5,386 matches
-
intrat, odată cu părăsirea treptelor de piatră în care mă regăseam durând tot corpul acesta păcătos, în care tu te zbați să-mi fii mereu aproape, mereu treaz. Nu știu ce se rupe tot mai mult în mine, pentru că simt cum totul se rotește amețitor în jurul meu și-mi pierd clepsidrele pe rând, și acel compas ca o roză desfășurată între a fi și a fugi timpului cale, sau punct, sau poate umbră a unui astru demult apus. Cred că adorm cu sufletul în
DRUM de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2069 din 30 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375518_a_376847]
-
a atacat direct subiectul; ce s-ar fi întâmplat dacă profesorul de ... ar fi predat despre ... Am rămas tablou interpelând; Dar ce-ți veni? - Păi în articolul tău de ieri „Învăț sau dezvăț” susții că profesori ar trebui să se rotească, același om predând diferite discipline an de an. - Da, am accentuat ceea ce nemții au făcut cam cu-n secol în urmă. Nu am exprimat părerea mea. - Dar totuși cum poate profesorul de arhitectură să predea matematică? - L-ai vedea tu
PROFESOR DE ... DE TOATE. de EMIL WAGNER în ediţia nr. 2069 din 30 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375543_a_376872]
-
nu-l sperie! Palma care-i ținuse toată ființa se destrămă, dispăru, ba nu, se făcu apă-fier-tare! Curios și iar curios, dar nu-l încercă nici o părere de rău, nimic! Se cercetă strigându-se: Scorburăăăă! Un ghem de bulbuci se roti deasupra apei, semn de mare bucurie pentru el... Curse mai depare. Apa creștea tot mai mare... Devenit lichid, i se păru că-i încolțit din toate părțile... Parcă fu încătușat în corpul curgând... N-avea cum a se-ntoarce! Să
DUBLIN, 2014 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1432 din 02 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371882_a_373211]
-
colorate, Nu trebuie decât să-l răsucești un strop Ca un model fantastic pe dată să-ți arate. Ca să obții efectul pe care îl dorești, Ridică-l în lumină, profund să strălucească, Apoi cu grijă mare, de-ncepi să îl rotești, Figuri nebănuite or să te năucească. Să nu te fascineze pe loc oricare formă, Culorile ascund și umbre în esență! Rotește-l doar, privind mereu cum se transformă, Nu-i trebuie decât puțină insistență. Păcat însă că un model, oricât
CALEIDOSCOP de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1432 din 02 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371941_a_373270]
-
pe care îl dorești, Ridică-l în lumină, profund să strălucească, Apoi cu grijă mare, de-ncepi să îl rotești, Figuri nebănuite or să te năucească. Să nu te fascineze pe loc oricare formă, Culorile ascund și umbre în esență! Rotește-l doar, privind mereu cum se transformă, Nu-i trebuie decât puțină insistență. Păcat însă că un model, oricât ar fi de bun, Oricât ai să insiști, nu se va repeta Și nu mai poți decât să-ți vezi tăcut
CALEIDOSCOP de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1432 din 02 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371941_a_373270]
-
cotanelor: - Ei, cotanelor! Voi sunteți salvarea noastră! - Daaa! Daaa, ajutați-neee să ieșim de-aici! strigară și ceilalți moși. Auzindu-i vorbind, tăcură și priviră câteva clipe cu atenție colivia cea mare și pe moșii cei negri. Apoi, începură să se rotească în jur, fâlfâind tare din aripi și făcând vânt. Moșii se prinseră cu mâinile de zăbrelele groase și se țineau bine ca să nu cadă unii peste alții. Văzând că păsările tăcuseră, atunci moșilor negri le mai trecu din frica ce
PĂDUREA SOARELUI (3, 4) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1435 din 05 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371928_a_373257]
-
-l înfășoară Și-l privește-n ochi tăcută, El, cu inima ușoară, O strânge și o sărută. Prințu-abia, abia mai poate, Bagă mâna sub tunică, Din chimir inelul scoate Și i-l pune-n palma mică. Ea în juru-i se rotește, Bucuroasă ca o pruncă, Sare-n sus, îi mulțumește, Și la piept iar i se-aruncă. Peste munți, peste cătune, Calu-i duce-n zbor spre casă, Prințul la ureche-i spune: - Mâine o să-mi fii mireasă! Și-au făcut
