. Vreau copil. Nu mă interesează fericirea. Am nevoie și de bani, însă numai cât să-mi ajungă să-mi cresc copilul. Artistul zâmbi ciudat. — Ești o femeie neobișnuită. Tu poți rosti în cuvinte ceea ce lumea doar gândește. Dacă aș trăi alături de tine, ai fi un permanent izvor de inspirație pentru mine. Deși ușor rănit în amorul propiu, tonul lui nu părea, în clipele acelea, al unui om bătrân. Mi-a trecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
care-și dau aere. Ce fel de om este mentorul lui Naoji? M-au trecut fiori. — Nu prea știu, însă la ce te poți aștepta de la un profesor de-al lui Naoji? Am auzit că este etichetat drept desfrânat. — Etichetat? rosti mama, înseninându-se. Interesantă expresie! Dacă poartă „etichetă“... asta nu-l face inofensiv? Îmi place cum sună. Parcă ar fi o pisicuță cu clopoței la gât. Un desfrânat cu etichetă nu mă înspăimântă absolut deloc. — Zău? Eram fericită, foarte fericită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
Vă rog, veniți încoace! Vreau să vă întâlnesc măcar o dată. Atunci veți înțelege totul. Să-mi vedeți ridurile mici cauzate de „malheur du siècle“. Cu toate astea, pe chipul meu se vor citi sentimentele mai clar decât pot fi ele rostite în cuvinte. În prima scrisoare v-am pomenit de curcubeul din sufletul meu. Curcubeul acela nu are frumusețea serafică a licuricilor sau a stelelor. Dacă ar fi atât de palid și de îndepărtat, n-aș mai suferi așa de mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
găseam în bucătărie, mâncând, ursuz, ouă fierte moi. Singura lui hrană. Apoi urca la etaj, unde-și petrecea ziua în pat sau la birou. — S-a umflat mâna mamei, am zis eu, cu privirile ațintite în dușumea. N-am putut rosti mai mult. Plângeam cu sughițuri. Naoji nu răspunse. L-am privit. — Nu mai e nici o speranță. N-ai văzut-o? Când se umflă astfel, nu mai e nici o speranță, zise el apucându-se de marginea mesei. Chipul lui Naoji s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
simțeam de parcă abia atunci îmi dădeam seama că exista multă sărăcie pe lume. Uehara a intrat în cameră, fredonând: Ghilotină, ghilotină, pac, pac, pac. S-a așezat, greoi, lângă mine și i-a înmânat patroanei un plic mare fără să rostească nici un cuvânt. Patroana a băgat plicul în sertar fără să-i verifice conținutul. — Să nu crezi că scapi doar cu atât, spuse ea. Nu mă las trasă pe sfoară! — Mai aduc. Plătesc restul anul viitor. — Să te cred? Zece mii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
comic. S-a deschis ușa din față. Un bărbat scund și chel, de vreo cincizeci de ani, într-o pijama colorată strident, ne-a salutat cu un zâmbet ciudat de timid. — Mulțumesc! A fost singurul cuvânt pe care l-a rostit Uehara când a dat buzna în casă, fără să-și scoată măcar paltonul. — E îngrozitor de rece în atelierul ăsta. Vreau camera de la etaj. Haide! M-a luat de mână și m-a condus până la o scară din capătul holului. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
Când am fost pe câmpul de luptă, am meditat asupra lui și o visam mereu pe EA. Nu pot să-ți spun de câte ori m-am trezit și mi-am dat seama că plânsesem în somn. N-am să-i pot rosti numele niciodată. În fața nimănui. Mă gândeam să-ți spun cel puțin ție totul despre ea, de vreme ce mai am doar câteva clipe de trăit. Constat, însă, că mi-e încă atât de frică, încât nu-ți pot spune cum o cheamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