INELUL DE AUR de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1425 din 25 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372003_a_373332]
-
și oranj răsfiră-n jur lumină, De tusele de indigo se dezvelește zarea Și un azur nehotărât își scutură culoarea. La tâmpla cerului se prind nuanțe virtuale, Culori ieșite din tipar se pierd în lumi duale, Lumini din ceruri se rotesc și-ncearcă să aprindă Lumină sufletului meu, în ochii mei, oglindă. Referință Bibliografica: Pe cerul că un șevalet / Lăură Hubati : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1518, Anul V, 26 februarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Lăură Hubati : Toate
PE CERUL CA UN ȘEVALET de LAURA HUBATI în ediţia nr. 1518 din 26 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372081_a_373410]
-
Nublo, ținându-i companie Că el e SFINX, în insula canariotă! Un val de simfonii se-aud pe cer Ce-l umplu de culori aprinse, Dansează-n valuri norii, un placer, Ce se întrec în forme necuprinse! În dreptul rocii se rotesc în cer, O piruetă cu-nveliș de curcubeu, Totul se-ntâmplă, e un mister, Simfonia dulce este la apogeu! Referință Bibliografică: ROQUE NUBLO / Marilena Dumitrescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1845, Anul VI, 19 ianuarie 2016. Drepturi de Autor
ROQUE NUBLO de MARILENA DUMITRESCU în ediţia nr. 1845 din 19 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372327_a_373656]
-
te iubesc !” Ești tânără, ești frumoasă ... Lucrurile merg de la sine. Lași totul; pleci de acasă. N-ai timp s-alegi răul de bine. Faci furori oriunde te găsești; Te privesc toți ca pe un acrobat Și ochii mereu ți-i rotești; Poate-ți mai cade-n plasă ... un bărbat. Ce fericire poate fi În materia cenușie Și-n camerele inimii Când lumea toată te știe ! Te afli în pelerinaj de multe luni Cu orice nene din margine de drum Și pe-
POEZII DE ION I. PĂRĂIANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1042 din 07 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/372341_a_373670]
-
copac și îi voi privi coroană!își zise ea.Pădurea o primi cu o binevoință aparte. Era doar loc și pentru ea, mult prea mult loc. Deși lumină era pe cale de a părăsi acest sanctuar, își deschide brațele și se rotește la fel ca o balerina pe o scenă.Nu aude apaluze, doar vântul și copacii îi sunt singurii ... Citește mai mult Pădurea foșnește Copacii se aplecă spre pământ, dornici să-l sărute, iar vântul bate atât de puternic, încât ai
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372267_a_373596]
-
copac și îi voi privi coroană!își zise ea.Pădurea o primi cu o binevoință aparte. Era doar loc și pentru ea, mult prea mult loc. Deși lumină era pe cale de a părăsi acest sanctuar, își deschide brațele și se rotește la fel ca o balerina pe o scenă.Nu aude apaluze, doar vântul și copacii îi sunt singurii ... IX. ȘTII TU?, de Carmen Marin , publicat în Ediția nr. 1943 din 26 aprilie 2016. Știi tu, ca îngerul meu, Da,îngerul
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372267_a_373596]
-
îngeri rămași în răscruci. Nebune,-n iarbă, umbrele cântă, Zâmbește cerul legat de pământ! Mândria noastră este înfrântă, Tot ce se cheamă -iubire- e sfânt ! Ne-ntrebăm, fugind în neuitare, Cine a scuturat înviere?! Curg liniști fluide peste zare -Metafore rotite-n mistere- ! Este frumos,..privesc printre gene, Acum,.. floarea cireșului cade... Cine, ce.. încearcă să mă cheme? Și-n inimă-mi sărutul tău arde! Un timp nenăscut iar se desface, Desfoaie povești de alinare... Simt!.. același pas lunecă-ncoace, Surâd
ORGIA PLOILOR FLORALE de LIA RUSE în ediţia nr. 1568 din 17 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372481_a_373810]
-
ce se vede și se poate pipăi este substantiv„ . Deci „masă, covor, scaun, televizor, calculator„ sunt substantive. S-a bucurat Oana și a numit mai toate substantivele din casă în romană și-n franceză, în engleză și-n germană . Apoi, rotindu-și ochii în cap, a avut o întrebare mai subtilă. „Și iubirea? „ „Și iubirea...„ „Substantiv !„ zic , într-un târziu , prinsă în capcană. „Nu , nu e bine ! Să-l întrebăm pe bunicu' !„ „Hai, lasă, că el nu știe substantivul !„ „Ba da
ȘI IUBIREA? de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2238 din 15 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372506_a_373835]
-
soare. În momentul în care Miku-Miku se întinse pentru a o atinge, sfera plesni cu un sunet sec, răsturnându-l pe spate cu un jet de aer prăfuit. - Ai spart mingea, strigă puiul cel mai mare! Ochișorul lui Miku-Miku se roti repede pe antenuță, căutând soluția. Găsi orificiul prin care ieșise aerul, umplu sfera cu gazul tubului său de rezervă și închise apoi cu adezivul de pe ventuze. Sfera deveni mai strălucitoare și mai ușoară. - Parcă e un balon, râse puiul cel
MIKU MIKU de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1618 din 06 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372470_a_373799]
-
câteva linii de vegetal în care predomină liniștea luminii ``În amurgul de floare`` În care firele ierbii râd, iar ``Anotimpul curge ca o miere lină``.Flacăra în sânge`` stăruitoare, atrasă de vârtejul miraculos al frumosului Eros devine irezistibilă: ``Pământul se rotește... amețesc ușor/ În visul muzical și înfloritor... (Iubire în culori). Sentimentul iubirii este pur, dispersat în măreția naturii : ``Văpaie ușoară``,...`` simfonie șoptită``,... ``vis ceresc``,... ``trăire divină``...(Vis ceresc). Dragostea se naște inopinat, se consumă platonic, sub surâs și sfială : ``Chipul
LIRISM FEMININ DE RENATA ALEXE de LIA RUSE în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372912_a_374241]
-
să-mi dați 7 000 de euro, 5000 de la casă și 2000 de când vă slugăresc pe gratis -De ce i-ai spus mă, cât ai luat pe casă? Ce am vorbit noi? Nu ești bun de nimic. Măriuca s-a rotit pe călcâie ,cu gândul să părăsească bucătăria, atunci a dat cu ochii de Andrei: -Dumneavoastră tot aici sunteți? V-aș ruga, să părăsiți bucătăria, aici discutăm lucruri de familie. Tonul femeii încerca să fie calm, iar zâmbetul afișat era mai
CĂLĂTORIE NETERMINATĂ V de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2169 din 08 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372935_a_374264]
-
la Nea Ion, care moțăia cu furcă la picior, urmărind zborul muștelor grase din grajd. Sunt prea multe animale bolnave aici și voi atâta știți, să dați din umeri! Înșfăcase furtunul, îl derulase în nervi de-a lungul grajdului și rotise robinetul la maxim, împroșcându-l pe îngrijitor cu apa încărcată de mizerie. Nea Ion sărise în spate câțiva pași, surprins de gesturile viguroase ale noului director. Flăcăul nu glumea deloc. Nu glumise nici cu celălalt îngrijitor, pe care-l găsise
CÂNTECUL FAZANULUI de MIHAELA RAŞCU în ediţia nr. 1824 din 29 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370956_a_372285]
-
în cursul săptămânii, unii peste alții, într-un zgomot sinistru. - Să-i dăm bătaie, băieți! Preda rezistă exact până la pauză de masă. El, care de obicei își servea prânzul în propriul birou, închis cu sufertașele lui, apăru în cantină desfigurat, rotindu-și capul în căutarea directorului. Man își continuă dialogul început în sala de mese cu medicul veterinar, părând să nu-l observe. - Tovarășe director, aș dori să vorbesc cu dumneavoastră... - Dă-i drumul! - ... între patru ochi, dacă se poate. - Ți-
CÂNTECUL FAZANULUI de MIHAELA RAŞCU în ediţia nr. 1824 din 29 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370956_a_372285]
-