pe ale ei, mi le întorceam, zăpăcit. Atunci n-am simțit nici urmă de timiditate. Timp de șaizeci de secunde sau chiar mai bine, am privit-o țintă în ochi. Am fost foarte fericit. În cele din urmă, zâmbind, am rostit un „dar...“ — Se întoarce imediat, a spus, serioasă. Mi-a trecut brusc prin minte că ceea ce se numește „sinceritate“ se referă probabil tocmai la o astfel de expresie a feței. Mă întrebam dacă un asemenea cuvânt, n-a însemnat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
răpit sunt în zbor - / Văd feerice țări: cartea mea-i fermecatul covor! / Minuni peste tot - dar în ochi mi le sorb mai cu sete / Din Republica marei dreptăți cu frățești soviete. Altă carte ridic: am atins aladinica lampă! / ŤPoruncește!ť rostesc două Genii sărind dintr-o stampă. / ŤEu lumea de mâine vă cer, cea ferice în toateť. ŤNoi - Lenin Stalin suntem. Ajutați - și se poate. / În fiece carte de-aici, noi vracii, noi magii, / Descântat-am în negre buchi luminoase miragii
Literatură și propagandă: Editura Cartea Rusă by Letiția Constantin () [Corola-journal/Journalistic/7182_a_8507]
-
de familie în bătaie de joc. Pârțac, Flocea, Curcă, Boubătrân, Roadevin, Botderață, Găinaț, Stricatu sau chiar cenzurabilele Regulatu, Cur, Puțică, Muia, Bucilă, Labă, Sulă, Curu, Pizdelea (dacă nu mă credeți, adresați-vă Direcției Generale de Evidență Informatizată a Persoanei!) sunt rostite cu un soi de veselie complice care nu deranjează pe nimeni. Multă vreme, procedeul m-a indignat. Ulterior, mi-am dat seama că el ascundea o anumită pedagogie: că nu e suficient să ai un nume sonor. Că pentru a
V-ați gândit vreodată să vă schimbați numele? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7195_a_8520]
-
a prelegerilor poate arăta densitatea întîlnirii, de aceea, cu prețul enumerării lor pedante, numele protagoniștilor și titlurile alocuțiunilor trebuie pomenite. Miercuri, 3 iunie, colocviul intitulat "Constantin Noica e la filosofia come salvezza" a fost inaugurat prin trei cuvîntări de deschidere, rostite de Mihai Bărbulescu, directorul de la Accademia di România, H.-R. Patapievici, presedintele Institutului Cultural Român, si Horia Corneliu Cicortaș, presedintele Forumului Intelectualilor Români din Italia. Sesiunea de comunicări de dimineață l-a avut ca moderator pe profesorul Mihai Nasta de la
Noica la Roma by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7196_a_8521]
-
Duță, Ursula Eagly, Theo Herghelegiu, Kristine Lee, Jake Margolin și István Téglás. Textul de sală ne spune că este vorba de "un tren, mai multe povești, dar o singură direcție", urmând și întrebarea: "Care este aceasta?" Răspunsul presupus de textele rostite sub forma unui dialog în limba română dintre doi participanți este dur, dramatic, necruțător. Ni se spune, între altele: "De ce l-ați mai omorât pe ăla, că îl meritați. Ce vă trebuie vouă democrație?" sau "Eu nu l-am votat
Caleidocop coregrafic by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/7207_a_8532]
-
Prin educația lor au învățat să pună accent pe limba literară, pe frumusețea poeziei clasice, pe filozofie, iar acum spun în engleză sau franceză, cu aceeași grijă pentru exprimarea artistică, adevăruri pe care n-ar fi îndrăznit niciodată să le rostească. Recent au apărut și în limba română două romane de Fadia Faqir, scriitoare brito-iordaniană musulmană (născută în 1956 la Amman, cu studii universitare și doctorale în Marea Britanie, unde trăiește în prezent cu familia ei la Newcastle, predând la Universitate literatură
Scriitori din lumea arabă by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7210_a_8535]
-