în fundal Sans- Gêne , dansând lasciv, ușor obscen, etalând forme voluptoase, sub fine franjuri de mătase. În ritmul indian mimează o baiaderă ce dansează. Șiraguri de mărgăritare are la gât, mâini și picioare. Mlădie, corpu-și unduiește, în lungi spirale se rotește. Ochii de jar îi ard în noapte, buzele - rodii, în arșiță coapte. Privirile li se-ntâlnesc întâmplător, pentru o clipă, cât să-nțeleagă ce-și doresc la vremea potrivită. Înfierbântat, neliniștit, un cavaler, în noapte, pășește sprinten către Ea și
MADAME SANS-GÊNE de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 234 din 22 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371192_a_372521]
-
Articolele Autorului CURCANUL Stăpân în curte e-un curcan Cu ochi frumoși de chihlimbar, Înveșmântat în larg caftan, Cernit și scump, de demnitar. La gât, mătănii, pe culori, Stau înșirate ca-n bazar; Pufnește scurt, de două ori Și se rotește prin frunzar. Privește-n juru-i circumspect, E sigur, el e cel mai bun! Și strigă-un glu-glu-glu! Perfect, Cu glas profund ca de tribun. Și joacă-așa, pe loc, pe loc, Stângaci, ghebos, năuc moșneag, Când rock-and-roll, când cazacioc, Mereu
CURCANUL de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 2071 din 01 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371289_a_372618]
-
de ceramică, smălțiută, scrisul zgrafitat, pe fond alb, pe marini puncte de forma difuza, de culoare verde (pare lucrata intrun atelier de olărie ce confecționa cahle, cărămizi, țigle și plăci smălțiute decorative-pe verso se văd urme în lut de la mișcarea rotii) are forma dreptunghiulara, cu latula îngustă ca bază, iar partea superioară este terminată în formă triunghiulara, în vârf prevăzută cu un orificiu pentru agățare, lățime: înălțimea 14cm, lungimea 11,5 cm, lățimea 8 cm, grosimea 1cm. În partea superioară, unde
VARVARA MAGDALENA MĂNEANU, CHIRILĂENESCU, UN POMELNIC RAR ÎN COLECŢIILE MUZEULUI REGIUNII PORŢILOR DE FIER de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 860 din 09 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344747_a_346076]
-
răspunsul lui și i-am surâs cu o plăcere unică. Am asemuit acest spectacol al micii mele lumi cu un dar divin, ca o binecuvântare asupră-mi, că am suportat în tăcere anterioara mânie dezlănțuită, am plecat smerită capul și, rotindu-mă ușor către răsărit, locul de naștere al adevăratei spiritualități, am șoptit cu evlavie și recunoștință: Mulțumesc! mai 2012 Referință Bibliografică: Regatul divin al Horaiței / Cristea Aurora : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 672, Anul II, 02 noiembrie 2012. Drepturi
REGATUL DIVIN AL HORAIŢEI de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 672 din 02 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344993_a_346322]
-
numai cartofi și sap. Dumnezeu, auzindu-l, odihnindu-se pe un nor ce vine, i-a spus: - Privește în urmă alții mănâncă cojile aruncate de tine! Atunci, stolul de păsări speriate, prin vârful capului au ieșit, lăsâdu-i țeasta goală, înălțate, rotindu-se precum vulturii și acvilele înfometate deasupra unui leș. Necuratul pregătise cazanul de smoală Ascuns la Dumnezeu sub preș ... ”. Poetul se oferă, chiar se dăruie cititorului și e gata să-l informeze stilistic, despre toate evenimentele și etape ale acestora
GLASUL MĂRII ÎNŢELES DOAR DE SUFLETUL SENSIBIL, CRONICĂ DE ELENA BUŢU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 831 din 10 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345813_a_347142]
-
cântă pentru mine! Am învățat că natura are tot ce îmi trebuie pentru a trăi frumos. De aceea ascult încă țârâitul greierilor, în liniștea serilor, alerg după fluturii care zboară, fac semn cu mâna cârdului de cocori care pleacă, mă rotesc odată cu frunzele în vântul toamnei, mă joc cu stropii de ploaie chiar dacă sunt reci. Dacă nu ar fi fost toate acestea și încă multe altele, s-ar fi instalat o liniște demențială care m-ar fi readus la tăcere și
PENTRU O ORĂ AM IUBIT ÎNTUNERICUL! de ANA MARIA GÎBU în ediţia nr. 843 din 22 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345952_a_347281]