înzestrați cu un atît de incontestabil talent au putut da naștere unor creații atît de iremediabil stricate. Dacă vom spune că nici un geniu nu este egal sieși și că inspirația lui suferă urcușuri și coborîșuri, nu am face decît să rostim o constatare de bun-simț, dar încă nu am da o explicație în privința cauzei care a dat naștere eșecurilor cu pricina. Iar Pierre Bayard tocmai asta urmărește: să explice în ce constă nereușita fiecăreia din operele amintite. Așadar, analiză minuțioasă cu
Rețeta capodoperei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7217_a_8542]
-
considerat arta lui Brâncuși o artă formală și lipsită de umanism, în numeroase luări de cuvânt, avute de oameni remarcabili, de altfel cunoscuți ca oameni cu scaun la cap, al căror nume preferăm să le trecem sub tăcere. S-au rostit și discursuri favorabile, dar ele n-au fost înregistrate în niciun proces-verbal. Astfel, Brâncuși și-a donat atelierul statului francez - astăzi atelierul, reconstruit, se află în Centrul Pompidou -, iar Brâncuși, ofuscat, a renunțat la cetățenia română (el devenise cetățean al
Un punct de vedere finlandez despre Barbu Brezianu by Profesor emerit Lauri LINDGREN () [Corola-journal/Journalistic/8714_a_10039]
-
într-un dezmăț lingvistic demn de balamuc. Fără să-și dea seama (dar oare chiar nu-și dau seama?!), ei îmbrățișează teoriile de la Belgrad care, începând cu anii '80, au pus bazele dezastrului actual al Serbiei. Atunci, Miloșevici și Ciosici rosteau exact cuvintele pompate astăzi prin canalele de televiziune românești, trâmbițate de vadimii aciuiți în diverse partide sau redacții. Cei doi naționaliști sârbi promiteau că vor "lupta până la moarte" (ba chiar și după!) în numele unor fantasme ce aveau să ducă la
Profeții xenofobi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8720_a_10045]
-
actorului, demersul ce duce la arta cuplului, la artă și, de ce nu, în acest caz, la performanță. Pentru că asta fac Dragoș Hulubă și Mihaela Teleoacă. Nu este deloc simplă propunerea lui Bocsardi. Nu este deloc ușor de digerat și de rostit textul absurd al lui Peter Nadas, cu replici scurte, nu suculente, mai degrabă filosofice, introvertite. Universul nu îi are decît pe cei doi. Formula are la bază o ecuație fundamentală, relația strictă între actori, între un El și o Ea
Dincolo de podețe by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8734_a_10059]
-
în scriitură, tratat impecabil, simplu, despovărat de narațiuni psihologice stufoase, concentrat pe subtilitatea jocului actoricesc. Și chiar mi se pare o performanță ce fac cei trei actori. Faptul că ei înțeleg ce spun, iar eu înțeleg perfect ce și cum rostesc ei, faptul că nu mă poticnesc în șabloane și mimetisme de tot felul, faptul că sînt vii și că mă fac să vibrez împreună cu ei. Într-o seară blîndă de primăvară oarecum timpurie, am avut plăcerea să întîlnesc o echipă
Dincolo de podețe by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8734_a_10059]
-
original, de a-l acomoda propriilor posibilități, de a recurge la localizări ori, pur și simplu, la imitații. Așa s-a întâmplat cu cele unsprezece versuri cărora Iancu Văcărescu le-a dat titlul Dracul, dar care sunt, de fapt, cuvintele rostite în Faust de Spiritul pământului sau cu Margarita, o versiune nesemnată apărută în Zimbrul, nr. 5 din 1850, după Margarethe am Spinnrade. Cea mai izbutită traducere a unei poezii de Goethe, în perioada evocată, mi se pare, de aceea a
Goethe și Schiller - ecouri românești în primele decenii ale sec. XIX by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/8713_a_10038]